14 Jul
2017

Teresa Pascual: Ai dori – Traducere Gabriela Căluțiu Sonnenberg

                                                         Otto Mueller

***

Ai dori

 

Ai dori să poți da voie cuvintelor

să-nvie iarăși tactul lucrurilor,

ritmul care trezește pielea nudă

umplând cu noutate fiecare amprentă,

 

să poți simți ochi peste ochi,

braț peste braț, să pășești

pe ostenita lumină a amiezii

sau pe griul asfalt al șoselelor.

 

 

Ai dori să-ți dea voie cuvintele

s-adulmeci suflul fiecărei stări

pătrunzând aerul pe care-l respiri.

 

Ai dori să poți repeta fiecare călătorie

reeditând întoarcerea fiecărei dimineți,

rătăcitele clipe dintre seninuri de-uitări.

Teresa Pasqual, Spania

Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg
din: Les hores (˶Orele”)

 

14 Jul
2017

George Anca: Posthind (7) – Union cu taică-meu (poeme)

 

FERIGI POLIFONICE

 

ferigi polifonice codobatura

ştiai de la poartă octava

de nu din familie te-i stinge

garderobieră fostă cântăreaţă

 

bucuria vieţii tale marţiene

cum ţi-ar fi scris clarinetul

extaz partita o nimica toată

prana atman revelaţie diafană

 

pe-acel Enea însuţi acompaniindu-l

întru frăţimea defunctă naintea

naşterii tale spre mormânt francez

ferisem vântul că inspiraţia are grijă

 

 

ÎMPĂIAT ÎN GRAI

 

împăiat în grai sub foale mersul

confesie harakiri fântâni secate

înghesuiţi în flacăra aceleiaşi lumânări

la ce asupră dezlipiţi de amintiri

 

planul să vă lansaţi între voi

tema balaurului am ales-o pe doi

din mari scriitori nu v-am scos

şi oarecare replici la diferenţe

 

mă ce ne mai deosebim sub copac alb

Marian mă declară ultimul mare poet

cunoscând el toată poezia lumii

pe ce metodă să mă iau şi eu în serios

 

 

ÎNTOARSĂ ROATA

 

întoarsă roata cer de palmă crucii

n-ai tu mierlă gibă zbori prelucii

mă păsării gangrenei cu mărfar

la mana înnăscutului nu m-ar

 

goana de propria amprentă reperabilă

plus vârstele pripon învăţului umil

nici faţă pe coclaur revelată

confuzie de bici şi înscenare

 

femeile rendiţii şi mai religioase

pe milă adulteră cu badea dumnezeu

atâtor tartori coralieri plutire

cui să-i mai mulţumesc risipirea

 

sau m-a scăpat din lanţ chiar Iahve

să mă fericească în neştire

pe cuvânt în peisaj respirator

într-o retrocreativitate cuvenită

 

chiar proba pogorârii amanet senect

în loc să mă plouă voi răsfoi nezei

p’odihnă din unul mai câţi de-a berbecii

limba de carte rit armonii negative

 

tatăl tău în cerul meu îl văzusem soare

cuvânt gol cer gol condac d’ac

scut concrescut nimic pe sus jos viermi

tatăl jos cerul sus zaruri spânzurate

 

cereştii locului pe după nunţi polog

ori nevasta ori rugăciunea domnului

frumoase pedale discobol cu floare

primiţi în împărăţie cu pluguşorul

 

opt şi cu şase doişpe altfel sonet

ca ieniceri ci milioane la muncă pe fugă

recăpătat tărâmul părinţilor crezuţi

crimă de mierlă pe după gibă

 

credinţa cuvântului armonic de pierdere

pe-un cult din mulţi copii şi fraţi

a câta naştere craterul suferă

peste câţi pogorându-se mut

 

de-am spiralat nu necredinţa-mi

satana sanatana dharma osana

din nefericiţi pre schizofrenici fericind

şi din cine confetti de Maramureş

 

pe-avans d’op colbuit alarmă liniştirii

religia este pretextul propriei credinţe

credinţa va fi fost pretextul religiei

soare în cer şi pe pământ Petcule

 

amnezia metamorfozelor halucinatorii

decodism dante(lă) doct(o)rina tei(stă)

dialogismul represionar irealism duo triolet

parasintaxă infra veena sitar & comp

 

altă pleavă de rântaş te distraş’

câtă inspiraţie comunistocraţie

de nu ne lăsăm vezi ui poka furnici albe

noroc de crăci pe apa moartă-n păpuşoi

 

Iahwe mână amputată într-o poezie de

Blaga durându-l de nu-n psalm

spiritualitatea poporului român apud Stăniloae

hai că vedem lectura la Comedie

 

 

PASÂNDU-VĂ

 

pasându-vă voi parole ori persoane

mă delas propriei destinaţii

şi-o mai fi vorba de la sine

da’ nu pot să nu-ţi mulţumesc d’atenţie

 

care nu cântăm şi urechile iepurelui

la ce-om mai fi făcut armata

călare când să descaleci arcan

aşa că numai răpita te costă orice

 

cară car vară var ne ajungem transă

sperjur aproapele din cea împăiere

te-amesteci carmina palorilor talangă

de-ar fi fost apropiaţi că scriam cu ochii

 

vânător de sine claustrării gonac

a mai cresta în grindină aşteptarea

ăştia mai fluierăm şi-ţi fluturi urechile

ne reclasicizăm din ţăndări de destin

 

hai gurile afume cabale din cavale

a ne saluta din iubirea duşmanului

pe viaţă rost în parte cu teroarea

când mai şi aveam un pas netras

 

mai la voi pestilenţa langorii

câini topiţi învăţaţi-ne melting pot

ne învăţăm cu fiarele firele ierbii

mai bună mascarada răpunerii la loc

 

vieţi vechi peregrinându-se spovedanii

umbră toridităţii exceptate colocviu

ţi-oi fi încurajt speranţa cât să naşti

pe după carnetul de conducere

 

săriţi în iluminată vacuitate

cât să ne vizionăm cârtiţe

cât să traduc uciderile d’adnotare-mi

ploaia mă împinge sub apostrof

 

te uiţi la ce inspiraţie că se uită şi dânsa

că nu mi-o fi auzit inima peninsulelor

şi ne retrăseserăm în forturi fărâmicioase

ce defecte ascunse mai poate avea şi femeia asta

 

copilul nostru carele eşti pe pământ

fie fiinţa ta din cer părintesc

lapte iertat mântuindu-ne

de-om mai fi şi-om mai trăi poveste

 

 

PĂRUL FRUNŢII

 

părul frunţii mi-l tăiasei

noaptea după şah thalassei

dezgroparea dacă oase-i

te-ar traduce Sean O’Cassey

 

mi-e mai grea fantoma de lumină-aprinsă

te iubim credinţă ne iubeşte cin’ să

noi din maică a mai speriată insă

sufletul ecoul naşterea pretinsă

 

te repezisei olimpic mărunţico de

te-am ocolit bhragode vasya de

pe recitate necompas pâini abc

chiar pe făraş gunoiul pentru ce

 

hai că se termină guvernele sahib

că maharaj teranei alemanii trib

arhonda bang de-a intelect sans lib

carenţa prin Florenţa mi-o inhib

 

nu din şcoala sutei sutaş pe înalt

pe la dans cu biuta armei nemaipsalt

te-am ritmat din vale Vasa către balt

ce-mi urzi Gherghina de o iert încalt

 

 

HAI TAGORE

 

hai Tagore taică iar în România

între Ungaria şi lăudata Rusie

spune ţară ocupată cu tine şi pa

lasă-ne să ne termine şi pe noi

 

Viorica din Topliţa n-a auzit de mine

în casa lui Pătraşcu pe Bastilia

fata Floricăi pe Puşi îl ştia

Iolanda tot ar tipări muma-i

 

Mercica Alabama malteză

the last poet of Romania

cât să se lase asasinat

de bună voie a termina lustra

 

mai trist uciseră câinii pisica

miting de unu cerşetor în cruce

suta sutană satană stană astm

grabă de la sine trenul fără şine

 

iar teamă pentru viaţa căpitanului

cum veniţi amândoi cu pruncul

tratament avio împotriva ţânţarilor

taică-meu clonat nu iartă aparatele

 

câţi din toţi ne gândim la mata indiferent

de inducţii diatribale lojgate

câţi îmi sunteţi tată surya

tu cu măturoiul eu cu fluturele

 

taică-meu tot o aşteaptă pe moscovită

biciclistul rus pe propaganda lui taică-meu

pornesc ăştia fabrica de miliarde

s’ocupă forza pe su’ elicopter apter

 

de le-aş fi scris cu intuiţia lor

n-ai unde se reîntărâtă filajul

a nu mai ieşi din lista rândului

câţi se orânduiesc cu capu-n zid

 

mai zicând cine trage sfori trage gloanţe

own writing zile următoare şi tradu

discul câinelui după biciclist mă ţine

ducere paranoic-medicală cală

 

te-oi fi dus în Reunion la erupţie

schimbate arme nici mausoleu

mărunţiş prelins căptuşelii de rubaşcă

vestea vieţii amniotic vestită

 

 

 

NU RUGĂCIUNE

 

nu rugăciune nu citanie atunci ce

acum vrei trei cărţi şi niciun comunism

te-ai sculat să-ţi aprinzi ţigara

şi nu mi-ai făcut cu mâna de la geam

 

soarele în spiţele bicicletei

învăţătorului Spiridon din Corbi

de-a proprietăţile şi adulterele

ai cui sunt câmpii unde-s povestitorii

 

trebuia să te împing spre Bărboi

a-ţi completa desenul masei

contrând extenice fractcontrarii

la salvatorul conştienţilor sănătate

 

ai face poze necopiatelor iconiţe

ce camere m-or fi vizionând Kal

oare coborâse Isabella să mă conducă

al cui suflet mi-eşti mi-este Ilinca

 

ai ţigara aprinsă vorbeşti de proşti

şi-abia e 7 în căbănuţă a compune

imaterialitate matematică nexam

era de plecat spre abdomene uscate

 

veneaţi noaptea de la dans şi nu

vă ataca nimeni abdomenul

închinându-te la lacătul şcolii

constantele de pe sub distrugere

 

gen grup aşa nici nu mai scapi

rămâi de mişcarea parantetică

asta-şi bălăngăne picioarele sus blugii

mă propteşti nu numai subliminal

 

limbajul nelipsirii mai o trampă

răsturnaţi eufemistica totalitaristă

teroare en passant pe fericire din

salvare coercitivă sub tălpi locvace

 

ţi-ai pus în cap timişorencele

cu mulsul vacii Tiwari se extazia

la muzica laptelui în Heliade

Elena Iliada Ramayana Rethimno

 

uscatul ori picioarele de pânză

păinjenilor muzica sferelor

cuţite de ceramică tocilărie fină

şi-o să ne mai sunaţi pupături

 

câinii delfinii ploii aport raţelor

puite epopei interioare

dacă aveţi cinci mii de-o pâine

să vă ajute dumnezeu îngheţate furnici

 

ne creionează maimuţa reîncarnările

ce să întorci strâmtoarea pe partea-mi

ale noastre fetele duminicii tată

chiar te învârteşti bălosule omenire

 

 

DA’SE PUSE CEAŢA

 

da’ se puse ceaţa da’ dă’m’ telefon

conferinţa o citesc din cameleton

ceaţă peste seninul Brezoiului

neamul românesc în rotund de ţară

 

ariciul scutură tufa de struguri

se tăvăleşte peste boabe a-şi sătura puii

lezate fericimuri c’al nimănui mărimu’

pe nevedere roua din gheaţă nemai ştim u

 

nesmânte cranţ pelerinii lanţ pe şanţ

starea de graţie ai căta-o pân’ te-ar prinde

a-ţi iuţi simultaneitatea uitării

doreai cu toată frigiditatea însuşi sexul

 

de aflaşi revelaţia după lunecare

a ne fi răpus nefericirile tanto

chiar se întunecă fără umbrelă

întoarsă apăsarea prea norilor

 

cu ei trei şi noi buduroi în costrei

hai sălcioară guru gară nemiară

unde faci pasul preferabil neantului

lăudând femeile ţi se strânseră mame

 

 

NICI NU MAI PLOUĂ

 

nici nu mai plouă ca atunci

scrisorile de India aşteaptă

eu la jumătatea furnicarului

de-o viaţă perpelindu-ne eufo

 

ne căutăm de şoaptă caraula

numită viaţa noastră conjugală

plăcere de te rogi de noapte

într-un târziu clopotul duh

 

să-ţi scriu păi fredona din Petroşani

mecanicul romanţa profesională

că de-a noastră apăi nunta

sub clopote bostoniene

 

 

NETRECUT P’AFIŞ

 

netrecut p’afiş scaune pe scenă cine

facem parte din vecine hai Elisaveto

că nu ba da în sala mare pesc

pescăruşul Hamlet Livingstone

 

Iahwe şi tu fiu al părinţilor noştri

n-aţi înflorit anul ăsta nici voi ioaniţi

pe diagonala castelană cârâiţi

jantă cuantă cum mai şi hodorogiţi

 

toată viaţa ai făcut show cu buleftrică

şi mai ai un frigider mic că eşti deştept

să vină comuniştii să ni-l nouă redea

în odă sub otrava Dejaneirei

 

poate pe faţa cealălaltă rar statistică

trasă de Gherghina moşiţilor

de-acolo cereasca părinţie arătărilor

ne grupasem prea la întâmplare

 

 

VOIE NU

 

voie nu pe lac zvântat de fâlfâire

negreşit colacul strangulând părinţii

fără tată ba al nostru amin im

smoala mierlei bicicliste-ncărunţind

 

patru verzi sonin Siam hai Surynam

nu te-ai schimbat de la Jean Georgescu

tu-n baston nu mai ştie omul

de şi-o mai vedea umbrela

 

 

SE CONSUMĂ

 

se consumă otravă de proastă calitate

nici agonia nu mai ştii de unde

calmul execuţiilor înjumătăţitoare

nimeni să se văicăre în surplus

 

scopul vieţii numai distrugerea

gropi grăbite să ne înghită volnici

hai jubilanţi dospirii de cu oase

reveriile vinului nemai poezie

 

 

TE GÂNDEŞTI LA OFELIA

 

te gândeşti la Ofelia soră-ta şi Puşi

să fi fost şi Ionuţ da dom’ George

cioclul & Yorick nelăsaţi pe scenă

vai cum îşi aprinse Ofelia ţigara

 

cetăţenia inspiraţiei sufocaţi scapeţi

ce de mai lume mormântală pân’ turla

confetii de schije represiei confederate

p’euforic vulcan de prin Reunion

 

avem mare nevoie de trădători

pentru distracţia poporului dispărut

îmi vine nepotul la tine la teatru

regizorule cum îl învăţ să meargă

 

Titania ba melancolicul ba de bois

ştiam de vis p’amurg as you kike it

versuri găsite prin păduri a recita epilog

thousand clowns the spirit of my father

 

multiplicarea actorilor jucând diferenţe

Merchant of Venice pe Broadway

le petit poisson învârtit de Brâncuşi

pe Leda filmând-o cu multă răbdare

 

ce fel iar fiinţă p’ucise păpuşi d’otravă

bonapartişti incineri Iahwe n’al oricui

unison diapazon tata Ion pe bidon

din Marin geamăn ţin mort la chin

 

tatăl vostru în cerul nostru

mama noastră zoroastră

repetă retezarea spiritulităţii

suntem obişnuiţi cu schizofrenia

 

m-am întâlnit cu el pe stradă şi nimic

adică nu ştii pentru cine vând

abandon pân’ la cer nenăscuţi nici Oedip

cum el te-ar fi trimis a-l reconcepe

 

embrionul joacă hind Rosalind

lumina cât ne-o înzili catapeteazma

castraţii lui Haendel eunucii spre Brecht

trepanatorului oiumul mohican

 

Pooja scrise amen după Bhagavan

ardent podar lacului pe sub dig

duminică du-te peste drum la

mironosiţa întocmai cu apostolii

 

***

 

 

[2] ÎN  PĂMÂNT

 

PENTRU CĂ UNEORI O DUSESE BINE

 

pentru că uneori o dusese bine în sărăcia lui

îngerul s-a supărat şi a încărunţit lipindu-i-se de cap

n-a fost de ajuns tot o duce bine îngerul în sărăcia lui

şi îngerul s-a supărat şi a încărunţit lipindu-i-se de picioare

ei dar tot o ducea bine în sărăcia lui şi îngerul

 

l-a urmărit o oră şi asta a numit-o muncă

ar fi vrut să-l omoare şi asta nu s-a numit crimă

avea motive să-l omoare şi asta se numeşte justiţia lui

şi dacă l-a urmărit fără să-l omoare se numeşte c-a fost om

 

trei stele de pe epoleţii hainelor cachi

trei stele de pe epoleţii hainelor aproape negre

iar pe cer vorba cântecului numai luna şi o stea

înmulţindu-se cele de pe cer tot trei pe epoleţii

de pe hainele cachi şi aproape negre parcă

o să-ţi mai vină la socoteală a fost greu cu

oranjul lamurilor de răchită până să vină seara

 

banii străinului au ispitit şi câţiva oameni cinstiţi

aceştia n-au avut de suferit protejaţi de tradiţie

şi tocmai al lor a fost profitul dar nici nu se mai

întâmplase asta niciodată prin părţile noastre

 

se gândea la un lucru şi făcea altul

ar fi ajins departe şi aşa dacă se ţinea de treabă

dar nemaigândind afacerile au început să-i meargă

teribil şi numai la început pierdea timpul mirându-se

 

 

CE SE ÎNTÂMPLASE

 

ce se întâmplase medicul n-a costatat

nici boală nici moarte în cazul nostru

judecătorul n-a cosnstatat

nici divorţ nici huliganism

 

să luăm pe popă să luăm pe comandant

ei ce spun ei n-au constatat nimic

nici femeia de serviciu nici infirmul

cu atât mai puţin nenorocitul ăla beat

 

nimeni nu se mai bagă nimeni nici eu

din cât bănuiesc întâmplarea e fără precedent

se petrece într-un birou sau într-o casă particulară

birou boxă peşteră aer liber n-a fost un om

 

castitatea şi bravura nu-şi pierduseră avocaţii

fie că se trezea unul din som şi-şi lua zilele

fie că tot felul de femei năşteau monştri în stradă

dulce era păcatul originar îndrăzneşte careva a mai gândi

 

 

NU MĂ MAI INTERESA

 

nu mă mai interesa spânul

am scăpat de bulevard iubito

mâine anunţă conductorul

crezi că vei traduce Milton

 

nu m-am dus de bună voie

am căzut într-un soi de leşin

picurau stropi imenşi

pe întinderea nesfârşită

 

luna liliecii repetam nu nu

în timpul dramatizării lui Kant

nenorociri în floare

ocupându-mă de nebuloase

 

degete murdare la vârf

fără rost alibiuri

spânul se reîmprietenise

cu securiştii

 

 

ASEARĂ

 

aseară din doi gemeni tata

vină noaptea până la lacrimi

ah artişti criminali vă răzbunaţi

ideal moartea voastră

 

şi ce am eu cu voi aşteptam aseară

lucrurile mărunte cele ce nu trăiesc

şi nu pot muri cele fără iubire

nici bonomia de cu ziuă grafiindu-mi

 

mai bine orb ori mut şi cel mai

bine pălărierul de pe Călăraşi

un democrat un om nebun aseară

se mai putea şi într-un fel şi în altul

 

artista plânge întâi cu ochiul drept

cel depărtat de mine nu-s vinovat

biografia artistei nu e viaţa ei

în loc de droguri pălăriile

 

 

S-A SPÂNZURAT

 

s-a spânzurat cu o sârmă de grindă

leliţa voinică nu e casă de cultură

e şcoală uite elevi păi ce dacă

era când ştii acuma ţine-o pe-a ta

 

i-am spus despre marele filosof

nu este ruşine ce mi-a spus mie marele filosof

şi am mai zis de avion şi de tren

cu trenul se merge mai greu a zis

 

regret un singur lucru

de ce trebuia să-i răspund

că n-am fost niciodată

la Europa în Eforie

 

e un soldat am zis

am venit degeaba a zis

farmece cât cetăţile

rase de pe faţa pământului

 

prea bine mortului nu i-o fi

Fălticeni mireasă tristă

se vor deschide uşile

şi mulţi vor cădea

 

 

ÎNTR-UN ORAŞ

 

într-un oraş plin de nămol

va trece domnul cu pistol

într-un oraş ca un atol

va trece domul cu pistol

 

într-un oraş făţiş domol

va trece domnul cu pistol

într-un oraş cu maţul gol

va trece domnul un pistol

 

 

MĂ MIRĂ

 

mă miră toamna de la cei

mai de pe urmă derbedei

doar nucile fără de piei

se bat în mahala cu ei

 

mă miră sfânta de pe trei

şi frunza palidă femei

până voi cere dumneaei

vitezei târfe doi-trei lei

 

VĂRUL TĂU

 

vărul tău de altădată

ziua bea noaptea se-mbată

cu o duşcă pe lopată

îngropată îngropată

 

laudă-te gură spartă

c-a intrat hoaţa pe poartă

când s-o-ntinde-n bătătură

o să vezi pe cine fură

 

NINGE URMA

 

ninge urma neamţului

cu zăpada neamului

şi a Bărboianului

 

un copac un om sărac

un stejar niciun primar

stă legat să ningă-n sat

 

nu e lege să-l dezlege

păsări merg de ochi îl şterg

nu mai zboară că-l omoară

 

cu cucui în vârf de cui

umbră trează te retează

de ce doarme fumul doamne

 

după fum să ne alinte

fiertură de bob de linte

şi de ochi descântători

 

la nucul de două ori

la mucul de două ori

la cucul de două ori

 

trădată pasăre de frate

pajişte ceaţa ar paşte

ziduri înotate de broaşte

 

nu am povestit beţia

ce-a costat împărăţia

nebunului Fugidacia

 

foarte greu ne hărănim

să murim ne prăpădim

şi apoi în ţintirim

 

*

ciutura mi-e seacă

am tras-o din teacă

zidită pită

 

bine fântânea

foamea ca foamea

dară nici setea

 

caii de la brişti

boii de la care

morţii pe cărare

 

înturnaţii trişti

mă mir de izvor

eu la ce să mor

 

cum umblam cu spatele

dacă-mi plânge fratele

cupe mândre umbra-mi râde

 

ce mi-e dragu

ce mi-e dracu

cântă toţi ca pitpalacul

 

pitpalac pitpălăcel

ia colea un colăcel

să-mi fie de sufleţel

 

el ce-mi zice

nu verice

dă-i tu bice

 

o sămânţă ne desparte

cade corbul creşte noapte

cade omul creşte pomul

 

 

 

MORŢII ANTICI

 

morţii antici cântec

clopotele suflet

lungind la ceruri funii

 

zile sfinte de apoi cânte

înspăimânte răspânte în ţânte

zorii de oloi Dumnezeu strigoi

 

nimeni nu se mai încălzeşte

de spinarea mea

năpădită de igrasie

 

pe cine ating în albul laptelui

eu sunt laptele mamei mele

soră moartă soră vie

 

hoţ de codru nenorocul peste

o sută de ani gloanţele lui

mă vor naşte uite puşca-n cui

 

pe nimic ia-mi durerea

şi piei în lumea cealaltă

aici să ţip şi numai acolo să se-audă

 

 

FĂRĂ A ŞTI

 

fără a şti că piaţa

unirii nu mai este

hangiţa mea adoarme

 

vremea îmi e lipsă

la tine ţip să

părăseşti turlele

 

de dorul păsărilor

vrei să ai geniu

ori măcar să urli

 

pe mirişte cu apă în gură

numai norii cerului

şi morţii pământului

 

fugi în inima strămoşului

căci se apropie de tine

un fulger mare

 

ia-ţi zilele până să te ajungă

altfel te va găsi în viaţă

şi te va ucide

 

 

POTECA

 

poteca prin pădurea verde

şi o bătrână prin nămolul

potecii din pădurea verde

 

din nor răsare toată curtea

răsare toată Silvia

pantoful negru i-l aruncă

 

ajunge Doamna la o casă

din dealuri lungi departe-n vale

o casă dusă-n grai de păsări

 

şi intră într-un grajd cu iesle

păscută de doi cai iar mânzul

o muşcă ruptă ca o pâine

 

ea strigă ajutorul de aproape

când în târziu un om îmbrobodit

în locul mânzului îi spune bine

 

poteca prin pădurea verde

şi o bătrână prin pădurea

fără potecă numai verde

 

 

CEARA CEA TOPITĂ

 

ceara cea topită

o albină tristă

roiul se mărită

 

nările miresme

de tei limba

cântare de clopot

 

ajuns-am în pustie

nu-ţi strig să mă omori

nu mai eşti mătase

 

apleacă-te orbire

corabie umflându-ţi

flacăra neagră

 

sună ecourile

pe limbile râurilor

din noaptea cealaltă

 

înnoptată lumină

înnoptat întuneric

înnoptată şi tu

 

 

ÎN PĂMÂNT

 

*

norul din zare ne arde în ceafă

pe noi lăcustele din polul

celălalt al moşiei

 

stai la cot şi lâncezeşte cu ochii

pe burta umflată a boilor alături de

lucernele stropite cu zemuri din gamele

 

pe străzile cu fostele caleşti împerecheate

un zid şi o poartă un pelican

şi-o grădină revărsând cupe de crin

 

nu drăgălaş nu scorţos dar picat

din lună drept în smârc şi fuga

să se mai bage şi-n lapte de pasăre

 

chiar s-au potolit vâltorile dar la aceeaşi

măsură şi-n aceeaşi direcţie curg

toate şi pasc nici eu nu sunt departe

 

Mielache Pondiche cocârjat sub

minteanul negru şi cornul căciulii

cu glas ascuţit cât să taie o groapă

 

Sarafina necunoscută înveşmântată

cernit dacă ea e şi plânge cu blesteme

pentru zburătoare să încremenească

 

mărăcini din lumea lui Dumnezeu

în carnea omului prin lâna berbecului

de-ar arde cu foc negru ca ei

 

zi-i Ioana o vezi cu fire încăpăţânate

de păr alb în creştetul ei

revărsat peste chipul oacheş

 

cheam-o Maria şi sapă-ţi în nume

lăcaşul cum vrei să te odihneşti

căci aici a murit şi ea

 

am urcat aceste trepte scobite

de tălpile celor care mai urcaseră

înainte şi n-am mai avut pe ce coborî

 

*

a fi român e un lucru a nu fi român

e acelaşi lucru deci am văzut un român

când nu era nimeni şi nu mai era nimeni român

 

mama româncă tata cântăreţ apoi

funcţionar sora bună una sora vitregă alta

dar tare buni am fi toţi de politică

 

geamătul înăbuşit de poala îndesată

a verdeţurilor de cea mai grea recoltă

o cât să fie foamea care s-o fecundeze

 

am părăsit şi aşa pe mama şi pe tata

încât de s-ar începe totul iarăşi

ei ar uita că le-am fost fiu

 

când vizitam genii şi seara le descriam

bolile mă foloseam de geniul lor

muribund şi de moartea mea

 

ce se va alege ştie domnul ce va

rămâne neales ştie dracul dar eu

ştiu ceva pe la mijloc prin piept ah

 

să mă tem de a lăsa vreo urmă vie

după mine căci în ea ar fi cu putinţă

să sângerez încă de pe acum

 

*

s-a scufundat fierul mai mult

în noapte şi sfârâie printre atâtea

ferestre nestinse neîmbrăţişate

 

distanţa dintre pământ şi minte

este egală cu aceea dintre sentiment  şi cer

adesea însă capul cade în piept

 

acolo te arăţi pe afară pe unde

nu te cunoşti şi ce vezi nu este

faţa ta ci a celorlalţi a vitriolaţilor

 

acoperişele de altădată roşii tomnatice

amurgii alunecă în vale spinările

de boi aprinşi iar ele să răsune

 

s-au stins atâtea focuri mai sfinte

decât îngerii din cer sufletele poeţilor

şi în extazele de odinioară nimeni

 

ORDALII PALIDITATEA

 

ordalii paliditatea feţei ochii roşii robul lui Dumnezeu Ducas

barbariu grimoire du pape Honorius Avestiţa boala copiilor

cărţile solomonarilor învăţate şapte ani sub pământ cuţit cununat

descântarea sângelui răni de arsură aşchiere de oase canzoncina

 

apeş apucător apucat arap alb arap buzat arap minunat codroniu

fetele câmpului fetele codrului fetele lui Şandru fete şi văduve

despletita diochioaia înfiorătoarea jupâneasa leoaica maica pădurii

mănâncă din aceeaşi farfurie cu un câine cu o mâţă durere de deochi

 

mirătoarea omu’ ca şchiopu’ cu barda cât cotu’ proorociţa românca

trece vântul peste munte dedeochiul peste frunte ieşi soare sec

unde te duci fată albă cu mătura albă mă duc la biserica albă

 

ce să faci la biserica albă să mătur albeaţa roşeaţa şi săgetăturile

vavilele  volburi mânioiase  zâmbata zburătorul zmeoaica zmeul

de cine e deochiat de acela vindecat plecate româneşti pe mare

 

***

 

[3] POSTERMETIC

 

COROLELE

 

 

corolele scrumite-n zări de cunii

denunţă crimele cremaţiunii

creştet asemănând pe arătură

placentă Dumnezeu ni se îndură

 

ari valuri ariei boeme te restaur

trup mantiei nici abur mal malaur

malaria plămâni lui Gib slovacă

Ghosh cromozom Kolkatei nicio vacă

 

stopa-vom greşuri mântuinţei viclă

a nu mai arde să se spargă sticlă

ne-avem de soţ singurătate cruce

 

strănută Vict Emanuel cu duce

ne duce de la mare cu nepot

a treia lună din concepţie înot

 

 

DIN CEARTĂ

 

din ceartă ramolită

căzut în chilipir

nici trepte nici elită

spre şine nu înşir

 

spre şine nu în sine

cu spatele veniţii

petrecători mai bine

striviţi de interstiţii

 

ori între staţii paznici

nimicului răspuns

cap călătorii casnici

cu vaxul şi şi-au uns

 

susurător de-a dreptul

ce nesimţit versifici

căciula cataleptul

urnit pe fraţii tifici

 

cu artificii pradă

prin brazi a demoni ţepi

în larg tocită zadă

pe omonimi sirepi

 

întins ajuns plictis cu

obezităţi oloage

cu pliscul obeliscul

îţi ciocăne prin doage

 

gol tată goală şapte

tot zile şi la loc

perverse ori colapte

surcelele pe foc

 

ochi paraleli de-a oarba

departe e mai cald

obrazul dat cu barba

de-al treilea Arald

 

 

DE UN TIMP

 

de-un timp simultane entuziasme depresii inventivităţi sinucideri

călugărul se aruncase-n fântână la miezul nopţii nemurind  l-am îngropat

uleiul generaţiilor peste apa morţii oceanul trecuturilor totunele

redactare dă-mi doamne pe sufletul şi mintea de pe urmă

pe schizofrenica energetică o înjurase zice ea un student de la chimie

contabilitatea dete raportul la învăţământ ideologic

secretarul literar fu introdus între catalogatoare la prânz

să nu-mi ceri de mâncare şi bine că nu ne luăm la ceartă

 

cărţile şi stâlpii cărţi din India visul stâlpilor

Indore văzut nevăzuta Indoră autodafe autotemă

ospăţul cornul de yak indodiile sumare oarbe

geamul spart pronunţă iarnă vara pe Calea Văcăreşti

ne furăm căciula nemânuind armele ce e în lume

încărcăturile atomice chiar la divizii trebuie aprobare

nevasta lui instruieşte fetele în curtea institutului

nu s-ar putea să bagi femeile în cazarmă avansat Israel

 

cărţile caprele ascultă cântările planurile clanurile

suptoare de infern cu spatele întoarcere spre dreapta

garzi în palme îngrijorând debitul secetei deşertice

mângâioasă îmburuienare a hipodromului

amintire în eliberare pe-acolo densitatea pandurilor

ştearsă de pe faţa apei înghiţite în nepetrecanie

cărunte plete palmele la slava nasului sub prim

răni sfârşindu-se de lins reînrâurindu-se iar linse

 

***

 

[4] VAL

 

CREAŢIUNEA

 

creaţiunea ispaşei caruna

a-şi pune în cui chipiul

las’ că vorbim cu Valeriu

 

mi-am pudrat faţa cu praful

de pe talpa ta sub anestezie

îţi rupi piciorul eşti băgat în seamă

 

în fiece clipă altceva răpus de pus

două luni începând din 12 octombrie

atunci vei călca şi cu dreptul

 

vine el azi şi vedem ce se întâmplă

ţin ziduri nu răspunzi în scris

gen superbie că n-oi fi Borges

 

ne omenim la vreo durere zăpezi

epoleţi pe lopeţi mizantropice

nihilism darabanei de-a doua

 

 

VEZI CUM TE DESCURCI

 

vezi cum te descurci cu mantra

pritocitoare pe după discuţie

cum din India şi nu numai de nemţi

 

las’ că te văd şi pe tine prostignaţie

cum m-aţi suna de eşti la control

Valeriu şi care cu valeriana

 

o să-ţi spun cu cine ai vorbit

în 2012 dădurăm de necazul ăsta

până-n 2013  făcătorul de bine

 

n-are cine citi Noica  nici regie

scade bolnavului mizantropia

teofobia alergizantă într-un picior

 

petrec întors cum scobise opiul

care cu piciorul care cu şira de paie

parcă scrii acasă film din China

 

scuturându-ne de praful hamurilor

cât eşti rotire alta greurilor

băiatul d’anul viitor prezent concept

 

                                     

NĂIMIRE PĂRINTEASCĂ

 

năimire părintească Savitur

umor ghilotina simbolului

hărțuite corespunderi dantești

 

micșunea redundanță avatarică

forțarea imaginației supraviețuire

din bătrâni povestindu-se virtual

 

taică veneai incognito alergiei

înfiere în ereditate prigorii

treaba părinților botezul

 

contrariere trecerii marchandise

vorbiții crimei peste cifru coroiat

și-a instalat acolo cortul un hamac

 

vânj bezmetici pe noi pumni în gură

mantă strepezirii teroarea deja vue

de-or greși repetând modelul represiv

 

 

MĂ LAŞI

 

mă lași să dau primul și nu mai dai

declinându-și sinele că artă

negativ de iertat la părere

 

în aer cabrat a cer de-o palmă

catehism vedeniilor înghițind rugină

vitalitate pe tocila cimitirului

 

foame în mișcare zăpezi pe secetă

doar nu vă feriți modele de transă

ordalii rămase în floarea trecută

 

 

NAŞTERE

 

neștire tandră epic hăis prozodie

opuscule te-mpiedic ridică-mă la cer

americanii au plecat pmb m-a amendat

 

cortine rupte nu te intimida

rupe-ți-s-ar inima cum ai rupt-o tu pe-a mea

v-am lăsat din 1918 de când am plecat

 

di-ar mai fi trăit tată-tu te omora

vătaful a dat semn din steag

graiului român pierzare românește

 

în râs și nici așa cu fetele coșbuce

cu joaca prihănind reveria la rând

penant ferit nu-n cavernă frunzar

 

soarele aura cerului ceruleum

judecă-le nearse ciorilor norilor

bunică-ta s-ar cocoța în pătrățea

 

 

FERESTRE

 

ferestre rupestre shastre adastre

degerătură pe colindătură azură

îmi tremurase totemul bust fostă talpă

 

era să fiu mort între scări și academician

ne-om repezi ajunși caducitate

repetiție scăzământ pe recuperare

 

cobiseți câte una și amândouă

se decupase saltul oaselor

din pielea geometriei escaliere

 

 

PUTREDE SIMETRII

 

putrede simetrii degenerescențelor

a ne admira căzăturile măciucite toval

d-orduri împărate despărțitorilor țiitori

 

nu ne mai dăm jos din sunet

care te mai tunzi abstinență

cărarea învățăcelului sublimarea

 

soarele frigului dinaintea certei

drapează ah din naștere de sânge

îndumnezeirile tinereții ritmice

 

 

FRÂNTURĂ SCHLEGELl

 

frântură Schlegel ne ajungem

ham caballero neîntreitei alfa

a încorpora neputința viciului

 

alimoșind hal valahal aho val

melițe rânduite  nerândunicii

cal kalos radiografiez milion

 

ocol catrințelor mormintelor

revenind din India în cenușă

femeia cu bonetă a la swami

 

se vede și în engleză o freză

zegras fie amicii de pe lume

că e fata băiat fără fălănguță

 

 

PE STRADA GIOVANNI

 

pe strada Giovanni Boccaccio

rugină Macomi traversă Peroni

Împăratul Traian Podul Înalt

 

Valeriu se compune triumfului

mantă n’ascuns tabulator verseriu

și-a rupt piciorul țigara la val

 

al nisipului puls printre secate rente

voce Codrescu în rolul lui Goma

plată Bucovina nu de la robinet

 

tortură dodii războaie pierdute

între Certaldo și Cantebury credeai

Friz d’Assisi în Schoepnhauer

 

satya solo Goytisolo scris aplecat

veți fi aflat de nespus influență

outpnath genomul androginilor

 

prin ploaie pe cântar obed Ieud

de nu Regine datum în frapanță

de-o comparație vraiște rubedenii

 

 

PALIDĂ GALBEN

 

palidă galben păr fluturându-ne

scriindu-te pomelnic târzielnic

taica te perspectivează constanță

 

redevenirăm porumb pasăre

da unde trebuia să fii la ora una

n-aveam ce ne spune redevenire

 

supunere înaltului altui tată

întunericului împreunat Kali

cor dezaprobator divaghează haosul

 

a fericirilor ferecătură aflăm seducție

pui te cheamă tată mamă cangurilor

sub prea îndepărtate înconjururi

 

vâsc druid a nu ne destrăma Val

cașalotul lase-mi lese la Ahab

în Bergen zboară pescăruși pe limba lor

 

 

GAMELA

 

gamela gemelează algia nostalgia

că târâiși renumele-ne toată ziua

și-mi descotorosii poliloghia

 

mâine va fi mai greu pe grosse Wort

ce femeie Wille mai corectează-te

dacă tot nu se înțelesese cu mamă-sa

 

cartea plânge bandoneon didjiridoo

care-n baston fala invidiei 26 cravașe

abia ne spiritualizăm pe-un picior

 

grupuri deficiente poeme indiene

ne-or nimeri dintre onomatopee

versuri povestite cu întâmplări sonante

 

răsfățul ființei logofăt zburător

obscuritatea din mine lumina din voi

Dexter ne-am filma da cameo

 

 

KAIRONOMIE

 

împuşca tot ce întâlnea pe câmp şi pisici că strică vânatul

douăzeci de nebotezaţi părăsiţi în maternitate şi tu naşul

plânge masa aşteaptă atunci mă mai dau în pat

altădată de frig spăimântat acum de băutură nici nici

poate iese Târgu-Jiul mâine întoarcerii brâncuşiene

de nu s-ar termina ţigările vă spuneam să mai cumpăraţi

eu tot ca profesorul anca şi nu-şi găsea citatele secrete

două zeci şi nou aprilie cu o zi mai devreme kaironomia

problema ta e că începi mai multe şi nu le termini pe toate

 

modernitate soră naturii insinuîndu-vă de-a moartea imposibilă

obiecte pe pipăite aprinzând spirit cald cortegii cortegiane

ce-ai mai oprit harpa lui Volenweider la răţoiala coanei mari

actorii fumau la semnalul meu şi pe ei căzuse mahalaua cortinei

cu maşinile până la Alutus crâng parâng şcoala din Stolniceni

birocraţia ospeţiei deritualizată mai pe dinăuntrul adâncurilor

ţi-aş citi din roman de nu l-aş fi lăsat în veranda de clor

am ieşit sămănătoristule întâlnitu-l-am pe răpitorul câine Nero

cu laptele mamei lui supsese credinţă Gheorghe eu poveste

din norul vestitor lunecase pe culoar un ţânţar din India de atunci

orizontala periculoasă vezi versuri pe steagul lui Tudor

mi-eşti la două-trei miopii te-aş citi aş mai scrie curaj

de a te dezintegra într-una cu actorii teatrului popular

experienţele zăpăcelii de sus încercuindu-vă zaruri

nici pe mine nu mă citesc scrisori nescris şi tot n-am murit mai

împroaşcă alte nume concepte aluzii propoziţii kaironomice

nu m-am oprit nicicând aproape vă convinsesem e o carte proastă

copilul mi-a reproşat nedecis ca şi cum îi plăcuse oricum

amânasem şahul şi după intrarea-n Oltenia spre a o parcurge

ne plimbăm azi în două oraşe îţi spusesem luxul există

mă văd obligat faţă de pagină dacă ţi se întâmplă mă cere

atentator buzunarele victimei goale mai hai demuzicalizat

prefixează şi a treia oară din cultul ratării scleroza

repetiţiile voastre cu Brâncoveanu la Horezu-n pridvor

zece mii de oameni apoi serbare câmpenească trei sute

de ani dacă se face pe plan central ceva transferaţi

preşedintele academiei cu doamna îi vrei mai mult de o zi

pe la mănăstirile restaurate sala personalităţilor la Cozia

sunt subiecte voiai un telefon nu mai e nici soare

răbdarea inconştientă a berbecilor până la tăiere bătându-se

ăsta scrie bă auzii uşa voiai să mai vorbim cum zbârnâie şoseau

te uiţi la toată lumea asta ca să nu mori cu uitare

vânătorii de munte pe Grui erau polăţi cu schiurile peste una

în curtea speriaţilor s-ar fi închinat brazii fărâmarăţi

glezna mai apoi altuia îi vârâseră baioneta în coaste

muriseră soldaţi şi brazii să-i taie nimeni îi urăşti

numai lor nu le-ai spus numele altfel generalul colonei

mi-arăţi genunchiul pătat oricât te-ai spăla cât era ea

acolo spală pe cap p-alea din coafură o fi având şaizeci de bani

prea dintâi cu muze vite invocate potcovite te-am citit scrisoare azi

metri din Farasalia ne încânte falia gurdwara Wadalia

ţi-e credinţa întru Toma tatăl tău mai mult ca-n Roma povesti-ţi-aş puja homa

ciorba de burtă dans Mărie Dunăre jie aşteptăzie

te-ai dus să te speli pe picioare singură chirurgie-n judeţ

mâine la Târgu-Jiu hotărât după ale noastre  natalităţi

—————————-

SFÂRŞIT

 

13 Jul
2017

Alexandru Nemoianu: Talanții

Există în fiecare dintre noi o anume tentație, până la un punct firească și direct emoționantă, de a ne da “importanță”. Atunci când această tendință rămâne în limitele bunului simț și modestiei ea este de folos căci, arată căutare și trudă în a ne afla și împlini rostul pentru care am fost aduși și lasați în ființă. Dar, de multe ori, această înclinație de care vorbeam este exagerată, prilej de a cădea în trufie și încă mai adesea, în ridicol. (Mai ales acest lucru se întâmplă bărbaților bătrâni care, de multe ori, ajung să exaspereze cu exemple, în care rolul de frunte îl au chiar ei, și sfaturi trufașe și lipsite de interes, depășite. Femeile, datorită faptului că sunt mai smerite și ca întotdeauna sunt devotate copiilor, sunt mai ferite de această primejdie căci, iubindu-și copiii, acceptă senin prezentul și nu insistă asupra  “importanței”  experiențelor trecute.)
De fapt, în ultimă analiză, este vorba de încercarea de a justifica darurile și timpul ce ne-au fost date, modul în care ne-am folosit “talanții” și chiar truda de a înțelege menirea pentru care acești “talanți” ne-au fost hărăziți.
În primul rând trebuie să fim convinși, încredințați că tot ceea ce avem și încă mai vârtos tot ce are importanță absoluta, sănătate, inteligență, putere, înfățișare, este dar și deci tot în dar trebuie înapoiat. Însă acest dar trebuie întors preschimbat, prin truda omenească.
Atunci când aducem Jertfă fără de Sânge nu o aducem sub forma boabelor de strugure și a celor de grâu ci preschimbat, prin truda omenească, sub forma pâinii și a vinului. Asemenea darurile primite trebuiesc întoarse prin trudă și jertfă personală și asta înseamnă nu “opera” ori “realizarea”,  repede sortită uitării, ci mila și identificarea cu aproapele în suferință. Din nou trebuie arătat că acesta este chiar rostul împărțirii  “inegale” a talanților. Fără această “inegalitate” mila și jertfa omenească nu s-ar putea vădi între oameni.
Aparenta  “inegalitate” a împrătirii “talanților” este dovada dragostei fără margine și deplin egale pe care o are pentru noi toți și pentru fiecare dintre noi Acela care poate și știe când să venture împărățiile nedrepte ale acestei lumi ca pleavă.

———————————-

Alexandru Nemoianu

Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

13 iulie 2017

13 Jul
2017

Mariana Gurza: George ROCA cu ŢARA în colţul inimii

Scriitorul George Roca, un nume de referinţă în spaţiul virtual şi nu numai. Deşi locuieşte în Australia, inima de român a rămas pe meleaguri bihorene. Parafrazându-l pe Kogălniceanu, ,,omul înainte de neam şi-a iubit familia, înainte de lume şi-a iubit neamul şi patria sa de pământ, fie mare, fie mică, în care părinţii săi au trăit şi i-a îngropat, în care el s-a născut, în care a petrecut dulcii ani ai copilăriei, ce nu se mai întorc, în care a simţit cea dintâi bucurie şi cea dintâi durere de bărbat.”

Acum, în zi aniversară, îi aducem omagiu nostru sincer celui care s-a dovedit ani în şir, un autentic şi inimos promotor al culturii române, un prieten de nădejde al românilor.

Este un exemplu de urmat pentru cei plecaţi din ţară prin dragostea de ,,loc” şi pământul străbun, despre care Papa Ioan Paul al II-lea a spus că este Grădina Maicii Domnului. Domnul George Roca a ştiut să iasă din vârtejul cotidian şi să privească dincolo de agitaţia lumii, adunând în jurul domniei sale creatori de frumos, scriitori, pictori, sculptori, promovând românismul cu patima iubitorilor de neam.

Nu este singurul emigrant care nu şi-a uitat originile. Peste tot în lume regăsim fraţi care oriunde s-ar afla poartă ţara într-un colţ al inimii, un sentiment nobil şi iubitor de netăgăduit. Poetul, nostalgicul George Roca, a reuşit să-i adune pe aceşti iubitori de limbă şi neam sub un curcubeu cultural românesc, făcându-i cunoscuţi în lume prin operele lor. Domnia sa se regăseşte în spatele multor articole şi elemente de grafică apărute în diverse reviste de cultură, împărţindu-se ,,între literatură şi grafica digitală”. Revistele româneşti înfiinţate de domnia sa au avut ca scop, promovarea literaturii române în spaţiul virtual.

În fiecare an, la începutul toamnei, scriitorul Geoge Roca revine acasă pentru a-şi vedea locul copilăriei, pentru a se întâlni cu prietenii, pentru a-şi lansa câte un volum sau, aşa cum declara într-un interviu:  ,,Să mai învăţ expresii româneşti de ultimă oră (de alde „aşa vrea muşchii mei!”) Să mai lansez o carte. Să-mi încarc bateriile!”

Scriitori, poeţi, pictori, fotografi s-au bucurat de atenţia iscusitului promotor cultural George Roca şi au beneficiat de talentul, priceperea şi compentenţa sa profesională, fiind promovaţi sau făcându-i cunoscuţi. O muncă benevolă a maestrului, voluntară, necupreţind nimic pentru frumos şi calitate. O face din dragoste de oameni, ca iubitor de cultură şi ca bun român. Merge pe ideea lui Heraclit considerând cultura ,,un al doilea soare pentru cei culţi”.

Omul de cultură George Roca este impresionat de arta românească contemporană pe care o consideră în plină înflorire. Pledează şi acţionează cu dăruire şi pasiune pentru cunoaşterea ei şi a creatorilor, autorilor români în afara perimetrului naţional. ,,Mulţi străini rămân uimiţi şi încântaţi când au tangenţă cu aceasta”.

Scriitorul George Roca este considerat ,,o personalitate multitalentată”, jurnalist, fondator de reviste, scriitor, poet, actor, fotograf. Întrebat într-un interviu care este totuşi forma de artă pe care o preferă şi care îl fascinează,  George Roca a răspuns: ,,Am rămas cu scrisul şi cu fotografia. Vorbind de fascinaţie, pot să vă spun că încă din copilărie, m-au fascinat toate artele. Am încercat chiar şi pictură şi sculptură. Păcat că ziua are doar 24 de ore! Păcat! Întotdeauna sunt în criza de timp liber. E o satisfacţie enormă să descoperi noi (sau chiar necunoscuţi) producători de literatură şi artă, să-i faci să iasă la suprafaţă, să prevaleze, să-i etalezi cititorului cu ce au ei mai bun. O mare satisfacţie! Să-i vezi că se bucură cu toţii, atât producătorul cât şi cititorul”.

Consideră că un bun jurnalist, în primul rând trebuie să aibă ,,suflet şi inimă” pentru a înţelege ce doreşte cititorul. O calitate indispensabilă, pe lângă faptul că trebuie să fie la zi cu realitatea înconjurătoare ,,să înţeleagă atât doleanţele producătorului de frumos sau de informaţie scrisă cât şi cele ale cititorului. De fapt nu numai cititorul te judecă, ci şi autorii. Dacă nu-i satisfaci, te părăsesc amândoi!“

Îl cunosc pe scriitorul George Roca din perioada, silvestriană, amândoi fiind apropiaţi colaboratori ai revistelor ARP, înfiinţate de cărturarul Artur Silvestri. Ne-am cunoscut şi personal, fiind prezent la Timişoara, la postul local Tv şi la unele lansări de carte, aş specifica lansarea volumului “Flori pentru Madalina” al poetei Cornelia Turlea-Chifu, o prietenă comună.

Un Om impunător ca prezenţă şi cald sufleteşte. Aş spune chiar fascinant.

Chiar dacă o perioadă tăcerea ne-a îndepărtat,  stima şi respectul pentru omul de cultură au crescut.

Primind şi eu materiale pentru a promova tinere talente, în George Roca am avut mereu sprijin, ducând mai departe creaţiile celor care scriu.

Azi, LA ANIVERSARĂ, doresc să-i mulţumesc pentru fiecare gest făcut pentru promovarea limbii române a artei şi frumosului şi pentru multe altele…

Să ne trăiți întru mulţi ani!

——————

Mariana Gurza

14 iulie 2017

Timişoara

 

***

DATE DESPRE GEORGE ROCA

Născut la 14 iulie 1946, România

În 1980 s-a stabilit la Sydney, în Australia. Are o bogată activitate literară și publicistică, fiind prezent cu poezii și proză în multe reviste din România, Australia și America. Este membru al Academiei de Științe, Literatură şi Arte (ASLA), al Academiei Româno-Americane, al Academiei Româno-Australiene, al Ligii Scriitorilor din România etc.

Studii  

1964 – Liceul Nr. 4 ,,Mihai Eminescu”, Oradea

1964-1967 – Facultatea de Filologie – Oradea

1977-1980 Studii de actorie și arta mânuirii păpușilor – București

Curs de 3 ani organizat de Ministerul Culturii și Institutul de Teatru ,,Ion Luca Caragiale” (I.A.T.C.)

1988 – Curs de un an. Specializare consultanți turism – T.A.F.E. – Dover Heights, Sydney, Australia

1990-1994 (Faculty of Tourism) The School of Business and Administrative Studies – Sydney Institute of Technology Australia

Limbi străine vorbite  

Bine: engleza, maghiara, italiana, franceza

Satisfăcător: spaniola, rusa, germana

Activitate profesională  

1967 – Actor la Teatrul pentru Tineret „Arcadia” – Oradea

1971 – 1974 Actor stagiar la o secţie a Teatrului de Stat Ploieşti

1975 – 1979 Salariat al Ministerului Turismului – Bucureşti

1980 – Pleacă din ţară. După aproape doi ani de şedere la New York (SUA), se stabileşte la Sydney, Australia, unde locuieşte şi în prezent

1982 – 1988 Lucrează pentru firma turistică „Phill Travel Agency” ca reprezentant pentru compania aviatică română „TAROM”

1998 – Interpretează un rol de compoziţie în filmul artistic de lung metraj „A Change of Heart”. Producţie australiană. (Regia: Rod Hay)

2000 – National Olympic Commitee Assistant – S.O.C.O.G. (Comitetul Organizatoric al Jocurilor Olimpice de la Sydney), pentru Lotul Olimpic Român

2001– 2008 Translator, Interpret, traducător şi cenzor acreditat al guvernului australian (LOTE, AADAKE – Probleme juridice şi medicale), Australian Council of the Arts (literatură), Australian Institute o Modern Languages (reclame vorbite la radio)

2005 – 2015 Scriitor, ziarist, fotograf freelancer, grafician, editor de carte, redactor la diferite reviste literare româneşti din jurul lumii.

Cărţi publicate (personale):  

1. „Dezvoltarea arhitecturii în perioada de domnie a binecredinciosului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt”, Editura Carpathia Press, Bucureşti, 2006, Studiu istoric

2. „Evadare din spaţiul virtual”, Editura Anamarol, Bucureşti, 2009, Poezie, 120 pagini

3. „De vorbă cu stelele” (Vol 1), Editura Anamarol, Bucureşti, 2010, Proză, 312 pagini

4. „De vorbă cu stelele” (Vol 2), Editura Anamarol, Bucureşti, 2011, Proză, 296 pagini

5. „Căutând insula fericirii”, Edtura Anamarol, Bucureşti, 2013, Poezie, 108 pagini

6. „Poeme multilingve cifrate”, Editura Anamarol, Bucureşti, 2015, Poezie, 208 pagini

Cărţi publicate (antologii – mai mulţi autori):  

1. „Orizonturi albastre” – (Antologie – poezie), Editura Cogito, Oradea, 1993

2. „Dincolo de orizont” – (Antologie – poezie), Editura Călăuza, Deva, 1996

(autor şi editor de carte)

3. „Mărturisire de credinţă literară” (Vol 1) – (Antologie – proză), Edit. Carpathia Press, Bucureşti, 2006

4. „Arta de a fi” – (Antologie – poezie), Editura Anamarol, Bucureşti, 2009

5.„Simbioze lirice” – (Volumele 1-20) (Antologie-poezie) 20 de autori – 320 pagini/volum, Editura Anamarol, Bucureşti, 2012-2016 (co-autor şi grafician de carte)

6. „Scripta Manent”- (Volumele 1-10) (Antologie-proză) 20 de autori – 400 pagini/volum, Editura Anamarol, Bucureşti, 2012-2016 (co-autor şi grafician de carte)

Cărţi editate în limba română (editor, redactor şi grafică):  

Mai mulţi autori, „Alexandru Husar în Australia” – (Antologie – proză), Sydney, 2002

Bugariu, Adrian, „Tehnici de manipulare prin radio”-(Jurnalistică), 96 pagini, Sydney, 2004

Abrudan Iosif, „Torentele vieţii” – (Poeme alese), 80 pagini, Sydney, 2006

Mai mulţi autori „Daruri de Crăciun” – (Antologie – poezie), 198 pagini, Timişoara, 2007

Balaci, Paşcu, „Fluerul de oţel”- (Teatru – Dramă istorică), 165 pagini, Oradea, 2008

Roca, George, „Evadare din spaţiul virtual” -(Poezie), 120 pagini, Bucureşti, 2009

Roca, George, „De vorbă cu stelele” (Vol 1) – (Interviuri), 312 pagini, Bucureşti, 2010

Roca, George, „De vorbă cu stelele” (Vol 2) – (Interviuri), 296 pagini, Bucureşti, 2010

Vintilă, Viorel, „Românaş la San Francisco” – (Proză scurtă), 152 pagini, Bucureşti, 2011

Ţene, Al. Florin, „Geamănul din oglindă”– (Roman), 192 pagini, Cluj Napoca, 2011

Roca, George, „Căutând insula fericirii” – (Poezie), 108 pagini, Bucureşti, 2013

Ţene Al Florin, „Inelul de iarbă”, (Roman) – 192 pagini, Târgu Mureş, 2013

Roca, George, „Poeme multilingve cifrate”, (Poezie), 208 pagini, Bucureşti, 2015

2017

Schor, Dorel, “Chemaţi doctorul”, (Schiţe umoristice), 220 pagini, Tel Aviv, 2017

Rosenkrantz-Herscovici, Adina, “Dadu” (Studiu biografic), 144 pagini, Tel Aviv, 2017

—————————————————————

  Titluri academice

1993 – Devine membru (fondator) al Academiei de Ştiinţe, Literatură şi Arte (ASLA Oradea)http://asla.rexlibris.net

2002- Devine membru al Academiei Româno-Americane (ARA)http://www.americanromanianacademy.org/

2006 – Devine membru al Asociaţiei Române pentru Patrimoniu (ARP)http://arp-romania.com

2008 – Devine membru al Asociaţiei Naţionale a Cavalerilor de Clio (Istorie)

2009 – Devine membru al Ligii Scriitorilor din România http://liga-scriitorilor-romani.com

2010 – Devine membru al Academy of International Interferences „Paul Polidor”

2011 – Devine membru de onoare al International Association of Paradoxism, Gallup, New Mexico, SUA

2011 – Devine membru al Fundaţiei „Academia DacoRomână”.

2013 – Devine „Emeritus Member” al Academiei Româno-Americane (ARA) http://www.americanromanianacademy.org/list-of-members

2013 – Primeşte diploma de „Doctor în Dacoromânistică” al Academiei DacoRomâne – Bucureşti

2013 – Primeşte ordinul „Ambasadorii culturii” din partea Ligii Scriitorilor Români – Filiala Bucureşti

2013 – Primeşte medalia „Virtutea literară” din partea Ligii Scriitorilor Români

2014 – Devine membru (fondator) al Academiei Româno-Australiene

—————————————————————————————————–

Creator de publicaţii şi membru în colegiile de redacţie:  

2000 – 2000 Creator al revistei (fizice) personale „Jurnal olimpic” pentru Olimpiada de Sydney

2000 – 2003 Creator al revistei (virtuale) personale „Rexlibris”www.netcolony.com/arts/rexlibris

2001 – 2009 Creator şi redactor al website „ASLA Romania”şi al primului dicţionar virtual al personalităţilor româneşti http.asla.rexlibris.net

2002 – 2004 Creator al revistei (virtuale) personale „Prolibris” http://prolibris.rexlibris.net

2002 – 2005 Redactor al revistei (fizice) „Românul Australian”, Melbourne, Australia

2004 – 2005 Creator al revistei (virtuale) personale „Paradox”http://paradox.rexlibris.net

2005 – 2006 Redactor şef al revistei (fizice) „Spirit românesc”, Sydney, Australia

2006 – 2009 Redactor al revistei (virtuale) „Agero”, Stuttgart, Germaniahttp://www.agero-stuttgart.de

2006 – 2008 Membru al colegiului de redacţie al revistei (fizice şi virtuale) „Viaţa parohială”, Sydney, Australia, Creator al suplimentului literar „Revista Junior”http://www.scribd.com/doc/941954/augdec-07

2007 – 2009 Redactor al revistei (virtuale) „Arcada”http://www.arcada.org.ro

2008 – 2009 Redactor al revistei (virtuale) „Romanian VIP” http://www.romanianvip.com

2008 – >>>>Creator al nano-revistei electronice „Expresia”(Blog personal) în cadrul grupării „Reţeaua literară” http://reteaualiterara.ning.com/profile/GeorgeROCA, Proză  http://reteaualiterara.ning.com/profile/GeorgeROCA74, Poezii

2008 – >>>>Membru al colegiului de redacţie al revistei virtuale „Starpress”, România – Canada – USA, http://www.valcea-turism.ro/j15/index.php?option=com_content&view=article&id=225&Itemid=148

2008 – >>>>Membru al colegiului de redacţie al revistei (fizice şi virtuale) „Familia română” http://www.bibliotecamm.ro/biblioteca/fr_2009_2&3.pdf

2009 – >>>>Membru al colegiului de redacţie al revistei (fizice şi virtuale) „Oglinda literară” http://www.oglindaliterara.ro/arhiva/Oglinda96.pdf

2009 – >>>>Membru al colegiului de redacţie al revistei (fizice şi virtuale) Ligii scriitorilor din România  „Cetatea lui Bucur” https://cetatealuibucur.wordpress.com

2009 –2015 >>>>Membru al colegiului de redacţie al revistei (fizice şi virtuale) „Pagini româneşti din Noua Zeelandă” romanianpages@yahoo.co.nz

2008 – >>>>Senior editor al revistei (fizice şi virtuale) „Mioriţa”din Sacramento, California, SUA  http://www.mioritausa.news/redactia/

2009–2012 >>>>Membru al colegiului de redacţie al revistei (fizice şi virtuale) „Contraatac”

2009 – Membru al colegiului de redacţie al revistei (fizice şi virtuale) „Clipa”, Anaheim, California, SUA http://www.clipa.com/a18-Despre-Ziar.aspx

2009 – 2010 Redactor şef al revistei (virtuale) „Romanian VIP

http://www.romanianvip.com/despre-noi/

2010 – 2011 Senior editor al revistei (fizice şi virtuale) „Român în lume”, Madrid, Spania

http://www.romaninlume.com/index.php

2011 – 2012 Senior editor al revistei (fizice şi virtuale) „Occident românesc”, Madrid, Spania http://occidentul-romanesc.com/?page_id=2

2011 – 2012 Membru al colegiului de redacţie al revistei virtuale „ZIDUL” (Redactor literar) http://ziarulzidul.ro/?page_id=44

2011 – 2013 Membru al colegiului de redacţie al revistei virtuale „Vocea ta”, Nürnberg, Germania

http://www.voceata.eu/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=5&Itemid=4

2011-2016 – >>>>Membru al colegiului de redacţie al Agenţiei de presă „Aşii români”, Germania-România   http://www.asiiromani.com/

2011 – >>>>Membru al Consiliului director şi redactor şef-adjunct al revistei Ligii Scriitorilor Români „Cetatea lui Bucur”(varianta virtuală şi tipărită)

https://cetatealuibucur.wordpress.com/

2011 – >>>> Creator al revistei (virtuale) personale „Expresia”, Sydney, AUShttp://expresia.rexlibris.net

2012 – >>>> cofondator al revistei virtuale „Confluenţe Literare”

http://confluente.ro

2013 – >>>> Membru al Colegiului de redacţie al revistei „Booklook”, Iaşi, România  https://www.scribd.com/document/150103432/Revista-Booklook-nr-27

2013 – >>>> Redactor şef al revistei (virtuale) „ProLitera”, Zirndorf, Germania http://www.prodiaspora.de/V5/index.php/revista-prolitera şihttp://prodiaspora.de/

2015 – >>>> Creator al revistei (virtuale) personale „Australiana”, Sydney, AU

2016 – >>>> Creator al revistei (virtuale) personale „Argument”, Sydney, AU

2015 – >>>> Cofondator al revistei virtuale „Esenţe Culturale”, Sydney, AU – Turda, România http://esenteculturale.strikingly.com/

——————————————————————-

Referinţe critice:  

- BĂCIUŢ, Nicolae, „Anchetă despre exilul românesc” – Revista Confluenţe Literare, 8 martie 2015,

http://confluente.ro/nicolae_baciut_1425825225.html

- BĂLAN, Dimitrie, „Oamenii cetăţii şi nopţile lor albe” – (Interviu cu George Roca, pp. 142-145), Editura Arca, Oradea, 2006

- BOTEZ, Adrian, „Interviu cu scriitorul australian George Roca, jurnalist şi promotor cultural”, Revista Cetatea lui Bucur, Nr. 11, ianuarie 2010

http://cetatea-lui-bucur.com/2010/01/22/interviu-adrian-botezinterviu-cu-scriitorul-romano-australian-george-roca-jurnalist-si-promotor-cultural%e2%80%9d/

- BUICĂ, Elena, „George Roca de vorbă cu stelele”, Revista Gândacul de Colorado, USA, 7 oct. 2010,

http://www.gandaculdecolorado.com/cultura/5-cultura/1554-george-roca-de-vorba-cu-stelele-

- BUICĂ, Elena, „Poeme bilingve”, Uniunea Ziariştilor Profesionişti, Bucureşti, 1 Mai 2013,

http://uzp.org.ro/george-roca-poeme-bilingve/

- CĂCIULARU, Roni, „Un trubadur al spaţiului virtual”, Revista Animanews, 4 mai 2010,http://www.animanews.com/politic/orientul-mijlociu/1329-roni-cciularu-un-trubadur-al-spaiului-virtual.html

- CĂTUNESCU, Carmen, PROFIL DE PERSONALITATE CREATOARE, Ziarul Curentul Internaţional, Sterling Heights, Michigan, SUA, 17 decembrie 2009,

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:LQjIJ9eboy0J:curentul.net/2009/12/17/profil-de-personalitate-creatoare-george-roca/+CATUNESCU+GEORGE+ROCA&cd=8&hl=en&ct=clnk&gl=au

- CHIVA, Laura, „Lansare de carte românească la Madrid”, Ziarul Adevărul (Spania), 23 septembrie 2009,http://www.adevarul.es/stiri/social/lansare-carte-romaneasca-madrid

- CIUBOTARU, T. Constantin, „George Roca, românul de la marginea lumii”, Revista Phoenix Magazine, Phoenix, Arizona, SUA, 1 septembrie 2010,

http://www.phoenixmission.org/web/index.php?option=com_content&view=article&id=2021:george-roca-romanul-de-la-marginea-lumii&catid=40:reviews&Itemid=75

- CUC, Melania, „Evadare din spaţiul virtual”, Revista Port@Leu, Nr. 10, Bucureşti,

http://www.cartesiarte.ro/portaleu/p5.php?nr=10&an=2009

- DEFESES, Eva, „Interviu cu George Roca”, Revista NIRAM ART Nr.9/2009 , Madrid, Spania, http://revistaniramart.wordpress.com/2009/07/16/

- EVU Eugen, „Păcatul traducerilor neprofesionale – (Interviu cu George Roca)”, Revista Agero, Stuttgart, Germania,

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/JURNALISTICA/Pacatul%20traducerilor%20neprofesionale%20de%20George%20Roca.htm

- IONAŞ, Loredana, „Scriitorul George Roca s-a întâlnit cu viitorii jurnalişti”, Ziarul Crişana, Oradea, 22 octombrie 2008, p.6

- IVANOV, Veronica, „Interviu cu George Roca – Despre prietenie, literatură şi artă – între două continente”,Revista Clipa, Anaheim, California, SUA, 26 aprilie 2014

http://www.clipa.com/a6780-INTERVIU-CU-GEORGE-ROCA-DESPRE-PRIETENIE-LITERATURA-SI-ARTA-%E2%80%93-INTRE-DOUA-CONTINENTE.aspx

- KATZ, Silvia, „Un om de departe”, Revista Familiei, Israel, noiembrie 2011

- MĂLINAŞ, Constantin, „George Roca, un cavaler al poeziei”, Jurnal de Botoşani şi Dorohoi (RGNews), http://www.jurnalulbtd.ro/articol-George-Roca–un-cavaler-al-poeziei-6-1669.html

- MARTINEZ SANZ, Hector, „Escape from Cyberspace”, Revista Retrato Literario, Madrid, Espana, 29 septebre 2009,

http://retratoliterario.wordpress.com/2009/09/29/%E2%80%9Cevadare-din-spatiul-virtual%E2%80%9D-by-george-roca-niram-event/

- MARTINEZ SANZ, Hector, „Videoconferencia y encuentro virtual con el escritor George Roca. Sydney-Madrid”, Revista Defeses Fine Arts, Madrid, Spania, noiembrie 2010

http://defesesfinearts.com/2010/11/videoconferencia-y-encuentro-virtual-con-el-escritor-george-roca-sydney-%E2%80%93-madrid/

- MAXIMINIAN, Menuţ, „George Roca: de vorbă cu stelele”, Revista Clipa, Anaheim, California, SUA, 27 noiembrie, 2010,http://www.clipa.com/print_a2061-DE-VORBA-CU-STELELE.aspx

- MUNTEANU, Lucian, „George Roca, încă o valoare neconvenţională”, Revista Agero, Stuttgart, Germania,

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/JURNALISTICA/George%20Roca%20-%20inca%20o%20valoare%20vie%20oradeana%20de%20Lucian%20Munteanu.htm

- NEDELCU, Georgeta, „Interviu cu poetul şi ziaristul George Roca”, Revista Gândacul de Colorado, 31 ianuarie 2011,

http://www.gandaculdecolorado.com/arhiva/1795-interviu-cu-poetul-si-ziaristul-george-roca

- PETCU, Gabriela, „George Roca, un evadat din spaţiul virtual, regăsit într-o poveste pe Insula Fericirii”, Revista Curentul International, Sterling Heights, Michigan, SUA, 25 septembrie 2009,

http://curentul.net/2009/09/25/george-roca-un-evadat-din-spatiul-virtual-regasit-intr-o-poveste-pe-insula-fericirii/

- POPA, Iosif, „Personalităţi locale: George Roca, actor, scriitor şi manager turistic”, Ziarul Informaţia de Vest, 6-12 noiembrie 2003, p.7

- POPESCU, Maria Diana, „Interviu cu George Roca”, Blog Reţeaua Literară, august 2008,

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/1971741:BlogPost:43075

- POPESCU, Maria Diana, „George Roca, un romantic avant lettre”, Revista Clipa, Anaheim, California, SUA,

http://www.clipa.com/a1113-George-Roca-Un-Romantic.aspx

- POPESCU, Maria Diana, „George Roca: Epoca Ştefaniană – Cercetare istorică de importanţă majoră”, Revista NOI NU, Cluj-Napoca, 9 noiembrie 2008,

http://www.revistanoinu.com/George-Roca-Epoca-Stefaniana.html

- SILVESTRI, Artur, „George Roca: Epoca Ştefaniană – Viziunea răzeşească”, Editura Carpathia Press, 2006,

http://carpathia-press.com/2007/06/27/george-roca-%e2%80%9eepoca-stefaniana%e2%80%9c/

- STOICA, Daniela, „Portret: George Roca îşi reprezintă ţara cu mândrie”, Cotidianul Adevărul de seară (Oradea), ediţia de luni, 7 septembrie 2009, p.16

- Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Asachi”- Iaşi, AL. HUSAR – 80, (Bibliografie), (Ediţia a II-a), Editura Vasiliana ’98, Iaşi, 2003, p. 88

- STOICA-MUJEA, Oana, „Interviu cu George Roca”, Revista Argeş, august 2007, p.1

http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=803&Itemid=112

http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=6119

- TOMESCU-TUDOR, Loredana, „Portret: George Roca, sau arta de a fi, la capătul lumii, mai român decât românii de acasă”, Revista Spirit Românesc Nr.6, Sydney, Australia, 16 iunie 2006

- ŢENE, Alexandru Florin, „George Roca: Evadare din spaţiul virtual”, Revista Armonia, Saltmin, SUA, 21 octombrie 2010,

http://www.saltmin.com/3726/george-roca-%C2%ABevadare-din-spatiul-virtual%C2%BB.html?mobile=1

- ŢENE, Alexandru Florin, „Întâlnire cu steaua George Roca la lansarea cărţii «De vorbă cu stelele», Ziarul Făclia, Cluj, octombrie, 2011

- VASILESCU, Stelian, „Oameni din Bihor – 1940-2000 – Dicţionar sentimental”, Editura Iosif Vulcan, Oradea, 2002

—————————–

Adresa de e-mail: georgeroca@gmail.com

RG CV 1 iulie 2017

„Tot ce face Dumnezeu e să ne privească  

şi să ne omoare când devenim plictisitori”  

C. Palahniuk

 

 

 

12 Jul
2017

Scoica

Scoica

          ( Ioanei – Valentina)

 

Lumina ta

îmi arată calea

spre scoica ce-mi șoptește

ruga îngerilor.

O port în mine de ani

știind că prin tine

rodul de vie

devine mai bogat

prin esența divină.

Tu, ești ceea ce mi-am dorit

clipă tainică

ce mă va însoți

pe drumul meu

prin clepsidra timpului.

 

Împlinire

 

A venit și ziua

când chipul tău

împlinit

aflat în oglinda vremii

se lasă îmbrățișat

de liane albastre

ce dogoresc  dragoste.

Te privesc în tăcere

din spatele oglinzii

dorind să păstrez

acest moment

o eternitate.

 

Cântec

 

Aș vrea să-ți mai cânt

ca ciocârlia

cum o făceam odată…

Să-mi las iubirea

să te cuprindă

ca într-un cerc magic.

Nu știu dacă te-aș invita

pe curcubeul dragostei,

este complicat…

Acum, tu ești prinsă

în jocul tău

unde stelele se rotesc

zi și noapte

ocrotindu-te

cu tainica iubire…

 

Mariana Gurza

La mulți ani!

13 iulie 2017

 

12 Jul
2017

Vasilica Grigoraş: Învăţ a fi senină (secvenţă tanka)

Învăţ a fi senină

 

Anotimpurile-n

inerţia trecerii

seamănă teamă -

totul se-ntâmplă cu-un rost

şi-nvăţ a fi senină

x

Trandafiri galbeni

cheia lacătului în

arta de-a iubi -

şi stâncile-şi revarsă

muşchii-n seninul apei

x

Tonuri de vioară-n

monotonia-nserării

capriciul clipei -

clipocitul cascadei

mă ancorează în senin

 

 

I learn to be serene

 

Seasons in

the passing idleness

seeds fear -

everything happens with a meaning

and I learn to be serene

x

Yellow roses

the key of the lock in

the art of loving -

and the cliffs flow out their

muscles in the clear water

x

Violin sounds in

the evening groove

caprice of the moment -

the lap of the waterfall

anchors me in the serenity

 ***

Comentariu, Dan Norea

 

 

            Secvenţa tanka „Învăţ a fi senină” pare a fi mesajul unei persoane neliniştite şi temătoare în faţa provocărilor pe care i le oferă viaţa – maturizarea, iubirea, senectutea… Tema aminteşte de celebrul vers eminescian „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată”. Din poeme răzbate aceeaşi seninătate, rezultat al unei înţelepciuni la care autorul a ajuns ca urmare a înţelegerii fenomenelor („totul se-ntâmplă c-un rost”) şi a căutării seninului în natură („trandafiri galbeni”, „clipocitul cascadei”) şi în artă („tonuri de vioară”).  În viziunea autorului, aceasta este „cheia lacătului”. De ce să nu recunoaştem, aceasta este şi în viziunea noastră.

         „I learn to be serene” tanka sequence seems to be the message of an unquiet and fearful person in front of the challenges that life is offering-maturity, love, ageing… The topic reminds of the famous verse by Eminescu „I didn’t thought to learn ever dying…” The same serenity gets through the poems, as a result of a wisdom that the author has reached following understanding the phenomena (it all happens with a meaning”) and the search of serenity in the nature („yellow roses”), „the lap of the waterfall”) and in art („violin sounds”). In the author’s view. It is „the key of the lock”. To be honest, this is in our view, too.

 

  (Din volumul bilingv semnat de  Vasilica Grigoraş, Ochi în ochi cu luna: Tanka şi pentastihuri =  Looking the moon in the eye: Tanka and pentastiches, Editura  Scripta manent, Napier (NZ), 2017. Traducere/ Translation: Alina Lavinia Grigoraş. Coperta/ Cover: Radu Ticu Grigoraş. Consilier editorial/ Editorial adviser: Valentina Teclici, Lectura / Proofed: Ana Urma).

12 Jul
2017

Hamangia și numărul de aur

Dezvăluirile lui Augustin Buzura

 

“(…) Aşa cum era şi firesc, până la un moment dat, am urmărit cu interes dezbaterile, fiind vorba despre o instituție pe care am conceput-o şi am creat-o împreună cu o echipă de angajaţi, oameni de cultură, experţi şi colaboratori, iar soarta ei nu mă poate lăsa indiferent. Am, prin urmare, multe de spus și de explicat, de astă-dată despre lucrarea unor specialiști în cacealmale care, din fericire, mai dau uneori şi greş.

Pişcotarii şi pretutindenarii

Dar, din tot ce am văzut și citit în ultima vreme, „mișcarea papioanelor” mi s-a părut a ilustra deplin infantilismul unei părți a intelectualității noastre, a celei mai vocale și mai mediatizate, care de 22 de ani încoace este mereu la putere. Desigur, la mitingul din fața ICR s-au ținut discursuri care păreau scrise de aceeași persoană, iar intelectualii, solidarii de acolo, nu făceau decât să repete ceea ce li se șoptea. Cert este că voiau să spună că apărau cu toții democrația, neutralitatea politică, dar în realitate îi durea soarta papionului principal și, indirect, probabilitatea subțierii propriilor venituri cu care până acum, într-un fel sau altul, acesta îi fideliza.

În rest, ca în piesele de teatru, târgoveți, mulțime, gură-cască, destul de numeroși și în timpul mandatului meu la ICR, pe atunci însă li se spunea pișcotari și pretutindenari. Sigur, nu puteau să absenteze de la acea manifestaţie câțiva „oameni politici” cu pretenții, convinși că vor reuși, în climatul tulbure de la noi, să mai tragă și ei niște cacealmale nației. Acestora din urmă purtarea papionului le oferea și șansa de a părea intelectuali fini sau foarte fini, elită, fie și pentru o zi, căci alții, dintre cei mai marcanți, ieșiți de sub mantaua lui Brucan, știu mult prea bine cu ce se mănâncă libertatea și democrația. Au fost stipendiați rând pe rând de toate organizațiile și fundațiile, începând cu Soros și terminând cu altele, străine, ascunse sub diverse pseudonime nobile şi generoase, pentru a promova democrația așa cum li s-a ordonat. Ei n-au apărut din senin și nu știu ce mă face să cred că existau cu mult înainte de a isca bănuieli.

Treptat, cu „zgomot și furie”, au agresat toate valorile: care nu a fost colaboraționist era de vină că este bătrân, că scrie prea bine sau că n-a luptat împotriva comunismului cu suficientă energie. Manualele școlare au fost golite de multe nume reprezentative ale literaturii noastre. Ceea ce nu le-a reușit părinților și rudelor lor de sânge și de crez, adică bătrânilor internaționaliști, au obținut fiii acestora, ba chiar și nepoții lor: să facă din anticomunism o meserie lucrativă și să practice o poliție politică pe care ar putea-o invidia, sunt convins, chiar și vechii securiști. Dacă nu s-ar fi schimbat regimul, aceste progenituri ar fi făcut exact același lucru, dar de pe băncile Comitetului Central al PCR. Altfel, nu i-a deranjat o secundă măcar soarta pensionarilor, faptul că au fost desființate școli și spitale, că lipsesc medicamentele de primă necesitate și hrana, că sute de mii de copii au abandonat școala din motive de sărăcie, că din populația țării 40% nu au aproape nicio legătură cu cartea și foarte mulți concetăţeni nici cu alfabetul.

H.R. Patapievici şi dragostea pentru cultura ţării

Acestea ar fi motivele principale pentru care nu-i pot lua în serios pe papionişti. Și ar mai fi de remarcat şi tupeul cu care mint. Ei, ca persoane particulare, au, cică, opțiunile lor politice care constau în lăudarea președintelui țării și a partidului său, în timp ce institutul ar fi politic neutru! Exact ca în filmele despre femeile cu dublă personalitate: ziua, om de știință, magistrat etc, iar noaptea, prostituată sau criminală! Adică foarte concret: mergi la Madrid tocmai în ziua alegerilor și declari în La Vanguardia că președintele României deține o casetă în care contracandidatul său „primește sex oral” de la o ființă, și ea cunoscută președintelui. Cel ce vorbea despre caseta cu pricina nu era un biet propagandist pasional ori vreun boschetar, căci unui oarecare nimeni nu i-ar lua un interviu, ci tocmai preşedintele celei mai importante instituții de promovare culturală a României, H.R. Patapievici.

De altfel, „dragostea” acestuia pentru cultura țării sale este de mult cunoscută, atât doar că îl oripilează „puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc”. În aceeași ordine de idei, după mintea domniei sale, „româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături”, deoarece „cu o educație pur românească nu poți face nimic”. Iar drăgălășeniile despre țara noastră și cultura ei sunt departe de a fi epuizate. Aici Patapievici se întâlnește cu maestrul său, care e de părere că școala românească produce numai tâmpiți și totodată îl recomandă drept omul cel mai potrivit să difuzeze peste hotare cultura română, creația și civilizația celor 23 de milioane de „omuleți patibulari”, altminteri o „cultură second-hand”.
Sunt absolut convins că ura, agresivitatea și degradarea climatului cultural de la noi nu sunt străine de cei ce se află în spatele infantilelor papioane. Și care s-au străduit să dovedească patriei că ICR-ul începe cu ei.

FCR, dificultăţile şi sprijinul politic

Fundația Culturală Română, din care H.R.P. provine, a fost înființată în aprilie 1990 și, treptat, în ciuda dificultăților întâmpinate, și a celor care ne refuzau sprijinul, dar și din dorința de a ajuta „fragila noastră opoziție”, „noua societate civilă” etc., din care făceau parte şi talibanii din grupul purtătorilor de papioane, ne-am văzut de drum. Am creat nouă publicații în țară și am sprijinit apariţia altor cinci în străinătate. De asemenea, am dezvoltat două centre de cercetare în domeniul istoriei şi civilizaţiei româneşti, întrucât din marile biblioteci ale lumii lipseau referinţele asupra ţării şi a culturii noastre.

Deși bugetul Fundației echivala, în anul de vârf al acesteia, cu prețul a cinci mașini ale SPP, am organizat săptămâni sau luni culturale românești în Washington, Madrid, Tokio, Stockholm, Beijing, Montreal, Rio de Janeiro etc, dezbateri pe temele cele mai acute ale vieții culturale, la care au participat personalități importante ale literaturii și politicii, inclusiv câțiva șefi de stat care au prezentat comunicări. Din motive pe care nu e cazul să le povestesc aici, Fundația a fost trecută în subordinea Ministerului de Externe, unde figura la rubrica „activități culturale, sportive și religioase pentru tineret”, încât orice ministru sau înalt funcționar putea să ne facă uitate sau să ne pună în dificultate angajamentele pe termen lung încheiate cu alte instituții din lume. În plus, primeam cam multe „indicații”, încât schimbarea statutului nostru a devenit nu necesară, ci obligatorie. (…)

Legea privind înființarea, organizarea și funcționarea ICR a fost publicată în 23 iulie 2003, iar eu aveam să fiu numit președinte al ICR abia peste câteva luni. În 21 aprilie 2004, printr-o Hotărâre de Guvern, ni s-au atribuit cele cinci centre culturale din străinătate care aparținuseră MAE, prilej cu care ne-a fost aprobată propunerea de a înființa încă 11. Acesta a fost şi intervalul în care a izbucnit scandalul „Dilema”, iar el se dovedeşte că a avut o miză importantă şi bătaie lungă: ne arată cum și cu cine se solidarizează revoltatele papioane de azi. Ideea fondării acestei publicații îmi aparține, iar zece ani cu PSD-ul la putere sau în opoziție revista a apărut fără întrerupere. De citit o citeam însă și eu, ca oricare altul, abia după apariție.

După ICR, potopul

Odată cu crearea ICR a început nebunia. Mircea Cărtărescu asemăna noua instituție cu cele două „monstruozități comuniste”: Casa Poporului și Canalul Dunăre – Marea Neagră. Nu bănuia pe atunci ce port important va fi el însuşi pentru noul canal de scurgere a „sprijinului material” și turistic. „Dilema” dorea ca ICR-ul să rămână sub egida Parlamentului, temându-se că „noua structură instituțională ar putea pune probleme în ceea ce privește independența, credibilitatea și echidistanța revistei” etc. Îi deranja enorm pe membrii redacţiei președintele onorific, deși mai avea foarte puțin până la încheierea mandatului. Acum, deşi semnatarii de pe lista de susținători ai ICR-ului, de fapt ai lui H.R. Patapievici, sunt cam aceiași, lupta se duce pentru ca institutul să rămână sub autoritatea „simbolică” a președintelui. Exact pentru ceea ce fusesem eu, predecesorul lui H.R. Patapievici, la conducerea ICR-ului, condamnat, insultat, linşat mediatic etc.

Acum, în fine, Institutul pare privatizat, în ciuda numeroaselor comitete și comisii care dau fel de fel de avize. Iar dacă cineva ar sta să calculeze câți bani le revin primelor zece papioane: traduceri, turism, hoteluri, transport, diurnă etc, ar descoperi că articolele pro prezidențiale sunt foarte rentabile, iar organizarea în vederea apărării privilegiilor de până acum este absolut justificată. Căci scopul contează. Restul, pentru creduli, naivi și aflători în treabă. Dialogul internaţional se poate purta şi fără publicaţii, edituri, centre de cercetare şi, desigur, fără respect pentru propria cultură.

ION COJA

HolocaustApel colegial adresat evreilor care tac ! De ce nu ați spus nimic înainte de 1990 despre Holocaustul din Transnistria?

 

De ce nu ați spus nimic înainte de 1990 despre Holocaustul din Transnistria?
16 septembrie 2013de Ion Coja Holocaust 21 comentariiEdit

Scrisoare deschisă

Adresată prietenilor, colegilor şi cunoscuţilor mei evrei, dumnealor Lucia Wald, Alexandru Moscu, Hary Coman, Paul Cornea, Ştefan Cazimir, Valeriu Oişteanu, Boris Marian, Mircea Cornişteanu, Teşu Solomovici, Mihai Florescu, Nina Cassian, Alexandru Mirodan etc.

Zilele trecute a apărut un interviu dat de Radu Ioanid…. În cuprinsul interviului i-a fost pusă lui Radu Ioanid şi întrebarea, probabil cea mai importantă pentru contenciosul româno-evreiesc, care sună aşa: „Cum explicaţi faptul că până acum România a avut imaginea unei oaze de pace pentru comunitatea evreiască în timpul celui de al Doilea Război Mondial?” Sper că veţi fi de acord să recunoaşteţi că, într-adevăr, până mult după 1990, evreii şi românii au trăit în bună înţelegere pe acest subiect. Se ştia şi se vorbea despre ianuarie 1941 la Bucureşti – cu 120 de victime, iunie 1941 la Iaşi – cu circa (cel puţin) 500 de victime şi cam nimic despre Transnistria. Cu alte cuvinte, întrebarea este dintre cele mai justificate: de ce despre cei peste 250 000 de evrei contabilizaţi azi ca victime ale barbariei româneşti nu s-a spus nimic, practic nimic, până după 1990?

Iată ce răspuns dă la această întrebare Radu Ioanid, unul dintre directorii celebrului Muzeu al Holocaustului din Washington. Radu Ioanid: „există două(s.n.) tipuri de explicaţii aici. O explicaţie ţine de faptul că aproximativ jumătate din cei 760 de mii de evrei români, atâţia câţi au fost număraţi la recensămîntul din 1930, au supravieţuit războiului. Cifra este impresionantă şi aceasta este una din explicaţii. A doua ţine de geografia exterminării în masă şi a supravieţuirii sub jurisdicţie românească în Regat. Aşa cum am spus, numărul de suprevieţuitori a fost foarte mare, numărul de victime a fost foarte mic. În al treilea (s.n.)rând şi poate cel mai important, lucru care explică, care răspunde întrebării dumneavoastre, este faptul că după 1950, deci începând cu anii 1949-50 şi până la căderea regimului comunist, acest subiect a fost, practic, tabu. Se putea vorbi, se putea scrie despre exterminarea evreilor din Ardealul de Nord. Acest eveniment tragic a fost folosit de regimul comunist din România ca unealtă de propagandă anti-maghiară, dar despre exterminarea evreilor din România şi supravieţuirea lor practic nu se putea vorbi în timpul regimului comunist şi, bineînţeles, nu se putea scrie.”

Subiectul acestei scrisori deschise sunt rândurile de mai sus, în mod special declaraţia lui Radu Ioanid, fost cetăţean român până pe la începutul anilor ’80, când a emigrat în Israel şi Statele Unite, cum că „exterminarea evreilor din România a fost un subiect tabu până la căderea regimului comunist”. În felul acesta explică Radu Ioanid „faptul că până acum România a avut imaginea unei oaze de pace pentru comunitatea evreiască din timpul celui de al Doilea Război mondial”.

Eu nu contest afirmaţia lui Radu Ioanid despre acel tabu şi conchid chiar că dumneavoastră, ca şi ceilalţi evrei din România, aşa cum este şi normal, aţi ştiut întotdeauna despre sutele de mii de evrei ucişi de români, spre deosebire de mine, colegul şi prietenul dumneavoastră, care am aflat adevărul despre părinţii mei, cât au fost ei de criminali, abia mult după 1990. Mărturisesc, aproape că-mi vine să mă supăr pe dumneavoastră că nu mi-aţi spus şi mie adevărul şi m-aţi lăsat, ca pe un caraghios, să mă dau mare că poporul din care fac parte a fost exemplar de omenos într-un moment când alte popoare şi-au pierdut omenia şi onoarea! (Aprecierea aparţine lui Moshe Carmilly Weinberger)

Dar, probabil că tocmai asta înseamnă subiect tabu! Iar dumneavoastră aţi respectat acest tabu şi nu mi-aţi spus niciodată nimic, dintr-un soi de delicateţe uşor de înţeles. Sau, mai degrabă, de frica represaliilor comuniste, s-ar înţelege din textul lui Radu Ioanid. Dar pe mine nu răspunsul la această întrebare mă interesează. Ci eu vin cu rugămintera de a-mi răspunde la altă întrebare. O întrebare care se naşte logic din declaraţia lui Radu Ioanid. Iată întrebarea cu care vă somez – un termen mai potrivit nu există!, vă somez cerându-vă imperios un răspuns:

Dacă în România comunistă a fost interzisă orice discuţie privitoare la participarea românilor, a României, la Holocaust, la exterminarea evreilor, drept care şi evreii din România au tăcut până după 1990, de ce evreii care au plecat din România în Israel sau în Occident nu au dezvăluit ei lumii întregi vinovăţia românilor, participarea românilor la genocidul anti-evreiesc, la Holocaust?!

De ce Alexandru Mirodan sau Nina Cassian ori Valeriu Oişteanu, sau altul dintre cei peste 1.000.000 (un milion) de evrei plecaţi din România şi ajunşi în „lumea liberă”, nici unul nu şi-a făcut datoria faţă de adevăr şi faţă de evreime, demascând barbaria românească?!

Îl întreb chiar şi pe Radu Ioanid, care sunt textele sale publicate în Occident înainte de 1990 pe tema Holocaustului din România!

Funcţiona oare tabu-ul din România pe întreaga planetă? Care este aşadar explicaţia acestui comportament ciudat a sute de mii de evrei? Cu atât mai ciudat cu cât în Israel şi în Occident au apărut înainte de 1990 cărţi şi articole despre cum au dus-o evreii în România pe vremea lui Ion Antonescu, iar în aceste relatări nu apare nicicum imaginea unui genocid, a unui Holocaust. A se vedea textele semnate de un Moshe Carmilly Weinberger, Nicolae Minei Grunberg, Wilhelm Filderman, Mihail Bruhis, Siegfried Jaegendorf, Alexandru Şafran, Marius Mircu şi atâţi alţii! Texte din care răzbate mai degrabă recunoştinţa faţă de regimul Ion Antonescu, faţă de români!

În aceste condiţii ce valoare de adevăr mai are propaganda anti-românească susţinută de o mână de evrei insignifianţi, în frunte cu infractorul Radu Ioanid, dovedit sperjur?

În concluzie, vă alăturaţi, stimaţi colegi, prieteni şi cunoscuţi evrei, vă alăturaţi lui Radu Ioanid sau celor pomeniţi câteva rânduri mai sus, în frunte cu Wilhelm Filderman şi Alexandru Şafran?

Pentru că vă ştiu oameni de onoare, vă rog să faceţi publică opţiunea dumneavoastră, adică răspunsul la întrebarea cu care vă solicit bunăvoinţa: De ce aţi tăcut? De ce tăceţi? Cât timp veţi mai tăcea?

Al Dumneavoastră acelaşi dintotdeauna, cu nimic schimbat după 1990,

Ion Coja

9 iulie 2009

***

 

Meditația Transcendentală – afacere de partid


Mișcarea Meditația Transcendentală (MT) din România a activat în România în perioada 1977-1982. De proveniență orientală, a manifestat un mare interes din partea intelectualilor, dar și a autorităților. La început a fost receptată pozitiv dar în cele din urmă s-a dovedit a fi o afacere  foarte utilă pentru Partidul Comunist Român de a se debarasa de intelectualitatea care ar fi putut reprezenta o amenințare pentru sistem.


Înființată de hindusul Mahesh Yoga, numit și Maharishi, MT a fost adusă în România de către Nicolae Stoian. Acesta era inginer iar în 1969, a plecat în Algeria și a refuzat să se mai întoarcă în țară. Apoi a locuit în Marea Britanie unde a lucrat la secția în limba română a postului de radio BBC. În anii `70 el a intrat în contact cu mișcarea MT, devenind elevul lui MaheshiYoga. Până în 1976 el a constituit un subiect de interes pentru serviciile de spionaj, dar după aceea dosarul lui a fost închis.

 

„Cutremur” după cutremur

 

Din 1977 a început să vină în România ca turist. În aceeași perioadă s-a adresat Ambasadei României din Paris pentru a obține aprobarea de a preda la București cursuri de „știința inteligenței creatoare”. Cererea lui Stoian a fost trecută prin mai multe instanțe decizionale, iar în cele din urmă Ministerul Sănătății i-a aprobat solicitarea. În decembrie 1977, Stoian împreună cu soția au sosit la București și au început să organizeze ședințe de MT. Conform lui Ion Ciofu, fost cercetător la Institutul de Cercetari Pedagogice al Academiei (ISPP), anul începutului ședințelor nu este unul întâmplător.:

Ei, cum MT, începuseră să pătrundă în România în 1977, după cutremur. Profitând de greutăţile de după cutremur, societatea asta a MT, care caută să pătrundă tocmai în contextul unor asemenea nenorociri, atunci a pătruns. [...] Deci, ei au venit atunci să ajute.” Acesta susține, în continuare:„Deci, acordul ca să se facă treaba asta era de la cel mai înalt nivel. De la EA (sic!), în mod clar“, aluzie clară la Elena Ceaușescu.[1]

 

MT receptată de societatea românească

 

Conform Enciclopediei Britanice, „Mişcarea se bazează mai mult pe practicarea unor tehnici specifice de meditaţie decât pe un set de credinţe religioase sau filosofice [...] În practicarea MT persoana trebuie să fie iniţiată de către un profesor. Aceasta presupune şedinte de instruire teoretică, urmate de o ceremonie în care învăţăcelul depune bani şi alte ofrande şi îşi primeşte mantra, aleasă de profesor în funcţie de temperamentul şi de educaţia celui care meditează.”[2]

Începea astfel afacerea, ajunsă în Occident în anii revoluției „hippie” și popularizată de artișii noii generații (precum membrii formației Beatles). În perioada următoare, date fiind ineditul tehnicilor propuse și curiozitatea (motivată de stagnarea de fond a societății) intelectualității române tinere sau de vârstă medie, peste 350 de persoane au fost înscrise la aceste „cursuri”. La început a stârnit interesul pentru tehnicile de meditație, mai ales în rândul angajaților de la Institutul de Proiectare „Carpați”, și a directorului acestuia, pe care Stoian îl cunoștea încă din anii `60. Cu ajutorul lui a reușit să organizeze o serie de conferințe referitoare la MT în localul Institutului „Carpați” și în incinta spitalului de boli nervoase. De fiecare dată, la întâlnirile MT luau parte doi ofițeri de Securitate (dar numai unul dintre ei făcea rapoartele de rigoare), astfel încât autoritățile erau informate cu exactitate în legătură cu activitatea mișcării.

 

Sprijin din partea Ministerul Educației

 

În mai 1978, Stoian a obținut din partea Ministerului Educației aprobarea pentru cercetarea științifică a experimentelor MT. Lucrând în baza acestui document, gurul român a convins doi cercetători de la Institutul de Cercetări Psihologice și Pedagogice de pe lângă Academia Română de Științe să efectueze cercetările de rigoare. Odată efectuate, s-a întocmit un raport în care recomandau continuarea experiențelor. Tot mai mulți intelectuali bucureșteni au început să fie interesați de Meditația Transcendentală.

 

HAMANGIA

 Unul dintre cele mai fascinante artefacte antice, descoperite pe teritoriul României, mai precis la Cernavodă, pe Dealul Sofiei, este Gânditorul de la Hamangia.

Într-un cimitir de inhumație neolitică, au fost descoperite în 1956, două figurine de lut ars.
Ele au aparținut culturii Hamangia și au fost create în urmă cu aproximativ 6000 de ani.
Un bărbat şezând pe un scăunel într-o poziţie ce imită gestul gândirii, motiv pentru care  a fost numit „gânditorul” şi o femeie şezând alături, probabil consoarta lui,  figurinele sunt considerate adevărate capodopere ale artei primitive universale.

 

În anul 2000, statueta de la „Hamangia” a fost desemnată, de către o comisie internaţională,  unul din cele 10 artefacte ale culturii pământene care ar trebui să ne reprezinte planeta.
Respectiv, „Gânditorul” ar trebui să fie unul dintre simbolurile care să fie trimise în spaţiu pentru o eventuală întâlnire cu o civilizaţie extraterestră.

Gânditorul de la Hamangia și secretele sale

Gânditorul de la Hamangia nu este o statuetă oarecare pentru că odată analizată a scos la iveală numeroase aspecte fascinante.
În primul rând s-a impus prin formele sale geometrice de invidiat, dar și prin măsurile sale.
Gânditorul are o înălțime de 113 centimetri și o circumferință de 355 centimetri.
Aceste două numere nu au nimic ieșit din comun, dar atunci când sunt divizate obținem constanta Pi, cu o eroare de numai 3 zecimi de milion.

355: 113 = 3,1415929 faţă de 3,1415926 cunoscut

 

Să fie o simplă coincidență?
În lumea antică coincidențele nu prea existau, iar atunci când era creat un lucru, se respectau anumite constante și norme.

Aceste numere au fost păstrate cu străşnicie de iniţiaţii vechilor popoare, ele fiind atestate mai târziu şi de învăţaţi geto-daci, codificate şi în structura sanctuarelor de la Sarmisegetuza Regia.
Vechii egipteni le cunoşteau şi ei, iar la chinezi apar ceva mai târziu.
Înălţimea „gânditorului” nu a fost făcută la întâmplare, dovedind că strămoşii noştri aveau cunoştinţe  de matematică şi geometrie, iar această operaţie de obţinere a lui Pi din două numere întregi reprezintă  poate cea mai veche atestare a relaţiei fundamentale.

De asemenea,  lăţimea care cuprinde gâtul şi ceafa care sunt plate au lăţimea exact cât anvergura deschiderii picioruşelor scăunelului.
În parametrul lăţimii gâtului se relevă o valoare şi o unitate de măsură de excepţie: numărul de aur – 1,6180339.

Toate aceste observaţii – ce constituie doar o mică parte, infimă, a argumentelor aduse – confirmă  că „Gânditorul” de la Hamangia reprezintă una dintre cele mai complexe statuete care s-au realizat vreodată,
constituind o veritabilă «cheie de cod» în descifrarea mesajului vestigiilor noastre istorice şi a multora din alte părţi ale Terrei, deoarece la baza acestora stă un concept comun ideomatematic.

 

https://georgeanca.blogspot.ro/2017/07/hamangia-si-numarul-de-aur.html

Foto-VR

Părintele Adrian Făgețeanu despre tineri. Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune !

Părintele Adrian Făgețeanu despre tineri. Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune !

Părintele Adrian Făgețeanu (16 noiembrie 1912 – 27 septembrie 2011) “In zilele noastre, copilului i se spune direct sau doar

Comments Off

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 1
Vizualizari : 14591

Ultimele Comentarii