Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ: Scrisoare unui strigăt
Scrisoare unui strigăt
Îți storci în calendare un vin de tei albastru
Și rupi din candelabru un strigăt către zei,
Te prăbușești în umbre de vorbe și de astru
Mărunți îți sunt stejarii din noaptea din condei.
Un clopot ars de lună în coaste îți mai bate,
Te zbați cu tine însuți din tine să mă iei
Și-n goana lor nebună te strâng în os păcate
Te arde-n ochi omătul de frunze și de miei.
‘Nu-mi scrii pe cer ispite croite din zer și fum,
Nu-mi lăsa amorul pătat de nicio faptă!
Îngroapă în stele umbra și șterge-te de drum,
Strânge-n ochi iubirea de-o clipă vinovată.
În floare corcodușii îți strigă un bun rămas,
Din rochia-mi de pică îți las un scurt poem
Să îți ard în geana scurtă și să-ți rămân în glas,
Rămâi în candelabru, ascultă de îndemn!
———————————
Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ
Leer, Germania
29 ianuarie 2019