Alexandru Iancu: Sonate colorate (versuri)

26 Nov 2017 by admin, Comments Off on Alexandru Iancu: Sonate colorate (versuri)

SONATĂ

Hai să mutăm pianul lângă lună
Să-i adormim pe clape goi
Când curge raiul peste noi
Să mă visezi ca o nebună

 

Hai să te ascund suav în carne
Să vrei în mine ca să mori,
Şi să te-mbraci toată-n fiori
Când cerul lacrimi o să toarne

 

Hai să te muşc de aripi de plăcere
Mai sus de tainele albastre
Şi mierea trupurilor noastre
Să se topească-n mângâiere

 

Hai să mutăm pianul pe pământ
Să-mi stai în braţe pentru totdeauna
Nu-s de ajuns doar notele şi luna
Eu fără tine nu aş şti să cânt!

 

 

ALBASTRU NU E O CULOARE

 

În ochii tăi albastrul nu e o culoare,

Este acelaşi obsedant motiv

De prelungire a cerului în mare,

Prin orizontul sufletului meu naiv.

 

În ochii tăi albastrul nu e o culoare,

Este adâncul pleoapelor lăsate goale

De un vid creat prin apă, aer şi cristale

Deasupra unei stele căzătoare.

 

În ochii tăi albastrul nu e o culoare,

Este vitraliul transparenţei din lumină

Prin care îngerii îndrăznesc să vină

La rugăciune,plâns şi înălţare.

 

În ochii tăi albastrul nu e o culoare,

E disiparea oarbă a unui vis ascuns

Peste neantul de întuneric ce dispare

Ireversibil de privirea ta pătruns.

 

 

NATURĂ VIE CU IRIŞI

 

 

În ochii tăi duioşi, tu porţi sub gene,

Pierduta amintire a viselor fugare,

Amestecate în caruselul de culoare

Când cu privirea în aer faci desene!

 

În ochii tăi duioşi, tu porţi sub gene,

Un dans de arahnide alungate de lumină,

Ţesând pe ascuns dantelăria fină

A sângelui tău rătăcit prin vene!

 

În ochii tăi duioşi, tu porţi sub gene

Desprinderea din somn a unui înger,

Hermafrodită ca şi florile de sânger,

Privirea ta e cea mai dulce lene!

 

 

GENEZĂ

 

Întotdeauna aşteptarea,

Nesiguranţa si începutul,

Pornesc din încleştarea

Olarului cu lutul.

 

Sub mângâierea lui amară,

Brăzdată de durere multă,

Pământul-neîmblânzită fiară,

Învaţă,se supune şi-l ascultă.

 

Asupra timpului izbândă,

Supusă orbului noroc,

Creaţia moale si plăpândă,

Desăvarşită e prin foc.

 

Sunt trupurile noastre lut,

Ca gust,miros,culoare ,formă,

Amestecate în noul conţinut

Al vieţii în care se transformă!

 

Necunoscut este tiparul

În căutarea unor forme noi,

Dar suflet dacă nu a pus olarul,

Se schimbă totul în noroi!

 

 

VERDE

 

De toamnă durut,

Nepăsător nu trec,

Pe frunza ce-a căzut,

Cu sufletul m-aplec

 

Culoarea i-a pierdut

Un vânt uşor zălud,

Trezită sub sărut,

Cum mă respiră, aud.

 

Mi-e incleştată gura

Pe fragede cuvinte,

Se caţără nervura

Prin sângele fierbinte

 

Acolo in genunchi,

Rănit de de efemer,

Asemeni unui trunchi,

Întind braţe spre cer.

 

Mă răstigneşte mila

Şi nu pot să o înfrâng.

Pluteşte clorofila

În lacrima ce-o plâng!

 

 

AŞTEPTARE

 

Tot trec grăbit iluziile prin mine,

Din ele inseşi niciodată nu coboară,

Le văd la geam distante si străine

La fel ca aşteptarea mea amară

 

Neliniştit privesc in fiecare seară

Şi mă întreb cât mai durează până vine

La mine-n suflet hotarâtă ca să moară

Ea cea mai Annă dintre Karenine

 

Se vor opri atunci in mine prima oară

Trei lacrimi, două linii , trenul si o gară!

 

 

MELANCOLIE

 

De gustul slab al simţurilor casc,

Unde e dragostea ca să mă îmbăt?

Mai poţi reface iarăşi viaţă îndărăt

Din boasca trupului trecut prin teasc?

 

Ce-a mai rămas e un vin de mâna a doua,

Mi-e sufletul ca Polul Nord- departe hăt!

Hangii pun pe ascuns în vin omăt,

Adorm ca să visez cum mă îmbăt cu roua!

 

 

ÎMBLÂNZIREA

 

Când apropierea ta ne-a aţâţat feroce,

Ca lupii in haită noi am dat ocol

Inchipuirii tale si am muşcat in gol

Din umbra unor forme vagi si echivoce.

 

Venită prin zigzagul fulgilor de nea

Tu nonşalantă ne-ai umplut vazduhul,

I-ai fericit uşor pe cei săraci cu duhul

Indrăgostiţi de varul urmelor de bidinea.

 

Privirea ta am acuzat-o de avangardă

Pe ascuns ţi-am sărutat nebuni rimelul

Si am aşteptat cu limba scoasă zăhărelul

Noi căţeluşii tăi îndrăgostiti de zgardă.

 

Din lupii care am fost cu fantezie

Ne-ai imblânzit deşi făceam pe durii,

Lătram la tine negri in cerul gurii

Si azi ne gudurăm ca să ne mângâi Poezie

 

 

RUGĂ PENTRU NEIUBIRE

 

Atât iţi cer nu mă iubi,

E clipa timpului grăbită

Şi bucuria împreună de a fi

E singura ce merită trăită

 

E totul doar o întamplare

Nu crede-n astre  sau destin

În braţe strânge-mă mai tare

Nu te minţi că-ţi aparţin

 

Suntem si martori si eroi

Acestei clipe veşnic trecătoare

Atâţia alţii au trăit-o ca şi noi

Şi noi ca ei-vom fi uitare!

 

 

ARHEOLOGIE

 

Te apleci asupra mea curioasă,

Ai ochii calzi ca miezul unei pâini,

Fiinţa mea ca în trecut se lasă,

Să o frămânţi din nou în mâini .

 

Îmi împarti carnea în trăiri,

Deoparte dai ce crezi  că-i mort,

Nu te găseşti acolo şi te miri,

În carnea mea că nu te port.

 

Iei sufletul şi-l tai mărunt

Fâşii neverosimil de înguste

Şi îl intinzi pe pâine ca pe unt,

Curiozitatea ta să-l guste.

 

Tăioşi ţi-s dinţii dar  nu ţip

Când muşti din sufletu-mi  rebel

Scrâşnesti la gustul de nisip

Şi plângi că nu te regăseşti in el.

 

Mă doare  căutarea ta în mine

Dar nu mai pot  să mă desprind

Cu inima şi sângele- n  ruine

Cetate învinsă oasele- ţi  întind.

 

Deodată  ţipi prin osul rupt

Simţi trupul tău cum e durut,

Te doare laptele rămas nesupt,

La pieptul  tău când m-ai ţinut.

 

De acolo rătăcind cu gura,

Eu calciul oaselor ţi-am tras

Şi mi-am clădit arhitectura

Puterii de a face primul pas.

 

De când îmi căutam contururi,

Visând  identitatea mea de sine,

În oase tu mi-ai fost de-a pururi,

Adânc te-ai îngropat în mine,

 

Acum că te-ai găsit de buna seamă

Ţi-ai încheiat al căutarii ceas,

Acum eşti fericita scumpă mamă

Din mine întreg ce-a mai rămas?

————————–

Alexandru IANCU

Sibiu, 20 noiembrie 2017

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii