Viorel Roman: Umbra, romanul lui Teodor Bulza / recenzie
Umbra care mă însoțește: incursiuni în memorie și o fantezie
este al patrulea roman al scriitorului Teodor Bulza, născut la 9 iulie 1949 în Semlac, jud. Arad. Biografia sa e impresionantă și justifică introspecția autobiografică: student al prof. G. I. Tohăneanu, absolvent al Facultăţii de Filologie, Universitatea din Timişoara, şef al sectorului de presă al Comitetului Judeţean Timiş al P.C.R., redactor-şef la „Drapelul roşu” și „Luptătorul bănăţean” în zilele Revoluției, secretar general de redacţie la „Vremea”, fondator al Tipografiei Cromoman, comentator la „Renaşterea bănăţeană”, „Azi”, „Românul”, „Agricultura României” etc.. Obţine un Premiu național pentru roman, e Cetățean de onoarea al comunei Semlac.
Romanul Umbra care mă însoțește a apărut în colecția Memorialistică a editurii David Press Print, Timişoara 2016, 254 p. (ISBN 978-606-8643-69-4) și este numai aparent un bilanț obișnuit, nostalgic al unor vremuri de mult trecute, la Limesul milenar dintre civilizația occidentală și cea orientală, catolică și ortodoxă, în Banat, unde trăiesc de secole români, germani, maghiari, țigani, francezi, cehi, croați etc., fiecare cu tradiții inconfundabile, care influențează nolens volens și pe vecin. Dacă Herta Müller, născută în 1953 în Nițchidorf, din aceiași generație, a primit Premiul Nobel pentru că a avut inspirația și curajul să transpună în limba germană un mental românesc de Limes bănățean, Teodor Bulza nu face acrobație lingvistică, echilibristica de literatură comparată, social-politică, ci se exprimă firesc și ne face accesibilă o lume pe care pentru a o întelege e nevoie, pe lângă talent și de poezie, filozofie și nu în ultimul rând de metafizică. Privind înapoi spre anii copilăriei el se inspiră din Cântecul obârșiei a lui Lucian Blaga, îndemnându-l, ajutându-l pe cititor să perceapă și din altă perspectivă, filozofică, fugit irreparabile tempus:
La obârșie, la izvor
nici o apa nu se-ntoarce,
decât sub chip de nor.
La obârșie, la izvor
nici un drum nu se întoarce
decât în chip de dor.
O, drum și ape, nor și dor,
ce voi fi, când m-oi întoarce
la obârșie, la izvor?
Fi-voi dor atuncia? Fi-voi nor?
Fiind vorba de „Umbra care mă însoţeşte : incursiuni în memorie şi o fantezie“ în ciclul Mirabila sămânţă poetul continuă:
Umbra ce-o purtăm pe drum,
că-i din soare, că-i din lună,
ne-nţeleasă-i ca o rună,
scrisă-n piatră de lagună.
Să-nsoţească-n lumi fiinţa
merge-alături nefiinţa.
Umbra ce-o purtăm pe drum
e un fum? O, nu e fum.
Toate-n preajmă vor să spună:
e şi umbra-ntruchipare
a nimicului din Soare,
a nimicului din Lună.
Și să încheiem paralela dintre literatura autobiografică a lui Teodor Bulza cu poezia lui Lucian Blaga cu o viziune metafizică, pentru că, dupa cum a formulat și un prinț al Bisericii: „Pe cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu, binele îi urmarește ca propria lor umbra“.
Umbra lui Dumnezeu e tot ce vezi,
ce-n spațiu se desparte și s-adună,
pământ e ea, și prund și undă,
un drum cu călătorul dimpreună,
fântâna-adăpostind o lună.
Umbra lui Dumnezeu e mai vârtoasă în lumină,
mai grea ca alte umbre. Și nu-ți scapă.
Și poți s-o strangi sub chip de holdă și grădină.
Și poți s-o bei în chip de apa.
Partea a doua a romanului are pe lângă calitatea literară, filozofică, metafizică cu care ne-a familiarizat în prima parte și o dimensiune neașteptată, unică în descifrarea evenimentelor istorice din dec. 1989. Teodor Bulza nu numai că a fost în celebrul Balcon al Operei, în casa preotului László Tökes, la județeana de Partid, la ziar și la tipografie, în mizeul evenimentelor în care se trăgea cu muniție de război, cu morți și răniți, el a trăit direct și nemijlocit nesiguranța, haosul, trădarea, duplicitatea, inevitabile la schimbarea sângeroasă a regimului. Toate aceste fațete ale evenimentele din decembrie, dar mai ales a personajelor cheie, sunt prezentate cu talent, cu o naturalețe dezarmantă, dacă luăm în seamă prin ce momente dramatice, existențiale a trecut autorul personal. Această dramă națională și personală e un document de referință a revoluției. Romanul merită citit și are toate calitățile, ingredientele unui scenariu de film.
——————————-
Bremen la 15 august 2017
