Cuvânt și iubire

Ionuț Pascu s-a născut la Constanța în 1977. A absolvit Universitatea de muzică din București. În afară de cei cinci ani de la Secția Canto și cei patru de Dirijat Orchestră cu licență, a făcut doi ani de master tot pe dirijat de orchestră la Conservatorul G. Verdi din Milano. În anul 2016 a obținut titlul de Doctor în Muzică la Universitatea de Muzică din București cu lucrarea „Simfonismul cinematografic”. și și-a început cariera artistică pe scena Operei din orașul său natal. Din 2005, a devenit prim solist al Operei Naționale din București.

A interpretat cu succes roluri din opere celebre ca Don Giovanni, Boema, Trubadurul, Nunta lui Figaro, Traviata, Madama Butterfly, Carmen, Flautul fermecat, Pescuitorii de perle, Nunta lui Figaro, Nabucco, Rigoletto, Aida, Oedip. A participat la numeroase turnee în Olanda, Germania, Korea de Sud, Italia, Australia, Canada, Belgia, Rusia, Macedonia, Ungaria, Albania. Și a performat pe scenele operelor din Sydney, Palermo, Tel Aviv, Sofia,  Salerno, Liège, Padova, Valencia etc.

***

Magdalena BRĂTESCU: Maestre Ionuț Pascu, criticul Anca Florea spunea despre dumneavoastră că aveți „o prezență scenică impunătoare, un glas amplu și generos”. Eu aș adăuga o voce minunată, un joc firesc și farmec personal. V-am aplaudat la Opera din Tel Aviv în rolurile Sharpless din Madama Butterfly, Germont din La Traviata, Scarpia din Tosca, Marcello din Boema, Enrico din Lucia de Lammermoor, precum și în Nabucco, Miller, Tonio/Alfio, Renato, Don Carlo, Forța Destinului. Conducerea Operei, colegii și publicul vă apreciază și v-au îndrăgit. Cum caracterizați evoluția dvs pe scena din Tel Aviv unde reveniți în fiecare an?

Ionuț PASCU: Recunosc deschis că nu am prevăzut niciodată această longevivă și fructuoasă colaborare cu Israelul, un popor pe care acum 8 ani îl cunoșteam doar de prin cărți. Acum, nu știu altceva decât că pentru mine Opera din Tel Aviv este piatra de temelie a maturizării mele artistice, că acestor oameni minunați le voi rămâne recunoscător pentru încrederea pe care continuă să mi-o arate și că sper să ajung la măsura așteptărilor în fiecare rol care îmi este încredințat.

Magdalena BRĂTESCU: Mulți cântăreți români au performat pe scena telaviviană. De pildă, Aurelia Florian, Ștefan Pop, Marius Brenciu, George Petean, Radu Pintilie, Cristina Păsăroiu sau Șerban Vasile. Ce înseamnă pentru dvs Opera israeliană?

Ionuț PASCU: Cu greu se mai poate face astăzi o separare între colegi pe baza certificatului de naștere sau a adresei din buletin…Sigur că există o simpatie aparte, care se naște din comunicarea în limba maternă și din spiritul de împărtășire a unor memorii comune, de tip social. Dar eu mă înțeleg bine cu toată lumea și încerc pe cât pot să nu deranjez pe nimeni. Probabil că mi se răspunde cu aceeași monedă și astfel putem să ne focalizăm pe ce avem de făcut. Pot spune că Opera Israeliană are o deschidere internațională extraordinară, o atmosferă de lucru bazată pe respect reciproc și prietenie, în care eu personal nu am simțit niciodată vreo inegalitate de drepturi sau favoritisme. Vă mărturisesc că nu am mai găsit pe nicăieri pe unde am umblat un asemenea spirit de unitate și căldură umană. Dacă e ceva ce nu știu eu, care să contrazică ceea ce am afirmat, îmi doresc să rămân ignorant și să cred că este cel puțin un loc – Opera din Tel Aviv – unde oameni foarte diferiți pot trăi și lucra în armonie sub același acoperiș, spre a servi cu respect publicul.

Magdalena BRĂTESCU: Cântați pe multe din scenele lumii. Unde vă simțiți cel mai „acasă”?

Ionuț PASCU: Dacă mă uit în urmă la ultimii 10 ani, observ că 8 dintre ei sunt petrecuți mai mult la Tel Aviv, unde chiar mi s-a spus acum câteva zile că se așteaptă de la mine să mă comport ca acasă, să spun orice am pe suflet, deci…iată răspunsul.

Magdalena BRĂTESCU: Recent, ca dirijor, ați condus concertul A Whole New World. Ce a însemnat această experiență în cariera dvs?

Ionuț PASCU: Nevoia de aprofundare a înțelegerii unei partituri a existat dintotdeauna, dar în vâltoarea vieții de tânăr familist timpul părea din ce în ce mai contractat (fiica noastră s-a născut la începutul anului III de facultate). După ce deja devenisem solist al Operei din Constanța și debutam în roluri din ce în ce mai importante, am simțit totuși (re)chemarea studenției, de această dată la palierul superior al aceleiași Universități. Acolo mă aștepta o nouă aventură, pe alte tărâmuri muzicale. Am pendulat între teatru și școală, căutând întotdeauna să îmbin cele două experiențe în mod constructiv. Puțin mai dificili au fost anii de la Milano, în care trenul a trebuit înlocuit cu avionul, atunci fiind deja solist angajat la Opera Națională din București. Acum pare curată nebunie: de multe ori s-a întâmplat ca dimineața să am repetiție la București, seara și dimineața următoare cursuri la Milano, iar seara spectacol înapoi la București. Nu lipseam practic de nicăieri…

Despre proiectul A Whole New World pot spune că a fost o altă nebunie, în care am propus Operei din Constanța un alt fel de concert de Anul Nou, fără valsuri și polci…Am achiziționat de la un orchestrator american materialul pentru întreg ansamblul (orchestră, cor, soliști) și am compilat în haine simfonice un program de muzică a generației de aur Rock/Pop/Cinema, care a avut un așa mare succes la publicul constănțean, că a trebuit să fie reprogramat de nenumărate ori și totdeauna se dă cu casa închisă. Sunt un avocat al muzicii bune, de orice sorginte stilistică sau de gen. În plus, am considerat acest eveniment a fi o punte de trecere a publicului larg către sala de Operă, fapt care s-a confirmat ulterior cu prisosință. Practic, am stârnit un interes pe care apoi l-am menținut. De exemplu, în luna mai voi dirija opera Madama Butterfly la Constanța și deja am confirmările prezenței în sală a multora care au intrat prima dată la Operă cu ocazia acelui concert neconvențional…

Magdalena BRĂTESCU: Cum a fost anul 2017 pentru baritonul Ionuț Pascu?

Ionuț PASCU: Așa cum se întâmplă cu orice timp deja trecut, roadele lui 2017 au creat noi semințe pentru viitor și se văd deja în 2018 și chiar mai departe. Noile contracte (prezente și viitoare) cu opera din Tel Aviv și cu unele agenții de impresariat sunt o confirmare profesională care nu poate decât să mă ajute să merg mai departe cu încredere. Atât cât pot, până nu voi mai putea, voi folosi tot ce am adunat și continui să adun în desaga artistică pentru a-mi îndeplini menirea de artist, de povestitor, pentru modelarea unei lumi mai înțelepte, mai surâzatoare și mai răbdătoare. Probabil că  sunt și puțin utopist, în toată nebunia mea…

Magdalena BRĂTESCU: Săptămâna viitoare veți cânta rolul don Rodrigo din Don Carlo de Verdi. Ce reprezintă pentru dvs această partitură? Vă regăsiți în personajul interpretat?

Ionuț PASCU: Rolul Marchizului de Posa este într-o legătură directă cu idealismul despre care vorbeam puțin mai devreme, deci mă regăsesc în sacrificiul său, în strigătul de libertate și în lupta împotriva oricărei tiranii. Spre deosebire de faptele istorice de la curtea Spaniei, în drama lui Schiller acest personaj fictiv apare tocmai ca un avânt către ideile romantice de libertate de mai târziu, cu care Verdi a rezonat foarte bine. Să nu uităm că, în freamătul său inovator, Beethoven a găsit tot la Schiller textul ideal pentru ”Oda Bucuriei”.

Magdalena BRĂTESCU: Știu că sunteți căsătorit cu Madeleine Pascu și ea cântăreață de Operă. Dacă nu sunt indiscretă, cum împăcați cariera profesională cu viața personală?

Ionuț PASCU: Ca un făcut (nimic nu este întâmplător), chiar în această perioadă se montează și la București tot Don Carlo, în care soția mea  interpretează rolul Reginei Elisabetta. Practic, jucăm în aceași operă în același timp, dar sub alte petece de cer. Iar à-propos de personal și profesional, nu am simțit niciodată vreo delimitare, mai ales că ea este cea care mi-a sugerat că aș putea face această profesie, acum…24 de ani. Eu aveam de gând la acea vârstă să aleg calea unei cariere instrumentale mai puțin ortodoxe (voiam să merg la Moscova să mă perfecționez în arta acordeonului de concert), dar pentru a putea continua să fim împreună am acceptat ”rușinea” de a deveni cântăreț de operă…Ca de obicei, și  atunci tot ea a avut dreptate. Apoi, fiica noastră (numită Aida în semn de recunoștință pentru prima noastră profesoară, minunata soprană constănțeană Aida Abagief) este deja majoră și a ales de bună voie calvarul solisticii vocale, deci suntem o familie-trio…

Magdalena BRĂTESCU: În încheiere, vă rog să împărtășiți cititorilor noștri planurile și visurile dvs pentru anul 2018.

Ionuț PASCU: Chiar în timpul acestui interviu am primit o cerere de a salva duminică un spectacol de ”Pescuitorii de Perle” în Polonia, la Danzig. Deci va trebui să reconfigurez puțin planurile de acasă în funcție de situația din târg…E doar un exemplu de dinamism al carierei de operă, chiar dacă unele proiecte sunt deja în desfășurare. Ca să spicuiesc din agenda lui 2018, ar fi revenirile în Israel pentru cele două proiecte în aer liber (Madama Butterfly de la Ierusalim și Nabucco în Tel Aviv), apoi un alt Nabucco în aer liber la Stara Zagora – Bulgaria, alături de Maria Guleghina, apoi Tosca și Traviata la Constanța, unde cum spuneam voi și dirija Madama Butterfly. Bineînțeles că există și visuri deja conturate, dar prefer să nu le divulg până nu încep să prindă o formă finală. Ce pot spune este că sunt idei noi, care își doresc să aducă un suflu proaspăt în lumea operei.

Magdalena BRĂTESCU: Promitem să fim ca și până acum  în sală pentru a vă aplauda, ca de fiecare dată. Vă dorim mult succes și vă așteptăm în continuare pe scena Operei israeliene!

Vă mulțumesc pentru această ocazie de a intra mai bine în rezonanță cu publicul românesc din Israel, pe care îl salut călduros și căruia îi promit să îi ofer pe scenă tot ce pot eu face mai bine.

——————————-

A consemnat,

Magdalena BRĂTESCU

Tel Aviv, februarie 2018