Adrian BOTEZ: STAREA DE POET (poezii)
HAIDUCUL
El e Haiduc de Spiță Veche
(Femeie rabdă doar din Toane…) :
sar – mii – Bogați – loviți de Streche
când îi înghesuie-n Bulboană
Averi nu strânge – Bani împarte
la cei Sărmani și fără Parte :
la Moara Veche-și face veacul
alăturându-și tot Săracul
Domnia Țării – tremurândă
(…Străină – Rea – Tare Flămândă !)
dă Aur la-Arbănași – Sodom
Pòteri să-l pună sub Osândă !
…dar el Nălucă-i ! – …nu e Om…
năprasnic – lovi Curțile chiar Ieri
dar n-a făcut-o pentru Fală :
El sparge Cheful la Boieri
dând lăcomìi pe Nicovală…!
…așa va fi – în veac – Haiducul
doborâtor de-Obraznici Vulpi :
Umili Pălmași de-i legi și-i scuipi
ți-arată – El – Temei : BUTUCUL…
…venit-au – iar – Vremi de Bejènii
striviți suntem – iar – de Vedènii :
ne-au potopit Străini – Viclènii
omoară-n noi Duh de Ectènii…
…Popor Sărac – născut Colinzi
arând Pământul din Oglinzi
își tot visează Dumnezeul
de pe Pământ – iar nu din Grinzi :
Credința-i luminează Greul…
Colò – -n Pădure și pe Munte
își joacă Murgul – iar – Haiducul
cu-Aureolă – iar – pe Frunte !
…tăiem Ciocoilor – Surtucul !
***
CĂTRE MIHAI SIN PĂTRAȘCU-VODĂ
Mihai sin Pătrașcu-Vodă – un Viteaz între Viteji
a murit când – toți românii – de mult nu mai erau treji !
nici Opincă – nici Vlădică – nici Boieri (în Mâini cu Fier…)
n-au vegheat ca să nu cadă Capul Lui de Cavaler !
El unit-a toți Românii – nu spre Viață – ci spre Somn
și – de-atunci – ne rugăm Cristul să ne dea – iarăși – un Domn :
Domnul-Dumnezeu-de-Seară – și Pribeag pe-acest Pământ
să ne lumineze Calea – și spre Munți – și spre Mormânt !
un Domn-Dumnezeu-de-Seară – dar Zorind – din nou – spre DACI :
Uriași în Duh și-n Suflet (…doar la Străchini – mai Săraci…)
cari să smulgă Dimineața – pentru veci – din Ceți și Crengi
să ne-aducă – iar – spre Tronuri : un Popor Măreț – de Regi !
…hai și-ntoarnă-te spre Patrii – SFÂNTULE IZVOR – MIHAIE
ca să iști – în Duhul nostru – iarăși – o Năvală de Pâraie !
***
STAREA DE POET
Poetul adormi – cu Capul pe Scripca-i Ostenită…
de-ndată – Stol de Ciori – Ispită după-Ispită
s-au năpustit să stingă Lumea ASTA
să ferece – spre Ceruri – Senin-Sfântă Fereastra !
nu poți dormi – Poete : se-mprăștie Sori-Rime
și vei cânta cât Veacul – pân’ iar să fii în Tine…
…Poet : Singura Strajă – la Iepurii ziși ”Lumi”
singurul care știe de Leac și de Minuni !
nu mai dormi – Poete : când t-ei trezi – mahmur
și-ți vei relua Hrisovul-Scripca de Trubadur
afla-vei mii de Slove.. – …că ți le-a șters un Fur !
…până la Moarte ești blestemat să cânți
iar Rimele-Armoniei – spre RAZĂ să descânți…
…ce Plată vei primi – la Slujba ta de Astru ?
Pietre zvârlite-n Spate – și-o Viață de Sihastru…
***
O BOARE-ALINĂ CRUCEA DIN COPAC
o Boare-alină Crucea din Copac
și Puful Alb tot ninge – către Cer !
nu știu să mulțumesc – nici ce să fac
când Crist e Cald – și nu e Gard de Fier…
Pădurea – Toată – îmi vorbește – și Toți deodată
îmi spun că Aripa îmi crește – da-i Vinovată…
eu mă cinchesc – umil – la Rădăcina Lumii :
ascult cum – una după alta – cad – se sparg – Razele Lunii…
…o – Mumă Noapte – nu mă pedepsi
că n-am venit Aici pentru A ȘTI
ci pentru-a mă-nfrăți cu Cel Frumos
pentru-a-L afla – tot mai Adânc – pe-al meu Hristos…
…și Noaptea ninge – peste Capul meu – Minuni
ca să-nțeleg că nu e supărată : -nfloresc Pruni !
***
DESPRE VRERE
nu ți-e Foame – nu ți-e Grijă
c-a intrat – în Lume – -o Schijă :
o Schijă mocnit tăind
pân’ la Osul cel Arzând !
acol’ se strânge Durerea
și se-nverșunează Vrerea !
din Durere naște Cântec
cu care Cerul îl spintec !
iaca – -L văd pe Dumnezeu
lăcrămând de Greul meu…
Crist îngână ce eu cânt :
Nime-n Lume nu-i Flămând !
tot Omul se simte Sfânt
și se-nchină la Pământ
Ochii – -apoi – ‘nălțăm spre Stea
dar Steaua – Muntele-l vrea !
Munte – Munte – Moș Cărunte !
între Om și Crist faci Punte
Vrere-n Cer și pe Pământ
să-nălțăm Nou Legământ !
…se-nnoadă Minuni – cu zel :
Crist și Omul – VOR LA FEL !
***
UN BIET SCRIPCAR
primește – Doamne – -un Biet Scripcar – la Poala Ta
căci n-a adus vreun Gând cu sine : doar o Stea…
nu-i Steaua Magilor Pustiei – e doar Lumină
dintr-un Altar de Sat din Munți – cu Țarină Creștină…
Bisericuța Prizărită – din Flori Iscată
sfios – Scripcarul o aduce – ca pe-o Făclie Preacurată
iar Cântecul Bisericuței – din Ram în Ram – Alină-Alean
căci – fără Stihuri – pe Colnice – îl cântă un Cioban…
nu și-a dat Turma – pentru Cântec : ci Cântecul i-e Turma
cu care – -Umil – Te-a fost zărit : s-a istovit
pe Drum – oricât de Greu – oriunde-Ți vede Urma :
în Vânt – în Flori – în Munte – -n Schit
s-a Răstignit – s-a Iscălit – și Sânge-Cânt l-a Mântuit…
…nu-l alunga – Mărite Doamne : cu el – iarăși – Lumina
va umple Sufletele Lumii – va alunga Vermina !
***
29-CREDINȚĂ DE RĂZBOINIC
am fost Toamnă – am fost Iarnă – acum – Primăvară
m-am chitit : dau Drum la Ape – se veselească – iară…
nu aș fi Om – de n-ar durea – Nou Drum – prin Carnea mea
să știu Grăi – mă Răstigni – să văd cum Hristul vrea…
vrea ca să fim ce ne-a făcut – ca Fulgere în Bezne
și să-mplinim – oriunde-am fi – ce nimănui i-e lesne :
să-ntâmpinăm Vântul Cel Rău – cu Coase și Topoare
dar să-l chemăm – și să-L rugăm : ne-ajute – la Strâmtoare !
…nu suntem mulți – nici înțelepți – dar Hotărârea Sfântă
face – din noi – Ostași de Soi : mai mult decât o Stâncă…
vom fi Arhangheli – pentru-o Lume ce încă n-o zărim
dar știm că Lumea Nevăzută – ne-i învăța s-o știm !
….purcedem spre Lumina Verii – chiar dacă vom pieri :
Tu știi căuta : al nostru Cânt Războinic – Tu-l vei aspri !
***
EȘTI NUNTAȘ – TRUVER SFIOS
peste Lacul Hodinit – cu Unde-Argintate
cântă Lebăda în Zbor – dedulcind a Moarte…
vuiesc Vânturi – Munții plâng – dar Pădurea tace :
A MURI CÂNTÂND – E-UN HAR : NOBIL HAR DE PACE…
…în desișul Codrului – Lebăda se-nfundă
zboară să îmbrățișeze CUC PROROC – la Pândă :
Întunericul de Taină – îi acoperă – -ndurat
și pe Lebăda Regală – și Profet Legat…
…va ieși-n Lumini – curând – SFÂNTUL INOROG :
Veste ne va da de-o Nuntă – NUNTĂ SUB POLOG
pe cari Soarele-o ghicește – Luna o să vină
căci e Nuntă din Străbuni : LĂUTĂ SUBLIMĂ…
…ești Nuntaș – TRUVER SFIOS : hai – în Toi-Văpaie
ca să cânți cum n-ai cântat : ÎN DE TAINĂ STRAIE !
***
BINECUVÂNTEAZĂ – HRISTOASE – CUVINTELE LIMBII ROMÂNE
când – mânios – mă blestemi – s-o faci în Limba Străbunilor mei
iar de-njurat : într-un Cântec al Zânelor din Tei !
până și Răul – devine amabil – zburatic – de la Ciocârlii
când îl proclami răspicat – în Limba Sfintei Glii
în Limba Celor ce – cu Lumina Plugului – Adâncul l-au spintecat
și-au aflat : Limba aceea s-a chemat – orișicând – ROD-DIN-ARAT !
…Ochi în Ochi să ne privim
chiar dac-amarnic – ne dușmănim :
vor ști Izvoarele de sub Munți
Taina prin care să ne-mpace : întru Înțelepciunea Celor Cărunți !
totul e Frumos și Adevărat
totul e Bun și Curat
când purcede din Rădăcini de Stejar
când se-aprinde la Bătrâna-Vatră-cu-Jar !
…binecuvântează – Hristoase – Cuvintele Limbii Române
căci – din noi – doar atât mai rămâne…!
***
ȘI MAI EXUBERANT SĂRĂCIT
niciun Bogat nu-i Bogat – puțini Săraci sunt Săraci :
Bogații – cu tot cu Comori Infernale – se vâră în Saci
căci Chiloții lor – scorțoși – sunt de Zale
(…Bogații sunt teribil sensibili – la Șale…)
Săracii cântă – scriu – nu se uită la Ceas
fiece Sărac e plantat într-un al Zânelor Vas
și – uneori – Înflorește Dumnezeiește
alteori – trăind printre Bestii – Nobilul Lup îl păzește…
Bogații nu merg – nicicând – la Fântână – așteptând Ploi de Aur
Săracii vin din Fântână – purtând – fiecare – pe Umăr – Călător Graur…
…spuneți-mi – câți Bogați ați văzut – Fericiți ?
eu nu văzui (…când am catadicsit a mă uita la ei !) – decât Morți Jerpeliți…
…eu sunt Sărac – cu o Scripcă din Străbuni – și mai exuberant sărăcit
așa că Hristos – și azi – la Vatra mea-a poposit…
***
BUNĂ VESTIRE
Cultùri de Morți – Răsad de Sorți – o Mare Vânzolită :
ce Minte zdravănă – în Lume – se simte ocrotită ?
Cioburi călcând – de-Aureole – ne batem joc de Sfinți Martiri
hulim pe Crist (Geamăn din Ceruri) – scuipăm pe Trandafiri…
…mă-ntorc la Stâna Lunii – -n Munte – la Baciul Înțelept
mă-ntorc la Brazi și la Izvoare – la Zâni – la tot ce-i DREPT !
…din Pipa Baciului se-nalță – Rotogol – Fumul – …și e VESTE BUNĂ :
căci – astfel – Fumu-ncheagă Cruguri – Aștrii din Ceruri SUNĂ…
…o Maică Blândă-a muls Lumină – din Dalbe Oi Proroace
deci – de acum – Împletitura Sorții pierdu orice Soroace…
beau – cu Ulcica – Zăr din Stele – Fântâni Ascunse caut :
Cina de Taină mânc cu Moșii – pe sunete de Flaut…
…am învățat să țin – în Mână – și Spada – ca și Naiul :
Iscoade Sfinte-mi spun că Lumea va deveni – iar – Raiul…!
***
DEGEABA
voi fi singur – ”Acolo” – ca și ”Aicea” – la fel
Călător făr’ bagaje – negăsind vreun Hotel
Peregrin – grav Penibil – în orice Direcții
mă duc tot spre Umbră : Circar de Reflecții…
nu gândesc – ci sunt trist – precum Sfinxul pe Lună :
plec subit – de-orișiunde ”Ceva” iar se-adună…
Străjer de Uitări – bocind Propria-Uitare
m-am lăsat – ca Fachirul – pe Tăișuri de Mare…
…sunt ”Acolo” ! – …iar Munții : aceiași – de pururi…
e-o Criză Cumplită – umbrind dumnezeii : nu au Fantezie
nu știu să desfacă-a’ Visării-Enigmatice Suluri
nu cred să mai afle în Noul lor Cer : POEZIE
nu vor să se-nchine – deșteptați – Zeiței-ARMONIE…
”Acolo” – e-o Vorbă : mi-a spus-o – și mie
Măiastra ce zboară din Zare în Zare
să cerce Pribegii : mai au ei Răbdare ?
*
…orișice cauți – nu găsești – și degeaba visezi
degeaba te muți – din Grădini – în Livezi
degeaba cârtești și degeaba tot cânți
sperând că – în Cânt – Altă Lume frămânți…
***
CÂNTĂ – HAI – LĂUTĂ SCUMPĂ – GHIERSUL TAINIC DE LA NUNTĂ
cântă – hai – Lăută Scumpă – Ghiersul Tainic de la Nuntă
să-ncuscrim Vântul cu Sfinți – Pădure Căruntă
să trecem pe la Strâmtoare – cum Oaia la Strungă
lepădând – senin – pe Cer – Lumină de Lapte
să grăiască Hrist – cu noi – în Tâlcuri și Șoapte !
am aflat Loc de Scăpare : din Lumea lui Fieștecare
o mai rămânea o Zare – când Pribegii fac Pas Mare
și sar Hatul de Tărâmuri – trecând Cuvânt – în Văpaie
iar Zdrențe de Hoit Umil – în de-Mpărați Straie !
…și Lăuta ghiersuiește – Ghiersul în Slovă ne-a arde
iar Cerul se lămurește – Sfinții Cumsecade
ne întâmpin’ cu Lumină – cu Poveste Vie
căci Văzduhul – doar Hristosul știe să îl scrie !
…NUNTA DINTRE NOI ȘI CERURI – LUMI FĂR’ DE SFÂRȘIT
NU SE VA CURMA ÎN VEACURI : ABIA S-A URNIT !
***
DREPTATEA
sunt Bătrân – dară DREPTATEA îmi lipsește :
Ea-i Adevărata Pâine a Lui Dumnezeu !
simt – pe fiecare Umăr – Mugure cum crește
simt cum cresc – iar – Omului – Aripi de Zeu !
nu Bătrânele Scripturi o vor aduce
însă Ele nu ne lasă a dormi
când uităm că NUMAI DREPȚI – CU-ADEVĂRAT – PUTEM A FI !
…nu indiferența la Durerea Lumii – Noapte-Zi :
Omul are – deci – în piept – un Înalt Țel
purtat – în Războiul Vieții – ca Drapel :
nu să-nvețe Cerul – la Gunoi – s-arunce
ci să-nvețe că numa-n DREPTATE – poate-a fi ADEVĂRATUL-EL !
…dogoresc – în mine – Lacrimi Dumnezee
dacă văd Cântarul Lumii – ÎNDREPTAT !
doar DREPTATEA – Povestea-Epopee
doar Credința-n DUHUL SFÂNT LA SFAT
readuce-a Raiului Scânteie !
…dacă pân’ și Lașii Oameni îndrăznesc să urce – -n Sânger
spre DREPTATE – -atunci – e sigur : pe aproape – bate-o Aripă de Înger !
————————
Adrian Botez
(Poezii – spicuite din vol. ”CĂLĂTOR <<ACOLO>>”)
