Petru Daniel VĂCĂREANU: Versuri
Ochii de infinit
Doi nebuni frumoși să fim
Și-n fiecare clipă să ne uimim
Eu cu o floare, tu sărutare
Ascunse după colț prin sertare.
Ochii de infinit să zâmbească
Moartea tandru să ne iubească
Să ne ducă acolo unde ea
Și-a pierdut de mult timp iubirea.
Să ne privească inmărmurită
Cum trăim o iubire infinită
Cui sărutat
Nu am văzut om să înebunească
De singurătate sufletească
Prin munti peșteri-ntunecate
Cât ar fi de reci și-negurate…
Amăgirea te suie pe cruce
Și intrebi cu gânduri năuce
Vina pentru ce ți se aduce
Sărutând cuiul cu șoaptă dulce
Țară Sfântă
Minunată și dragă România
Câți doresc să-ți sfâșie iia
Să ne împrăștie în vânt seminția
Să ne pierdem graiul și tradiția…
Eu de ziua ta din inimă-ți doresc
Sfânt pământ unde eu trăiesc..
Să se ridice unul dintre noi
Cum au fost de mult,..strașnici eroi.
Să-ți redea urletul lupului
Să-ți alunge boala trupului..
Ciung și chinuit de mulți dușmani..
Unde noi azi toți români..
Îți urăm Țară Sfântă
La multi ani!
Ascuns-n păr meandru
Coborâră raze cu miros de tei
Să mă-ntrebe unde sunt buclele ei.
Și le-am dat ultima ta suviță
Ținută la piept ca o iconiță
Să facă din ea lunii coroniță.
Și de fiecare dată când răsare
Inima nebună îmi tresare.
Văzându-ți zâmbetele pe zare
Cu irisul tău privindu-mă tandru
Din ochiul lunii ascuns-n păr meandru
Și câte o pasăre ți-l clipește
Și inimii dor de zbor-i zvâcnește
——————————–
Petru Daniel VĂCĂREANU
30 aprilie, 2018
