Anna-Nora ROTARU: Poeme și flori

19 Feb 2018 by m.gurza, Comments Off on Anna-Nora ROTARU: Poeme și flori

” BUCHET DE ANEMONE ” de Anna-Nora Rotaru

pictură personală pe pânză, în ulei, (dimensiuni 90 x 70 cm),

din volumul de picturi și poezii  ,, UT PICTURA POESIS

***

IUBIREA ETERNĂ

 

În drumul meu, de singuratic peregrin,
Având însoțitor, pe cer steaua polară,
Am luat cu mine, al vieții mele scrin,
Cu-n maldăr de amintiri și florile de crin,
Să-mi caut Îngerul, în noaptea glaciară !

 

Că vreau să-mi spuie ce-i ”Eterna Iubire ”,
Pe unde să o caut, unde oare s-o găsesc ?
Că din cele ce-am trăit, n-am găsit deosebire,
Fine bibelouri la-nceput și-apoi după ciobire,
Inimi sfărâmate, măști, ce râd-plâng grotesc !

 

Mi-a atins ușor brațul, după atâtea căutări,
La un popas am stat, sudoarea de-a mi șterge…
O sumedenie i-am pus, întrebări peste-ntrebări,
Cu teamă, firește, să nu-l scot din răbdări,
Poate mi-o arăta, pe ce cale voi merge !

 

L-am întrebat de-s șoaptele, cu doruri adăpate,
De-i lacrima, ce deseori brăzdeaz-obrazul…
Sunt oare visele rănite, pe frunțile săpate,
Suspinele înăbușite-n pernele scăldate,
Tristețea, cu fața-n palme s-aduni necazul ?

 

E zâmbetul, bucuria ce-nflorește-ades pe buze ?
E mângâierea tandră, ce te poartă spre extaz ?
E vocea iubitului, șoptind cuvintele unei muze,
Când vrea, de-o vină oarecare, să se scuze,
Cerând cu teamă iertare și-o clipă de răgaz ?

 

Sau poate-s picurile ploii, vântul ce ne-alungă ?
Poate-s culorile curcubeului din cer desprinse,
Poate-i fulgerul sau, soarele pe-a zării dungă ?
Ecourile, sunetele sferelor, ce vor s-ajungă,
Sau, florile-s, răsăritul, amurgurile-aprinse ?

 

De mână m-a luat urcând scara, treaptă cu treaptă,
Fiecare având un nume, sunet, culoare și parfum…
Mi-a spus: ”cand sus ajungi privirea ți-o îndreaptă,
Se va deschide-o poartă, privește și așteaptă…
Acolo-i sufletul, Iubirea-i chiar, la capătul de drum …

 

Cu cât e mai luminoasă, cu-atât este mai mare
Și cu cât e mai arzândă cu-atât e mai curată…
Nu-i ceva anume, din cele spuse pe cărare,
Ci toatele-mpreună, ca-n strânsă-mbratișare,
Iubire Eternă fac îngemănate, pe cea adevărată

 

 

VIS NEÎMPLINIT

 

În lumea mea ești neîmplinitul vis,
Ce-l port în mine de-atât-amar de vreme…
Cu mine-l voi lua, de-o fi vreun Paradis
Sau, de-am greșit cumva, în neguri de abis,
Să-mi fie alături în clipele-mi supreme,
Când Haru-o să mă cheme…

 

Un vis primăvăratec de inocent copil,
Atât de alb și pur, ca floarea de cireș…
Și dulce și suav, ca-n luna lui april,
Păstrat în mine-adânc, cu un fior febril,
Precum zefiru-alintă o floare de măceș…
Săgeată-i țintită fără greș…

 

Te port în mine în tot ce zic și fac,
În peregrinări, strâns te țin de mână…
Îmi ești în fiecare zi și noapte-n zodiac,
Ca o mireasmă fină de flori de liliac
Și, chiar de ani s-or risipi și-oi fi bătrână,
Te-oi lua cu mine în țărână…

 

Că, deși știu, că mi-ai fost visul necuprins,
Ca bibeloul fîn, ce l-am lipit când mi s-a spart,
În minte flacără mi-ai fost, chiar de s-a stins,
Făclie-n întuneric, busolă-n șesu-ntins,
De care, putere n-am avut să mă despart
Și nici cu nimeni să te-mpart…

 

Și, când or fi pașii să mă-ndrume spre apus,
Când gândul meu va fi-n gândirea-universală,
Eu, te-oi privi cu-același drag, de-acolo, sus,
Din-naltul cer vei auzi ecoul numelui tău spus,
Pe floare de cireș, voi scrie petală cu petală,
Să-mi cadă lin pe fruntea pală…

 

 

ETERNĂ FEMEIE

 

Acum am plecat
Și-n urm-am lăsat,
Sub talpa mea,
Pulbere de stea !
Drumul mi-e lung,
Oftatul prelung,
De n-am puterea,
S-alung durerea,
Ce mă sugrumă,
Voindu-mă-n humă.

 

Pe coardă m-atinge
Din spate mă-mpinge,
Să cad în genunchi,
Ca trăsnetu-n trunchi,
În cord să-mi pătrundă,
Să mi-l străpungă,
Precum la o fiară,
Ce trebuie să piară,
Sacrificiu-n totem,
Pentr-un scop suprem,

 

Ce nu-l înțeleg,
Nu pricep să dezleg !
De SUS rânduit,
Cic-am păcătuit,
Cu ceva ce nu știu,
Pare fals, străveziu,
Pe veci să fiu mută,
Fără coarde lăută,
Lipsită de gânduri,
Nescrise pe rânduri !

 

Dar stând pe treaptă,
Bun nu m-așteaptă…
De ast-am să fug,
Să nu m-ardă pe rug !
Simt trupul bolnav,
De viață hulpav,
Poate-n voia minții,
Să m-ajute sfinții,
Sau vreun Heruvim,
Să-mi schimbe destin !

 

Mi-i sufletul pur,
Să plutesc în azur,
Să simt în zori,
Mirosul de flori,
Să răsad în cenușă,
Un pui de brândușă,
Să-l iau în neștire,
Cu mine-amintire…
Să fug de-ntuneric,
De tot ce-i himeric,
Să uit ce mă doare,
Mă-ntorc iar la Soare,
Și de-acolo o scânteie,
Eterna femeie !

———————————–

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

19 februarie, 2018

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii