Adrian BOTEZ: Morţii de Aer (poeme)
MORŢII DE AER
frunzele au căzut din copaci : se vede
printre ramurile golite ale
copacilor – cerul : ba nu – se văd
îngrămădiţi – înghesuiţi – găvozdiţi
unul-ntr-altul – Morţii de
Aer
îşi iţesc – de pretutindeni – capetele lor
balonate – Morţii de Aer privesc
toţi – holbat – grozav de curioşi – ce s-a mai ales de
fanfaronul verii – de
mine adică – cel ce-am fost – cândva – atât de
nătărău cu
struna (se zice – azi – ceva mai
pieptănat: „entuziast”!) – cu nimeni
cooperant – atunci – cândva – pe când Morţii de
Aer nu mi se arătau – încă – de
nicăieri – atât de sâcâitor
insistenţi…
nu-i număr pe
Morţii de Aer : sunt
sumedenii – puzderii – mişună
toţi – şi se unduiesc
parşiv – şerpeşte – cât
o bogată recoltă de
nimic… – …niciun
peşte…
mă adresez lor – ca şi cum aş vorbi
cu mine însumi : „buuună treabă” (le zic
mustrător) – „au şi început morţii să-şi
închipuie – ba chiar să se ia în
serios – precum că ei ar fi adevăraţii – …mda… – mă rog…
autenticii dregători !–… ba ei se pretind chiar şi
singurii locuitori ai
lumii… – …fuck you…hai
sictir…”
le-ntorc spatele (în
patul meu de sub Fereastră) – şi mă
pregătesc – sărbătoresc – să-mi
continuu – binecuvântat
somnul de zi…
Dumnezeul Cel Musculos – însă – e-n spatele meu cel
întors – şi mă zgâlţâie
binişor şi cu
încredere (ca pe un sac golit de
Crăciun) : „hai – cu Morţi de
Aer sau cu Vii de
Lut – Vara ca şi Iarna – hai – caraghiosule – hai
la treaba cea de
obşte…!”
…eu mormăi – tot întors cu spatele – la lume şi
Dumnezeu – mormăi ceva de
nereprodus în vorbe fireşti (cel puţin nu în
astfel de împrejurări
solemne – sau – cine ştie
doar cu pretenţii de
solemnitate circumstanţială
provincială…)
doar Morţii de
Aer m-au auzit – şi
mi s-au închinat – din ceruri până-n
fundul pământului – ca unui boz
străvechi…
cu toată gloata uriaşă de Morţi de Aer pe
cap – plus cu un dumnezeu (…cam
amnezeic şi
tiranic…) – în
cârcă – mi-am înşfăcat şi-am
smuls dintre
gheţurile polare
Scripca : i-am încercat – cu
ghearele – reglementar – toate
strunele – şi începui – dintr-odată – să
cânt – cosmic să
cânt – şi afară de orişice
vânt ori
mormânt…- …în pofida a tot ce se zice
pe-aici – c-ar fi
Real şi Năprasnic – …să cânt fără de păs nici
crezământ…
…sâc! – lasă că vă fac eu să ziceţi – toţi
dumnezeii şi Morţii de
Aer şi copacii sărăciţi şi
stâlciţi… – …că aici este
„cea mai bună dintre lumi”…sau…cam
pe-aproape …inimaginabil de
aproape…băăă…
***
COMUNICATE CELESTE ÎN VÂRFUL PICIOARELOR
mi s-au prins – ambele
mâneci – în Maşina de
Frumos a
Luminii : de acum încolo
nu voi mai putea
scrie – decât tablouri
geniale – de acum încolo
nu voi mai putea urmări – pe
cerul privirii – decât
aripi de serafi şi de
heruvimi
***
îmi picură fiinţa numai
agheasmă : deci
mă voi întoarce la voi – doar odată cu
stolurile
***
acum e linişte de
catedrală – printre
moleculele de sânge – mereu
învrăjbite – ale staturii mele de
ceas
voi bate – solemn – de-acum
doar clopotul
eternităţii : şi asta
doar când va răsări Steaua Nordului – şi când
voi binevoi eu…
***
intrarea de
Rege în Cetate – s-a făcut
cu un ceas după
Sfârşitul Lumii
***
Adrian Botez
DEMENŢA – ASTĂZI – E O MODĂ – ÎN LUMEA ASTA MARGHIOLITĂ
Demenţa – astăzi – e o modă – în lumea asta marghiolită
şi chiar se cere – tot tiranic – a fi privită şi slăvită…
furnici ocupă galaxia – ne arestează Melodia
pitici se-ndoapă cu demenţă – şi trec pe roşu Armonia
demenţi de stradă şi-ncăpere – tare-aveţi minţile mizere
Demenţa voastră-i oarbă – slută – se dă la Bine ca la fiară :
surghiun-amar şi schilodire: pe Crist-de-Arest nu-l lasă-n ere
ba-n noaptea ce-a trecut – gregară – i-au rupt şi gât şi jugulară!
…unde sunteţi – Hingheri Demenţei – s-o priponiţi în cuşti-coşmare
să daţi Viorii nouă şansă – iar Galaxiei – îndurare ?!
tot caut – prin stele – rostul vieţii – încât îmi schimb hanţele-n …frac
dar n-am aflat nici până astăzi cum să afum – de ducă – -un drac…!
…e-atâta umilinţă – Criste – în sânge-dor ce-ţi curge-n veac
căci inutil ţi-e – iar – Calvarul… – … Nord-Stea fudul grăi : „mac-mac”!
***
FRIG ZELOS
e frig – cuţitele se-ascut în viciu
şi singuri înjunghia-ne-vom pe-altare
e frig – şi dumnezeul de serviciu
s-a îmbrăcat în raze solitare
hornarii-s judecaţi de mari răspunderi
dar – invizibili – iar revin la rimă :
în chinuita viaţă – hoţii de pătrunderi
argumentează crimă după crimă
e frig – hormonii se transformă-n lebede ardente
e frig – iar morţii strigă vorbe mult prea lente
ajung la candelabrul stelelor şi-l sting :
toţii munţii-şi strâng noi piscuri – în vechi ring…
…degeaba frigul frige-agheasmatarul :
unul prin altul – rătăcirăm harul…
***
SĂRACUL DE LUMINĂ – CAPUL RUGĂCIUNII
viaţa este moarte – moartea este viaţă
numai cel ce pleacă află dimineaţă
nu râvniţi la stele – suiţi în clopotniţi
puneţi – la cuvinte – lanţuri – chingi şi botniţi
toate păsările ard pe cerul oceanic
doar gheţarul mai rosteşte Vântul cel tiranic
zei se ţin doar de beţii – clopote de-ospeţe :
lumânările din Barba-I iscă-albine-isteţe
ia-L de zgardă pe Hristos – şi du-L la plimbare :
paşii Lui lăsară-n urmă doar piper şi sare…
cioclii mor – cu toţii – pe prag de biserici
lăutari din constelaţii ţin isonul – sferici…
…nu mai alinta absurdul – chip înţelepciunii
„Inorog” te-or striga proştii – „Proroc” – numai unii…
…fii Săracul de Lumină – Capul Rugăciunii…
***
ÎN VIZITĂ – AZI – AM FOST LA OGLINZI
în vizită – azi – am fost la oglinzi
doar aici e Dreptul: nu cumperi – nu vinzi…
…papagalul minţii mi s-a-ntors pe dos
(…veşnicia n-are sămânţă de ros…)
linişte – splendoare – aristocraţie :
asta-i hărăzirea : Palat-Abaţie…
lumea de oglinzi e iluminare
orice rău chirceşte – în forme larvare…
…am dansat pe ceruri – balerin de sticlă
dimineţi curate – fără nicio pâclă :
dansul de cuţite – vise eremite…
nu-s aplauze-n luciu – cum nici voci coclite…
…de-atâta Armonie Cristalină
chemai şi Moartea : rotiri îşi declină…
***
CÂNTEC DE LEAGĂN FRÂNT
câtă linişte-i pe dealuri
parc-au îngheţat trei valuri
vântul e bolnav tăcere
copacii-s goi de vedere
păsările nu mai dorm
fucul a căzut pe horn
zeu la zeu nu-şi scoate ochii
peibegeşte-n cer deochiul
nu se vede spre Fiinţă
decât dor de neputinţă :
Soarele s-a spânzurat
în pământ el a intrat
Luna-ndată l-a urmat
stelele i-au cununat
pe meleagul îngheţat
agheasma s-a-ntunecat
scaldă-se-n ea Crin turbat
dormi – Copil de Pricolici
vin la tine crai – furnici
cai înaripaţi – pitici
lebedele se silesc
la ultim cântec trudesc…
dormi – Copil orfan de Lună
lumea asta nu e bună
Pomul de Privighetori
s-a-nhăitat cu Rigi-de-Ciori…
dormi pe nori şi dormi pe Strună
dormi în Vorba cea Nebună
dormi cu Greierii în vatră
dormi în foc şi dormi în piatră…
…Făt-Frumos e iar lepros
Cosânzeana fără lauri
se dezmaţă cu balauri…
nu mai crede în Poveşti
ţurţuri cresc din zei şi veşti…
…Cântecul şi Umbra Morţii
nimicesc codrii şi sorţii…
***
COLIND TIMPURIU
lin lin lin
frunze palide de-arin
lacrimă de zeu şi crin :
se duc păsările-n rai
mâhnit lasă mândrul plai…
lir lir lir
ochii de mir
înflorind înger-delir
aurind inimii fir
descântând imnuri-zefir
alungând voci de satir :
se pogoară Duhu-n munţi
fără scară – fără punţi…
zor zor zor
vântoase-n cor
plimbă ochiul de cocor
s-a rănit în spini un nor :
copacii s-au spânzurat
clopot cerul şi-a durat
Riga Lunii s-a-ndurat…
lin lin lin
zori de venin
nu ştiu lira un’ s-anin :
cântecele au stârpit
munţi s-au înălţat în mit
Miri de Lumi au fulguit…
izvoarele nu se lasă
iscă zei în orice casă
‘ plântă Crist în miez de foc
macii ard în orice loc
‘ plântă Crist în miez de vatră
cioara plânge – cioara latră
se aprinde foc în piatră :
cuvântează struna iar
altoită cu nou jar
Casa Morii e Altar…
lin lin lin
toţi craii vin
vântoasele se alin’
ieslea peşterii-nlumină :
aşteaptă Prunc şi Stamină –
Floare şi Grădină
Grâu fără Neghină
Potir fără toarte
Rază fără Moarte!
***
SONET APOCALIPTIC
şi-a înstrunat Lebăda cânt de moarte
aştrii ning întuneric peste Carte :
a fost odată – nu va fi nicicând
fiinţa mea gândită de alt gând
lagune-n agonie spre ceruri se deschid
da – Agonia-i Jocul cel Perfid :
fecioare-anemice logodnicii-şi ucid
stele-o sugrumă pe iubita-Astrid…
…asta nu-i lume – Freneticul Balet al Sfintei Stingeri :
demonii diafani râvnesc să pară îngeri
înaripează clopote-ntre valuri
nici nu mai ştiu cin’ m-a-azvârlit pe maluri…
…dar să contempli dans de bezne stearpe
e ca şi cum ai preschimba Lebăda-n Şarpe…
***
ARMONIA – SINGURA NEMURIRE
sonet cu năluciri de harpii printre rime
sonet cu-ndemnuri către cer – sublime
aşa mi-am adormit paznici-heruvii
aşa-nmuiat-am munţii vechi – pleşuvii
sonetul contra lumii – răzbunare
pentru becisnica-i – sinucigaşa-uitare :
belferii mlaştinii m-au şi-înfierat
„sărman necunoscut – s-a şi uscat…”
sonetul contra Robitului la Verb
Poetul-Guguştiuc – păscând la Herb
sărmanul idiot fără de nume
crezând că îl adoră-ntreaga lume…
…tu – imbecil cu aripi – îngerii-s nevăzuţi :
nu ei contează – ci Armonii s-asculţi!
***
ULTIMA-MI DOINĂ
ajuns bătrân – mă-ntreb de noima acestor ani agonisiţi :
atât pustiu şi suferinţă – atâtea cruci însângerate – de Crişti deodată răstigniţi…
toţi seamănă cu mine însumi – toţi m–au târât – iscat doar pentru-a mea tortùră :
ce s-a ales? – cenuşa vânturilor lumii – şi-un gol imens de vorbe – -n gură…
…să nu m-atingi : se ia blestemul pierzaniei fără de rost
am tot crezut c-am fost în mine : nimic s-ales-a-n grâul prost…
…şi tac – acum – pe cârpe ude (…de sânge – lacrimi – frici şi trude…)…
iar cineva – de peste veacuri – văzând loc gol – se va-ntreba :
„cine-a udat aceste cârpe ? – vreun prunc ? – ori vreun tâlhar gonit
cu răni deschise-n trup – de oameni – pentr-un motiv doar nălucit…?”
…ruşine mi-e de crud răspunsul – dar îmi eşti Jude hărăzit :
nu : pruncu-n mine mort se naşte – tâlharul – biet – m-a ocolit…
…nu vreau să înviez – Părinte – căci soarta-mi nu se va schimba
nici fapte nu s-or rândui senine – când viermuiala din fiinţa-mi duhoare poartă – de haznà…
…mi-e dor de moartea făr’ de fìrizi – ieşirea din orice oglindă – ce – poate – m-ar îndupleca :
nu mai vreau chip şi nici colindă : să nu Te ştiu – să nu mă ştii : nici ca pe iarbă – nici ca nea…
…mi-e sete de neant – o – Criste – deci şterge-mă din Cartea Ta…!
***
MI-E RĂU : BĂUT-AM MULT ZADAR
mi-e rău : băut-am mult zadar
băui mortar – nisip şi var :
pe dinăuntru sunt zidit
veniţi – lătraţi necontenit
nimic aici nu-i isprăvit…
lividă frunză de arţar
mi te-ai vârât pe sub pieptar :
fâlfâi – inimă de-mprumut
nimic senin – pierdui şi scut…
codrii şi munţii rătăcii
prin buzunare – bălării
prin petice – zdrenţe – hârtii
şi-acum sunt gol – singur – năuc
de n-ar fi toamnă – -aş zice „cuc”…!
şi nici Mâine nu mă strigă
n-am iubit – şi mult mi-e frică :
uitat voi fi ca „zi de ieri”
de brazi – de oi ca şi de-oieri
de oştile zurlìi de fagi…
cum îi uitai – deşi mi-s dragi…!
…o buhă – doar – vegheaz’ pe cracă
se uită de-s măcar un…”dacă”…:
ţintit priveşte drept în mine
căci n-am ştiut face vreun bine…
…dară măcar vreun rău – vreo urmă
pământ călcat de mine-l scurmă ?
oi fi iscat – în viaţa mea
nu vreun crug mândru de stea
dară măcar vreun drumeag sec
o dâră linsă – ca de melc ?
…păgubaşă de răspuns
buha-n ceaţă s-a ascuns…
***
DOINA COPACILOR LOVIŢI DE TOAMNĂ
sărmani copaci loviţi de toamnă
şi schilodiţi pe drum de coastă
nimic – în voi – nu mai înseamnă
decât mâhnită soartă proastă
nimic – în voi – nu e pecete
a tot ce-a fost acum o vară
căci moartea s-a făcut perete
sufletul sparge cer şi scară
în voi nimic nu mai aşteaptă
nici mântuire – primăvară…
ştiţi taina : lumea nu e dreaptă
v-a scos din Planul Sfânt – afară…
…cinci pete galbene de fière
în munţii puşi pe adultère
spurcă-ideea de-nviere…
***
DOINĂ TRĂGĂNATĂ : OM, TOAMNĂ ŞI DUMNEZEU
scapătă – -ntre purpurìi nori – soarele
ruşine-i e de preatimpuriul ceas ales
cântările – şi ele – se sting – pulberi de şes
s-au ascuns – albe de mânie – Izvoarele…
îşi tremură trufie-n ceruri – laşitatea
laşă – se ghemuieşte şi Cetatea
laş eşti – o – Doamne – până şi Tu
când – peste hoitul lumii – liturghiseşti – fără-ncetare – „nu”…
scaieţii şi spinii – şi-ncrâncenaţi – mărăcinii
se lăfăie-n în locul copacilor – pe Drumul Vinii…
o – Criste – cu-o ramură verde – senin încoronat
ai fi fost mult mai elocvent – decât c-un Trandafir uscat…
…nu mai căutaţi – căci şi El – Crist – se caută :
daţi-I din voi ceea ce râde – nu se laudă!
***
PREA TRIŞTI SUNT POMI-LEPROŞII DIN GRĂDINĂ
prea trişti sunt pomi-leproşii din grădină…
decât tristeţea – nu-i mai mare vină !
până şi moartea face-n juru-ţi valuri
şi-ţi născoceşte noi şi noi calvaruri…
noi – pomii fără frunze şi livizi
suntem de orice bucurie – invalizi :
prea trişti – prea trişti – şi nu iubim nici vara :
de-aceea toamna ne striveşte cu Vioara
căci fiecare-iscăm – în noi – un sunet grav
de care fuge – prin culori – orice zugrav !
vrem Armonie – dar – prin spate – hohotim
pervers – am inventat cacofonii de ţintirim…
…atât de trişti – că-L mâniem pe Domnul
şi-L facem să ne-agite – veşnic – somnul…
***
PÂNĂ ŞI CÂINII FUMEGĂ ŞI LATRĂ-A PUSTIU
până şi câinii fumegă şi latră-a pustiu
case şi oameni au intrat în pământ
singuratic – pe dealuri – parcă fac jurământ
să uit tot ce-am fost – şi un altul să fiu
din doi paşi – m-am trezit sus – în cer
umbra mea ocroteşte pământul stingher
…fericit : sub mine-orice mare-a-adormit
chipu-mi – urât – măcar nu mai este vopsit
senină şi sinceră moarte – cu vulturi pluteşte :
acolo Cetatea Cea Nouă deja se clădeşte
acolo eu pipăi lumini şi vechi crezuri
adieri de femei – fâlfâindele miezuri
vatra – în ceruri – se-aprinde cu taine
de care uitasem – aici : le umbreau – cinic – haine…
…e tot mai gol – între stele – şi Domnul
şi-aminteşte – nostalgic – şi Munte – şi Pomul…
Nudistul Văzduhului n-are nici linişti
(în arzândele-oceane de inişti…)
nici casă : doar – imperial şi
imperios – Somnul…
***
PE SUB SCOARŢA BRAZILOR
pe sub scoarţa brazilor
înţelepţii munţilor
năpădiră stele şui
de pe cer şi de pe grui :
şopotesc şi se frământă
pân’ ce bătrânii cuvântă
doar va fi lumea mai sfântă…
vino – dor
pe struni d-izvor
şi aprinde munţi pe zare
să ardă şi cer – şi mare…
*
toamnă de ponos şi crimă
de pe tăiş ia lumină
toamnă de ocnaşi şi robi
grăieşte-ne şi ne sorbi
toamnă ce vii nimicire
întoarce-te-mpodobire
toamnă de lingăi-ardei
preschimbă cetini în zei…
…toamnă scrisă pe tămâie
spune-i Lui Crist să rămâie
şi să facă judecată
dunăre înfricoşată
la domni şi la cerşetori
să-i înveţe cum să mori
să-i înveţe şi-nviere
pe struni de prisăci şi miere…
***
ECOUL PAŞILOR DE-EROI S-A STINS
ecoul paşilor de-eroi s-a stins
apar doar caii : azi a nins
te-adevereşte pe zăpadă
că nu eşti pornitor de sfadă
e frig şi picură din lună
cine şi-acum încoardă strună
va pribegi printre călăi
prechimbând spada-n zurgălăi
nu mai zidiţi – trufaş – la case
şoptiţi Colinzi Vechi – de Mătase
alei de Armonie Sfântă
până la îngerii ce cântă…
…cu cât sui-veţi în cer treaptă
slobozi veţi fi de gând şi faptă…
cântaţi – dvoriţi la-Ospăţ de-Ofir
veţi revela Graal Potir…
***
ÎMPĂRĂŢÌI SE SURPĂ-N AMURG
împărăţìi se surpă-n amurg
izvoare de-a-ndoaselea curg
singur cu Cetera – Poetul vă cântă
şi lacrimi – şi zvonuri – uimiri de bacantă
ondine şi elfi în citire savantă :
ba se şterg – ba se-ngână – se-avântă…
surugiii-au murit – şi doar caii de soare
cabrează pe guri de sfinţite pahare
Armonia – din văgăuni şi altare
ars-a-n noi totul – din ceea ce moare…
…plimbaţi caii mării prin câmpii de cer
zeii – sublimi – s-arată-n castele de ger…
——————————-
Prof. dr. Adrian BOTEZ
Adjud, Vrancea, 31 octombrie 2018
