Cuvânt și iubire

Poetul este coloana spirituală, fără sfârşit, care leagă cerul de pământ. Indiferent că aceasta intră sau nu, în graţia de obicei subiectivă a con­temporanilor şi a criticilor ,dacă devine celebru sau dacă rămâne un mare anonim într-o lume pe zi ce trece din ce în ce mai inaptă, în stabilirea valorilor spirituale, Poetul este alesul Divinităţii. El are astfel, Acolo, Undeva, jilţul lui de cinstire şi mărire. Pentru  că Poetul este unul din marii sacrificaţi în dumnezeire, atunci când, modest şi cu credinţă, îşi etalează menirea. Trebuie să se ştie însă că nu Poetul îşi alege această stare de graţie, pentru că el nu este făcut, el este născut şi starea lui este predestinată.

Cine simte şi înţelege poezia adevărată, aproape că nu mai are nevoie să citească decât Sfintele Cărţi ale lumii şi cărţile lui, ale Poetului. Căci, în zidirea lui demiurgică, interpretează precum nimeni altul, şi inconştient, Invăţăturile…

Poetul este crucificat pe destinul personal, trăind şi murind singular, niciodată destul de apreciat la întreaga sa valoare. El este un fiu al lui Dum­nezeu care se naşte, ful­geră şi dispare ca o cometă, viaţa fiind de obi­cei, pentru el, un lung travaliu. Nu că nu i-ar plăcea să aibă şi el o viaţă normală, tihnită şi lipsită de griji, dar, pentru că este un ales, el trebuie să sufere, având tribut greu de plătit pentru rolul hărăzit şi asumat.

Puţini ştiu că după ce a creat lumea cu locuri, fiinţe şi lucruri, Dumnezeu şi-a transpus opera Sa, unică, într-un goblen, la care lucrează în continuare, adăugând sau îndepărtând alte şi alte elemente. Uneori rar, foarte rar, dar sigur nu din greşeală, Părintele Vieţii Se înţeapă cu acul, cu care împunge în miraculosul Lui gherghef. Din arătătorul Lui se prelinge atunci, o picătură fierbinte, de sânge.

Ea ajunge, ca un altfel de Duh Sfânt, pe Pământ, zămislind Poetul Adevărat.

————————

Ion Iancu VALE

Targoviște- 2000