Lelia Mossora: Veșnic îndrăgostită (poeme)
UN SĂRUT CUSUT CU-N AC
Într-o vară dezmăţată
Iar te-am mai iubit o dată.
Într -un timp la fel nimic
Te-am mai iar iubit…
Un pic.
Într-o seară aşa rece
Numai dorul NE petrece
Peste mari – singurătăţi,
Peste altele cetăţi
Mult demult iar părăsite
De iubire NEuimite.
Veşnicia nu-i a mea
Şi nici nu-i a nimănui
Decât gând uitat în cui,
O secundă dintr-un veac,
Un sărut cusut c-un ac
Peste buzele NEcoapte…
Fila ruptă dintr-o carte.
Eu sunt… EU
Şi tu… o parte
Din ceva ce nu era
Decât eu şi tu …
Ceva.
ZÂMBET TRECUT
Te iubesc fără vină,
Împărţită la doi,
Te iubesc -întrebare
Aruncată-ntre noi.
Te iubesc – întuneric
Şi te iubesc – ploaie.
Te iubesc – gând feeric
Ce curge şiroaie –
Tot veşnicind
Silabe tăcute
Umblând pe cărări
Necunoscute.
Te iubesc inocent
Zdrobind depărtarea,
Ce insistent
Ne chinuie… marea
Osândită din noi –
Pasăre care
Demult nu mai vrea
Altă-ntrebare.
Te iubesc fără vină,
Te iubesc fără ploi.
Te iubesc …
Răvăşită iubire
… în doi.
Te iubesc-început,
şi… la fel …sfarsit
Te iubesc-infinit
Ce m-a fost durut.
Azi eşti un zâmbet…
Care-a trecut.
ARDERE
Voi arde,
voi arde,
iubiri fără rost,
anost şi anost,
fără rost,
fără rost;
ai fost şi n-ai fost,
şi sunt deşi nu-s
un sunet pe fus
cu sufletul dus…
Târziu este focul
pe care îl primesc
şi taina în care
te naşti şi iar cresc.
Nu eşti şi nu suntem
decât un loc
pentru un timp
fără noroc.
Suntem amorţirea
trecută prin ac
şi tristul trecut –
anotimp fără leac.
Îmi vâjâie vântul
pe la ureche
un vis de demult
când eram pereche;
Sunt şi suntem
doar
un priveghi
lăsat între cruci
într-un vis
de demult,
de demult.
Voi arde-ntre mine
şi tine
tăcut
şi te voi preface-n aripe
să mă nalţi drept în sus
să fur secunde –
înnodatele zile
pe veşnicul fus,
să mă inunde
cu mine ,
cu tine
tot mai sus
şi
mai sus
şi un curcubeu
să fie acolo departe,
să dezlegăm aceeaşi mereu
întrebare
pe-a gândului carte.
Voi arde-ntre tine şi mine
tăcut
şi mă voi preface-n cenuşă,
te voi iubi –
câine uitat
într-o toamnă la tine
în uşă….
DOR
De venit…
Dor de furtună
tristeţi adună.
Dor de plecare
şi de infinit
neîmplinit…
Dor de cărări…
şi frunze apuse
de vorbele duse…
Mi-e teamă
de nori
şi de cuvânt.
Mi-e dor iar
de vânt…
Mă plec peste zări
cu aripi rănite.
Silabele-s tăinuite…
Pe crengile vechi
pescăruşi-s pribegi
şi nu mă dezlegi…
Şi nu mă dezlegi…
de sufletul tău
întors spre-asfinţit
de NEiubit.
Mă caută cerul
în stele şoptite..
Sunt doar…ispite.
Nu eşti tu drumul
pe care-am pornit.
Eşti… nenuntit,
de iubire ferit
la… nesfârsit.
TĂCERE
Eu sunt un vis,
Tu eşti cenuşă.
Eu sunt fereastră,
Tu eşti doar uşă.
Sunt o lăcată
Şi tu o cheie,
Sunt întrebare
Şi sunt femeie.
Am fost un mac
Cusut c-un ac
Pe-o ie-amăgită
De-o grea
Ispita…
Azi sunt un pas,
Tu… o tăcere
Şi sunt un gust
Amar
De miere
Şi sunt un înger
Din nou răzvrătit
Care-a căzut
Din cer
Ostenit…
JUMĂTATE
Jumătate cenuşă,
Jumătate deloc,
Jumăte-ntrebare,
Jumătate – NEloc.
Jumătate sunt eu,
Jumătate eşti tu,
Jumătate tăcere,
Jumătate silabă
Atât de slabă,
Că timpul tace
Sau… se preface.
Jumătate am vrea
Jumătate… NU- DA,
Jumătate-nţeleleg,
Jumătate DEZleg,
Jumătate – apus,
Jumătate NEdus
Decât în gând
Şi mă frământ
Să iar DEScânt
A timpului miere,
FostÎNVIERE.
Jumătate-ntrebare,
Nicicând răspuns.
Jumăte de măr
Vechi adevăr.
Jumătate de EU,
De Tu jumătate –
Arsă cetate,
Verbe deşarte,
File pe-o carte.
UMBRELĂ
sub o umbrelă
fără rost
am fost mereu,
mereu am fost
şi ne-am ascuns
de vitregii
şi ne-am ascuns
de veşnicii.
sub o umbrelă,
azi beteagă,
am adunat
o viaţă-ntreagă
plină de toate cele
care
ne-au azi rămas
făr-alinare.
sub o umbrelă
fără spiţe
ne-am încurcat
a’ vieţii iţe
şi ne-am pătruns
de Dumnezeu
ce noi credeam
că suntem EU –
acela fără de pacat
doar că
ne fost-am ferecat
într-o cochilie uscată
ce am fi vrut-o
neuitată
în scrinul vechi
sau colţ de grindă
când neperechi
am fost căzut
în mreaja plasei
fără tindă
păianjenului
ce veghea
şi steaua mea
şi steaua ta
voind
o mână
să ne-ntindă
să nu-l ucidem !
ne iubea
fără să vrea,
fără să mintă
şi ne chema…
şi ne chema…
DEGETELE TALE
Degetele nopţii noastre
Mi-au adulmecat iubirea
Sfâşiată între astre
Ascunzându-mi NEmurirea.
Sunt un zâmbet rar lăsat
Pe un umăr care plânge
Şi pe-un pas prea apăsat
Plin mereu de al tău sânge.
Degetele tale toate
M-au… mereu doar mângâiat.
Oare ţie ţi-a păsat
Că-s doar filă dintr-o carte
Răsfoită de un iad ?
Degetele tale ude
Mi-au apus pe tâmpla rece
Anotimpul care trece
Peste gândurie N-ude.
Degetele tale…. seara
Au simţit cum duc povara
Unui sâmbure de rouă
Adâncit singur în vara
Unei întrebări DEGEABA,
Unui vers UITAT în cântec
Şi…unei batiste-n graba
Fluturatei nopţi des triste…
Degetele tale… foste
S-au demult fost scuturat
Peste întrebări anoste
Pe pe-un vis NICICÂND… aflat…
———————-
Lelia MOSSORA
Iaşi, 1 iulie 2017
