Alexandru NEMOIANU: Artur Silvestri și “Reconquista”
După Decembrie 1989 și încă mai vârtos de la începutul noului veac, XXI, și al celui de al treilea mileniu al Erei Creștine, când a devenit întreg activă, “mișcarea” culturală Artur Silvestri rămâne, după cunoștința mea, fără precedent în cultura românească.
La aniversarea datei când el s-a făcut nevăzut, de când a trecut în celălalt tărâm, cărți și articole încep să scoată la iveală ce a însemnat această uriașă personalitate, acest semizeu contemporan, prin opera lui și prin lucrarea lui culturală. Căci în cazul Artur Silvestri sunt două aspecte fundamentale și care, deși se întrepătrund și intercondiționează, rămân “neamestecate”; unire fără amestecare.
Este vorba de OPERA lui, adică de cărțile, studiile articolele, corespondența , toate semnate Artur Silvestri și apoi este vorba de Lucrarea, FAPTA, lui culturală care înseamnă reviste publicate de el, cărți editate de el, cărți publicate de el și prin el, promovarea scriitorilor și personalităților culturale, etc.
Din capul locului trebuie să spun că o monografie completă Artur Silvestri, azi, este cu neputință de scris. Volumul documentar este copleșitor și prezența lui Artur Silvestri este vie la nivelul percepției emotive. Pentru cei care îl iubim el este între noi! După părerea mea este nevoie de o perioada de timp, în care evenimentele și emoțiile să aibă vreme să se așeze și să se stabilească în perspectivă. Este nevoie de dimensiunea timpului. În același timp, iarăși cred, că se poate spune că întreaga ÎNFĂPTUIRE Artur Silvestri a stat și stă sub semnul unui concept cultural pe care el l-a creat, introdus și promovat. Concept care a dat și dă unitate “mișcării” culturale Artur Silvestri. Acest concept este “reconquista”.
“Reconquista” ca, termen istoric, a însemnat cucerirea libertății în Peninsula Iberică a populației băștinașe creștine aflată sub jugul islamic. O mișcare istorică desfășurată între 718 și 1492 A. D. Dar termenul a fost apoi folosit pentru a caracteriza aproape toate mișcările de eliberare și câștigare a stării de neatârnare.
Artur Silvestri a folosit acest termen și l-a așezat într-un concept care este definitoriu pentru istoria Românilor și culturii lor dar, în același timp, aplicabil la istoria universală.
Creearea termenului de “reconquista” de către Artur Silvestri a fost o realizare cu valoare unică și cu urmări pentru totdeauna.
Prin conceptul de “reconquista” Artur Silvestri a definit starea unui “loc” și dinamica dezvoltării lui. Esențial conceptului creat de Artur Silvestri îi rămâne faptul că mereu, întotdeauna matricea locală se reașează, se reinventează , rămănând meru aceiași și consecventă cu sine. Pulsația “reconquiestei” este măsurată și referită la termeni veșnici și deci “revenirile” pot avea loc după sute de ani. În termeni umani foarte mult, iar în raport cu veșnicia aproape nimic.
În viziunea lui Artur Silvestri “locul” și omul acelui loc, sunt unice și în măsură să facă o contribuție unică în dezvoltarea omenească.
Artur Silvestri a fost mereu promotorul credinței că lucrurile nu se petrec la întâmplare și nici prin imitare.
Artur Silvestri a căutat și a aflat întotdeauna originea unui “lucru” (fenomen cultural, fapta istorică,etc.) în “locul” întâmplării. Deci pentru Artur Silvestri “locul” și omul lui erau cauza cauzelor. Această abordare a lui Artur Silvestri a avut, are și va avea o importanță colosală, mântuitoare.
Acordând importanță determinantă “locului” Artur Silvestri a redus, pentru totdeauna, cucerirea din afară, subordonarea politică vremelnică, la stări trecătoare, parazitare și urzite uitării.
Iar dinamica dezvoltării în timpul istoric, Artur Silvestri a definit-o ca un conflict între “localnici” și “creoli”.
Prin “localnici” am spus mai sus ce înțelegea Artur Silvestri. Prin “creoli” el a înțeles pe toți “cuceritorii” și pe slujitorii lor.
Artur Silvestri a arătat că “sincronismele” și “modelele” de împrumut, “moda politică”, sunt cale practică și insidioasă prin care se împlinesc și mențin cuceririle militare și politice. Artur Silvestri a arătat că în fapt mai periculoase sunt “bonjurismul” și “englezismul” decât bombardamentele. Mai periculoase sunt graba după “europenizare” decât atacurile tătarilor. Iar aici a intervenit efectul mânuitor al “reconquistei” propovăduită de Artur Silvestri.
“Reconquista”, conceptul minunat zămislit de Artur Silvestri, înseamnă revenirea la “matcă”, la valorile perene, la “râu și ram”. “Reconquista” nu a însemnat și nu înseamnă “sămănatorism” naiv, sau refuz al progresului. Dimpotrivă, înseamnă progres, dar progres organic, fără fracturări și maimuțăreli, care au fost tragedia românească a ultimelor veacuri.
Sub semnul conceptului de “reconquista” Artur Silvestri și-a alcătuit “mișcarea” culturală. Mișcare pe care el a gândit-o și el a împlinit-o, prin muncă fără preget și ardere fără sfârșit.
Cu o blândețe și răbdare fără egal după cunoștință mea, Artur Silvestri a adunat pe singuratecii din lumea largă, le-a explicat și lămurit semnul sub care stau și mai ales le-a arătat, după o altă superbă exprimare a lui, “că nu sunt singuri”.
Conceptul “reconquista” a fost folosit de către Artur Silvestri în tot ce a înfăptuit dar, de fiecare dată, felul în care l-a folosit a fost unic, ceea ce dovedește cu adevărat și originalitate și mai ales, autenticitate. În înțelegere mai largă se poate spune că prin conceptul “reconquista” Artur Silvestri a arătat calea prin care spațiile culturale fac trecerea de la “chip”, la “asemănare”, de la potențialitate la stare activă. Conceptul de “reconquista” , creat de către Artur Silvestri, demonstrează că în mod inevitabil și necesar starea “lucrurilor” va fi cea a existenței lor dintru început; “lucrurile” vor fi ceea ce din început au și fost, căci împlinirea nu vine în istorie ci la capătul ei.
Artur Silvestri a putut crea și promova un asemenea concept mai ales fiind , “curat cu inima” și, “Inimile curate vor vedea pe Dumnezeu și prin ele Dumnezeu se va face văzut”.
———————————
Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center
29 noiembrie, 2017
