Simina PĂUN-MOISE: Dezbrăcați până la piele
Dezbrăcați până la piele
Obsesivă eşti iubito,
Când la geam ades priveşti.
Obsesivă şi înceată,
Cât de rău mă plictiseşti!
Tot priveşti tăcută, mută.
Ce tot speri să regăseşti?!
Viața noastră e pierdută,
Nu mai e ca în poveşti!
Tot îngâni agale-un cântec,
Tot încet îl fredonezi.
Cred că este un descântec….
Şi apoi….te colorezi.
Te prefaci în curcubeu,
Când e cerul înstelat.
Tâmp mă uit la tine eu,
Nu-nțeleg ce s-a’ ntâmplat!
Cum te schimbi din fată- n stele!
Cum de geam mi te lipeşti!
Cum te prinzi în joc de iele!
Mã-ngrozeşti! Mă molipseşti!
Jocul ielelor mă prinde,
Eu, iubito, nu-l prea ştiu.
Este dansul din iubire,
Nu mai ştiu să îl descriu.
Te preschimbi din nou în fată,
Tot la geam, tristă, priveşti….
Ochii-ți plâng ca altă dată;
Uite, iar mă răscoleşti!
Cânt cu tine-acel descântec,
Peste lac, pe geam privesc.
Plâng cu tine şi adulmec,
Tot ce-mi dă destin câinesc.
Noaptea ne-a ucis visarea,
Munți-au coborât în văi.
Haide să-mpuşcăm uitarea,
Să nu ne-mpărţim la doi.
Hai să fim un tot, iubito,
Să ne cocoțăm pe văi,
Să-notăm în ceru-albastru,
Dezbrăcați până la piele,
Însă nu în suflet goi!
———————————–
Simina PĂUN-MOISE
28 mai, 2018
