Camelia FLORESCU: Azi de dor mă sting… (versuri)
Maică țară
Ține-ți maică țară, fruntea sus în lume !
Cât ești tu de mică, vulturii te vor
Chiar de-au rupt din tine, malurile-anume
Chiar de-ți plânge Delta și munții te dor
Poartă-ți maică țară, zâmbetu-ntre umeri !
Cât ești tu de tristă – să nu afle vântul!
Nu-ți lăsa copiii, nu te-opri să numeri
Galbenii din traistă, graiul, zăcământul.
Spală-ți ochii maică, primenește-ți fața !
Pâinea rumenește-o cu grai dulce, cald,
Șterge-ți, maică țară, din obraji roșeața !
A căzut deunăzi, ultimul herald.
Ia de te ridică ! – azi mai ai în lume
Mulți copii ce-și poartă inima ca frați
Mai ai, maică bună, multe a le spune
Nu-i uita jelindu-și dorul de Carpați !
Rug de sare-amară
Dintr-un rug de sare-amară
Am rupt slovă lângă slovă,
Să-ți fiu plânset de vioară
Din catarg până la provă.
Am săpat un râu în mine,
Am cioplit cuvântu-n grindă,
Far să-ți fiu când n-are cine
Lacrimile să-ți cuprindă.
Mi-am pus inima-n robie
Și mi-am disperat iubirea
Pe toți strugurii din vie
Mi-am mustit nefericirea
M-am zidit pe mine-n poartă
Și mi-am înnodat cărarea
Dumnezeu și trista-mi soartă
Și-au desăvârșit lucrarea.
Azi de dor mă sting albastră
Și din rug de sare-amară,
Nu mai urcă în fereastră
Niciun plânset de vioară.
——————————
Camelia FLORESCU
București
1 Martie 2018
