Lia RUSE: Noaptea Învierii
NOAPTEA INVIERII
Bat clopote în noaptea împăcată a lumii,
Sunetele de-argint aduc duioşie în suflete.
Toţi credincioşii merg sfioşi spre clipa rugăciunii
În lăcaşul diafan cu umbre violete..
Şi,..toată lumea întinde mâna să ia lumină.
Se aprind privirile ridicate către cer,
Lumina primită-n astă noapte e divină…
Şi,..tot ce se întâmplă învăluit e în mister!
E noaptea Învierii!.. Prin aer blând se duce
Un cântec, plâns de bucurie: Cristos a Înviat!
În transparenţa orei omul îşi face cruce…
Cântă îngerii,-n biserică, -aşa- ca altădat`…
……………………………………………
Sclipirile-n căuşul palmei pâlpâie uşor
Fulgeră palid şi mărunt în noaptea albastră,
Prinsă-i toată atmosfera în fumul tămâior,
Ele se sting după ocol, trecute prin fereastră.
……………………………………………
Cerul e deschis şi clipele-s străluminate,
Imaginile intră în dor din trecutul prelung,
Din amintiri, o, Doamne, vin visele mirate
Iată,.. cum trec prin noapte! Le simt, dar, -nu pot- să le-ajung!
Din dorul scânteind se aprinde o întâmplare:
În casa cu miresme suntem, cu toţi, la masă,
Ciocnim paharul rubiniu ca în sărbătoare…
Imaginea de-atunci şi-azi, în minte mi-e rămasă!
Da! Masa e încărcată, de Paşte, cu de toate,
Numele voastre mi-au rămas, în braţe, să le strâng
O,..ce n-aş da să vă aduc din lumile iertate…
…………………………………………….
Nu, nu este încă ziuă, şi-mi vine iar să plâng…
————————–
Lia RUSE
Laval-Montreal, Canada
6 aprilie, 2018
