Diana CIUGUREANU: Iarna sufletului (poeme)

8 Jan 2019 by admin, Comments Off on Diana CIUGUREANU: Iarna sufletului (poeme)

 

CÂT MAI E CLIPA?

 

Cum mă auzi când nu mă auzi

Când te strig de nu te mai strig?

Ce îmi răspunzi prin atâta liniște

La o clipă de… până la cuvinte?

 

Nasc fantome prin peștera înghețată,

În perindarea unghiurilor de vis.

Ai apucat să îmi dilați celulele

Prin descântec vrăjind vene spre rod.

 

Cum mă respiri în pulsul sufocării,

Când perfectul necompus rătăcește fără ,,avoire”?

Verbul leant din prezumtiv-potențial

Este interogat între gerunziu și participiu.

 

 

ABSENȚĂ LA… ESENȚĂ

 

Frică imbecilă, nu-mi alungi credința!

Poate lași din clește, robii lăcomiei!

Să mă rog la Ceruri, să-mi călesc ființa?

Poate spăl cu lacrimi, sabia mândriei?

 

Câte lighioaie, scoate lăcomoasă,

Jalnica Pandora, ghips rămas ruine,

Cum nu se îndură, în comuna casă,

Poate vrea o halcă de carne din mine?

 

Am ales nefrica, am cules trăirea,

Poate demoni tainici, împletesc îndemnul?

În zadar încearcă să îmi sape firea,

În acest spectacol, respingând infernul…

 

Profesorul geamăt cu-a durerii carte,

S-a zgârcit la note, obosit de-absențe,

Nu mai are parte, cel ce scuipă-n frate:

Pacea de integru, naște din esențe…

 

 

RĂSPUNSURI LA NEÎNTREBĂRI

 

Număr de la unu, la 12,

Cât tu uiți a-ți aminti să procesezi

Naturalețea tăcerii tale

Are aroma chimiei cu glasu-ți timid.

 

Laurii clipei scutură ecoul liniștii

În ritmul pașilor neschițați pe harta viselor.

Înflorește în resemnare, piatra din zidul fricilor,

Mai înspumată de frământarea cu pumni somnolenți.

 

Cade o literă din țesătura empatiei

Și aruncăm la coș frază cu frază,

Context cu context al halucinantei poveri,

Pe fundalul răspunsurilor din aceleași roluri.

 

 

DOAR TU DIN DOAR EU

 

Unde ai fi doar tu și unde aș ființa doar eu?

Litere spre mântuire

 

Doamne, m-ai poleit cu flori în pomi

Și pasul mi l-ai făcut treaptă.

 

Râurile veșniciei seamănă iertări

Alungând ciuma fricii de inimă.

 

Cum, Doamne, să căutăm prin veacuri

Arma contra zâmbetului Tău?

 

Mă inundă o amintire cu tăcerea de azi

Pentru a-mi desprinde fluturii rostului.

 

Nasc raze prin zidul spre Tine

Și surp cetăți înarmate cu plăceri.

 

Ține-mă, Doamne, soră cu frații

Să-mi citesc mântuirea din chemarea lor.

 

 

CONTROL… INOPINAT

 

Mi-a bătut la ușă, viața –

azi, pe nimeni nu aștept –

mi-a bătut la ușă, viața –

să-mi arate …drumul drept…

 

M-a strigat la ușă, viața –

o străină mi-a părut –

m-a strigat la ușă, viața:

nu o mai văzui demult…

 

Mi-a cerut o clipă, viața –

pentru mine, s-o respir –

mi-a cerut o clipă, viața

să m-agațe de un fir…

 

M-a bătut la sânge, viața,

Îngrozită de-al meu rost –

M-a bătut la sânge, viața –

Cum s-o iert că nu a fost?…

 

 

DIALOGUL MONOLOGULUI

 

Unu plus „a fi” înseamnă aici,

Unu minus „când?” înseamnă acum,

Unu este egal cu doi oricum,

Unu spre doi vine oriunde.

 

 

VIN RÂNDUNELELE

 

Fărâmituri de noi fulguiesc pietre

Însușind rețeta spumei valurilor.

 

Zăcăminte de coduri mă învârt meschin

Până la îngerul traducând oricui.

 

Setea umbrelor primei regăsiri

Ne sfâșie întru glas de bucium.

 

Doi lupi întineriți de bătrânețe

Dansează prin focul din nări.

 

Caprapic sanctuar ne cheamă

De atâta geamăt strămoșesc.

 

Zorii rugăciunilor vuiesc a peșteră

Urlând cu râuri leanturi de martiri.

 

Stoarce-mă de freamătul inconștienței

Până blândețea devine miezul mărului.

 

Cerșesc pacea de la ispita sațului

Și mângâi tăișuri de cuțite, cu spatele.

 

Pășesc de mână cu copilăria

Să mă spăl de neființă.

 

Buzele tale mă smulg din răbdare

Spre a-mi mai îngheța chemarea înlănțuită.

 

Rod de dor înmugurește a poem

Răsunând a rândunele la streașina inimilor.

 

 

VERTICALA… NEBUNIE

 

Eu nu îmi vând Crăciunul –

E unul, la români.

Căci sufletul e unul,

Să-i fim stăpâni deplini!

 

Nu îmi pot vinde sfinții

Din calendar creștin,

Ignor îndemnul minții

Și sentiment rămân!

 

Mă pot lăsa blamată,

Așa ca pân-acum,

Dar nu mă sting vreodată,

Din focul meu …nebun!

 

 

ALUNECARE DIN… IERI

 

Să nu te mai poți picta în propriul vis…

E precum ai fi revenit din moartea nemurită.

 

Să nu respiri a clipă în propriul vânt…

E apusul următorului răspuns subjugat.

 

Să amesteci anii nevăzuți cu cei neauziți…

E umbra seculară a unui război cu sensurile.

 

Să știi ce venin se prelinge din privirea-ți captivă…

E pasul spre culesul de muguri furați din nimic.

—————————-

Diana CIUGUREANU

Chișinău, Basarabia

8 ianuarie 2019

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii