Ioan Popoiu: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”
Licenţiat în Istorie – Filosofie şi Teologie.
Intelectual: muzeograf şi profesor.
Autor a unor grupaje de poezii şi eseuri în reviste: „Convorbiri literare” (Iaşi), „Astra” (Braşov), „Euphorion” (Sibiu), „Mioriţa” (S. U. A.), „Observatorul” (Canada).
Autorul volumului de poeme „Vifor Eretic”.
MOTTO: „Orice spirit înfăptuieşte în viaţă, două opere: opera de om viu şi opera de nălucă.” Gerard de Nerval.
Imposibilă Arcadie
frumuseţea aceasta
te răneşte
paşii tăi
nu duc neapărat undeva
clipa în care
iubita îţi cere
să renunţi
cerul albastru
şi gândul agasant
că nu înţelegi
cărei lumi aparţii
construieşti
încă o dată
planuri
până la
următoarea prăbuşire
păsări arbori soare valuri
imposibilă Arcadie
Necuprins în necuprins
palpezi
nevăzutul
neatinsul
inexistentul
nerostite sunt toate
eşti invadat de umbre
tăceri
cât mai puţine cuvinte
instrumente abandonate
necuprins în Necuprins
eşti dincolo de tine
însetat de vastitate
în golul din miezul fiinţei
pătrunzi
nucleu fosforescent
plutind
în
Marele Rotund
Transparenţă a lumii
copleşit de lumină
părăsit de tot ce-i real
disoluţie a formelor
oameni forme obiecte
fluide
destrămare
eşti numai Spirit
flacără înăuntrul Abisului
priveşti fascinat
transparenţă a lumii
sunete culori miresme
nu mai eşti aici
nu ştii cine eşti
nu-ţi mai aparţii
bulgăre de foc
în cuprinsul
Inelului
Glorie amânată
exasperat
de forme materie ziduri
cariatide triumfătoare
agresive
nimicul organizat
impunător
teroare în miezul banalităţii
golul în inima lucrurilor
învins
cu gândul la luptele viitoare
glorie amânată
triumf niciodată posibil
eşecul
ca respiraţie zilnică
însingurat în
Ideal
Condotier solitar
condotier în armiile regeşti
lupţi sub o străină zare
ziduri se surpă
armate se prăbuşesc
năluca victoriei
se-ndepărtează mereu
mărşăluieşti singur
lângă zidurile Wittenbergului
visezi la o himerică glorie
te vezi luptător
sub steaua lui Fortinbras
strălucit înveşmântat în armură
lupte marşuri arme
toate victorii „à la Pyrrhus”
lupta se mută înăuntru
orizontul se închide
în
inima ta
Următoarea lovitură
acum
singurătatea
te inundă
pătrunde în tine
ca o panteră tânără
încordată
plină de sânge
iubirea trecută
zvâcneşte în tine
eşti numai zbucium
ca un animal de pradă
lovit
sfârtecat
cu neputinţă să cedezi
să te resemnezi
până la sfârşit
intact
tânăr ca un adolescent
aştepţi cu un surâs
următoarea lovitură
ce ţi se pregăteşte
nepăsător
Phoenix
plonjezi pe câmpul verde
iubirea freamătul dorinţa
alungă tristeţea
nu vrei să primeşti nimic
ca o consolare
stai în bătaia sentimentului
ca sub fulgere tăioase
eşti făcut cenuşă
anihilat până la suflet
proiectat
în afara universului
ca pe un pământ al nimănui
tânjeşti la
sângele tânăr proaspăt
o adiere de viaţă
pentru a respira
din nou
Taină în taină
în orice clipă
oscilezi
între
prăbuşire şi apoteoză
drumul spre tine însuţi
piedică de neînvins
nu ezita
nu te teme
dincolo de lume
dincolo de tine
se află
Necunoscutul
eşti
taină în Taină
Într-o altă viaţă
real invadat
de coşmaruri
într-o altă viaţă
ţi se vor face
promisiuni de fericire
elanuri întârziate
pătrunzi din nou
în încăperi goale
unde nu te strigă nimeni
şoapte printre obiecte
aflate în viitor
mai multe persoane
răspund la acelaşi nume
ce-ţi mai aparţine
prezent la toate
chemările
vrei să fii doar
uitare şi absenţă
————————————-
Ioan POPOIU
(Din Antologia ”Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”, Târgovişte, Editura Singur, 2017, coordonator: Mioara Hususan)
