Dacina Dan: Poeme
LA MULȚI ANI, Adriana Popa !
Pseudonim literar, Dacina Dan
Oțelul Roșu
Ohaba
***
Tată
nu ţi-am spus niciodată
cât de mult te iubesc
cercuri concentrice
mă rănesc cu regrete
nu ţi-am văzut
surâsul morţii în ochi
tată
ai plecat subit în lacrima toamnei
între tine şi noi
fulguiesc depărtările
e vremea ploilor de frunze
ochii mei spală copacii
unde e glasul
cum doare pasul
ce se întoarce
ocolind
de unde a plecat
Father
I have never told you
how much I loved you
concentric circles
hurt me with regrets
I haven’t seen
the smile of death in your eyes
father
you left suddenly in the tear of autumn
between you and us
the distances fall as rare snowflakes
it is the time of raining with leaves
my eyes wash the trees
where the voice is
how the step hurts
when returning
meandering around
back to where it had left from
Cuvânt
indicibilă e sămânţa
cuvântul
un copac
în care-atârnă strâmb
două inimi albastre
în timp ce una bate
cealaltă-nmugureşte
sărbătorind tăcerea dintre noi
cu frunze
Word
unspeakable is the seed
the word
a tree
in which hang crooked
two blue hearts
while one beats the other buds
celebrating the silence between us
with leaves
Peisaj
sunt
ca o potecă
dintr-o pădure verde părăsită de căprioare
mi-am rătăcit
ecoul
printre copaci
clipa de tandreţe
a ancorat
lângă celălalt capăt
anotimpul meu
a înflorit cu umbre pe acele unui brad
Landscape
I am
like a path
in a green forest
abandoned by deers
I have lost
my echo
amid the trees
the moment of tenderness
has anchored
at the other end
my time of the year
has bloomed into shadows
on the needles of a pine
Ochii tăi
ochii tăi
mi-au arătat deşertul
nu păşi
peste cărările ironic consimţite
de auditoriu
e o pasăre falsă
undeva
se ghiceşte oaza
şi surâsul izvorului
dac-aş înfrunzi
în cadenţele sociale
mi-ai săruta cu aer albastru
fântâna privirii
Your eyes
your eyes
have shown me the desert
do not step
onto the paths ironically consented to
by the audience
there is a false bird
somewhere
you can catch a glimpse of the oasis
and the water spring’s smile
were I to grow leaves
following social cadences
you would kiss me with blue air
the glance’s fountain
————————-
Dacina Dan alias Adriana Popa
Timișoara
4 august 2017
* Nota mea:
Din partea tuturor colaboratorilor, călduroase urări de sănătate și bucurii alături de cei dragi. Viața să-ți fie o poezie, îmbrăcând fiecare clipă cu veșmântul versului dăruit…
La Mulți și Fericiți Ani !
Mariana G.
