India a leading global power

23 Dec 2017 by admin, Comments Off on India a leading global power

Narendra Modi – Sohan Lal Gandhi – Adrian Botez – Ion Lazu -Valeriu Ciobanu

 

 

This message was sent to George Anca  from Prime Minister’s Office

 

NEWS FROM THE WEEK

PM Modi’s Development Push for North East India, PM visits cyclone Ockhi-hit areas, Dedicates Made in India submarine to the nation and more…

Putting North-East India on the fast track to Growth

Prime Minister Narendra Modi visited Mizoram and Meghalaya to launch various projects. The government has taken a number of measures to fast-track North-East’s development since 2014. From boosting its tourism potential to improving connectivity, it is actively transforming the region.

Click Here to Know More

60 Mega-Watt Tuirial Hydro-power Project Inaugurated by PM in Mizoram

Adding another milestone to the development of the North-East region, Prime Minister Narendra Modi commissioned 60 Mega-Watt Tuirial Hydro-power Project. The project is slated to give a big boost to Mizoram and ensure socio-economic growth of its people.

Click Here For PM’s Address

PM meets Cyclone Ockhi Affected People and Extends Centre’s Help

Shri Narendra Modi met and interacted with people, including fishermen and farmers, affected by Cyclone Ockhi, during a visit to the cyclone affected areas of Lakshadweep, Tamil Nadu and Kerala.During the visit he assured Centre’s full assistance for people in distress.

Click Here To Know More

Naval submarine INS Kalvari is a Prime Example of ‘Make in India’

Hailing the naval submarine built with Indian technology and expertise, Prime Minister Narendra Modi, commended the strength INS Kalvari will add to the Indian Navy. He reaffirmed India’s commitment to safeguard its global, strategic and economic interests in the Indian Ocean and to play the role of “first responder” for its partner countries.

Click Here For Highlights

 

MEDIA COVERAGE

 

More Than 30 Crore Accounts Opened Under PMJDY till December 6

India a leading global power, says new US security policy

Airlines flew 16.99% more domestic passengers in November: DGCA

Long-haul trucks covering greater distance post GST: Govt Study

Over 500 lakh toilets built under Swachh Bharat Mission, says government

Foreign funds flock to Indian markets with over $30 billion inflows in 2017

Cabinet clears new consumer protection bill

Railways set to electrify 38,000 km route in next five years

Government to spend Rs 1,054 crore for modernisation of 7 CAPFs

MUST WATCH VIDEO

PM’s Speech At Dedication of Submarine INS Kalvari To The Nation

 

9th ICPNA

 

Sohan Lal Gandhi <slgandhi@hotmail.com>

To:george_anca@yahoo.com

‎Dec‎ ‎23 at ‎2‎:‎41‎ ‎PM

 

Dear all,

 

I hope you have safely arrived home after attending the 9th ICPNA in case you came from a distant part of India or abroad. I am writing this to thank you for your active and intensive participation. I humbly tried to bring together some scientists, spiritual leaders and grassroots activists to find out how they can cooperate with each other and how a lasting peace can be created in the world. You also heard them and gave them a big applause at the end of their observations. But I would never claim that this conference has succeeded in its objective of creating a viable forum for these two important categories of individuals of this planet at which they can sit and chalk out a strategy of cooperation. It has, however, generated an ambience towards that step. I feel heartened by the fact that highly committed individuals like you responded to my invitation and extended support to my mission of seeing a world free of the forces of hatred and violence and dominated by the forces of love and ahimsa.

 

I still believe that spirituality alone has in it a potential that can halt the naked dance of communal forces and religious frenzy. It is the most significant ingredient of spirituality. If we succeed in creating an awareness of nonviolence, people will give up unnecessary violence to begin with. It will ultimately lead to the advent of a culture of peace through nonviolence. Nonviolence alone is an answer to all our problems including the eco-sustainability of the future.

I am grateful to Dr. Thomas Daffern who has drafted a beautiful declaration which he read at the concluding session. He has been a constant source of strength to me. I enclose this declaration for your reflection and endorsement. Dr. Daffern is still busy writing detailed notes. I hope to send you the finally edited version of this declaration with explanatory notes soon.

 

I look forward to staying in touch with you.

Yours sincerely,

Dr. S.L. Gandhi

International Coordinator – 9th ICPNA and

International President –

Anuvrat Global Organization (ANUVIBHA)

Jaipur INDIA

Ph : +91-98280 16989

 

 

 

ADRIAN BOTEZ

 

Stimate si draga domnule (si frate intru Duh), GEORGE ANCA   –

…Va urez, din adânc de inimă:

 

UN CRĂCIUN LUMINAT!

SĂRBĂTORI FERICITE! – şi:

LA MULŢI ANI, MULT PESTE 2018!!!

 

Evanghelia după LUCA spune vorbele (şi despre conţinutul vorbelor), pe care îngerii le grăiesc păstorilor, spre a-i linişti şi a le putea, astfel, binevesti NAŞTEREA PRUNCULUI SFÂNT:

Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: <<Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!>>” (Luca, 2/13-14).

Vedeţi? “Şi pe pământ PACE, între oameni BUNĂVOIRE!” Nu războaie fratricide, nu minciună, nu ipocrizie, nu TRĂDARE! Grija Lui Dumnezeu, în ce-l priveşte pe OM, este să nu fie/devină, de-a binelea, FIARĂ!

CRĂCIUNUL este, în esenţă, Lecţia Demonstrativă a CAPACITĂŢII DE OMENIE (din fiecare dintre noi…), câtă va mai fi rămas în noi…

Sau, cum grăieşte, strălucit şi teribil de adevărat (şi logic!), eminentul teolog, “Stea a Răsăritului”, care a fost DUMITRU STĂNILOAE:

 

Între oamenii care se ceartă, PACEA SE POATE RESTABILI TEMEINIC NUMAI PRIN SUPUNEREA LOR UNUI FOR CARE-I DEPĂŞEŞTE: LUI DUMNEZEU”.

Şi tot el, în studiul teologic “Despre omenie”:

Omenia e contrariul individualismului, al nepăsării de ceilalţi, e contrariul chiar al unui individualism prin care nu s-ar fi urmărit interese egoiste, ci simpla nepăsare faţă de ceilalţi, sau afirmarea de putere gratuită, în stil nietzscheian. <<Mă omenesc>> faţă de cineva înseamnă că îi acord atenţiune şi cinstire aceluia, mă feresc să-l tratez într-un mod grosolan, aşa cum ar merita, poate”.

 

Pare puţin, oare, în comparaţie cu aspectul total mercantilizat, dat (de către “atotstăpânitorii” Negustori-ZARAFI ai Planetei PĂMÂNT!) Sărbătorii MISTERULUI CRĂCIUNULUI / ÎNTRUPĂRII LUI DUMNEZEU (TOT pentru păcatele noastre!), de către “societatea de consum”, care a călcat în picioare “societatea DORULUI DE SFINŢIRE” – VOIEVODALA SOCIETATE TRADIŢIONALĂ…?!

 

Mie, sincer, îmi pare (…cel puţin, văzând decăderea moral-spirituală, precum şi îmbeznarea progresiv-accelerată a minţilor, din ultimii ani…) – ENORM! – şi  INCREDIBIL DE MĂREŢ!!!

 

Multă, multă sănătate!

 

Doamne,-ajută-ne, ocroteşte-ne şi ne călăuzeşte, înspre Sfântă Lumina Ta!
Cu, mereu, aceeaşi admirativă  preţuire şi caldă prietenie, frăţie întru Duh,


Adrian Botez

 

 

Ion Lazu: Valeriu Ciobanu, inedit

 

Poeziile ce văd acum pentru întâia oară lumina ti­parului fac parte din ciclul ”Cântece de zgură” și au fost scrise cu aproape patru decenii în urmă, mai exact spre sfârșitul celui de al doilea război mondial. Poetul debutase încă în 1933, în revista liceală Unirea, și publicase sporad­ic în Gândirea, Națiunea, Viața românească. Imediat după război, ca strălucit absolvent al facultății de litere, este asis­tent universitar la catedra lui D. Caracostea, apoi la catedra de istorie a literaturii moderne a lui G. Călinescu, iar de la înființarea în 1949 a Institutului de istorie literară și fol­clor al Academiei, colaboratorul apropiat al divinului critic, remarcându-se el însuși prin lucrări de primă importanță în varii domenii: literatura română, franceză și rusă, prin numeroase studii și monografii, dintre care câteva publi­cate iar multe rămase inedite. Într-un mod care ar putea să pară ciudat, dar numai la prima vedere, poetul de mari resurse, considerat de G. Călinescu un echivalent în poezie al lui Goya, apreciat cândva de Tudor Arghezi care și-a ex­primat dorința de a-i prefața un volum, și-a încheiat prac­tice activitatea poetică la numai 29 de ani, impunându-și (cu câtă durere, cu câtă forță sufletească!) să uite de cele peste 1000 poeme, păstrate în manuscris. Răpus de o boală necruțătoare, în 1966, când nu împlinise încă 49 de ani, Valeriu Ciobanu nu a mai avut fericirea să asiste la apariția, în 1969, a volumului de poezii Fiul Lunii, îngrijit și pre­fațat de Dinu Pillat. Descurajator e chiar faptul în sine că acest volum a putut să treacă neobservat de critica literară a vremii, dar și de colegii de la Institut ai autorului…

Poetul care ilustrează poate cel mai convingător și mai plenar la noi conștiința umană ultragiată de ororile războiului (”Unde să fug / Să n-aud murmurul cărnii arse pe rug?” Unde să fug?), cel care ni se confesează: ”Am ascul­tat șoapta mugurilor ce se desfac / Am privit la timpul ce nu se oprește din curs / Și printre saltimbanci cu suflet sărac / Am dansat stingher ca un urs:” – Rugăciune, având astfel de intuiții poetice fericite. ”Pădurea sună crengile stoarse / Toate turnurile și scările ce duceau / Dincolo de cotidian / Sunt în pământ întoarse” – Viziune, care notează: ”Sunt frate frunzelor strivite pe drum” – Inutil, sau consemnează, cu amărăciune conținută: ” Poeții mari treceau stingheri pe sub garduri, pe lângă porțile închise / Praful fierbea în jur. Ei nu publicau / Ascunzând morminte de vise.” – Poetul veacului XX, autorul unor memorabile versuri precum: ”Iar cucul năruia primăverile liniștea din grădină” – Atavism, ”Și sufletul va porni bolid spre vid descătușat” – Voluptate, cel care se temea să mai spere în zadar: ”Va veni poate tim­pul / Când câmpul / Ne va cânta iar pe strune de iarbă și clape de fructe coapte / Sau acest amurg de secetă va avea o noapte?” – Pânda (poezie citabilă în întregime); acest poet care a simțit mai acut decât oricine că…”Soarta are tăios pinten ”, ne reține atenția și ne stârnește entuziasmul cu virtuozitatea sa de truver, cu arta ”capriciilor” sale, creând până la urmă, cu mijloacele poeziei din totdeauna, un univ­ers inconfundabil în peisajul liric actual, a cărui fascinație se exercită nemijlocit asupra lectorului: Drumul lung al mesajului acestei poezii spre inima cititorului român intră, după un prea mare și nemeritat ocol, în linie dreaptă.

Ion Lazu, 1984

 

 

VALERIU  CIOBANU

 

Cântecul de zgură

 

Ascult suspinul Saharei, geamătul mării, plânsul cerului,

Toate aceste vuiete vinete, mortale,

Inima pământului bate încet, ruptă,

Zilele mele sunt negre, iar nopțile pale…

Mai simt pe născuții în zodii nebuloase și reci,

Orbi pentru care lumea-i stinsă, ciungi fără drumuri,

Surzi ce n-ascultă armonia apelor și strigătul privighetorii

Și muții tăcuți ca niște mușuroaie de scrumuri.

Frate nevăzut, iubito imaginată,

Vom vedea zările toate sângerând, vom bea cupele ne­dreptății, toate.

Vom râde orice egoist de orice ingrate,

Nevăzută iubită, imaginat frate.

Dar să nu uităm, dincolo de acest putregai, de această lume meschină,

Cea de pe celălalt tărâm, a celor care au urmat

Plini de speranță ai profetului neexistenți pași prin neghină,

A celor încleștați de patul suferințelor supreme,

A ocnașilor singuri, lipsiți de tată și mamă,

Lumea închipuirii ce se destramă.

Hei schilozi, oropsiți purtând greutăți infinite

Vagabonzi și bolnavi cu inima rănită,

Să facem altă viață pe pământ mai bun, imaginar,

Veniți voi toți, prieteni loviți. În mreje de dispreț și ură

Să țesem cântecul nostru de zgură…

Cântecul negru

 

Cântecul negru a făcut să tremure perdelele,

Și-apoi s-a înfipt ca un cui, îl simt în inimă, aici.

Neexistentă iubită, vino să ridici

Gânduri mai rele ca cele mai rele.

Lanurile, unde sunt lanurile mele,

Unde-s limanurile de grâu și secară?

Cântecul negru cu note rebele

A rătăcit prin ele și au să moară.

Cântecul negru apasă pe casă,

Simt că se va prăbuși cu mine acum, acum,

Neexistentă iubită, voioasă ca o nouă cuirasă,

Ascultă pașii rahitici ce trec noaptea pe drum…

Parc-ar bate toaca morții,

O toacă mai toacă ca orice toacă

Neexistentă iubită, dă-mi mâinile tale de promoroacă

Și praful cântecului strivit de oțelul porții…

Mâna mi-e ruptă ca un suflet, ca o cetate veche,

Gândul mi-e străin ca pe uscat un delfin,

Neexistentă iubită, cântecul s-a oprit la ureche

Și-și înfige gheara imensă de deget fin.

Dar ce să fie pașii rahitici ce trec noaptea pe drum,

Și toaca mai toacă poate ca orice toacă?

Pantera, pantera ca un pisoi mic se joacă

Acum ca alt-dată, acum… și acum…

Singur

 

Cântecul susurat în fluier de mărgean se auzea

Ca o speranță

Crescând undeva.

Muntele enorm de fier și rugină

Sorbea

Lumină.

Mâna, frate,

Mâna cine să mi-o dea?

Cărările astea surpate

Să le străbatem amândoi, prin soartă.

Toți plecară, fără mine, s-au dus,

Singur m-au lăsat, să-mi izbesc pumnii și fruntea de poartă.

Sălaș

 

Câmpul era numai coclauri și așchii de carne și oase

Corbii, șacalii, guzganii, viermii, câinii lipsiți de case

Înfigeau suliți de colți și nevăzute coase…

Ruinele zăceau ca niște descompuse babe,

Putoarea își plimba aburii prin boare,

Cerurile slabe

Erau zăvorâte cu înghețate zăvoare.

Treceau nopțile oarbe și zilele fanate

De ivoriu luna își ducea marginile de vecii forfecate,

Ca alții mi-am făcut sălaș din carne putredă și ciolane

Și mi-am trait anii stranii printre cranii,

Legat de schelete cu de păr odgoane…

Cântecul viu

 

Viața se prelingea ușoară – suspin și lacrimi de fată de 16 ani.

Dar a venit într-o zi sufletul respirației tigrilor din cuști

Arzând, usturând fier ros. Bolovani.

Au clipit atunci ochii vieții înguști.

L-am rugat: – Dă-mi un suflet, cabotin bătrân,

Vezi, lanurile mele toate au murit.

Luna arată un obraz chel și spân

Iar lebăda neagră a pogorât.

Te-ai ascuns după un nor hohotind tărăgănat

Pe lanurile moarte spini și flori te-au căutat.

Hohotul tău fu viață dar mai mult moarte,

Nu mi-ai spus nimic de rotofeiul bancher

Nici de drumul greu spre cer.

Cântecul viu gemea undeva departe.

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii