Anna-Nora ROTARU: Pe aripile gândului…

5 Jun 2018 by admin, Comments Off on Anna-Nora ROTARU: Pe aripile gândului…

PE ARIPILE GÂNDULUI…  

                                           (dedicat satului Dagâța)


Mă poartă gândul în caruselul timpului spre înapoi,
La satul meu, uitat printre coline-n colţ de Rai…
Pe-acolo, unde colindam ades cu-ai mei copoi,
Prin lan de floarea-soarelui, pe lac şi prin zăvoi
Şi-acasă iarăşi mă-ntorceam, l-al nostru trai,
Doinind în dulce grai !

 

 

Închid ochii şi-n vârtejul timpului ajung pe-ogor…
Cu nările deschise-adulmec aer proaspăt şi curat…
Amintiri trezându-mi ciorchinii de razachie din podgor,
Îmbiindu-mă mirosul de sulfină, levănţică şi mohor,
Al pământului reavăn şi-afânat după arat,
Când ploile l-au picurat !

 

 

Văd şi cumetrele cum la taifas adună snopii,
Bărbaţii, cu hazul piperat, căpiţe-nalţă din fâneţe…
Aud vântul, cum şuierând de pe colină-ndoaie plopii,
Copiii pe ulicioară, hărmălaie ţopăind în jurul popii,
Bomboane să primească şi blagoslovire la bineţe,
Mângâiere cu blândeţe !

 

 

Cimitirul văd, biserica şi-aud clopotul cum bate,
Nu ştiu de-i botez, cununie sau înmormântare…
În piept simt agonie şi inima cum mi se zbate,
Un fior, o teamă mă inundă-n suflet, mă străbate,
Că nu ştiu de face-a groază, a înspăimântare
Sau a voie-bună şi-ncântare !

 

 

Şi ce mai văd ? Căsuţa cea mică, pe plai între coline,
Pe-ai mei în pragul casei şi curtea plină de-orătănii…
Cumpăna fântânii, mama cu apă-n ulcior ce-mi vine,
Să-mi dea binecuvântarea, că să am zile senine
Şi-acolo, unde uimită mă crucesc făcând mătănii,
Dispare totu-n mreaja tănii !

 

 

ÎN SATUL DE ODINIOARĂ…

 

M-aduce vântul de departe, prin satul copilăriei,
Că vreau să văd biserica, școala, casa părintească…
Oamenii să-i văd, câți mai trăiesc și câți în gura gliei,
Sub talpa hain-a timpului, sub greautatea panopliei,
Ce, poate vor să iasă la lumină, cu vecinii să vorbească,
Să îi ntrebe de-au uitat în vatr-aprins-o iască…

 

Privesc în jur sterpele grădini și casele părăginite,
Grinzi putrede, porți căzute, lespezile sparte…
Cu gardurile-n bălării, ferestre astupate, cătrănite,
La uși, belciuge și-ncuietori zăcând atârnate, ruginite…
Doar sufletele acelea pripășite mai bântuie deoparte,
Agățate de granița dintre viață și moarte…

 

Și satul nu mai este vesel, bogat, cum era înainte,
E-așa pustiu, că nici nu se moare, nici nu se trăiește…
Unde-s copii aceia cu care-odată mă jucam cuminte,
Nepăsându-ne de-aveam ce-ncălța sau nu, veșminte ?
Râsete și chicoteli îmi sună, amintirea-mi se trezește,
Plecați cu toții sunt și lăcrima mă podidește…

 

La margine de sat, văd biserica unde ne-am botezat,
Așteaptă pe ultimii muritori cu larg ușile deschise…
În clopotniță, cucuvele urlă, culcuș făcând, au cutezat,
Un cuc mai cântă a pustiu, în stejarul de fulger retezat,
Spunând, că nimeni n-a mai pășit pe-aici de când murise
Ultimul, ce-n așteptarea vieții de apoi, se sinucise…

 

Așa că, mă-drept spre cimitir să le-aduc ultim omagiu,
Mamei, tatei, bunicilor, copiilor din vremuri neuitate…
Să le spun că-n urma lor, tot s-a prăpădit, ca naufragiu,
Sub ruine și rugine, dărăpănături, ai timpului ravagiu,
Să le povestesc, să-i plâng, zicându-le că-n eternitate,
Un colb stelar vom fi, precum-nainte, așa și mai departe…
Pierduți în neguri de imensitate…

————————————

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

5 iunie, 2018

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii