Alexandru Nemoianu: O tristă întâmplare
“Vreme este să rupi și vreme să coși; vreme este să taci și vreme să grăiești.
Vreme este să iubești și vreme să urăști. Este vreme de război și vreme de pace.”
Ecclsiastul,2,7-8
Nota a autorului:
În urmă cu câțiva ani am publicat volumul de impresii “Trepte”. În acel volum mi-am exprimat păreri sincere despre caracterul infect al așa zisului Episcop Vicar Irineu. La vremea respectivă el și un grup de popi cu credențiale teologice și scolastice penibile militau pentru desfințarea de facto a Episcopiei Ortodoxe Române , ”Vatra”.
Am fost atacat vicios prin trei asemenea popi : Laurentiu Lazar, Remus Grama și Romey Rosco. Aceasta este povestea.
______________
Intre personajele mai frecvent pomenite se află câțiva popi pe care i-am cunoscut întâmplător, cu decenii în urmă, în România și imprejurimi…Numele lor aproximative, și nu sunt sigur că mi le amintesc corect sau doar le imaginez, erau (repet, cred): Lucrețiu Lăzăreanu din Districtul Târnava; Roman Roscoban din Durăul Humorului și Romeo Grămadă din Cladova. Pentru conveniență, pentru a nu lungi, am folosit în text aceste nume prescurtat în forma: Lr. Lzr, din Dt.;,Rm.Rsc.din DH și Rm.Gma din Cld.
Repet , orice asemanare cu situații reale sau personaje reale nu este întâmplătoare.
___________________________________
Pe la mijlocul primei decade a veacului al douzeci și unulea apărea o carte în mic tiraj în România, hai să îi zicem, “T”.(Adica “Trepte”)
Erau adunate acolo contemplări și stări afective ale autorului acelei cărți, hai să îi zicem A.T.N. (Adica Alexandru Toma Nemoianu). Între altele acel autor își exprima părerea că un viitor Ortodox în America va fi cu putință doar sub condiția unei structuri ierarhice locale, independente.
Fara voie autorul propunea o părere care venea contra unui proiect promovat și de către cei trei popi pomeniți. Un proiect prostesc, ulterior abandonat, care ar fi dus la dispariția istoriei, tradiției și identității diocezei căreia acei popi îi făgăduiseră credință.
Cei trei popi au aflat de bine să “onoreze” pe autorul acelei cărti cu scrisori insultatoare. Între ei excela Rm.Rsc. din DH, (adica Romey Rosco din Dearborn Heights) care și-a folosit condeiul slăbănog și neputincios pentru a împroșca insulte și ură la limita înjurăturilor directe. Acest personaj cu aspect de retardat și aere de slugă este un adevărat fenomen. Niciodată nu mi-am putut explica de ce un asemenea sub intelectual era folosit ca sfetnic în teologie. De fapt el era un poștaș provenit dintr-o familie dezaxată. Propria lui familie este mai degrabă motiv de râs și plâns: prin urâțenie și prostie. Lui .R I se pot atribui credențiale morale ale unei “centuristă” și îl consider amestecatură de râmă și șobolan. Lașitatea râmei și agresivitatea șobolanului. Legat de împrejurarea că hârtia pe care a murdărit-o fără rost, între altele făcea aluzii la experiențele mele alcoolice, aș vrea să îi reamintesc “că din beție omul se trezește, dar prostia este veșnică”. Iar acest adevăr reamintit se potrivește întregii lui familii apropiate. Hârtia folosită de către Rm.Rsc. pentru denunțul neghiob tipologic ține de hârtia igienica și de tampoanele menstruale. Ceilalți doi popi pomeniți, Lr.Lzr. din Dt. și Rm.Gma din Cld au trimis cam același soi de epistole. Dorința lor ascunsă era ca autorul cărții să fie “pedepsit” și scos din circulație. Era o dorință neputincioasă, vicioasă și reflectând răutate de scopit.
Chiar și după ce au slobozit acele penibile epistole cei trei popi nu s-au potolit. Ei au continuat să șicaneze pe autorul volumului pomenit și au continuat eforturile penale de a crea un mediu de lucru dușmănos. Acțiune care poate fi pedepsită cu privarea de libertate. Mai rău.
Dovedind analfabetism în deontologia jurnalistică ei au protestat împrejurarea că, în numeroasele studii, documentate și foarte solide, publicate de autorul cărții “T” (adica subsemnatul), acela pomenea funcția pe care o avea. Acei natărăi în sutană nu știau că aceasta nu este o opțiune ci o obligație pentru un autor real. (Ceeace ei nu sunt.)
Cred ca este de folos să fac și scurte portrete acelor popi slabănogi.
Lr.Lzr din Dt. este în esență un om cumsecade. Dar destinul său stă sub semnul înfrângerilor, nereușitelor, eșecurilor. El este un atlet al făgăduințelor neîmplinite, al așteptărilor fără finalitate. În bună măsură asta explică și o anume stare de aroganță neavenită, fronda a celui care pierde. Pentru el și cei apropiați lui autorul cărții “T.” are sentimente autentice și generoase., Lr.Lzr din Dt. rămâne un om decent și pentru care mântuirea este încă posibilă.
Rm.Rsc. din DH este un troglodit perfect pe care autorul volumului “T” (din nou subsemnatul) îl disprețuiește profund, deschis, fără echivoc.
Rm.Rsc. are intelectul și capacitatea scolastică a unui poștaș incompetent. În fond el ar trebui să se rezume la înjurături directe și rotirea ciomagului, domenii în care are reale aptitudini. Rm.Rsc. are, repet, loialitatea și credențialele morale ale unei “centuriste”.
El este un frustrat total și are și motive.
Pe feciorul trogloditului RR ,,autorul volumului “T” (același subsemnat) l-a vazut, probabil ca “rezultat” al unei crude crize hormonale nefinalizată, lovind fără milă copaci și tăvălindu-se pe caldarâm la “Vatra”. Sub ochii uluiți al participanților la tabere…Cu siguranță se găsește sub permanenta și considerabila medicație psihotică.
Rm.Rsc.este un degenerat.
Rm.Gma este un caz ceva mai special.
Dotat intelectual el a irosit acel “talent” și este păcat. Problema lui nu este capacitatea intelectuală, problema lui este caracterul; nu neaparat necinstit, mai degraba laș. Cel mai mare pericol care îl pândește este că se poate rătăci în propriile fantezii ireale. Pacat.
Dixit, et salvavi animam meam.
————————————–
Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la
30 septembrie 2017
