Camelia CRISTEA: Leac
Leac
Îmi ești leacul care vine când părerile de rău
Mă alungă fară vrere doar acolo unde-i greu
Glaciare, clipe seci îmi strivesc cu talpa rece,
Chiar poveștile frumoase, unde Zâne erau zece!
Cu bagheta fermecată scuturi cerul meu de nori
Și lași caii bucuriei să alerge doar prin flori
Umplii inima de pace și o faci mereu ușoară,
Fără cuie și unelte pui în mine câte-o scară.
Îmi dai aripi pentru vise și o ceașcă cu lumină
Beau cu sete și iubire iar la colț mai pun o vină
Trec de mine uneori, brațul tău iar mă ridică
Sunt un fluture plăpând sau doar pasul de furnică!
Ești copac, eu doar o frunză ce se zbate-n vânt mereu
Întinzi palma și mă ții când e frig la pieptul tău
Nu lași pașii nevăzuți să strivească a mea urmă
Ștergi cu un burete roz tot ce-i rău în astă turmă…
———————————————-
Camelia CRISTEA
București
30 ianuarie 2018
* Pictura Infinite Longing by Juliana Nan
