Anna-Nora ROTARU: Pe arca gândurilor mele
” ÎN AMURG”
(pictură pe pânză, în ulei dimens. 120×90 cm.)
Pictura personală a Annei-Nora Rotaru,
trecută în volumul de poezii și picturi, ” UT PICTURA POESIS “
*
PE ARCA GÂNDURILOR MELE…
Roșieticul amurg lin coboară pe împrejur…
Valul mării-mi fură gândul și-l zdrelește de o stâncă…
Liniștea-i înmărmurită, cât mai pot privi în jur,
Soarele alene pleacă, n-are chef să fac-un tur,
Ziua așa-i de obosită, că-l împinge cu o brâncă,
Și-l scufundă-n mare-adâncă…
Mai plutesc în vânt arome, de levandă și sulfină…
Pe cer luna se prevede, printre căndeluțe, stele…
Apărând timid din neanturi, cât mai pâlpâie lumină,
Zâmbete să ne trezească trimițând câte-o actină,
În tăcerea mea, ascunsă, printre falduri de perdele,
După geamuri și zăbrele…
Pescărușii-i văd în zboruri cum fac mării rotocol…
Cum în hoarde se reped, ca săgeți valul străpung…
Pe vreun pește ce răsuflă, cad pe el de-a rostogol
Și cu spumele pe aripi se ridică-n zbor spre stol,
Către farul de pe stânci, pe la cuibul lor ajung
Cu un țipăt lung, prelung…
Visătoare mi-aș dori un culcuș să-mi fac pe lună…
Prin al cerului ocean, arca mea s-o mân departe…
Să-i pun pânze la catarg și pe fruntea-mi o cunună,
Vântul cânte din lăută-i-n fantezia mea nebună,
Adunând bucăți de suflet, ca de bibelouri sparte,
Din trăirile-mi deșarte…
Că, văzând cum ziua moare, vara-n geamul aburit,
Cum speranța mă trădează aruncându-mă-n furtuni
Și cum visul se dezbracă din spoieli de mărgărit,
Vreau să fug acolo-n țara-n care soarele-i la răsărit
Și punând în prora arcei un buchet de mătăciuni,
Plec cu stolul de lăstuni…
——————————————–
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
22 ianuarie 2018
