Anna-Nora ROTARU: Bătrânul anticar
BĂTRÂNUL ANTICAR
La colț pustiu de stradă, sub lumina palidă de felinar,
De-abia pâlpâie-o luminiță-n geam, într-o mică chițimie…
Să intru-mi face semn, cu firava-i mână, bătrânul anticar,
Invitându-mă în lumea lui, departe de orice-i barbar,
În care timpu-i la Trecut, nu mușcă cu-atâta lăcomie,
Pendula torcând în armonie…
Stătea bătrânul, cu păru-i alb lucind pe fond obscur,
Cătând ceva febril în vechiul și prăfuit de ani, ceaslov…
Prețul vreunui bibelou sau unei lămpi cu ponositul abajur,
Din nu mai știu ce an, prin colbul așternut pe împrejur,
Cu mâna-i tremurândă, doar ochi arzând în trup gârbov
Și răsuflare grea, ca la istov…
Și, ce n-avea pe-acolo… bijuterii, mărgele în șiraguri,
Vaze, bomboniere de cristal, albume pe colbuitul pluș…
Flori, dansatori de porțelan, ceruiti ciorchini de struguri,
Pești, câini, păsări de sticlă, ciugulind pe ram din muguri,
Altele, cu aripile-ntinse-n zboruri, spre cer, ca pescăruș,
Ori, hrănindu-și puii în culcuș…
Cine știe dacă visează, că poate-or dezerta vreodată ?
Dacă le va-mplini visul bezmetic poate vreun jongler ?
De-or zbura pe-un ram adevărat, spre-un soare-odată ?
De-or face pui, în țări calde de-or pleca sau… niciodată
N-or părăsi odaia sumbră, cu pendula să bată a mister,
Jinduind vreun ciob de cer…
Ce s-aștepte ele oare, sub colbul vremii, fără rosturi ?
O mână ageamie să le spargă ? Blândă de colecționar,
Ștergându-le de praf cu grijă, aranjându-le pe rafturi ?
Poate vreo-o Zâna să le trimită-n zbor spre orizonturi,
Departe de pendula, ce bate-un timp Trecut, de anticar…
Departe… de lumina palidă de felinar…
——————————————-
Anna-Nora ROTARU: Bătrânul anticar
Atena, Grecia
21 ianuarie 2018
