Anna-Nora ROTARU: Singurătate
” SINGURATATE ÎN APUS ”
Anna-Nora Rotaru – pictură personală pe pânză, în ulei,
dimensiuni 110 x 90 cm,
din volumul de picturi și poezii ” UT PICTURA POESIS ”
***
SINGURĂTATE
Noaptea se presară alene pe alei
Şi frigul se strecoară pe sub uşă…
Scormonesc cu cleştele-n cenuşă,
Mai pun pe foc vreo surceluşă
Şi scurg în candelă un pic de-ulei.
E linişte în casă… şi-i căldură…
Zvâcneşte câte-o flacără-n cămin…
Trosneşte uscatul lemn de anin
Şi din paharul cu sângeriul vin,
Mai sorb încet vreo-nghiţitură…
Prin minte-un gând mi se-nfiripă,
Sădit din straniile-mi tăceri…
Din cele ce-am trăit până mai ieri,
Dulci ca nectar, amare ca de fieri,
Le-oi pune pe hârtie-n pripă !
Mă doare, să le-nghită colbul uitării
Şi ploi-n răstimpuri să le spele…
Căci, ce-am trăit nu-i joc de iele,
Mi-s scrise cu litere de foc pe piele,
Să le revăd aş vrea, pe-aleea căutării !
În minte-mi sare ades câte-o scânteie,
Să-mi lumineze căi cu-apusuri purpurii…
Mă-ntorc pe-acelaşi drum să văd de-mi vii,
Dar, văd uscate doar flori de păpădii,
Ce-ai pus odată-n părul meu să-mi steie !
Din lacrimi de dor mai înteţesc văpaia…
Tăciuni mai scormonesc prin amintiri…
Din clipele uitate-n răstigniri,
Vreo una poate, trezită-n răzvrătiri,
Mi-o lumina viaţa-ntunecată şi odaia !
Degeaba mă agăţ de timp şi te aştept…
Şi lacrima mi s-a secat sub pleoape…
Deşert mi-i sufletul, plin de hârtoape,
Sper scormonind, să-mi mai ţâşnească ape
Şi-al vieţii suflu să-mi zvâcnească-n piept !
—————————————–
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
30 ianuarie 2018
