Vladimir ACATRINI: Date inedite despre Eusebie Mandicevschi

30 Jun 2018 by m.gurza, Comments Off on Vladimir ACATRINI: Date inedite despre Eusebie Mandicevschi

La fel ca orice oraș al monarhiei austro-ungare,  orașul Cernăuți a fost marcat de existența concomitentă a unei varietăți de limbi, etnii și confesiuni religioase: aici se conversa în germană, ucraineană, română, idiș și poloneză iar oamenii se rugau pentru mântuirea sufletului propriu în una din numeroasele sinagogi sau întru-una din bisericile, greco-ortodoxe sau romano-catolice, armenești sau luterene – acestea fiind doar grupările mai importante. Însă, spre deosebire de alte orașe multiculturale ale monarhiei, în Cernăuți a dominat armonia și toleranța: Cernăuțiul, această „Vienă a Estului” sau „Ierusalimul de lângă Prut” putea sa țină în frâu numeroasele tendințe politice radicale ale epocii și mai ales naționalismul și antisemitismul.

Deosebit de semnificativ pentru menționarea armoniei interetnice și interconfesionale au fost instituțiile muzicale ale orașului, cea mai importantă fiind Societatea de muzică  (Muzikverein).

Familii cum au fost cele ale Flondorenilor (care au dat doi compozitori de marcă și o solistă vocală apreciată în lumea operei occidentale), Saghin (trei cântăreți de operă și o profesoară de conservator), Scarlat (doi compozitori și mai mulți interpreți), Mоrariu (cu un renumit cvartet de coarde), Goian, Miculi ș.a. au marcat puternic viața muzicală a Bucovinei. Între acestea, familia Mandicevschi ocupă un loc deosebit. Din sânul ei s-a ridicat acea personalitate complexă care a fost Eusebie Mandicevschi.

Referitor la originea familiei Mandicevschi astăzi se duc foarte multe discuţii, îndeosebi despre originea națională, despre locul de unde au venit și unde sau născut membrii acestei familii. O parte din cercetătorii, care nu au fost odată în viață la Arhiva de Stat din Cernăuți sau la Biblioteca Universității din Cernăuți, afirmă că această familie ar fi venit din Galiția și erau greco-catolici sau chiar de la Kiev ca „o veche familie ortodoxă slavă de preoți”. Cei drept aceste afirmări nu se bazează pe documente de arhivă sau cel puțin pe izvoare bibliografice.

În lumina documentelor, descoperite în ultima vreme, suntem tentați să susținem că aceste afirmații sunt greșite sau cel puțin nu întotdeauna corespund adevărului. În primul rând, tatăl renumiților compozitori, Vasile Mandicevschi s-a născut în satul Băhrineşti și a fost preot greco-ordotox în acest sat, o localitate ortodoxă de aproape 600 de ani.

A slujit în această calitate și în alte sate  românești cu populație ortodoxă cum ar fi Molodia și Voloca pe Derelui. Tot în satul Băhrinești este înmormântat bunicul renumiților compozitori, Ion Mandicevschi, care conform Condicii morților pentru satul Băhrinești din raionul Hliboca pe anii 1843-1890, a murit la 18 iunie 1853, „la vârsta de 72 ani” ca paroh al satului Bahrinești (Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți, F-1245, inv.1, dosar 85). În cimitirul bisericii din acest sat se păstrează și azi mormântul parohului Ioan Mandicevschi, fiind consemnată moartea lui la vârsta de 75 ani. De asemenea, găsim informații despre Ioan Mandicevschi și în „Documente bucovinene” de Teodor Bălan, unde în documentul Bahrinești din 5 februarie 1814 sunt numiți proprietarii satului: „Antohi Stroici  lasă copiilor săi Gheorghe, Manolachi, Petrachi, Mihalachi și Niculai moșia sa Bahrinești”. În final documentul menționează și faptul că „la această dată m-am întâmplat și eu Iohan Mandetschewski pastor local”. (vol.VI, 1760-1833, nr.139, p.414)

Informații foarte prețioase despre alți membri ai renumitei familii, cum ar fi Vasile, Constantin, Erast, Ecaterina, Maria, Aurora și Virginia, găsim de asemenea în fondurile Arhivei din Cernăuți, în deosebi în cele legate de biserica satului.

În revista bilingvă a Mitropoliei Bucovinei „Candela” pe anul 1896, (p. 512-513), la rubrica „Cronică”, aflăm că Vasile Mandicevschi a slujit liturghia în satele Bahrineşti şi Molodia timp de 46 de ani. În anul 1873, arhiepiscopul Teofil Bendella l-a distins cu Brâul Roşu, iar în anul 1880, arhiepiscopul Silivestru Morariu Andrievici i-a acordat titlul de exarh. Peste puţin timp, Vasile Mandicevschi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna, dar moare în 1896 şi nu a reuşit să intre în această slujbă. De asemenea, în baza statisticilor bisericeşti „Schematismus der Bucovinaer gr.-or. Archiepiscopal – Diöcese” (Anuarul ortodox bisericesc) pe anii 1847-1897, aflăm că Vasile Mandicevschi a slujit în satele Bahrineşti (1856-1867) şi Molodia (1868-1891).

Toate aceste noi date dovedesc, în primul rând, cu certitudine originea etnică românească și confesiunea religioasă creștin-ortodoxă a aceste familii.

În al dolia rând, toți membrii familiei Mandicevschi întotdeauna s-au declarat personal ca români, si nu de altă naționalitate ori de altă religie, deși recunoșteau că pe linia paternală aveau ceva legături cu rutenii.

De asemenea mișcarea lor cultural-educațională a fost legată de-a lungul anilor de societățile culturale românești din Bucovina. Majoritatea au fost membrii activi ai mai multor societăți cultural-muzicale, cum ar fi  „Armonia”, „Junimea”, „Academia Ortodaxă”, „Societatea doamnelor române din Bucovina”, „Compozitori Români din Europa” și altele. Ei au fost prezenți mereu la diferite manifestări festive, jubilee, festivaluri și comemorări, care erau legate nemijlocit de viața culturală a românilor din Bucovina.

Cel mai reprezentativ membru al acestei familii de bucovineni, unanim recunoscut, este compozitorul Eusebie Mandicevschi, care, conform cercetătorilor ucraineni, s-ar fi născut la Molodia, unde i-a și fost pusă pe o clădire din sat o tăbliță comemorativă în acest sens. Cercetând cataloagele Gimnaziului german din Cernăuți (Ober-Gymnasium) din timpul studierii lui Eusebie, adică pe anii 1867-1875, vedem că el este înregistrat ca născut la 18 august 1857 în Bahrinești (Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuși, F-228, inv. 2, dosar 27, fila 42).

Tot aici găsim un șir de informații nespus de prețioase despre profesorii pe care i-a avut Eusebie la gimnaziu, colegii de clasă, gazdele sale din Cernăuți și altele. De asemenea aici am găsit încă odată confirmarea că limba lui maternă  a fost româna, iar confesiunea religioasă – creștin-ortodoxă. Rubricile catalogului pe lângă aceste date mai conțin și notele pe care le-a obținut Eusebie în toți anii de școală.

Este important să menționăm că prima comemorare a marelui compozitor a avut loc la Cernăuți în anul 1937. După instalarea puterii sovietice în nordul Bucovinei despre familia Mandiceschi nu s-a scris nimic, iar creația lui a fost dată uitării. Cei drept o parte din membrii familiei, care s-a refugiat în România (Erast, Ecaterina) a încercat să promoveze creația compozitorului. Unul din primele concerte a fost dat în anul 1957 la Cluj-Napoca, concert la care a participat și sora lui Ecaterina. În România  și în alte țări din Europa pe lângă concertele organizate în memoria compozitorului bucovinean au fost scrise, începând cu anii 50 ai sec. XX, mai multe lucrări științifice dedicate compozitorului.

În ultimii 8 ani de când ne ocupăm cu studierea vieții și activității a mai multor membri ai familiei Mandicevschi am descoperit un vast material informativ privind activitatea lor culturală, muzicală, pedagogică, am încercat să corectăm greșelile strecurate în publicațiile sovietice și  ucrainene privind datele de naștere, originea lor etnică cât și despre familiile cu care ei s-au înrudit de-a lungul anilor.

Multe materiale despre familia Mandiceștilor găsim în revistele şi ziarele de limba română din Cernăuți, apărute atât în perioada austriacă cât și în cea românească cum ar fi „Junimea Literară”, „Apărarea Națională”, „Gazeta Bucovinei”, „Candela”, „Făt – Frumos”, „Glasul Bucovinei” și altele. Astfel de informații conțin și unele publicații de limbă germană și ucraineană, dar într-o măsură mult mai mică.

În cimitirul ordotox din Cernăuți sunt înmormântați o parte din membrii familiei Mandicevschi pe mormintele cărora inscripțiile funerare sunt făcute de asemenea în limba română.

Mai jos prezentăm un șir de fotocopii după documente din Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți, precum și din broșuri și presa vremii.

Un fragment de pagină din catalogul Gimnaziului german din Cernăuți pe anul de învățământ 1867/1868 cu numele elevului Eusebiiu Mandicevschi.

Pagină din catalogul Gimnaziului german din Cernăuți pe anul de învățământ 1867/1868.

 

Coperta „Schematismus”-ului pe anul 1856 cu date despre parohul Vasile Mandicevschi.

Anunț funerar despre decesul lui Eusebie Mandicevschi.

 

Eusebie Mandicevschi

 

——————————————-

Vladimir ACATRINI,

colaborator la Biblioteca Științifică a Universității Naționale „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți.

Președintele Societăți Bibliotecarilor Bucovinei – Cernăuți.

 

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii