13 Sep
2017

Alin Cucuruzan: Poezii

Atunci când idioții au arme

 

La standul de tir

se pun sentimente,

vise și speranțe,

dorințe

și ziua de mâine…

 

 

…ieri, soarele

și-a căutat o altă galaxie

și ne-a lăsat

cu noianul de neguri,

să ne murim

veșnica apocalipsă

cotidiană.

 

Timp

 

Lumina
a străpuns ca o lamă eternitatea.
Prin aorta secționată a timpului
secundele se scurgeau,
pierzându-se, una după alta,
în etern,
ieftin și aleator
ca o parabolă crispată a vieții…

 

… Încerc să opresc hemoragia timpului
cu particule de viitor,
cu plasturi de emoții,
cu sentimente bandajate,
cu vise cârpite, însăilate, nevisate …

 

… Am să reduc moartea la absurd,
până când voi reuși
să împart nemurirea la doi.

 

Priviri

 

Traversez epopeea ultimelor zile
Cu privirile pierdute
În neantul drumului.
Mă însoțesc priviri de nebuni,
de îngeri care au uitat
rostul zborului;
priviri fixe,
de oameni
cerșind fantasme;
priviri flămânde,
dezbrăcând până la os
durerea existenței;
priviri abrutizate,
mestecând neputincios
și agonic
nonsensul zilnic.

————————

Alin Cucuruzan

Cluj

2017

***

Notă:

Alin Cucuruzan, câștigătorul locului I, secțiunea poezie, a concursului desfășurat în Tabăra Prieteniei Literare, 2017.  Tema concursului a fost a-2-a zi după APOCALIPSĂ. Locul de desfășurare a primei ediții a taberei a fost Casa Iulia, localizată în sat Mărtinie – com. Șugag

Felicitări !

13 Sep
2017

Alin Cucuruzan: N-a fost să fie o tabără ca oricare alta

 

            Putea să fie o tabără literară ca oricare alta, dar n-a fost să fie așa. Nici nu avea cum să fie ca oricare alta. Cum să fie ca oricare alta când organizatorul taberei a fost Mariana Moga, cu sprijinul Uniunii Artiștilor Plastici – Sucursala Sebeș și al Asociației Astra – Despărțământul „Vasile Moga” – Sebeș. Cum ar fi putut să fie ca oricare alta când maeștri de ceremonie au fost Cornel Udrea și George Terziu, când vin niște îngeri să îți cânte (Corina Ofelia Corpodean și elevii ei, Aurel Gâță). Apoi, gândiți-vă puțin la locație: Mărtinie – Șugag, la picioarele Transalpinei. Cu frunțile sprijinite de păduri, mocnind a vis și icoană, mai plângea pe gleznele noastre un fir de apă șoptindu-ne tainele creației. Și ca într-un naos primordial și atemporal, ascultam corul munților cântând a-capella pricesnele naturii. Și pentru că nu era deajuns, peste toate astea s-a așternut prietenia, ca o haină îmbrăcată de toți în același timp, ca o melopee cântată în surdină de toate inimile în același timp, în același ritm, cu aceeași intensitate. S-ar putea să nu mă credeți (nici eu nu m-aș crede dacă nu aș fi fost acolo), există însă, mărturii scrise și filmate de Radu Roncea (Ringul Politic). Cotidianul, cealaltă față a realității, ținea să îmi aducă aminte de existența lui absorbindu-mă în tumultul său bucată cu bucată, gând cu gând, cuvânt cu cuvânt, așa că am plecat visând la viitoarea tabără și la mirajul transformat în realitate. Cum să fi fost o tabără ca oricare alta când eu, încă, nu m-am întors de tot din ea.

————————

Alin Cucuruzan

Cluj

25 iulie, 2017

13 Sep
2017

Mihai Bârsan: Ience Traian – Învățătorul de la sat

Școala din Borza

Borza este un mic sat în județul Sălaj, care aparține de comuna Creaca. Școala din acest sat nu a fost încă reabilitată din cauza crizei. Chiar dacă au existat fonduri pentru renovarea școlilor din comună, lucrările nu au ajuns încă și la această școală. Se dă vina pe criză, dar adevărul este altul. În timp ce școala din comună are sală de sport și sală de fitness și, desigur, a fost reabilitată, școala din Borza nu a cunoscut niciunul dintre aceste beneficii. „Dacă mai întârzia un an criza, era reabilitată și școala noastră”, spune singurul învățător care predă la această școală.

Este o clădire veche, cu trei săli mai mari principale. În prima sală învață cei 15 școlari din clasele I-IV, iar în a doua sală sunt prichindeii de la grădiniță. Una dintre săli este goală, parcă ar fi de mult timp în renovare. Singurul coridor (care nu este deloc mare) este înțesat cu picturi cu icoane și peisaje care au fost pictate de elevi ai mai multor generații. Recent, a fost amenajat un grup sanitar pe care îl folosesc doar cei de grădiniță, din cauza lipsei de apă. „Dacă ar folosi toți copiii apa, nu ar ajunge pentru toți, așa că o folosesc doar cei mici.”

Chiar dacă nu este comună, unii dintre părinți preferă să își trimită copiii din alte sate din vecinătate la școala din Borza, și asta se datorează domnului învățător Ience Traian, dascălul care predă la această școală.

Experiența se capătă prin… experiență!

Cei 35 de ani din spatele catedrei cu siguranță au un cuvânt de spus în alegerea făcută de părinții care își trimit în continuare copiii la școala din Borza. „Din 35 de ani, un singur an am predat la o clasă. Deci 34 de ani am predat tot la clase simultane, la două, la trei și la patru clase. Marea majoritate a timpului la patru clase”, povestește dascălul. De 20 de ani predă la școala din Borza și mărturisește că, deși a avut ocazia să predea la oraș, a refuzat. El preferă liniștea de la sat și relațiile mai deschise cu copiii și părinții de la aici. „N-am vrut să mă mut de aci… oricum, și respectul e altul… al oamenilor… al copiilor…”.

Învățătorul spune că experiența a căpătat-o în toți anii petrecuți în învățământ, dar la început prin practica pe care a făcut-o în cadrul liceului pedagogic. Predarea la clase simultan nu a fost niciodată ușoară, nu orice dascăl ar putea face față. Pentru a fi dascăl la mai multe clase e nevoie să fii capabil să vorbești tot timpul; începi cu o clasă, căreia îi dai de lucru, apoi treci la altă clasă și vorbești, pe urmă verifici ce au făcut ceilalți. Un astfel de dascăl trebuie să fie mereu în priză. „Pur și simplu mă doare gura. Când ajung acasă nu-mi vine să vorbesc cu nimeni, că aici tot timpul tre’ să tot vorbești. La o clasă, le-ai dat ceva de lucru independent, te plimbi, le mai atragi atenția… Aici nu. Aici tre’ să vorbești tot timpul.”

Domnu’ Trandafir

Fără să se laude, într-un mod modest și timid, învățătorul mărturisește că nu o singură dată a fost nevoit să scoată bani din buzunarul lui pentru a cumpăra unele materiale didactice, cărți sau chiar rechizite pentru copii. Alteori, pentru a-i trimite pe elevi la unele concursuri care necesită bani, a fost nevoit să apeleze la portofelul propriu, deoarece cunoaște situația părinților și știe că aceștia nu au posibilități.

De multe ori, în timpul iernilor, s-a văzut nevoit să transporte elevii cu mașina proprie, deoarece microbuzul destinat lor nu putea ajunge în unele sate din apropiere.

Dascălul este apreciat și respectat de toți oamenii din sat, dar mai ales de părinții ai căror copii învață la școala din Borza. La întrebarea clișeică „îl iubiți pe domnul învățător?” toți copiii răspund în cor cu un „Daaaaaaa” la fel de lung ca și tipicul salut cu care am fost întâmpinați la intrarea în sala de clasă: „Buuuu-năăăăăăă ziiiiii-uaaaaaaaa!!!”

În pas cu tehnologia

Singura clasă în care învață școlarii este dotată cu 13 calculatoare și o imprimantă. Unele dintre ele au fost primimite din donații, iar altele prin sponsorizări, cu ajutorul fiului învățătorului, care deține un service de calculatoare la oraș. Elevii sunt învățați să creeze fișiere în Microsoft Word sau Powerpoint, învață mai ușor literele și cifrele, facilitând pe de-o parte, munca dascălului. Primesc teste pe calculatoare și fiecare elev își scrie numele în fișier în locul indicat, completează sau bifează răspunsul și își scot singuri la imprimantă testul, iar apoi îl lasă pe catedră în fața învățătorului, așteptând fiecare să-i fie corectată lucrarea.

Generațiile trecute

Privind cu nostalgie în trecut, domnul învățător își amintește de generațiile pe care le-a îndrumat pentru prima dată, pe cei pe care i-a învățat să scrie, să citească și să socotească pentru prima dată.  „În general, toți au avut o evoluție foarte bună, știu pentru că îi cunosc bine. Majoritatea au terminat fie o școală profesională, liceul sau chiar o facultate. Doi dintre ei îs mai prăpădiți, ca să zic așa, la partea de comportament, dar și la învățătură au fost mai slabi. Dar, totuși, în 20 de ani, 2 elevi care să fie cu probleme…” Cu siguranță, nu mulți dascăli se pot lăuda cu așa ceva. Învățătorul se mândrește cu cei pe care i-a învățat și e mulțumit de evoluția lor, ca oameni, chiar dacă nu toți au ajuns la studii superioare. Totuși, cel mai important lucru e să fii, în primul rând, om și dascălul e mulțumit că elevii săi au ajuns oameni.

35 de ani de predare la sat

Domnul Traian recunoaște că nu are studii superioare, doar liceul pedagogic din Sighetu Marmației. Dar experiența și practica pe care a făcut-o în liceu l-au ajutat mult în cariera de învățător. Din cei 35 de ani vechime, toți anii a predat doar la sat. Un singur an a predat la o singură clasă, 34 de ani lucrând doar cu clase simultane, majoritatea anilor cu 4 clase. Nu e ușor, dar „e singurul lucru pe care știu să îl fac bine…e greu acum, trebuie să țin de ce am.” Deși a avut ocazia să predea la oraș, Traian Ience a preferat să rămână la sat: „Da’ n-am vrut să mă mut de-aci. Mie-mi place aci… Oricum, și respectu-i altu’, al oamenilor… al copiilor. Mie… îmi place să lucrez în liniște”, mărturisește dascălul.

Sursa: http://studentpress.ro/2013/06/invatatorul-de-la-sat/

—————————————

Şcoala Primară Borza

În Borza prima școală s-a înființat în anul 1865, ea funcționând într-o casă particulară până în anul 1870 când se construiește un local propriu din lemn. Școala, ca și localul, aparțineau de biserica greco-catolică. Interesant este faptul că școala din Borza, împreună cu cele din Lupoaia și Brusturi aparțineau de episcopia de Alba Iulia și Făgăraș în timp ce restul de sate din comună erau arondate diecezei de Gherla.

Un nou local, tot din lemn, se construiește în anul 1898. În această clădire se vor desfășura cursurile până în anul 1939 când se termină construcția actuală, lucrare ce demarase încă din anul 1935. De atunci, de 78 de ani, elevii din Borza învață în aceeași clădire care multă vreme a rămas nereabilitată. Procesul de modernizare ce a dus la reabilitarea interiorului și exteriorului s-a produs în ultimii ani, rămânând nerealizate încă instalațiile de încălzire și de termoizolare a clădirii.

De la înființare, școala a funcționat continuu până în 1990 când ea se desființează din lipsă de elevi. După 3 ani în care a funcționat aici doar grădinița înființată în 1968 școala se reînființează de către învățătorul Traian Ience și ea funcționează și în prezent. În toată această perioadă aici a fost numai școală primară cu unul sau două posturi de învățător.

Dacă până în 2001 aici au învățat doar elevi din sat, din acel an o mare parte din copiii Prodăneștiului au ales să vină aici din cauză că școala lor s-a desființat. La fel s-a întâmplat și cu cei din Ciglean începând cu anul 2007. Mai mult, în ultimii ani datorită desființării și a grădinițelor din cele două sate vecine, grădinița din Borza pregătește și preșcolarii de aici.

În anul 2014, în sălile rămase neutilizate, învățătorul Traian Ience a înființat un muzeu al satului. Acesta a ajuns în mai puțin de 3 ani să dețină peste 1000 de obiecte expuse în patru săli din incinta școlii. Aici se poae admira o impresionantă colecție de icoane pictate pe sticlă (peste 190 icoane), ceramică, unelte din gospodăriile țărănești, obiecte de îmbrăcăminte, obiecte casnice, monede și bancnote, medalii, fotografii vechi, flori de mină, etc.

http://www.scoalacreaca.ro/borza.html

13 Sep
2017

Dumitru Manolache: Veșnicia din icoanele satului sălăjean Borza

Am aflat de la Paul Evdokimov că „icoana este postirea ochilor”. Dar sensul împlinit al acestor cuvinte l-am descoperit abia recent, în muzeul sătesc din Borza, județul Sălaj, unde, înconjurat de sute de icoane, ochii nu mi-au mai rezistat privind și s-au întors închiși spre inimă cerșind ajutor, într-un fel anume, ascetic. Acolo, în tăcerea și în ritmul lucrării ei, inima mi-a răspuns, într-un mod neștiut de mine până atunci. Și totul semăna cu o rugăciune. Iar sala aceea cu sute de icoane părea o imensă biserică cu ușa deschisă spre cer.

Așa am trăit eu un moment de neasemuită bucurie, într-o școală veche din Borza, comuna Creaca, județul Sălaj, unde ajunseserăm după o zi lungă de alergare. În pragul clădirii, ne aștepta domnul învățător Traian Ience, datorită căruia, ea, școala satului, ridicată între 1935 şi 1939, după patru ani de inactivitate, s-a deschis deopotrivă către sat, primindu-și cei câțiva elevi care o mai frecventează, și către lume, prin muzeul organizat în incinta ei.

Satul din școală

Borza, satul în care mai trăiesc doar vreo 200 de locuitori, a intrat într-un circuit turistic interna­țional datorită învăță­torului Traian Ience, care „l-a adunat” din împrăștierile sale, cu trecut și istorie, cu cer și Dumnezeu, în două săli de clasă și-ntr-un hol, resuscitându-i ființa. Apoi, pictorul iconar Ioan Cozma, din Cluj, om al satului, „i-a ridicat” în centru Biserica, i-a „adus” cerul, cu Dumnezeu, cu sfinții și cu îngerii lui veș­nicind în 200 de icoane pe sticlă, câte una parcă pentru fiecare suflet din Borza, realizate și donate de iscusitul meșter, membru al Academiei de Arte Tra­diționale din România, pentru ca și el, satul, să se înveșni­cească.

„Sunt în Borza de mai bine de două decenii. După o întrerupere de patru ani, imediat după Revo­luție, eu am reînființat, în 1993, școala aceasta, în care astăzi mai învață 10 elevi din trei sate, și vreo 10-12 copii de grădiniță. Întotdeauna mi-au plăcut lucrurile vechi. Când am văzut cum sunt aruncate de prin gospodării, m-am hotărât să le strâng și să organizez un muzeu în școală. Totul a început în urmă cu vreo patru ani. Inițial, am folosit obiectele ca decor la serbări, unde organizam șezători. Apoi au început oamenii să-mi aducă singuri vechiturile de prin gospodăriile lor. După aceea, am deschis colaborarea cu pictorul Ioan Cozma, fiu al satului, care ne-a donat la început 90 de icoane pe sticlă, apoi restul până la 200, câte sunt în prezent. De toate, în muzeu există peste 1.000 de obiecte: icoane, ceramică, îmbrăcăminte, obiecte casnice, monede, bancnote, medalii, fotografii vechi, inventar agricol și școlar, fierărie etc. Fiecare are o poveste, spune ceva, transmite ceva. Când avem vizitatori în grupuri, chem câteva femei care torc, cos, țes, astfel încât cei care privesc aceste unelte să înțeleagă la ce au fost ele folosite. Astfel, muzeul devine ceva viu. Avem și o colecție de fotografii adunate de la oamenii din sat, în mare parte de Camelia Cozma, colega mea. Ele îi prezintă pe locuitorii satului din diferite perioade. O memorie a localității în chipuri! Sunt ima­gini și de nuntă, și de înmormântare, și de la șezători, care vorbesc despre momentele fundamentale ale vieții comu­nității noastre. Expunem și inventar școlar, un clo­poțel pe care scrie «Paris», un dulap de la începutul școlii. Eu iubesc toate aceste obiecte, dar mă simt într-un fel mai legat de un răș­chitor care a fost al mamei mele, moștenit de la bunica. Are în jur de 100 de ani”, ne spune domnul învățător Traian Ience.

Viață și sens

Mă plimb printre exponate ca pe ulițele satului. Privesc sutele de icoane până nu mai pot și închid ochii, trezindu-mă călător prin inimă. Acolo, în tăcerea și în ritmul lucrării ei, am descoperit eu ceva ce semăna cu un fel de rugăciune într-o imensă biserică în care venise Dumnezeu și sfinții cerurilor pictați de domnul Cozma. Și am tăcut. Căci nu știam ce să fac cu liniștea ce se așternuse deodată peste gândurile mele.

`Dumnezeirea îmi demon­strează că este alături permanent de mine”, declara unui confrate jurnalist domnul Ioan Cozma, cu ceva vreme în urmă, conștient că prin actul său de donație a dat „viață și sens” satului natal.

Deși nu l-am întâlnit, mărturisirea domniei sale m-a atins și pe mine, căci și eu sunt bucată de țărână de pe o uliță de sat.

Aș fi vrut să închei într-un alt fel acest reportaj, dar nu pot, căci mult mai convingătoare sunt experiențele religioase ale mește­rului iconar, relatate cu smerenie aceluiași confrare jurnalist Sorin Grecu. Ele vorbesc despre felul în care, într-adevăr, uneori, dumnezeirea te poate atinge, își poate pune gândul în lucrarea minții și a mâinilor, transformându-te într-un purtător de veșnicie. În 1994, meșterul muncise mult la o icoană care o reprezenta pe Fecioara Maria, Pruncul și pe Sfântul Gheorghe. Noaptea, în somn, i s-a arătat Însuși Mântuitorul Hristos cu un tablou în mâini, pe care i l-a pus pe masă, după care S-a retras în tăcere. A doua zi, artistul, amintindu-și con­ținutul tabloului, a adăugat cele trei stele care lipseau picturii sale, pe care Iisus i le arătase în vis. Fără acest simbol al Tri­nității, icoana la care lucra nu putea să fie corectă din punct de vedere canonic. Apoi, zece ani mai târziu, în timp ce muncea în atelier la „Judecata de apoi”, frig fiind, a mai pus câteva lemne pe foc. Și, în flăcări, a descoperit chipul Maicii Domnului, întruchipat în stilul sculpturilor mara­mureșene. Uimit, a privit focul până s-a stins, înț­elegând că „trăirea profundă și truda mea atât de îndelungată la icoane nu au fost în zadar, și în acest mod Dumnezeu îmi demonstrează că e alături permanent de mine”, recunoștea artistul, ai cărui ochi postitori și mâini lucrătoare zidesc veșnicia în icoane.

Sursa: http://ziarullumina.ro/vesnicia-din-icoanele-satului-salajean-borza-124740.html

 

12 Sep
2017

Viorel Roman: Cine, cum a declanșat războiul mondial (6)

Reporter: Hățișurile istoriei sunt extrem de complexe și de misterioase. Ceea ce pare adevărul curat se dovedește o minciună a celor interesați să ascundă realitatea și invers. De exemplu revizionismul fascist, national-socialist …

VR: … intodeauna si pretutindeni, cei care pierd cauta vina la altii. Dar nu asta ne intereseaza, ci Chestiunea Orientala religioasa, care a declansat pentru niste chei de la Sfantul Mormant din Ierusalim (asta a fost motivul), razboiul Crimeii, 1853-1856, primul razboi mondial esuat, asa il vad germanii, intre Islam (turci), Ortodoxie (rusi) si Occcident (catolici / protestanti). Prusia, nebeligeranta, profita de slabiciunea austriecilor, francezilor, pe care-i inving in lupta, dar si de cea a rusilor si englezilor, care au acceptat contre coeur aparitia Imperiului German II. Succesele economice, stiintifice, generate de simbioza germano-mozaica i-a determinat pe franco-anglo-americani si pe rusi sa deschida doua fronturi (motivul a fost uciderea unui print in Sarajevo) si prinsi ca in cleste, din est si vest, Imperiul German II cade. Conditiile postbelice impuse de invingatori erau de tip colonial. Oricum Imperiul German III nu mai e tolerat si e prins imediat in clestele celor doua fronturi, a imperialistilor franco-anglo-americani si internationalistilor sovietici. Evreii trec din tabara germana in cea anglo-americana si sovietica. Motivul razboiului e la fel de hilar ca cele precedente, refuzul unui culoar german spre Danzig, care nici nu era inca polonez. Dupa victoria Natiunior Unite, Germania e ocupata si dezmembrata. Aceste trei razboaie mondiale au costa viata a mult peste 100 de milioane si Chestiunea Orientala s-a redeschis in zilele noastre in Siria, Turcia, Georgia / Abhazia, Israel / Palestina, Afganistan, Califatul Islamic ISIS, Irak, Arabia Saudita, Jemen, Egipt, Libia, Maroco, Balcani, Moldova / Transnistria, Ucraina si din nou Crimeea. Lupta dintre Islam, Ortodoxie si Occident continua, de aceea merita sa reflectam: Cine, cum a declansat razboiul?

https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf

http://confluente.org/Viorel_roman_statul_si_bise_viorel_roman_1388742302.html

https://www.academia.edu/23211833/BISERICA_-_STATUL_Romania_2016

https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf

https://www.academia.edu/27241088/Chestiunea_orientala

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2017/04/12/dr-viorel-roman-semnele-vremiispre-est-sau-vest/

10 Sep
2017

George Anca: Colocvii – RAMAYANA Bala Kanda1

 

RAMAYANA

Bala Kanda 1

Colocvii – RAMAYANA Bala Kanda 1 – Poem tactil – Cine, cum a declanșat războiul mondial – Comisia de cibernetică – Numai adevărul – Inventatorii de boli – Născut la Budapesta

 

Colocviile de Marți    

26 septembrie  2017, 5 pm, Calderon 39

 Anul VIII, nr. 9 (95)

Tema:  

Memento  Septembrie 425 m Robert Green – 200 n Mihail Kogălniceanu – 100 n Edgar Degas

 

Recital Viorica Vatamanu:

Mihai Eminescu și Veronica Micle în scrisori

 

Intervenții:

Puși Dinulescu: Șpaga, Mafia și Sufletul

Mircea Coloșenco: Mihail Kogălniceanu 200

George Anca: Traducând Bhagad Gita

Viorel Speteanu: Căderea Redutei Plevna

 

Teatru de Poezie: Puși Dinulescu, Gheorghe Dănilă, Gabierla Tănase, Vali Pena, Sorin Stratilat, Ștefan Opreanu

 

 Lansare de carte

Toma George Maiorescu: Prohodul și alte povestiri; TGM văzut de…, TipoMoldova 2017

Coordonator: Dr. George Anca

Colocviile de Marți    

29 august  2017, 5 pm, Calderon 39

 Anul VIII, nr. 8 (94)

Tema: ISTORIA ȚOAPELOR PUȘIENE

Memento   August    150 m Charles Baudelaire – 100 m Calistrat Hogaș – 100 n Alexei Mateevici – 100 n Horia Lovinescu – 100 n Alexandru Piru  – 100 n Puși Dinulescu

 

Intervenții:

Puși Dinulescu: Invitați și proiecte

Corneliu Zeana: Poetică și Cardiologie

Vladimir Udrescu: Îngerul Contabil

George Anca: Robert Calul

Viorel Speteanu: Sfârșitul lui Iancu de Hunedoara

 

Teatru de Poezie: Puși Dinulescu, Gheorghe Dănilă, Silvia Zabarcencu, Gabierla Tănase, Vali Pena, Sorin Stratilat, Ștefan Opreanu

Portrete: Cristian Radu Nema

Coordonator: George Anca

 

LE  VIEUX

Eminescu sau exilul au făcut de data aceasta loc, în rostirile convorbitorilor, bucuriei unei traduceri bune: Le vieux garcon par Pouschy Dinulesco, Roman, traduit du roumain par Michel Wattremez, Editions Meronia, Bucarest, 2009. Şi-au exprimat aprecierile: Helene Astalos, George Astalos, Paula Romanescu, Adina Romanescu, George Anca – amfitrionul Colocviilor împreună cu Mihaela Popescu, directoarea aşezământului gazdă -, Horia C. Matei, Mihai Elin, Sorana Georgescu-Gorjan, Noni Cristea, Gabriela Tarabega, Ionel Săvitescu ş.a.. Autorul, marele scriitor Puşi Dinulescu, a citit, împreună cu actriţa Doina Ghiţescu, pagini în română şi în traducere franceză din romanul lansat pentru prima oară într-o limbă străină, precum şi din volume de poezie a sa eruptă prin surpriză în ultimii ani.

            Această versiune, considerată reuşită, inclusiv de vorbitorii francezi de faţă, autorul şi-a ascuns-o, aflat la Paris, în casa lui Georges Astalos, prezent acum şi el la Calderon. Edituri franceze i-au refuzat (traducătorului) publicarea din lipsă de “disidenţă”, în timp ce autorul alesese să ignore, printr-o veritabilă poetică inversă, teroarea comunistă, să scrie o poveste de dragoste în Bucureştii studenţiei anilor ’60, anume la asasinarea lui Kennedy. Numai că, romanul publicat în româneşte în 1980, Galaxia burlacilor, are, în traducere, o continuare a iubirii, ca în Dragoste în timpul holerei de Gabriel Garcia Marquez, până la senectute, burlacul narator şi Monica neconsumându-şi-o însă. Voir comunism şi holeră.

*

            Comentatorii s-au transformat în personaje, bărbaţii în bătători de paşi de front, doamnele în îndrăgostite domnişoare bătrâne. De la Eu şi Robert Calul (inclusiv numele teatrului său particular din anii ’90) la Gaşca şi diavolul, cărţile salese însumează într-o comedie unică, de eros ironic, boemă şi dramatism pierrotesc, poate şi cabotin, de genul personajului jucat de Laurence Olivier. Oricum, colocviile s-au transfigurat şi prin vizionarea filmului dinulescian (termenul meu) Nuntă cu sirene, când se insinuaseră în trăirea noastră (artistică dejament) şi Irina Petrescu, Mitică Popescu, Ernest Maftei. Deosebit de un Edgar Wallace, care-şi transforma piesele în romane, Puşi Dinulescu şi-a bricolat din filmu-şi piesa Nunta lui Puiu ce se joacă la Craiova şi Piteşti (“sunt un dramaturg de provincie”). Ba încă, săptămâna trecută, a fost o reprezentare-lectură la cenaclul metropolitan condus de Mircea Micu, a ultimei versiuni din Adevărata casă cu ţoape. Ca într-un eroism stilistic, de recunoscut tot printr-o sacrificială receptare, Puşi Dinulescu s-a plâns, în Calderon, că nu l-a înjurat nimeni. Nu-i ajunsese că-l făcusem pornograf. Dar şi Astaloş, că nu există pornografie, că, altfel, ar fi desfiinţată jumătate din literatura universală. 8 decembrie 2009.

 

 RAMAYANA

 Bala Kanda 1

Versiune de George Anca

 

 

Divinul înțelept Narada și poetul Walmiki

împărtășesc faptele, forma și măreția  lui.

 

Cine-i cu adevărat persoana prezentei lumi,

conștiință a mântuirii și-al adeveririi grai?

 

Cine privește toate ființele cu bunătate,

și este privit ca unic binefăcător?

 

Cine-i curajosul fără ură și gelozie, strălucitor,

frica zeilor, când este provocat la război?

 

Toate acestea vreau să le ascult de la tine,

Mare Înțelept. Astfel l-a chestionat Walmiki pe Narada.

 

Narada, preceptor al celor trei lumi, zise:

„Să fie auzit” și continuă către atentul Walmiki.

 

„Oh, neîntrecut Înțelept Walmiki, te voi limpezi

întru astfel de om pe care îl cunosc de la Brahma.

 

El se trage din dinastia  Ikshvaku, pe nume Rama,

controlor al viciului și al propriilor simțuri.

 

Distrugător al dușmanilor, cu brațe lungi,

cu gâtul ca un ghioc de scoică, față înaltă.

 

Piept de leu, umeri largi, arc lung subjugător,

pe cap coroană împărătească, frunte amplă.

 

Este milociu la stat, cu mădulare simetrice, ochi mari,

are toate trăsăturile providențiale, astfel este strălucitor.

 

Este sincer, cu grija supușilor, conduită nepătată.

controlat de sine, vrednic, astfel este glorios.

 

Este egal Atotștiutorului, susținător al tuturor lumilor,

distruge inamicii, apără toate ființele vii, păzește cinstea.

 

Ocrotește neprihănirea și prosperitarea discipolilor,

Este învățat în Dhanur Veda și arta tragerii cu arcul.

 

Cunoaște esența tuturor scripturilor, memorie strălucită,

stimat de toate lumile, blând, lucid în discriminare.

 

Precum fluviile curg în ocean, la fel mințile

curate sunt primite de  cel reverat, ospăț ochilor.

 

Cel ce-și fericește  mama-Kausalya întrupează noblețea,

este profund ca un unic oceanu, inalterabil ca Hymalaia.

 

Rama este valoros ca Vishnu, atrăgător ca luna plină,

egal cu pământul în perseverență, potrivit focului mânios,

 

identic lui Kubera în bunăvoință, în sinceritate

este ca Dharma însăși, zeitatea onestității.

Rama, cu atâtea merite, a cărui veridicitate era

curajul, împodobit cu cele mai bune valori intrinsece,

 

mereu veghind la prosperitatea poporului, dincolo de

a fi cel mai drag și mai vârstnic fiu al lui  Dasharatha,

 

de aceea împăratul Dasharatha intenționa afectuos

să stabilească un astfel de Rama ca prinț al Coroanei.

 

Atunci, văzând aranjamentele de ungere a lui Rama,

regina Kaikeyi ceru exilul lui Rama și ungerea lui Bharata.

 

Legat de veracitatea cuvântului dat și ștreangul judecății,

acel regele  Dasharatha a exilat  în păduri pe fiul său drag.

 

Atât de curjos Rama luă calea pădurii cum vru  Kaikei,

urmând ordinul și cuvântul de onoare al tatălui său.

 

Lakshmana, mai tânăr frate lui Rama, l-a urmat în pădure,

ideal frăției, fericind-o și pe Sumitra, mama lui.

 

Seetha, cea mai sus între doamne, o minune divină,

născută în familia Janaka și devenind nora lui  Dasharatha,

 

soție iubitoare alter-ego lui Rama, și ea l-a urmat în păduri

precum odinioară Doamna Rohini pe urmele Lunii.
Poporul din  Ayodhya și însuși tatăl său Dasharatha

l-au urmărit de departe pe virtuosul Rama pășind în exil.

 

Împreună cu Guha, șeful tribului,Rama a ajuns,

pe malul râului Ganga în orașul Sringaberapura.

 

Când Rama fu alături de Guha, Lakshmana și Seetha,

a lăsat  căruțașul  și un slujitor al tatălui său, anume Sumantra.

 

Trioul  Seetha, Rama și Lakshmana, călcând

pădure de pădure  traversând râuri pletorice,

 

ajunseră la schitul Înțeleptului Bharadwaja și,

prin hirotonirea lui, au descins la Chitrakuta.
Odată Rama dus în Chitrakuta astfel, regele Dasharatha

din îndurerarea pentru fiu a plecat în ceruri.

 

La plecarea lui Dasharatha în ceruri, peste insitențele

Înțeleptului Vashishta și ale altor Brahmani, Bharata

 

a refuzat împărăția ca fiind lacom, gălăgios, asupritor

și a mers în pădure căzând în genunchi dinaintea lui Rama.
Dar, la atingerea marelui suflet Rama, cu umilință Bharata

a declarat: „O, Cunoscător al Cinstei, numai tu vei fi regele …”

 

Binevoitorul Rama răspunde că nu vrea împărăția,

pentru a-și ține cuvântul față de directiva tatălui.

 

Dându-i sandalele spre a păzi regatul până la

întoarcerea sa din exil, Rama l-a trimis înapoi pe Bharata.
Neimplinită dorința lui Bharata, atingând picioarele

lui Rama și luând sandalele, sa întors de la Chitrakuta

 

și, fără a lua decizii din  capitala Ayodhya, conduce regatul

din satul Nandigrama, așteptând Întoarcerea lui Rama.

 

Implorat de Bharata, Kausalya, și chiar Kaikeyi să se întoarcă,

ci Rama intră în pădurea Dandaka să distrugă demonii.

 

Rama-ochi-de-lotus nimici demonul  Viraadha și descoperi

înțelepții Sharabhanga, Suteekhsna, Agastya și fratele-i.

 

Agastya îi dă arcul lui Indra, sabie, două tolbe de săgeți,

Rama fiind foarte încântat să primească  armele potrivite.

 

Toți înțelepții și asceții din vaanaprashta s-au apropiat

de Rama pentru alungarea monștrilor și amenințătorilor.

 

Cum pădurea devenise locuința demonilor, Rama, strălucind

ca un foc ritual, promite înțelepților distrugerea demonilor.

Schimbându-și înfățișările, o demoniță pe nume Shuurpanakha,

locuind în Janasthaana din pădurea Dandaka, este desfigurată.
Rama distruge patrusprezece demoni  răzvrătiți de Shuurpanakha,

apoi doboară șefii  Khara, Trishira, Duushana, verii lui Ravana.

 

Ravana cere ajutorul demonului Maareecha, care-i spune,

Oh, Ravana, nici patrusprezece mii nu-l pot învinge pe Rama.

 

Convulsionat, Ravana fură pe Seetha, soția lui Rama,

când prinții Rama și Lakshmana fuseseră rătăciți de

 

înșelătorul Maareecha, care însăbiase vulturul

Jatayu, în timp ce venea  la Seetha spre salvare.

 

Auzind de la vulturul pe moarte că   Maithili

a fost răpită, Rama a înghețat în durere.

 

Suferind căutând-o pe Seetha prin pădure,

el a văzut pe demonul diform Kabandha.

 

 Ucigându-l, incinerându-l, în drum spre cer, Kabandha

i-a spus lui Rama: „Oh, Raghava, du-te la asceta Shabari”.

Rama s-a întâlnit cu vanara Hanuman pe malul lacului Pampa,

iar după cuvântul acestuia  s-a împrietenit cu Sugreeva.

 

Sugreeva i-a mărturisit cu groază lupta cu fratele său Vali,

iar Rama i-a promis să-l înlăture pe Vali ca răzbunare.

 

Îndoindu-se de puterile lui Rama față de ale lui Vali,

Sugriva i-a arătat rămășițele demonului Dandubhi, un munte,

 

Rama s-a uitat la schelet surâzând și lovindu-l cu piciorul

până la zece yojana.  Sugreeva tot neîncrezându-se în puterea lui.

 

Atunci Rama a rupt șapte arbori de sala cu o singură

săgeată,  ca să  încurajeze certitudinea în Sugreeva.

 

Cu inima bucuroasă la gândul victoriei sale, Sugreeva

merge la peștera  Kishkindha împreună cu Rama.

 

Sugreeva-corp-auriu a strigat din gura peșterii

cu voce mare către Vali, regele maimuțelor, să iasă.

 

Vali veni împăcându-și soția Tara, nelăsându-l să lupte

cu Sugreeva, căci Rama i-ar lua capul cu o singură săgeată.

 

Eliminându-l pe Vali în luptă, după cuvântul lui Sugreeva,

Rama îl stabilește pe acesta ca singur rege al maimuțelor.
Sugreeva a chemat  toate maimuțele și le-a trimis

în toate direcțiile în căutarea  Seethei, fiica lui Janaka.

 

La cuvântul lui  Sampaati, fratele vulturului  Jataayu,

Hanuman sare oceanul sărat lat de o sută de yojana.

 

Ajuns în Lanka regelui Ravana, Hanuman o vede pe Seetha

în grădinile Ashoka, meditând numai la Rama.
Dându-i inel de la tristul Rama, alinând-o pe soția lui Vaidehi,

a început să zdrobească arhitectura primitoarei grădini Ashoka.
Răpunând cinci generali, șapte fii de minșitri, demonul  Aksha

Kumara, Hanuman fu lovit de arma lui Indrajit, fiul lui Ravana.
L-ar libera Brahma, ar pulveriza demonii, dar îi îngăduie,

cât că-l fac maimuță, ca  să-i vorbească lui Ravana.

 

L-au strâns în frânghii și l-au târât în curte la Ravana.

După audiență, a ars orașul Lanka, nu și locul unde

 

se afla Seetha, prințesa lui Mithila, știind că a găsit-o,

s-a întors la Rama, ca o mare maimuță.

 

 

Apoi, Rama împreună cu Sugreeva și alte maimuțe

au mers pe malul marii oceanului să le dea cale.

 

Zeul oceanului refuzând traversarea, Rama

l-a învălmășit cu săgețile ca razele soarelui.

 

Oceanul-zeu s-a revelat și, după cuvântul său,

Rama l-a pus pe vanara Nala să podească oceanul.

 

Ajuns în Lanka pe acel pod, eliminind pe Ravana în luptă,

Rama a răscumpărat-o pe Seetha, bănuitor, din casa dușmanului.
Rama a vorbit aspru  Seethei  printre maimuțe și demoni

Dar devotata Seetha s-a aruncat în foc la vorbele lui.

 

La cuvântul zeului-Foc, Rama și-a dat seama că ea e fără păcat.

El strălucea când zeii îl reverau pentru eliminarea lui Ravana.

 

Cele trei lumi, ființe, zei, eremiți au exultat

la marea împlinire a marelui suflet Raghava.
Întronând pe Vibheeshana  căpetenie demonilor din Lanka,

Rama a scăpat de orice incertitudine, exceptând pe Jatayu.

 

Maimuțele moarte s-au ridicat cum s-ar fi trazit din somn,

călătorind cu aero-vehiculul Pushpaka la  Ayodhya.
Rama a mers la schitul Înțeleptului Bharadwaja,

trimițând înainte pe Hanuman  în apropiere de Bharata.

 

Părăsind ermitajul lui Bharadwaja, s-a îmbarcat în

Pushpaka până la Nandigrama, unde era Bharata.

 

Întâlnindu-și frații în satul Nandigrama, tăidu-și pletele,

nemaipustnic, gospodar, cu Seetha și-a recăpătat regatul.

Când Rama este întronat, lumea va fi înalt regalată.

Astfel, Narada prevede viitorul și i-l spune lui Valmiki .

 

Când tronează Rama, oamenii nu vor vedea morți copiii lor,

Doamnele vor fi devotate soților și nu vor văduvi în timpul vieții lor.

 

În împărăția lui Rama nu-s temeri de incendii, furtuni sau boli,

nici teamă de foame ori hoți, nici vitele nu se îneacă în inundații.

 

Fie oraș, fie sătuc va fi sătul de ban și grâu,

veselia poporului va fi ca în timpuria eră Krita.

 

Ritualuri de cal, aur donat, la fel milioane de vaci, bogăție

Brahmanilor și savanților, iluminatul Rama trăind în Brahma.
În această lume, Raghava va stabili dinastii

și va menține sistemul de patru caste,

 

punând pe fiecare în propria sa probitate

pentru o armonie socială perfectă.
Zece-unsprezece mii de ani

Rama călătoreste în adăpostul lui Brahma.
Această Ramayana este sfântă, oricine citește legenda lui Rama

va fi cu adevărat liber de toate păcatele.

 

Citind-o un Brahman din clasa profesorală excelează în vorbire,

un Kshatriya din clasa cnducătoare obține moșii,

 

un  Vyshya din clasa comercială câștigă bani

un  Shudra din clasa muncitoare își dobândește excelența personală.

 

Astfel Înțeleptul Narada a dat Înțeleptului

Walmiki miezul Ramayanei.

 

 

DIMITRIE  GRAMA

poeme tactile 2

 

…..intimitate cu tine?

cu mofturile tale?

intimitate cu mine?

cu propriul meu cuget?

buna ziua, orbule!

buna ziua, surdule!

buna ziua!


fara de raspunsuri…..


….plaja, apa, soare,

lume in chiloti si fara

si copii, multi copii

-ba, adu si mie o bere!

-te-n mata de curva

i-ati singur!

-sa-mi lingi curu, boule!

 

….intimitate

cuvinte noi,

lume, copii, apa, soare.


 

….caut un pom

caut o padure

o pestera, ceva

caut vipere si sobolani

caut alta intimitate….

 

Dimitrie, plaja Mamaia, August 2017

 

 VIOREL  ROMAN

Superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (40)

Ion Novăcescu, dr. în istorie, Cluj-Napoca, 2009: Se pare că noi, românii, în toată istoria noastră, ne-am mişcat în contratimp cu restul celorlalte naţii europene şi mai tot timpul, am mers ca racul. Blestemaţi de la naşterea noastră ca popor, am făcut un pas înainte, doi înapoi, până ce am picat în prăpastie. Mereu, cu o plăcere, aş zice, sado-masochistă, ne-am aruncat în hău şi ne-am chinuit zeci de ani să ieşim la liman. Ne-am îndreptat şalele puţin şi … brusc şi fără motive întemeiate, iar ne-am dat de-a berbeleacul în fundul puţului. Mă tem că suntem cea mai masochistă şi cea mai defectă mintal naţiune a Europei…

VR: … romanii, urmasii Imperiului Roman, popor de limes in calea tuturora, in acelasi timp orientali si occidentali, greci si latini, au facut parte din Imperiul bizantin, turc, rus si din Sfantul Imperiu Roman. Din 2007 fac parte, cu toate ca majoritatea e greco-ortodoxa, din Uniunea Europeana si Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic. Asta a permis ca cinci milioane sa plece in Europa de vest unde deja se nasc mai multi copii, decat in tara. Daca viitorul romanilor e mai mult occidental, decat oriental atunci si psihologia ortodocsilor moldo-valahi in raport cu Europa latina merita o nou abordare, mai ales ca ortodocsii si catolicii n-au gasit inca o formula a refacerii unitatii de credina in UE, nici in fata invaziei afro-asiatice, arabe, idolatre si agresiunii terorismului islamic.

 

Cine, cum a declansat razboiul mondial (5)

Dupa Grecia si Romania cu cereri de 360 si 20 de miliarde se Euro, Polonia cere acuma Germaniei intre 840 si 1.000 miliarde de Euro, cu toate ca in 1953 la Londra a renuntat la despagubiri de razboi, spune purtatorul de cuvant al d-nei Angela Merkel.

Refuzul Poloniei fata de cererea modesta, fireasca a Germaniei (opinie si a analistilor rusi) de a avea un culoar spre Danzig, a declansat razboiul in urma careia Polonia s-a extins spre vest. Totul incepe cu actiuni ostile fata de germani de catre poloneji, dupa ce Churchill le-a dat garantii ca dupa razboi vor ocupa Danzigul, Prusia inferiora si se vor extinde pe seama germanilor pana pe Oder-Neiße. Asta voia Poloniei inca din anii 20, cand Germania invinsa si dezarmata, putea fi usor atacata din est.

In Ribbentrop: Oder: Die Verlockung des nationalen Aufbruchs. Eine politische Biographie, ed. Duncker & Humblot, Berlin 2013, 409 p., Stefan Scheil ne facem sa-l intalegem pe Churchill cand supune spre aprobarea guvernului sau respingerea propunerilor germane, valabile si pentru Polonia: “Hitler este doar un om care va deceda mai curând sau mai târziu. Pentru Imperiul Britanic pericolul nu este Hitler, ci Germania. Noi trebuie să-l convingem pe Hitler să atace URSS-ul pentru că acolo va fi sfârșitul lui, iar noi vom dezmembra Germania.” (Stenogramele ședințelor guvernului britanic / Leon Kilzer: Churchill´s  deception – The dark secret that distroyed Nazi Germany.)

Polonia a fost nici mai mult, nici mai putin decat pionul otravit, care a distrus Imperiul German si a restabilit dominatia ruso-anglo-saxona in Europa, periclitata de Hitler. Uniunea Europeana este insa un proiect al pacii si colaborarii, membrii nu pot avea conflicte cu vecinii, de aceea surprinde pretentie absurda a Poloniei, simultana cu Brexit-ul si ne reaminteste involuntar de proiectul lor comun antigerman incununat de suces, pana la Gorbaciov.  

 

Dragi Colegi din Comisia de Cibernetica  


In trend-ul unei traditii, deja, in Comisie, rog primiti [priviti si e-priviti – daca se poate] unele repere la care ma voi referi pe cat posibil in Sedinta Comisiei din 12 septembrie, marti, probabil in jurul orei 17 / de la ora 16 distinsul coleg Daniil Dragos prezinta tema  Domniei sale.

Repere deci:

* HOW DOES CHANGE COME ABOUT? ABOUT SOCIETAL INTERACTIVE CHANGE, LAMBERT Academic Publishing, Saarbrücken, Germany, 2017. ISBN 978-3-330-03603-1, 261 pages (in English).



Publisher: International Journal of Sociology Study belongs to the ‘Science and Engineering Publishing Company’ (SEP), pp.10-25, Pub. Date: 2014-03-05   http://www.seipub.org/ijss/AllIssues.aspx

** *Mark-up regarding the study“clio-cibernetics” fronted by the Theory of ciclicity onto history (Neagu Djuvara) and Cliomathematics (Mircea Malita). Toward a trans-society with geo-eco-bioevolution / pp. 24-27,

Publisher: JETK Volume 7/2015,


****  Scholar Mihai Draganescu’s Role within the Scientific Knowledge Innovative Structural-Phenomenological Approach of the Chaordic Systems Alongside the Holistically Evolving Eco-Bio-Geo-Paradigms

[toate adresele de site asigura download-are gratuita si sigura]

Va multumesc pentru planificarea comunicarii si atentie!

Cu respect,

Nicolae Bulz

 

ALEX  CETĂȚEANU

 

Salutari la toti ! Adevar vrem…si numai adevar !

 ”Adevarul nu poate fi ascuns, cum nu pot fi ascunse soarele si luna”, parca asa a zis Budha !

Nu sunt povesti – am vazut acesta “declaratie de razboi” (de mai jos) la Muzeul Holocaustului din Washington DC, unde am fost in semn de respect (si documentare) pentru victimele nevinovate ale razboiului- “collateral casualties” cum se spune acum… Cu ea ar trebui sa incepa istoria tragediei milioanelor de cetateni de origine semita ai diferitelor tari ale Europei.

 Ce se intampla, chiar in zilele noastre, cand talibanii (de exemplu) declara razboi unei tari ? Evident, apar consecinte si de obicei nu cei vinovati “platesc”!

Ce trebuia sa faca Hitler in fata acestei declaratii de razboi ? Abia in 1942 (!) nazistii au taiat ratia de lapte la familiile de evrei ! Foamete mare in Germania, dar si mai mare in lagarele de concentrare, nu ca in cele din Canada si SUA (Internment Camps – 40 numai in Canada), unde au fost internati toti potentialii sabotori,  italieni, japonezi, evrei (517 trimisi chiar de Churchill), comunisti canadieni etc. Se putea astepta cineva ca “odiosul tratat Ribentrop- Molotov” sa fie inlocuit cu si mai odiosul tratat Churchil-Roosvelt-Stalin ?  Aceasta declaratie a lui Churchill explica totul, multumesc domnule dr. Viorel ! – nu stiam de ea, dar stiam de alte “capcane” intinse Germaniei, care nu vroia sa se lupte cu aproape toata planeta. Numai de atragerea SUA in razboi nu aveau nevoie – machiavelica manipulare cu Pearl Harbour !

Daca veti citi cartea “Out of the Night” a unui agent NKVD cu pseudonimul Jean Valtin (in realitate Richard Herrmann Julius Krebs), scrisa inainte de 1941 (best seller in SUA !) , o sa va “cruciti” cand veti vedea actele de terorism savarsite de bolsevicii lui Stalin impotriva Germaniei, Angliei, Statelor Unite…

In 2020 se vor deschide arhivele “regelui nazist” sau “tradator” Edward al VIII-lea al Angliei, care nu concepea lupta impotriva comunismului (il iubea foarte mult pe unchiul lui, tarul Nicolae al II-lea) decat in alianta cu Germania.

Am fost in Bahamas (unde a fost izolat intre anii 1940-1945)pe urmele lui. Impresionante si infiorator de adevarate , cu o premonitie incredibila, declaratiile acestui mare indragostit de madame  Simpson , “care a dat un regat, pentru o femeie !…Oare asa a fost ?

“Imi place Platon…dar mai mult imi place adevarul !

Cate nu ar mai fi de spus…dar nu am timp,  am treburi – este soare pe tarmul fluviului St. Laurent si…vine ELMA !

 

Cu stima,

Alex C.

 

THE JEWS DECLARE WAR ON GERMANY (1933).

 

ICJiyM Wrillur Far MiliL

 

My. 10,25fl. J-’RIIJAY’. M.\ll(‘][ S4. 1931.

 

JUDEA DECLARES WAR ON Gl

 

Jews Of All The World Unite In Ac

 

“Judea Declares War on Germany!” – Daily Express headline, March 24, 1933.

 

“Judea Declares War on Germany! Jews of all the World Unite! Boycott of German Goods!

Mass Demonstrations!” – These were all headlines in the Daily Express on March 24, 1933.

 

“The Israeli people around the world declare economic and financial war against Germany.

Fourteen million Jews stand together as one man, to declare war against Germany. The Jewish

wholesaler will forsake his firm, the banker his stock exchange, the merchant his commerce and

the pauper his pitiful shed in order to join together in a holy war against Hitler’s people.” – Daily

Express, March 24, 1933.

 

“Each of you, Jew and Gentile alike, who has not already enlisted in this sacred war should do so

now and here. It is not sufficient that you should buy no goods made in Germany. You must

refuse to deal with any merchant or shopkeeper who sells any German-made goods or who

patronises German ships or shipping…. we will undermine the Hitler regime and bring the

German people to their senses by destroying their export trade on which their very existence

depends.” – Samuel Undermeyer, in a Radio Broadcast on WABC, New York, August 6, 1933.

Reported in the New York Times, August 7, 1933.

 

Joining with Samuel Untermeyer in calling for a war against Germany, Bernard Baruch, at the

same time, was promoting preparations for war against Germany. “I emphasised that the defeat

of Germany and Japan and their elimination from world trade would give Britain a tremendous

opportunity to swell her foreign commerce in both volume and profit.” – Baruch, The Public

Years, by Bernard M. Baruch, p. 347 (New York: Holt, Rinehart and Winston, 1960).

 

Samuel Untermeyer was a Jewish leader and close friend of presidents Wilson and Roosevelt.

Bernard Baruch was a presidential adviser to Wilson, Roosevelt and Truman.

 

“This declaration called the war against Germany, which was now determined on, a ‘holy war’.

This war was to be carried out against Germany to its conclusion, to her destruction” (Diese

Erklarung nannte den Krieg gegen Deutschland, der nun beschlossen sei, einen heiligen Krieg.

 

 

Dieser Krieg miisse gegen Deutschland bis zu dessen Ende, bis zu dessen Vernichtung, gefiihrt

werden). – Dr. Franz J. Scheidl, Geschichte der Verfemung Deutschlands.

 

“War in Europe in 1934 was inevitable.” – H. Morgenthau, Secretary of the U.S. Treasury, Hearst

Press, September, 1933 (also quoted in “The Palestine Plot” by B. Jenson, p. 1 1 (printed by John

McKinley, 11-15 King Street, Perth, Scotland)).

 

“For months now the struggle against Germany is waged by each Jewish community, at each

conference, in all our syndicates, and by each Jew all over the world. There is reason to believe

that our part in this struggle has general value. We will trigger a spiritual and material war of all

the world against Germany’s ambitions to become once again a great nation, to recover lost

territories and colonies. But our Jewish interests demand the complete destruction of Germany.

Collectively and individually, the German nation is a threat to us Jews.” – Vladimir Jabotinsky

(founder of the Jewish terrorist group, Irgun Zvai Leumi) in Mascha Rjetsch, January, 1934 (also

quoted in “Histoire de l’Armee Allemande” by Jacques Benoist-Mechin, Vol. IV, p. 303).

 

“Hitler will have no war (does not want war), but we will force it on him, not this year, but

soon.” – Emil Ludwig Cohn in Les Annales, June, 1934 (also quoted in his book “The New Holy

Alliance”).

 

“We Jews are going to bring a war on Germany.” – David A. Brown, National Chairman, United

Jewish Campaign, 1934 (quoted in “I Testify Against The Jews” by Robert Edward Edmondson,

page 188 and “The Jewish War of Survival” by Arnold Leese, page 52).

 

“We want to bring about a deep hatred for the Germans, for German soldiers, sailors, and

airmen. We must hate until we win.” – Lord Beaverbrook, quoted in Niemals! by Heinrich

Goitsch.

 

“There is only one power which really counts. The power of political pressure. We Jews are the

most powerful people on earth, because we have this power, and we know how to apply it.” -

Vladimir Jabotinsky, Jewish Daily Bulletin, July 27, 1935.

 

“Before the end of the year, an economic bloc of England, Russia, France and the U.S. A will be

formed to bring the German and Italian economic systems to their knees.” – Paul Dreyfus, “La

Vie de Tanger” May 15, 1938.

 

On the 3rd of June, 1938, the American Hebrew boasted that they had Jews in the foremost

positions of influence in Britain, Russia and France, and that these “three sons of Israel will be

sending the Nazi dictator to hell.” – Joseph Trimble, the American Hebrew.

 

“Germany is our public enemy number one. It is our object to declare war without mercy against

her. One may be sure of this: We will lead that war!” – Bernard Lecache, the president of the

“International League Against Racism and Anti-Semitism,” in its newspaper “Droit de Vivre”

(Right to Life), 9 November, 1938.

 

“The war now proposed is for the purpose of establishing Jewish hegemony throughout the

 

world.” – Brigadier General George Van Horn Mosely, The New York Tribune, March 29, 1939.

 

“I wish to confirm in the most explicit manner, the declaration which I and my colleagues made

during the last months, and especially in the last week: that the Jews “stand by Great Britain and

will fight on the side of the democracies.” Our urgent desire is to give effect to these

declarations. We wish to do so in a way entirely consonant with the general scheme of British

action, and therefore would place ourselves, in matters big and small, under the co-ordinating

direction of His Majesty’s Government. The Jewish Agency is ready to enter into immediate

arrangements for utilizing Jewish manpower, technical ability, resources, etc.” – Chaim

Weizmann, President of the World Jewish Congress, Head of the Jewish Agency and later

President of Israel, the London Times, September 5, 1939, and the London Jewish Chronicle,

September 8, 1939.

 

“The millions of Jews who live in America, England and France, North and South Africa, and,

not to forget those in Palestine, are determined to bring the war of annihilation against Germany

to its final end.” – Central Blad Voor Israeliten in Nederland, September 13, 1939.

 

“Stop talking about peace conditions! Break Germany in pieces!” – The Daily Herald, No.7426, 9

December, 1939.

 

“The Jews, taken collectively, view this war as a holy war.” – The Daily Herald, No. 7450, 1939,

quoted in “Reichstagsbrand, Aufklarung einer historischen Legende,” by U. Backes, K.H.

JanBen, E. Jesse, H. Kohler, H. Mommsen, E Tobias.

 

“Even if we Jews are not physically at your side in the trenches, we are morally with you. This

war is our war and you fight it with us.” – Schalom Asch, Les Nouvelles Litterairres, February

10, 1940.

 

“In losing Germany, Jewry lost a territory from which it exerted power. Therefore it was

determined to re-conquer it.” – Louis Marschalko, “The World Conquerors : The Real War

Criminals.”

 

“The World Jewish Congress has been at war with Germany for seven years.” – Rabbi M.

Perlzweig (head of the British Section of the World Jewish Congress), Toronto Evening

Telegram, February 26, 1940.

 

“The Second World War is being fought for the defense of the fundamentals of Judaism.” -

Rabbi Felix Mendlesohn, Chicago Sentinel, October 8, 1942.

 

“We are not denying and are not afraid to confess that this war is our war and that it is waged for

the liberation of Jewry… Stronger than all fronts together is our front, that of Jewry. We are not

only giving this war our financial support on which the entire war production is based, we are not

only providing our full propaganda power which is the moral energy that keeps this war going.

The guarantee of victory is predominantly based on weakening the enemy forces, on destroying

them in their own country, within the resistance. And we are the Trojan horses in the enemy’s

fortress. Thousands of Jews living in Europe constitute the principal factor in the destruction of

 

 

 

our enemy. There, our front is a fact and the most valuable aid for victory.” – Chaim Weizmann,

President of the World Jewish Congress, Head of the Jewish Agency and later President of

Israel, in a Speech on December 3, 1942, in New York.

 

“Played golf with Joe Kennedy (U.S. Ambassador to Britain). He says that Chamberlain stated

that America and world Jewry forced England into World War II.” – James Forrestal, Secretary

of the Navy (later Secretary of Defense), Diary, December 27, 1945 entry.

 

“It is untrue that I or anyone else in Germany wanted war in 1939. It was wanted and provoked

solely by international statesmen either of Jewish origin or working for Jewish interests. Nor had

I ever wished that after the appalling first World War, there would ever be a second against either England or America.” – Adolf Hitler, April, 1945.

 

The joke doing the rounds of the British Union of Fascists at this time, was that the Jewish

national anthem was, ‘Onward Christian Soldiers.’

 

INVENTATORII DE BOLI
- CUM SUNTEM NOI TRANSFORMAȚI ÎN PACIENȚI


 Dintotdeauna, oamenii au căutat cuvinte care să exprime o stare de boală. Însă jargonul medical, așa cum este el înregistrat în dicționarele medicale, conține mai mulți termeni decât orice alt limbaj profesional, unele concepte având până la opt sinonime. Cu cât o afecțiune este mai puțin înțeleasă, cu atât este numită prin mai mulți termeni. Jörg Blech (n. 1966) este un jurnalist și autor german, care în anul 2003 a publicat „Inventatorii de boli – manevrele și manipulările industriei farmaceutice”. În această carte salutară, el demonstrează faptul că oamenii din țările bogate, industrializate, ca și bogații din țările mai puțin dezvoltate, cad frecvent victime ale patologizării vieții lor de zi cu zi. Blech nu minimalizează importanța bolilor reale și nici nu neagă tratamentele medicale vitale. El doar protestează împotriva modului în care corporațiile farmaceutice ne patologizează viața de zi cu zi, inventând boli pentru a-și promova produsele. Printre non-bolile pentru care oameni perfect sănătoși sunt îndemnați să solicite tratament medical se numără: căderea părului, îmbătrânirea oaselor, nivelul colesterolului, tensiunea arterială, performanța sexuală scăzută, intestinul iritabil, sarcina, nașterea, nefericirea, timiditatea, mahmureala, obrăznicia copilului, frica, menopauza, schimbările hormonale la vârstnici, genele defecte și, în cele din urmă, moartea Blech explică în cartea sa, pe larg, trucurile la care au recurs concernele farmaceutice pentru a-și vinde produsele. Iată câteva dintre acestea:

- scăderea arbitrară a valorilor colesterolului, pentru ca oameni perfect normali să fie considerați bolnavi;

- frica de osteoporoză la femeile aflate la menopauză, pentru a favoriza consumul de medicamente destinate „prevenirii fracturilor”;

- manipularea bărbaților, pentru a extinde consumul de medicamente care „tratează impotența masculină”;

- supramedicalizarea femeilor, copiilor și persoanelor în vârstă etc.

 

Realitatea este că, în loc să îmbunătățească starea de sănătate, tratamentele pentru aceste afecțiuni o afectează grav. În țările industrializate, tratamentele medicale sunt a treia cauză de deces, dar, având în vedere că tot medicii sunt cei care scriu cauza morții pe certificatele de deces, această statistică este departe de a fi cea reală.

Cum își impun giganții farmaceutici produsele? Cu circa 5.500 de articole ce apar zilnic în peste 25.000 de reviste medicale din toată lumea, studii falsificate, medici manipulați, angajarea unor profesori respectabili din facultățile de medicină care să le promoveze produsele, sponsorizarea participării medicilor la conferințe internaționale, autorizarea ghidurilor medicale și exemplele pot continua. Astfel, Blech punctează faptul că nu numai pacienții cad victime ale acestor practici, ci și medicii, și propune câteva soluții de remediere a acestei situații, printre care și stabilirea unui cod etic în ceea ce privește legăturile medicilor cu industria farmaceutică.

Șase miliarde de bolnavi imaginari


Textul de mai jos face parte din postfața ediției franceze a cărții lui Jörg Blech, scrisă de medicul și scriitorul Martin Winckler:

«La începutul anilor 1980, când am început să practic medicina, am făcut cunoștință cu două „boli” foarte răspândite în Franța, dar care nu figurau în niciun tratat de patologie: criza de ficat și spasmofilia. Ambele loveau mai ales femeile. Pacienții care se prezentau ca suferind de aceste boli veneau cu sutele în fața tânărului medic care eram pe atunci și nu înțelegeam de ce numeau ele astfel niște suferințe care, în ochii mei, aveau un cu totul alt nume decât cel pe care-l utilizau ele.

Femeile care „sufereau de ficat” îmi vorbeau de simptome care apăreau o dată sau de două ori pe lună, de obicei înainte de ciclul menstrual: grețuri, vărsături și mai ales o durere de cap violentă, accentuată de lumină și zgomote, care le determina să meargă în dormitor, într-un întuneric total. Cele care se autocalificau drept „spasmofilice” îmi descriau simptome mai puțin sistematizate – furnicături sau paralizii ale membrelor – ambele însoțite de o angoasă considerabilă.

Pe parcursul studiilor mele, am avut șansa de a fi format de medici curioși și dotați cu bun simț. Ei m-au învățat că așa-zisa „criză de ficat” este o migrenă însoțită de simptome digestive, iar femeile „spasmofile” sunt cele angoasate, suferind de crize de panică. Prin urmare, știam că nici unele nici celelalte nu erau atinse de o boală reală, ci reacționau în acest fel personal la agresiunile vieții. Iar ușurarea suferințelor lor putea fi realizată prin metode terapeutice simple și, în primul rând, prin dez-dramatizarea simptomelor lor. Însă dificultatea nu consta în „rectificarea diagnosticului”. Ele îmi ascultau explicațiile cu interes, căci nu li se mai dăduseră asemenea detalii. Ceea ce nu puteau ele să conceapă era faptul că nu aveau nevoie de un tratament pe termen lung.

Femeile cu migrene fuseseră deja supuse la radiografii ale vezicii și la câteva prelevări de sânge care arătaseră „ceva suspect”, un „sediment” în vezică, de pildă. Existența acestui „semn obiectiv” justifica prescrierea de „hepatotrope” și de alte medicamente colagoge, termen pseudo-savant al medicamentelor pentru ficat și bilă, recomandate, nu-i așa?, a fi luate 365 de zile pe an.

 

Spasmofilicele, care erau și ele îndreptățite la prelevări sanguine și uneori la electrocardiograme total neinterpretabile (dar liniștitoare, le spuneau medicii), nu erau mulțumite când le explicam că magneziul pe care-l înghițeau 15 zile pe lună de ani de zile nu era decât un placebo și că anxietatea lor cronică avea mai multe șanse de atenuare printr-o psihoterapie adecvată și un mediu în care să nu mai fie văzute ca bolnave.

„Un om sănătos este un bolnav care se ignoră”, declară doct personajul Knock din piesa cu același nume a lui Jules Romain. Acesta pune jaloanele unei viziuni asupra sănătății definită în întregime de către medic. O viziune compusă din dictate și avertismente îngrijorătoare. O viziune teroristă și nevindecătoare. Cartea lui Jörg Blech începe prin a-l cita pe Knock, personaj emblematic pentru lumea în care trăim astăzi, când vorbim despre sănătate. În Franța, găsim în farmacii mii de mărci de medicamente. În schimb, lista de medicamente esențiale, indispensabile tratării principalelor afecțiuni ale locuitorilor țărilor sărace, stabilită de Organizația Mondială a Sănătății, numără 325. Să însemne aceasta că, dacă avem mai multe medicamente suntem mai bine îngrijiți? Evident, nu!

Un astfel de Knock, transformat în Big Brother în țările bogate, este subiectul cărții lui Jörg Blech. De 50 de ani încoace, industria de medicamente Big Pharma a crescut neîntrerupt, făcându-ne să credem că ne vrea binele. Nici vorbă de-așa ceva! Industria de medicamente (și, o dată cu ea, cea a aparaturii de dozaj biologic, a mașinăriilor de diagnostic, a cosmeticelor și a instrumentelor chirurgicale) au făcut din deviza personajului lui Jules Romain laitmotivul lor, modificând-o un pic: „Orice om sănătos e un posibil consumator, cu condiția să fie făcut să creadă că e bolnav”. Termenul esențial aici este „consumator”.

Aud adesea politicieni care blamează comportamentul cetățenilor „consumatori” când vine vorba de sănătate. Câtă ipocrizie! Pe de-o parte, cetățeanul de azi este îndemnat să consume bunuri materiale, pentru a menține creșterea industrială. Pe de altă parte, i se reproșează că solicită îngrijiri inutile, care grevează bugetul securității sociale. În această ecuație sunt uitate două elemente importante, care-i caracterizează pe „consumatorii” de azi, ca și pe pacientele de ieri, despre care am vorbit la începutul acestei prefețe: tratamentele care li se prescriau nu serveau la nimic și costau scump asistența socială, dar femeile le luau în mod ritualic, în speranța că acestea aveau să le prevină simptomele. Cum frecvența migrenelor și a crizelor de angoasă variază mult în timp, în funcție de condițiile de viață, ele atribuiau tratamentului ameliorările spontane și lipsei acestuia reaparițiile spontane (adesea inevitabile) ale simptomelor.

Pe scurt, femeile erau prinse între două focuri. Ca mulți dintre consumatorii de îngrijiri medicale din ziua de azi. Căci, la urma urmei, cine le prescrisese aceste tratamente? Cine le convinsese că aveau absolută nevoie de ele? Medicii, învestiți cu aura de încredere, conferită de titlul lor. Iar acești medici, de ce credeau ei în aceste diagnostice inexistente? Pentru că le fuseseră predate la facultate și ulterior întreținute de către vizitatorii farmaceutici, care veneau să le propună tratamentele pe care le așteptau pacienții lor.

    După 20 de ani, merg lucrurile mai bine? Nu, chiar mai rău. E adevărat, „criza de ficat” a dispărut din limbajul medicilor francezi (și al învățământului medical), dar industria a înțeles bine ce profit poate să scoată de pe urma celor 15% din populație care suferă de migrene: tratamentele și remediile antimigrenoase, unele mai scumpe decât altele, sunt din ce în ce mai numeroase. Și acestea le sunt prescrise pacienților fără a li se spune că medicamentele cele mai vechi și mai bine cunoscute sunt și cele mai ieftine și mai eficiente.

În Franța, spasmofilia nu mai face parte dintre diagnosticele oficiale, dar prescrierea anxioliticelor și a antidepresivelor este cea mai frecventă dintre toate țările industrializate. Căci, ne explică Jörg Blech, dacă în trecut se spera găsirea unui tratament pentru fiecare boală, azi, mai mult ca oricând, negustorii de sănătate par să vrea să găsească o boală pentru fiecare moleculă fabricată.

 

Manipulând membri influenți ai comunității medicale, lobby-iștii industriei de medicamente au modificat încet-încet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială…), cu scopul de a crește numărul pacienților „susceptibili a fi tratați”. Căci a convinge oameni perfect sănătoși că trebuie să se îngrijească pe viață este pentru fabricanți o veritabilă rentă viageră. Și pentru a ne face să credem o asemenea absurditate, ei ne induc ideea că, dacă nu ne îngrijim anticipat, vom fi debilitați de boli cardio-vasculare, ne vom pierde facultățile mintale din cauza degenerescenței neurologice, vom muri de cancer… și câte și mai câte. Iar principalul argument de vânzare al negustorilor de sănătate este frica.»

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

*

George Soros

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

S-a născut la Budapesta ca György Soros în familia scriitorului evreu Tivadar Soros și în copilărie a supraviețuit Holocaustului evreilor din Ungaria. Tatăl său, entuziast al limbii esperanto, și-a schimbat numele de familie din Schwartz în Soros – cuvânt care în esperanto înseamnă „va crește”.[5] În octombrie 2009, averea sa, estimată de revista Forbes, valora aproape opt miliarde de euro.[6] Soros a fost și continuă să fie proprietarul unor fonduri mutuale, între care celebrul Quantum Group of Funds. Fondurile sunt grupate în holdingul Soros Fund Management, al cărui președinte este George Soros. În iunie 2009, valorile deținute de Soros Fund Management erau estimate la 4,2 miliarde de dolari.[7]Soros a devenit celebru după ce, în anul 1992, a făcut un profit de un miliard opt sute de milioane de dolari, mizând la bursă pe deprecierea lirei sterline.[6] Ulterior, autoritățile britanice au fost nevoite să scoată lira din mecanismul de schimb valutar al Uniunii Europene. În 1993 Soros a înființat Fundația pentru o Societate Deschisă, numită și „Fundația Soros”.Soros își exprimă frecvent opiniile cu privire la problemele politice, economice și monetare de actualitate, publicând cărți și articole de presă, precum și dând interviuri difuzate la radio și TV.[8]Relațiile cu guvernele europene. În timpul crizei imigranților din Europa, în 2015, Soros a îndemnat guvernele europene să contribuie cât mai mult la ameliorarea dezastrului umanitar ce se desfășura, fundațiile finanțate de el activând, ele însele, pentru salvarea și adăpostirea refugiaților. Grupări naționaliste l-au criticat pentru aceasta, acuzându-l chiar că el ar fi de vină pentru dislocarea refugiaților.[9] Guvernul de la Budapesta în special a devenit un agresiv critic al lui Soros, de exemplu un discurs ținut în fața Parlamentului European, în care cerea Uniunii să limiteze cheltuielile excesive pentru politica de coeziune și agricultură a fost aspru criticat.[10] Conform lui Soros, conflictele sale repetate cu guvernul Ungariei au la bază ideea că „Planul lui [Viktor Orban] consideră că frontierele naționale sunt obiectivul, iar refugiații sunt un obstacol. Al nostru consideră că protejarea refugiaților este un obiectiv, iar frontierele sunt un obstacol.”[11]

Dosarele istoriei: Ascensiunea toxica a lui George Soros de Julian Chitta

Ultima serie de interviuri ale lui George Soros, transmisa de reteaua TV americana PBS, a coincis cu publicarea unei carti semnate de doi autori americani, David Horowitz si Richard Poe, intitulata “The Shadow Party: Hillary Clinton, George Soros and the Sixties Left Took Over the Democratic Party” (Partidul din umbra: Hillary Clinton, George Soros si stanga anilor 1960 au luat, cu forta, Partidul Democrat).
In aceasta carte, autorii familiarizeaza publicul cu modul in care George Soros a acumulat o avere vasta, de peste 27 de miliarde de dolari, ce i-a permis sa finanteze campaniile electorale ale lui Barack Obama si Hillary Clinton, contribuind cu sume enorme pentru sprijinirea miscarilor politice de stanga din lume.

George Soros si-a facut banii prin manipularea valutelor si prin fonduri speculative, “hedge funds”, mijloace de investii accesibile numai unor anumiti investitori, care platesc taxe de participare si taxe de performanta.
Fondul, in sine, nu este reglementat de guvern, si nu are obligatia sa emita rapoarte publice.
Prin manipulari speculative, fiind al patrulea fond din lume, ca marime, Soros Fund Management a “ranit mortal” Banca Angliei si a provocat daune imense economiilor Indoneziei si Thailandei.
Presedintele Indoneziei, Susilo Bambang Yudhoyono, l-a numit pe George Soros “criminal economic international”.
Prin diverse organizatii subordonate acestui “hedge fund”, Soros a cumparat valuta la pret scazut, a stocat-o cateva luni, pana cand, din cauza absentei de pe piata, valoarea acelei valute a crescut, dupa care a inundat piata cu ea, realizand niste profituri extraordinare, in timp ce tarile respective au fost scufundate intr-o inflatie rampanta.
Autorii cartii concluzioneaza ca intentiile lui George Soros, dupa cucerirea Partidul Democrat din SUA si aservirea lui totala, sunt de a baga Statele Unite in schema lui pentru o lume “cu un singur guvern si cu o singura moneda”, pe care o vrea sub controlul sau absolut.
Interviurile cu George Soros, difuzate recent de PBS, ne arata ca personalitatea cu multe fete, plina de controverse, a acestui om, devine de-a dreptul socanta.

Viata si ideile lui Soros
Nascut in Ungaria, in 1930, intr-o familie de evrei, Schwartz Gyorgy si-a schimbat numele in “Soros” (in maghiara ‘insiruit’), pentru a scapa de prigoana antisemita.
La varsta de 12 ani, ajuta Gestapoul in depistarea evreilor ascunsi in Budapesta, primind, in schimb, bunurile acelor nenorociti dusi spre lagarele naziste de concentrare.
Admitand aceasta in public, in fata a milioane de telespectatori, Soros a adaugat cu un tupeu de necrezut: “Aceia au fost anii cei mai fericiti din viata mea” .
Intrebat daca a regretat ceva, din acele fapte oribile, pe care reporterul le-a pus pe seama copilariei, Soros a raspuns cu un “Nu!” categoric.
Organizand un grup “caritabil”, asa numitul Open Society (Societatea Deschisa), Soros si-a formulat ideile de baza pentru a ajunge la telul sau, o lume cu un guvern unic, cu o moneda unica, sub sefia lui.
Abraziv si brutal in argumente, a sustinut ca in multe privinte viata si opera lui sunt de natura mesianica, pentru a salva omenirea de propriile greseli economice:
“Eu sunt aidoma Dumnezeului semit din Vechiul Testament. Dumnezeu era invizibil, atotputernic, atotvazator, benevolent, dand pedepse juste. Exact asa sunt eu!”, declara Soros.
George Soros este cel mai acerb sustinator al ideii unei totale denationalizari a lumii. Cu toate acestea, citand succesele sale in fostele tari din sfera comunista sovietica, Polonia, Ungaria, Romania, Georgia, Moldova si tarile baltice, Soros se plange:
“Si totusi, obstacolul numarul unu in stabilirea unei lumi, aproape perfecte, cu guvern, economie, si bani unitari, sub un management rational, e interferenta Statelor Unite, care trebuie puse sa marsaluiasca in ritm cu fortele istoriei”.

Pentru a ajunge la tinta lui, Soros preconizeaza distrugerea tarilor care se opun viziunii lui, prin manipulari de fonduri valutare, prin crearea de inflatie, cresterea dobanzilor bancare si a preturilor pentru energie si alimente.
Propune “prabusirea dolarului intr-un mod controlat”, in asa fel incat consumatorii sa nu-si dea seama de ce se intampla, optand pentru noii bani desenati de el.
Toate ar fi bune si frumoase, pentru George Soros, in afara de faptul ca Partidul Democrat din SUA, in care el a investit atat de mult, a fost marginalizat de electorat, la ultimele alegeri.
China, de asemenea, este un obstacol pentru George Soros. In anul 2000, guvernul din Beijing a reusit sa salveze bursa din Hong Kong, declarandu-l pe George Soros persona non grata.
Nu exista nimic ascuns sau placut despre George Soros. El insusi o admite, motivand insa ca totul este in intersul umanitatii.

La o emisiune din Statele Unite, prezentatorul lasă să ruleze un film cu secvenţe ale Holocaustului. Sunt genul de imagini date pe rapid, cu oameni îndreptându-se spre tren, pentru ca filmuleţul să se încheie cu feţele pierdute în negura adusă de uşile care se închid greoi. Salvat de o mită Numai că Soros n-a fost printre ei. El a scăpat, banul l-a scăpat. Când naziştii au ocupat Budapesta, în 1944, tatăl lui Soros era un avocat de succes. Când a simţit că vor fi probleme pentru evrei, avocatul a îndesat un pumn de bani în buzunarul unui oficial al guvernului maghiar. În schimbul banilor, cel mituit trebuia să îl prezinte pe micul George Soros, atunci în vârstă de 14 ani, drept finul său creştin. Şi “finul creştin” a urmărit evreii care urcau speriaţi în trenuri, ba chiar a mers împreună cu “naşul” său să confişte averile bogaţilor evrei ai Budapestei. În faţa imaginilor, Soros e aproape mut. Din când în când scoate un “îhîm”. Apoi, vorbeşte: “Atunci s-a clădit caracterul meu”. “Cum?”, a întreabat prezentatorul. “Că trebuie să gândeşti în avans, să anticipezi evenimentele atunci când cineva e ameninţat”, a răspuns. Adică să acţioneze precum tatăl său.Soros fiul avea să devină celebru tocmai prin această capacitate de a intui. O ducea la extrem în 1992, când câştiga 1,1 miliarde de dolari şi supranumele de “omul care a spart Banca Angliei” după ce paria corect că guvernul va devaloriza lira sterlină. Nu vorbim, desigur, de un pariu propriu-zis, ci de un instrument financiar numit “short selling”, care permite unui investitor să vândă acţiuni fără a le deţine la propriu. Investitorul vinde aceste acţiuni şi, după ce preţul scade, le cumpără mai ieftin pentru a le înapoia proprietarului. Însă acest instrument funcţionează şi în vânzarea şi cumpărarea de valută, chiar mai lesne. Iar Soros a vândut echivalentul în lire sterline a 10 miliarde de dolari, mizând că lira va scădea.Recent, se pare că el a fost “investitorul misterios” care a câştigat 8,5 miliarde de dolari, după ce a prezis retrogradarea istorică a SUA de la cel mai bun rating AAA, la AA+.Hamal şi ospătar în Londra,Soros a ştiut mereu valoarea banului, că-s miliarde de dolari sau o mână de forinţi. După ce a emigrat în Anglia (1947), a lucrat ca hamal şi ospătar pentru a-şi plăti viaţa şi studiile la London School of Economics. Într-un final, i-a fost acordată o finanţare de 40 de lire pe lună din partea unei societăţi religioase.Financial Times îl descrie drept “profetul de succes al pieţelor” şi consideră că “în ceea ce priveşte funcţionarea pieţelor financiare, Soros a dovedit că este cu câteva decenii înaintea timpului său”. În prefaţa “Alchimiei finanţelor”, publicată de Soros în 2003, fostul preşedinte al Rezervei Federale a Statelor Unite, Paul Vockler, îi contura portretul lui Soros. “Este cunoscut drept un speculator de imens succes, destul de inteligent pentru a se retrage dintr-un joc chiar şi atunci când îl conduce detaşat. Volumul impresionant al câştigurilor sale a fost influenţat de implicarea sa în încurajarea naţiunilor în tranziţie şi în curs de dezvoltare să devină societăţi deschise”, scria Vockler. Lumea “Soroilor”, vampirii economiei mondiale Din această perspectivă, Soros pare omul luminilor, însă o alta ni-l prezintă altfel. Într-un editorial publicat în “New York Times”, Paul Krugman arăta efectul Soros asupra pieţelor financiare. Krugman spune că investitorii de teapa lui Soros nu numai că “mută bani anticipând o criză a unei valute”, ci chiar declanşează o criză “pentru amuzament şi profit”. Americanul propunea şi un nume pentru aceşti investitori: “Soroi”. De altfel, în momentul declanşării crizei, publicaţia The Guardian îl plasa pe Soros pe lista celor vinovaţi de recesiune. O interesantă părere de mijloc ne-a oferit-o Sandra Pralong, preşedinte al Fundaţiei Soros în România între 1990 şi 1993. Pentru ea, Soros este un om cu o înţelegere filozofică atât a istoriei, “cât şi a legilor – o să râdeţi – fizicii cuantice şi ale psihologiei umane”. Că Soros e omul care înţelege perfect distorsiunea pe care o produc gândurile şi aşteptările noastre asupra realităţii, ştie “că nu există obiectivitate, ci o serie de corectări ale percepţiilor eronate care ne duc mai aproape de adevăr”.Îmbogăţit de o lume pe care o condamnă SANDRA PRALONG Geniul lui Soros, crede Pralong, a fost “să ia în serios filozofia şi ştiinţa şi să aplice această înţelegere a fenomenelor în lumea financiară”. Însă Soros pretinde că este un luptător împotriva distorsiunilor pieţii. Adică împotriva structurilor care l-au îmbogăţit. “Soros e primul care oferă antidotul împotriva oamenilor ca el, primul care spune că legile ar trebui să îl împiedice să profite de pe urma distorsiunilor pieţei. Doar că nimeni nu-i ascultă pledoaria despre necesitatea regularizării, a îngrădirii pieţelor financiare şi a penalizării oamenilor ca el”. Un fel de Ulise, pe care lumea ar trebui să-l lege, pentru a nu fi ispitit de glasul sirenelor. La el, sirenele sunt banul şi puterea. Are o avere de 15 de miliarde de dolari. MENTOR Ghidat de ideile lui Karl Popper Societatea deschisă nu este o construcţie filozofică a lui Soros, ci a mentorului său, filozoful englez de origine austriacă Karl Popper (1902-1994). La London School of Economics, Popper a fost profesorul lui Soros. Duşman declarat al regimurilor totalitare, Popper a încercat să opună acestor construcţii unele în care guvernul să fie responsabil şi tolerant, iar mecanismele politice să fie transparente şi flexibile. Într-o astfel de societate, spera Popper, liderii politici pot fi înlocuiţi fără a fi nevoie de vărsare de sânge, iar “viaţa indivizilor e influenţată de deciziile personale ale acestora”. Popper punea la temelia construcţiei sale separarea puterilor în stat, alegerile libere, libertatea de exprimare, respectarea drepturilor omului. Însă Soros avea să adauge că, mai ales astăzi, acestea nu sunt de ajuns. E necesar, crede Soros, şi un “angajament puternic faţă de adevăr”. “Politicienii vor respecta realitatea, în loc de a o manipula, numai dacă oamenilor le pasă de adevăr şi îi pedepsesc pe politicieni atunci când îi dezamăgesc”, scria Soros, într-un eseu.REŢEAUA SOROSModelarea estului, din Polonia până în Georgia Originile sale est-europene l-au făcut să acţioneze frecvent în această zonă, deşi de la distanţă. Rolul său în căderea comunismului este unul colosal, după cum arăta un jurnalist de la “New Statesman”. Deşi, continuă ziaristul, a avut un interes: a fost călăuza americanizării în Europa de Est. Bani pentru anticomunişti Începând cu 1979, a finanţat cu generoasa sumă de trei milioane de dolari pe an disidenţa poloneză, mai ales Mişcarea pentru Solidaritate. Tot el a finanţat şi Carta 77, iniţiativă civică de disidenţă din Cehoslovacia. Un protejat al lui Soros a fost Andrei Sakharov, celebru disident rus, care a protestat faţă de ambiţiile nucleare ale Rusiei şi a criticat invazia sovietică în Afganistan din 1979. În Ungaria, Soros a fondat Institutul pentru o Societatea Deschisă, în 1984, şi a investit sume uluitoare în opoziţie şi în media. Numai că ambiţiile lui Soros nu s-au oprit în perioada comunistă. În spaţiul iugoslav, de pildă, Soros a finanţat opoziţia anti-Miloşevici, deşi poporul s-a încăpăţânat şi i-a adus în repetate rânduri la guvernare pe socialiştii cunoscutului lider. Suma investită: 100 de milioane de dolari. Banii au mers la partidele de opoziţie, şi media “libere”. Rezultatul: regimul Miloşevici cădea în 2000, în urma unei lovituri de stat dictate de Washington. Până şi tribunalul care l-a condamnat pe Miloşevici, cel de la Haga, este cofinanţat de Soros. Până şi acuzaţiile împotriva fostului lider sârb (crime împotriva umanităţii, crime de război, genocid) au fost formulate în urma unor dovezi furnizate de organizaţia controlată, de această dată integral, de George Soros: Human Rights Watch. Revenind la Ungaria, liderii de astăzi sunt crescuţi la şcoala lui Soros. Premierul Orban şi preşedintele Parlamentului maghiar, Laszlo Kover, sunt foşti beneficiari ai unor burse educaţionale Soros. Revoluţia “portocalie” din Ucraina şi cea “a trandafirilor”, din Georgia, au fost intens susţinute de Soros. Soros spune, NATO notează Kosovo l-a interesat pe afacerist datorită zăcămintelor de cărbune şi aur. Cazul demonstrează influenţa lui Soros chiar şi asupra unor organizaţii ca Alianţa Nord-Atlantică (NATO). Să intrăm un pic în amănunte. În iulie 1998, cotidianul New York Times publica povestea complexului minier Trepca, socotit, “cel mai preţios teren din Balcani”. Definiţie destul de exactă, întrucât aici se află cele mai bogate zăcăminte de plumb şi zinc din Europa, iar complexul include topitorii, depozite, unităţi de procesare, linii de cale ferată, o fabrică de baterii şi o uzină electrică. În februarie 2000, o instituţie înfiinţată de Soros, International Crisis Group, se oferea să acorde consultanţă în refacerea Balcanilor, acţiune condusă de NATO. Într-un raport, instituţia îl sfătuia pe Bernard Kouchner, liderul misiunii ONU în Kosovo la acea vreme, să preia controlul asupra complexului, deoarece “pune în pericol sănătatea oamenilor”. În august 2000, 3.000 de soldaţi NATO au dat buzna în singura fabrica funcţională a complexului. Kouchner justifica acţiunea astfel: “Aş fi fost neglijent dacă aş fi admis ca o ameninţare pentru sănătatea copiilor şi femeilor însărcinte să continue fie şi numai pentru încă o zi”.La 11 ani de la acţiunea NATO, Soros trimitea o delegaţie în Kosovo, pentru a negocia cumpărarea rezervelor de cărbune şi a unor zăcăminte metalifere. Valoarea zăcămintelor: circa 300 de miliarde de dolari.ROMÂNIA La 22 decembrie 1989, Soros gândea modul de acţiune potrivit pentru România. Sandra Pralong spune că Fundaţia Soros a scurtat tranziţia, dar şi că ţării îi lipseşte în continuare meritocraţiaCum se justifică aceste acţiuni din Europa de Est? Dacă e să dăm crezare celor de la New Statesman,”societatea deschisă” a lui Soros defineşte, de fapt, o societate prielnică afacerilor sale. Analistul economic Daniel Dăianu – care a scris prefaţa unei cărţi a lui Soros, “Epoca failibilităţii” – are o altă variantă: “Rămân la opinia – spune Dăianu – că Soros a fost mânat în iniţiativele sale filantropice, din colo de generozitate, şi de un sentiment de disconfort, având în vedere sorgintea averii sale”. Nu e o avere obţinută ilicit, continuă Dăianu, dar este una dobândită prin “valorificarea oportunităţilor oferite de un sistem pe care tot el îl critică”. În România, Fundaţia Soros se înfiinţa imediat după căderea regimului Ceauşescu, sub conducerea Sandrei Pralong: “Prima oară l-am întâlnit pe George Soros chiar în ziua Revoluţiei Române, 22 Decembrie 1989″, spune Pralong pentru EVZ. În 1989, ea făcea traduceri în mod voluntar pentru Helsinki Watch, gruparea prin care Soros finanţase anticomunismul din Polonia şi Cehoslovacia. <iframe width=”560″ height=”345″ src=”http://www.youtube.com/embed/BfkN4lp9Ams” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>La 22 decembrie 1989, Soros discuta situaţia RomânieiSoros venise în fugă să se consulte cu cei de la Helsinki Watch despre “ce-ar trebui făcut pentru a ajuta România”, iar Pralong se afla în vizită la directoarea organizaţiei. O întrevedere “expeditivă, dar foarte participativă”. “Soros a întrebat ce ştie fiecare despre situaţia din România, a cerut sugestii despre calea cea mai bună de acţiune şi a tranşat în favoarea trimiterii unei delegaţii la Bucureşti”, îşi aminteşte românca. Pralong a fost aleasă pentru a face parte din această delegaţie.În scurt timp, primea o provocare: să conducă Fundaţia Soros în România. “Am acceptat pentru că era ce-mi doream: să revin în România şi să contribui cumva la tranziţie, la «normalizarea» şi deschiderea societăţii spre ea însăşi şi spre lume”, spune Pralong. O întrebăm ce crede că a reuşit să schimbe în România această organizaţie. “Fundaţia a scurtat timpul de tranziţie. Fără suportul financiar al Fundaţiei, schimbări cum ar fi formarea unei elite educate în sistem occidental şi abilitatea sa de a reforma statul ar fi necesitat încă multe zeci de ani”, estimează dânsa. România a rămas ţara clanurilor şi cumetriilor Fundaţia a scurtat tranziţia, dar a reuşit să creeze în România o “societate deschisă”, ambiţia lui Soros? Se pare că nu, arată Sandra Pralong . “O societate deschisă este nu doar una democratică, ci şi una meritocratică, unde primează regulile abstracte şi nu puterea clanului sau relaţiile de cumetrie”.Aşadar, a avut sau are Soros interese financiare în România? Se prea poate să aibă. Numele său a apărut în contextul exploatării de la Roşia Montană. A fost un episod ciudat: în timp ce Fundaţia Soros ridica semne de întrebare asupra proiectului, George Soros era considerat parte din el. Soros a ţinut să lămurească situaţia. El a spus că nu are “niciun interes în mina de aur de la Roşia Montană, nici prin Gabriel Resources, nici prin Newmont (companie minieră controlată de Soros)”. Totuşi, s-a ferit să spună care este soluţia corectă pentru Roşia Montană. În privinţa Fundaţiei, aceasta “acţionează autonom”, a spus Soros. Într-adevăr, după ce a finanţat-o cu zeci de milioane de dolari (într-un an a alocat chiar 15 milioane), fundaţia reuşeşte acum performaţa de a se susţine de una singură. Însă, ca şi în alte state din Europa de Est, fundaţia pentru “societate deschisă” a lui Soros a fost o călăuză pentru americanizare. Chiar George Soros se descria, fără modestie, drept “omul care a adus americanizarea în Europa de Est”. Şi asta i-a adus putere, puterea creează poziţii dominante, iar acestea produc bani. Mulţi bani. “Am fost fiinţă umană înainte de a deveni om de afaceri. [...] Pieţele financiare sunt într-o permanentă stare de incertitudine, iar banii se fac neglijând ceea ce este evident şi pariind pe neprevăzut”.GEORGE SOROS, miliardar american “Soros oferă antidotul împotriva oamenilor ca el, e primul care spune că legile ar trebui să îl împiedice să profite de pe urma distorsiunilor pieţei. Dar nimeni nu-i ascultă pledoaria.” SANDRA PRALONG, fost preşedinte al Fundaţiei Soros .

Saccsiv – Weblog

GEORGE SOROS , GUVERNUL MONDIAL , NOUA ORDINE MONDIALA , lista lui Soros

Posted in Academia Catavencu, Agentia de Monitorizare a Presei, Alianta Civica, Asociatia Pro-Democratia, Barack Obama, Bilderberg, Council on Foreign Relations, DALAI LAMA, EVREI, George Soros, GUVERN MONDIAL, Human Rights Watch, Mihail Gorbaciov, NOUA ORDINE MONDIALA, Renate Weber, REVOLUTII PORTOCALII, ROCKEFELLER, Romania, RUSIA, Uniunea Sovietica by saccsiv on Decembrie 2, 2008

George Soros

 

György Schwartz ( 1930 – ) , evreu , nascut in Ungaria , speculator , investitor , activist politic , chairman al Soros Fund Management si Open Society Institute , membru Board of Directors  COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ( CFR ) ( NOTA 1 ) . Sprijinitor al Solidaritatii din Polonia , al Cartei 77 in Cehoslovacia , finantator al revolutiilor portocalii ( NOTA 2 ) .

L-a sprijinit si l-a considerat invingator pe Obama inca de cand Hillarry Clinton era pe cai mari . ( NOTA 3 )

Sprijina liberalizarea drogurilor si sinuciderea prin asistenta medicala .

Participant Bilderberg Group . ( NOTA 4 )

La Forumul Economic de la Davos , Elvetia, 27 Ian. 1995 , spunea :

Lumea are nevoie de o noua ordine mondiala si va avertizez ca urmeaza o perioada de puternica dezordine în întreaga lume. “

 

George Soros are stranse legaturi cu Rockefeller ( NOTA 5 ) si este bine cunoscut pentru Black Wednesday , 1992, cand a castiagt 1.1 miliarde de dolari pe spinarea Bank Of England sau pentru fosta criza economica pe care a generat-o in Asia de sud – est .

In 2007 a fost remunerat , ca director de fonduri speculative , cu suma de 2,9 miliarde dolari .

Human Rights Watch

Human Rights Watch are ca pricipale prioritati ( din punct de vedere al numarului de actiuni si al fondurilor investite ) avortul prin absortie si homosexualitatea .

Daca ne uitam pe site-ul lor oficial , la rubrica staff ( si este bine sa ne uitam si sa citim cu mare atentie numele )

http://www.hrw.org/reports/1993/WR93/Hrw-10.htm

il observam pe Aryeh Neier in pozitia de director executiv . Aceste este unul din fondatorii organizatiei dar si presedinte al Open Society Institute ( a lui Soros ) .

Observam si prezenta lui George Soros in conducerea organizatiei .

In 2006 , un grup condus de George Soros cumpara o parte importanta din actiunile studiourilor DreamWorks SKG ( fondata de mogulii Steven Spielberg, Jeffrey Katzenberg si David Geffen ) ( NOTA 6 )

 

La inceputul anilor ’80, George Soros a inceput sa finanteze gruparile de rezistenta, precum si persoanele aflate in dizgratia regimurilor comuniste din Europa de Est, prin „Open Society” („Societatea Deschisa”) sustinut financiar de „Soros Fund Management

In URSS l-a cunoscut si a devenit mentorul lui Mihail Gorbaciov . Numerosi tineri sovietici au luat calea burselor sale si au ajuns in Occident.

Dupa ce a cheltuit 250 de milioane de dolari pentru „transformarea educatiei si economiei ruse”, a mai investit 100 de milioane de dolari pentru a crea in Rusia „International Science Foundation”.

I-a creat o fundatie lui Gorbaciov, cu sediul in SUA. Ca si lui Dalai Lama, la Presidio (California).

In 1992 a fondat – la Budapesta – „Central European University”, care formeaza cadre selectionate din intreaga Europa de Est si fosta URSS. Inclusiv din Romania.

In China adeptii sai au fondat „Fund for the Reform and Opening China”, ei fiind si organizatorii mitingului-maraton din Piata Tien-An Men .

Oficial, a infiintat la Bucuresti , in 1990, fundatia care ii purta numele: „Fundatia Soros”. Ulterior, numele a fost schimbat: „Fundatia pentru o Societate Deschisa” (FSD). A fost printre primele ONG-uri infiintate in Romania.

In realitate, era vorba de o adevarata retea: „Soros Open Network Romania” (Reteau Deschisa Soros din Romania). In cadrul acestei retele functioneaza o mare varietate de organizatii, asociatii, institutii, cluburi etc.

Finanteaza masiv activitatile anti ortodoxe , anti patriotice , pro avort , pro homosexualitate . Oamenii sai au impanzit politicul si „ culturalul „ . Sa vedem cativa dintre ei :

Smaranda Enache, membra a GDS si Istvan Haller, actualmente membru al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), ambii membri militanti ai „Solidaritatii pentru libertatea de constiinta”, reprezentata si de Remus Cernea . Autodeclarat „liber cugetator”, Cernea este impins pe la spate de Gabriel Andreescu, Mircea Toma, Smaranda Enache, Daniel Vighi, Emil Moise, William Totok, Liviu Andreescu s.a, membri fondatori ai asociatiei „seculariste”.

Remus Cernea

Urmarind CV-ul personajului , observam ca este extrem de activ in lupta sa impotriva crestinismului . Iata cateva repere :

Este născut la 25 iunie 1974

Fondează Societatea Culturală Noesis, în 1998

În 1998, împreună cu trei colegi de la Filosofie şi Drept salvează Universitatea Bucureşti de la confesionalizare, reuşind să oprească instalarea de icoane ortodoxe în amfiteatre şi construirea unei biserici ortodoxe în curtea facultăţii

În octombrie 2003 înfiinţează asociaţia umanistă şi secularistă Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă, alături de personalităţi civice precum Gabriel Andreescu, Mircea Toma, Smaranda Enache, Daniel Vighi, Emil Moise, William Totok, Liviu Andreescu

Asociaţia obţine finanţări pe proiecte din partea Fundaţiei pentru o Societate Deschisă

În 2006 derulează proiectul „Monitorizarea educaţiei religioase în şcolile publice din România

Eugen Ciurtin , istoric , membru GDS , nascut 1975 , din care citam :

„Biserica se dovedeşte incapabilă să-şi gestioneze trecutul de o manieră convingă toare. Nu se mulţumeşte «să escamoteze adevărul», ea face astăzi jocul extremei drepte, care îi reia fidel discursul. „

 

Gabriel Andreescu , declara cand a plecat de la Ziua :

Prima idee a reproşurilor era „compromiterea”. Ziua a devenit locul de manifestare a unui jurnalism grobian şi eronat ideologic. Cum mă pot simţi bine semnând pe paginile lui? Scriind alături de Victor Roncea şi de Dan Ciachir? „

Interesant acest „ eronat ideologic „ . Si mai are Gabriel Andreescu o incompatibilitate evidenta cu Dan Ciachir ( un ortodox ) , el fiind total opus dogmei crestine . Iata ce spune chiar intr-o scrisoare referitoare la linia ziarului Ziua : „Campaniile, fie că era vorba despre deriva ortodoxistă … dezastruoasa îndoctrinare a copiilor prin învăţământul religios din şcoli „ . Subliniez : DERIVA ORTODOXISTA . Nici nu-i de mirare , citindu-i lucrarile , din care exemplific :

EXTREMISMUL DE DREAPTA ÎN ROMÂNIA

 

Cu capitolele :

Tendinte extremiste din Biserica Ortodoxã Românã

Biserica Ortodoxã Românã, cadru de manifestare a curentelor extremiste fundamentaliste

Biserica Ortodoxã Românã si contestarea statului de drept

Supunerea clasei politice la presiunea ortodoxistã

Legãturi istorice cu legionarismul

Armata si Biserica Ortodoxã

Citez din lucrare : „ Volumul actual este o variantã dezvoltatã a raportului pe care l-am pregãtit în cadrul unui proiect regional initiat de Institutul pentru o Societate Deschisã (Budapesta) . Varianta propusã spre publicare a profitat de observatiile lui Renate Weber

Sau :

Patriarhul Teoctist: legionar laureat ori comunist promovat? „

De asemenea , n-are cum sa nu urasca crestinismul , fiind pro MISA , activand in favoarea miscarii yoga .

Mai spune Gabriel Andreescu : „ atacurile cu ţinte personalizate –  Renate Weber „ Aici il durea cel mai tare , ca dansa era Presedinte „Fundatia pentru o Societate Deschisa” iar din ce stim de la el , din articolul „ Cateva amintiri despre Fundatia Soros „ , acesta are o deosebita admiratie fata de miliardar , oamenii din fundatie si un cult al ideilor vehiculate acolo.

Organe aflate in trena Soros:

 

Asociatia Pro-Democratia

Alianta Civica

Agentia de Monitorizare a Presei

Academia Catavencu, etc.

Iata mai jos LISTA LUI SOROS , preluata din Ziua . Cum cei de mai jos n-au negat , putem considera ca este reala .

Asociatia Fundatia Soros pentru o Societate Deschisa

Sursa: https://georgeanca.blogspot.ro/2017/09/ramayana-bala-kanda-1.html

10 Sep
2017

Nadia Urian: Sărbătoarea Limbii Române 2017 la Moneasa / organizată de Revista româno- canado-americană STARPRESS – “ valcea-turism.ro”

Și în anul acesta am așteptat data de 31 august, pentru a participa la Sărbătoarea Limbii Române, desfășurată de data aceasta, la Moneasa, județul Arad.
Onoare și bucurie, prețuire și respect organizatorilor, distinsei doamne Ligya Diaconescu-directoarea Revistei de Informație și Cultură Româno- Canado –Americană ,,Starpress’’, condusă de ,,Doamna Limbii Române’’ așa cum au numit- o cei prezenți, cea care, alături de d-l Al Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor Români a semnat Petiția către Parlamentul României, privind propunerea Sărbătoririi limbii române. A limbii vorbite de românii din interiorul țării, dar și de cei din Diaspora.
Ca în fiecare an, cu ocazia evenimentului, d-na Ligya Diaconescu lansează Antologia ,,Limba noastră cea română’’ , care cuprinde două secțiuni: una de proză și alta de poezie. În ea sunt așezate creațiiile literare ale scriitorilor din țară dar și din străinătate: Canada, Italia, Germania, Olanda, Londra, Spania.
În cuvântul de prefață, domnul Al .F. Țene subliniaza faptul că ,,diapazonul exprimării fiecărui scriitor vibrează în limbajul poetic românesc’’ și că ,, Toate antologiile editate de scriitoarea Ligya Diaconescu formează o istorie a literaturii române, ce se scrie sub ochii cititorilor, un omagiu adus graiului românesc, dulce ca mierea sau ca laptele mamei iar limba noastră este melodia bătăii inimii pe care o ascultă iubirea ce se numește suflet’’.
De asemenea, doamna Ligya Diaconescu lansează aici și cele două volume ,,Cavaleri ai scrisului românesc la început de secol XXI- Starpress 2017 și ,,Doamne ale scrisului românesc la început de secol XXI. Domnul Al F Țene lansează cartea ,,La braț cu Andromeda’’ și ,,Veniți, privighetoarea cântă’’, apărute la editura Napoca –Nova, ca și cartea doamnei Titina Nica Țene  ,,Clipe pe puntea vieții’, prezentate de către d-na Voichița Palacean-Vereș și d-na Antonia Bodea, președinta cenaclului, Artur Silvestri – filiala Cluj a Ligii Scriitorilor Români.
Nu se putea ca un astfel de eveniment să nu înceapă cu intonarea Imnului de Stat și să nu fie presărat cu alte cântece de suflet …românesc, interpretate de d-na Camelia Florescu- București, Maria Brădean-Sebiș, de Gheorghe Cărbunescu –Râmnicu-Vâlcea sau de Adrian Borcea- Pecica- Arad. Cântece patriotice și religioase,, ca o rugăciune pentru românii din toate timpurile și din toate locurile!’’. Nu poți să nu fii pătruns de un profund sentiment patriotic! Trăim într- o țară atât de frumoasă, în care ,,Chiar și sufletul și dorul /Au și ele limba lor/ Limba vechilor cazanii/ E limba românilor! – Vladimir Potlog.
Cea în care poți să exprimi cu mândrie,  ,,Romania [este] o eternă poveste!’’
Ce titlu potrivit! Ce carte de suflet! Ce cadou valoros, bagaj dorit, dăruit de către domnul Al. Florin Roman, amfitrionul și directorul executiv al evenimentului! Am început să-i citesc cartea și n-am putut să nu parcurg tot, din copertă în copertă! Atâtea texte reprezentative, din literatura română, din Tradiția populară românească, din lucrări cu caracter teologic, studii istoriografice, texte culese cu grijă…Cu grijă și cu trăire…românească! O amintire, o prezență, un condei…
Am urmărit apoi prezentări ale unor cărți de valoare, utile la clasă și dorite de către cititori (Al. F Roman,, Omnia vincit amor!’’, Olimpia Sava,, Limba noastră- i minunată’’, Tudosia Lazar ,,Vaza cu povești’’) dar și acordarea de diplome celor prezenți: scriitori, critici de artă, redactori-șefi, redactori de reviste culturale, din țară și străinătate… O expoziție de pictură pe sticlă a încântat privirea, învăluită în acel miraj de forme și culori, lumini și umbre. Îi mulțumim doamnei Ligya Diaconescu, Maria Gabor și Aneta –Beatrice Filip, pentru lucrările expuse! Recitare, cântec, toate cuprinzând în ele dragostea de neam și țară, de valorile culturale românești, susținute de către formația ,,Rapsozii Zarandului’’condusă de maestrul Petrica Pașca, avându-le ca soliste pe Voichița Suba și Malvina Nagy sau interpretate atât de frumos de către bistrițeanul nostru, avocatul și scriitorul George Echim.
Mesajele venite de dincolo de ocean sau de departe, ale scriitorilor ce n- au putut fi prezenți, au fost transmise direct, prin telefon. Cu drag pentru oameni și pentru pământul românesc…Ne-au fost alături, d-na Elena Buica-Toronto-Canada, Smaranda Cazan-Livescu-prof univ. Virginia- SUA- președintele UNIFERO, Teresia Bolchiș Tătaru- Ausburg, Germania, Maria Rusu-Caragioiu- Montreal, Canada, d-na Galina Mantea-Amsterdam, d-na Elena Buldum, Spania. Iar cei prezenți în sală au întărit îndemnul: ,,Vă doresc să dansați cu dragostea de limba română, așa cum facem noi, seară de seară, viață de viața! Poate, așa a vrut D-zeu! Doamne ajută!’’, cuvinte calde spuse de doamna Ionela Flood, -președinta societății Românca din Londra – Marea Britanie.

Diplomele pentru înalta măiestrie literară, contribuție substanțială a promovării limbii române-au fost acordate participanților-colaboratori din toate colțurile țării, de catre d-na Ligya Diaconescu și d-na Voichița Vereș, directoarea editurii Napoca- Nova. Ce prietenii de suflet poate aduce scrisul! Ce bucurie sinceră poate apropia și lega oamenii! Fără nici un alt motiv, decât …limba română! Cu onoare, le rostesc numele: D- na Ligya Diaconescu, d-l Florin T. Roman, Al. F.Tene, d-na Titina Nica Țene, d-na Mariana Popa- Brașov- redactor Starpress, d- na Voichița Vereș – dir. Editurii Napoca – Nova- Cluj, d-na Rodica Calota, d -na Camelia Florescu-București, d-l George Echim-Brașov, d-na Neluța Stăicuț, d- na Olimpia Sava și d-na Tudosia Lazar, Galați, d-na Smaranda Livescu, d-na Ionela Flood- Anglia, directoarea filialei LSR, din Londra, d-na Antonia Bodea- Cluj- critic literar, preot Constantin Mănescu -președintele Filialei Vâlcea a LSR.
Cuvintele sunt prea puține, pentru a exprima bucuria și entuziasmul cu care s- a trăit evenimentul!
Rămân înscrise în cărți, dăruite cititorilor și sufletului acestora, ca dovadă că timpul nu- l șterge nici uitarea nu-l spală…Limba română!…Dăltuită în evenimente culturale, de către acești șlefuitori ai cuvântului.
PS Limba română este limba în care s- a recitat, s-a citit sau s-a cântat… românește, îmbrăcați în frumoasele costume populare, acompaniați de formațiii celebre, în continuarea sărbătorii, la Serata Muzicală organizată în cadrul Hotelului Parc, în sala festivă. S -a simțit și s- a sărbătorit românește!
,,Limba dulce I/ Viers de cruce,/ Freamăt plin de melodie/ Cu flori prinse- n pălărie / Și la pieptul de pe ie’’[ Valeriu Mahoc] Iar ,pentru toate acestea, e nevoie, înainte de toate, de suflet! De suflet …românesc!
Trăiască limba română! Trăiască neamul românesc! La mulți ani, celor care pun suflet, an de an, în organizarea acestei sărbători! Onoare, prețuire și respect, d–na Ligya Diaconescu, sufletul acestei sărbători, tuturor organizatorilor și participanților la Sărbătoarea Limbii Române!
,,Cât de greu te-ar bate vântul/ Române, nu-ți da pământul!/ Căci cu el dai și năframa,/ Casa, neamul și cu mama’’ (Ana Ilca Mureșan)

———————————–

Nadia Urian

Cristeștii Ciceului

05 Septembrie 2017

 

Părintele Adrian Făgețeanu despre tineri. Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune !

Părintele Adrian Făgețeanu despre tineri. Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune !

Părintele Adrian Făgețeanu (16 noiembrie 1912 – 27 septembrie 2011) “In zilele noastre, copilului i se spune direct sau doar

Comments Off

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 1
Vizualizari : 18939

Ultimele Comentarii