Iulia PAŢIU: Versuri de Crăciun
MI-AM LĂSAT INIMA MIŞCATĂ
Crăciunul acesta
este foarte alb
tandreţea lui Dumnezeu
încălzeşte Evanghelia socială
şi răstoarnă mirosul de portocale
peste Milostivire
sub bradul simbolic
să trăiţi să înfloriţi
cu un altfel de dar
iubire nădejde viaţă
Fecioara Maria lucidă
repetă puterea de sus
şi
-n toată pădurea primită
atenţie
precum păsările
ce nu sunt păsări
în rugăciune
curg mâini
din sângele zăpezii
lui Iisus
COLINDĂ SFÂNTĂ
colindă sfântă din rai crăiasă
colind în legea care sunt până la Crăciun
caut străfundul Mielului
altarul ieslei în care cuvânt continuu mă nasc cu Pruncul
în grajdul vitelor ard înţelegerile
câinelui păzitor i-arunc în ţarcul oii întunericul
spulber argintul magilor
şi de pomană risipesc măsura de lumină pe cărbuni
nu fabric adevăr afară de pământ
pe pâine ung magiun din prun
scobor în lumea cea adâncă şi cheltui cer să nu mă vezi
la capătul capătului e doar mijlocul
colindă sfântă din rai crăiasă
colind în legea care sunt până la Crăciun
caut străfundul Mielului
altarul ieslei în care cuvânt continuu mă nasc cu Pruncul
exclusă din trecut
Dumnezeu din mine se trage înlăuntrul Lui mă descompun
sedusă de zările din ziua rătăcită între cele şapte zile
grad contopit moral cu ceasul
imaginaţie supusă din instict opaiţului stelei
înjosire şi mărire amurg şi răsărit simultan
în vidul globului plăsmuieşte florii de măr un nou Magellan
aventură dinadinsul cu Christosul
colindă sfântă din rai crăiasă
colind în legea care sunt până la Crăciun
———————-
Iulia PAŢIU
Bistriţa
decembrie 2017
