Cuvânt și iubire

– Ce este poezia pentru dvs., domnule EUGEN EVU?

– Pentru mine, poezia este, înainte de toate, catharsis. Așa cum ea a fost încă de la începuturi, din ve­chime. Poezia vindecă lumea de întuneric și de spaimele minții. De fricile primordiale. Pentru că în om există frica asta instinctivă de întuneric și moarte. Și poezia te poate curăța de aceste angoase.

Eugen Evu a decedat în data de vineri 20 octombrie 2017, într-un centru de îngrijire din orașul Hunedoara. Înmormântarea va avea loc în data de 25 octombrie, în orașul în care s-a născut și a trăit laborioasa sa viață.

Născut la 10 septembrie 1944 în Hunedoara, din părinții Gheorghe și Clara, căsătorit cu Maria și având copiii : Gloria-Eva, Sorin Sargețiu, Remus-Septimiu.

Studii liceale – în orașul natal. Urmează școala Profesională de Metalurgie și o școală tehnică la Hunedoara.

Activitate literară: Debutează în revista « Familia », în anul 1970, cu două poeme, apreciate elogios de Sf. Augustin Doinaș.

Editorial a debutat, prin concurs, în anul 1974, la Editura Facla din Timișoara, cu 21 de poezii, în volumul Toate iubirile.

Debut în presă: 1963, în ziarul Flacăra Hunedoarei, cu poezia « Dansul albastru ».

A înființat cenaclul literar „Izvoare”, apoi „Lucian Blaga”, care ulterior și-a schimbat denumirea în „Dan Constantinescu”. În 1981 primește premiul Televiziunii Române. A lucrat ca instructor metodist la Casa de Cultură Hunedoara, în specialitatea literatură, muzică, arte plastice, aducând orașului numeroase premii pentru teatru , teatru de copii. Este autor a doua piese de teatru, premiate la nivel național, cu locul I, la Cluj și Arad. Desfășoară o bogată activitate publicistică. A înființat primul săptămânal al Hunedoarei, ziarul „Renașterea Hunedoarei”, care a apărut între 1990-1991.

Abordează genurile: poezie, proză, eseu, teatru scurt, jurnale, satiră și umor, pamflete, critică literară și arte plastice, publicistică, memorialistică.

Fondator al publicațiilor de cultură și artă, trimestriale și săptămânale: „Renașterea Hunedoarei”, redactor șef al primului săptămânal liber editat la Hunedoara (1990); „Bufnița” publicație de satiră și umor – 1991; Revista de cultură și Artă „Vitraliu Hunedorean” – red. Sef, (1997); Revista „Constelația Dragonului”, Deva 1998); Emisiuni radio Color, Hyunedora, cu Mircea Goian; Director fondator al revistei „Provincia” renumită Noua ProVincia Corvina” (anul 16 de apariție neîntreruptă, în 2012); Fondator redactor șef al magazinului intercultural european „Palia literară”, Orăștie, director Elena Daniela Sgondea, (dec. 2011); Colaborator-semnatar a numeroase publicații din țară și străinătate. Antologator a șase volume cu scriitori români și străini, traduși din italiană, germană, engleză, franceză, croată, maghiară, spaniolă, siriană. Antologator al unor volume de tineri scriitori precum și al antologiei „Harfele Harului” – de poezie creștină și străină, în tandem cu Ion Urda.

A fost membru în colegiile de redacție ale mai multor reviste și ziare.

Eugen Evu a publicat peste 40 de volume de poezie și proză – eseuri, jurnale, literatură pentru copii numeroase articole, studii, cronici literare și de artă, interviuri în reviste de cultură și de artă, în ziare locale și centrale. Și-a făcut cunoscute și dosarele de urmărit de către fosta Securitate, documente care însumează aproape 500 de pagini de mărturii, înregistrate în aproape două decenii, din anii 1970 și 1980.
A primit diploma de „Cetățean de Onoare al Municipiului Hunedoara”.  I s-a decernat „Cheia municipiului Hunedoara”.  Este nominalizat în Dicționarul “Who’s Who” (2001).

 A obținut peste 30 de premii ale revistelor literare la festivalurile – concurs; concurs interjudețean pentru creație poetică (1974 – 1989); Laureat cu premiile I și II la poezie, teatru poetic, teatru scurt, teatru pentru copii (creație și regie) televiziune și radio, la București, Cluj-Napoca, Arad, Câmpina, Oradea, Reșița; Premiul tineretului pentru poezie si reportaj al TVR, 1986; Trofeul „Micului Cititor” (Deva, 1997);  „Premiul Special”, la Salonul Internațional de Carte de la Oradea, pentru volumul „Grădinile semantice” (1999);  Premiul Salonului și Târgului de carte, Deva (1998); Premiul „Novalis Kreis” – Literatur und Muzik, Munchen, Germania, decernat de un juriu germano-român, președinte: Robert Stauffer, președintele Uniunii Scriitorilor Germani din Bavaria, pentru cartea „Grădinile semantice” (2000);  „Diploma de Onoare” a Universității din New-Mexico, decernată de International Association of Paradoxism. (2001); „Premiul special al juriului pentru poezie”, la Festivalul Internațional de Poezie, Deva, 2001; Premiul Societății Scriitorilor Francezi pentru autorii din est (Euro-Poesie) (2002); Premiul pentru poezie al Academiei de știință, Literatură și Artă, Oradea (2002); Premiul Special al ASLA și Academiei Romano-Americane „The 27th Annual ARA Congres” (2002); Premiul Universității Oradea și U.S.R. pentru cartea „Tresărirea focului” (2002);  Premiul „Le Printemps des poetes” (Paris, 2003).
A colaborat cu multe reviste din țară și străinătate.

Prietenii si colaboratorii nu-l vor uita niciodată! Dumnezeu să-l odihnească!

—————————

Vavila Popovici  (cea căreia îi spunea „surioară”)