Monah IUSTIN T.: Ziua care ne scapă…
Ziua care ne scapă…
Am părut că ştim
de ce ne-am trezit
până ne-a îmbrăţişat sensul, dimineaţa,
şi n-am mai înţeles nimic.
Ne-a găsit ziua
mergând, râzând, oprindu-ne
către umeri, către mâini şi feţe,
şi parcă nu era un loc anume
şi nu se făcuse vremea
nu făcuse nimeni vreme…
Şi-am luat neînţelesurile acasă
ca o sacoşă de cumpărături,
le-am dat la copii şi la părinţi.
Ia şi tu unul…! şi tu unul…!
Ca să pricepi, dragă,
ce n-am priceput eu.
Şi cine, atunci,
ne-a umplut de sensuri, de fericiri
scăpate de noi…
găsite de alţii?
O, de n-am pricepe!
Căci nu-i nimic
că existenţa-mi scapă
dacă tu o prinzi…
***
Poate că o zi adevărată, o zi fericită din viaţă noastră, e acea zi trăită fără motiv, cu un sens care ne scapă… Cu tot cu îndeletnicirile zilnice, printre ele.
(Monah Iustin T., 1 martie 2019)
