Lavinia BUD: Gările din suflet
GĂRILE DIN SUFLET
Atâtea gări pustii au adăstat în mine,
Din vremea ce-am lăsat-o tribut zădărniciei!…
Nu am urcat în nici un tren.Trunchiul veșniciei
Și-a pus inelele de timp să mă cuprindă
Cu pasul lor concentric și tăcut.
Câte un felinar mai dă să se aprindă
Din ce a fost frumos,din temeri,din tot ce a durut.
Am căutat prin gări și întrebări rebele
Buzunăresc căușul sângeriu luându-l cu asalt.
Iubirea poate să ridice foc de stele,
Sau poate să ucidă câte un zbor înalt.
Ca un sfârșit de drum, macazuri încurcate,
Captivă mă țineau în labirintul lor.
Genunchiu-nlăcrimării, din gări întunecate,
Azi se ridică-n vraja tainicilor zori.
Mă cheamă răsăritul și cercul se destramă,
Biletul dus- întors azi l-am primit cu-n rost.
Acarul ce așteaptă în a iubirii vamă
Vrea un surâs, atât, să-l pună l-adăpost.
Mai este-un drum! Mai am o vorbă ca să ard
Din scoarța noduroasă până se face scrum.
Mă-ntorc din întuneric spre marele hazard
Și nu voi pierde trenul din gara de acum.
——————————
Lavinia BUD
Timișoara
18 ianuarie 2018
