22 Apr
2018

Ioan IACOB: Interviu cu Daniel Ioniță – Președintele Academiei Româno-Australiene pentru Cultură

Ioan IACOB: Cum se vede România, in Anul Centenarului Marii Uniri, de la…celălat capăt al lumii?

Daniel IONIȚĂ: Cu riscul de a fi acuzat de nostalgie nefondată – România la modul general, și România în Anul Centenarului Unirilor (să nu uităm ca pe lângă Translivania, au mai avut lot in 1918 unirea cu Basarabia în martie, și cu Bucovia în Noiembrie) – se vede frumoasă, magică chiar. Am fost puțin adus la realitate de un bun prieten, cantautorul Nicu Alifantis – care mi-a re-amintit „Daniel, nu uita totuși că noi trăim niște realități dure, uneori.” I-am dat dreptate. DAR, imigranții români ca mine, care au părăsit România de multă vreme, văd lucrurile bune și pozitive. Distanța în timp și în spațiu (Australia este foarte departe față de Romania) ne face sa punem aceste lentile mai roze. Și poate asta e bine!

Ioan IACOB: Am aflat – de la Radio România Actualități – câteva lucruri deosebite despre modul cum ați sărbătorit Centenarul Marii Uniri in Australia, dar aș vrea să imi povestiți dumneavoastră câte ceva.

Daniel IONIȚĂ: Într-adevăr. Academia Australiano-Română pentru Cultură, a cărei menire este să promoveze, să susțină și să organizeze legături culturale între România și Australia, a organizat un eveniment la Biblioteca de Stat din Sydney, o instituție augustă, de prestigiu. Am reușit să adunăm aici pentru prima data în istoria diasporei românești de la antipozi, unii din cei mai buni și mai talentați artiști care trăiesc aici – între care soprana Adriana Paul, violonista Aliona Cigulea (originară din Chișinău), actorii Cătălin Anastase și Tug Dumbly (ultimul câștigător al multor premii de interpretare poetică, care a recitat Glossa lui Eminescu în engleză, bineânțeles, la parlamentul statului New South Wales – dar asta e altă poveste)… Apoi pianistul Gabriel Onțanu, cantautorul Daniel Reynaud, scriitorul și editorul George Roca, excepționala coregrafă Cristina Iordadche Yeo și grupul de dansuri românești de la Sydney Dance Rhythms.

Publicul numeros, sala a fost arhiplină, a gustat din plin evenimentul, al cărui sumar a fost preluat și de TVR Internațional, cât și de Corina Dobre în emisiunea ei „Corespondent TVR”. Excelența Sa, ambasadoarea României în Australia și Noua Zeelandă, dna. Nineta Bărbulescu, a vorbit despre semnificația istorică a Anului Centenar. Au mai fost prezenți și dl. Iulian Nițu, Consulul General al României la Sydney cât și alte personalități, cadre academice, oameni de cultură de origine română dar și australieni get beget. De aceea, evenimentul a fost bilingv… atât în limba română cât și în engleză.

Ioan IACOB: Am terminat recent un doctorat intitulat „Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu – Edgar Allan Poe”, în urma căruia am aflat că Poe – dacă ar fi avut posibilitatea să opteze – a mărturisit că POEZIA ar fi fost prima sa opțiune. De ce Daniel Ioniță a optat definitiv pentru poezie? Sau, formulând altfel, de ce Daniel Ioniță  nu a renunțat niciodată la poezie?

Daniel IONIȚĂ: Interesantă întrebare! Discutam acum trei ani cu regretatul romancier și poet brașovean Daniel Drăgan, care îmi mărturisea regretul de a nu se fi dedicat poeziei decât târziu, în cariera lui de scriitor. Personal, pot spune că am fost fascinat de literatură în general, dar total cucerit de poezie încă de mic copil. Părinții mei, oameni cu educație medie, erau cu toate acestea împătimiți cititori de literatura bună. Aveam o bibliotecă uriașă și foarte variată pentru o urbe bucureșteană, și o familie „neacademică”. Tată meu recita poezie de factură religioasă (Costache Ioanid, Traian Dorz, Vasile Militaru), iar mama era (și este încă) pasionată după marea poezie românească, de la clasici și moderni, la contemporani. Am simțit încă de mic că înțeleg și apreciez poezia. Dacă ni se dădea la teză analiza literară a unui poem (ceea ce s-a întâmplat de câteva ori), luam notă foarte mare (9 sau 10) fără să fi citit altceva decât poemul în sine. Dar ceea ce m-a „fixat” pe partea poeziei a fost, fără tăgadă, faptul că am editat și tradus peste 120 de poeți și peste 150 de poezii, din marea poezie românească, de la Alecsandri și Eminescu până la contemporani ca Ana Blandiana, Ioan Es Pop, Nora Iuga, Adrian Popescu sau Mircea Cărtărescu, ca și toți ceilalți poeți importanți dintre aceste două extreme. Această muncă a fost însumată în volumele „Testament – Antologie de Poezie Română” (acum se lucrează la ediția a treia) publicate de Editura Minerva, ca și o ediție specială apărută în Statele Unite anul trecut. Această muncă a cizelat, zic eu, talentul meu poetic, și a dus la volumele proprii: „Agățat Între Stele” (Minerva 2013), „ContraDicție” (Pim 2016), „Insula Cuvintelor de Acasă” (Limes- Cluj 2017). Ca și publicarea a două poezii ale mele în limba engleză, într-o importantă antologie de poezie contemporană Australiană, publicată de prestigioasa editură de poezie din Sydney, Puncher & Wattmann in 2016.

Ioan IACOB: Cum s-a născut ideea Academiei Româno-Australiene?

 

Read More »

22 Apr
2018

Constanța Doina SPILCA: Încotro?

Încotro?

 

Uneori,
labirintul
e orbecăire
pe drum drept,
în vertij
de negru,
alb,
gri,
scânteietor.

 

De ce negru?
Unde-i albul?
Câte griuri?
Care e scânteietor?

——————————-

Constanța Doina SPILCA

Timișoara

18 aprilie 2018

22 Apr
2018

Constantin MOȘINCAT: Semnal de carte – Neculai Moghior „Regele Ferdinand”

În cinstea Centenarului Unirii Basarabiei cu România, de la 27 martie 1918, Editura Tipo MC, din Oradea, ne propune o poveste adevărată, exprimată prin vocea cea mai autorizată și informată a momentului: Regele Ferdinand I. Momentul apariției coincide cu o sumă de acțiuni cultural, științifice și patriotice legate de eveniment, pe care orădenii le/au gândit și pus în operă. Între acestea aparițiile editoriale sunt salutate și prezente pe afișele care omagiază faptele înaintaților. Cu modestele posibilități, Editura Tipo MC, aduce în actualitate cea mai marcantă personalitate a acelor zbuciumate vremuri de suferințe ce au măcinat deopotrivă poporul, armata și implicit structurile Coroanei României. Despre evenimentele petrecute, acum 100 de ani, se povestește în carte prin glasul, neexprimat încă, al documentelor emanate, chiar pe câmpul de luptă, de la însăși autorii, și autoritățile instituționale, ale marilor decizii din vremea războiului pentru întregirea neamului românesc. În acest context, lucrarea este o continuare a preocupărilor de cercetare științifică, pe care autorul și editorul, l-au consacrat temei, de-a lungul timpului, pe care o supunem atenției cititorul cu o recomandare semnată de: conf. univ. dr. Răduţ Bîlbîie, Directorul Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naționale.

*

„Apariţia cărţii „Regele Ferdinand I – cuvânt pentru unirea neamului românesc. O poveste adevărată: Basarabia :1918″ este un adevărat motiv de bucurie pentru pasionaţii de istorie şi nu numai. Pe lângă plăcerea oferită de numărul impresionat – 26 – de fotografii de calitate, atent selectate din patrimoniul Muzeului Militar Naţional„Regele Ferdinand I”, cititorul află o sumedenie de informaţii cuprinzătoare despre viaţa regelui Ferdinand I, „suveranul care a pus mai presus de interesele personale şi de familia sa germană înfăptuirea năzuinţelor milenare ale poporului român”.

 

Povestea spusă de fotografii este perfect completată de fermecător scrisa prezentare, făcută de profesorul Neculai Moghior. În poveste sunt parcurse toate etapele vieţii marelui suveran: copilăria petrecută „într-o atmosferă aproape cazonă, impusă întregii familii de mâna de fier a bunicului său, fostul succesor la tronul Prusiei, prinţul Carol Anton de Hohenzollern (1811-1885)”, adolescenţa şi viaţa sa ca elev pe băncile şcolii „din oraşul Düsseldorf, renumit centru european de cultură şi artă, unde a urmat cursurile gimnaziale şi liceale”, dar şi prima sa vizită în România, vizită de o mare importanţă întrucât „cu această ocazie, s-a hotărât, în principiu, ca el să fie urmaşul domnitorului Carol I”.  Este, mai apoi, trecută în revistă viaţa sa militară, fiind oferită, ca dovadă a pasiunii sale pentru armată, mărturia reginei Maria: „Ferdinand era până în adâncul firii soldat, el adora armata, şi cel puţin în această privinţă i se lăsa mai multă iniţiativă. Cum el era conştiincios  şi muncitor, nici cel mai obositor detaliu militar nu izbutea să-l plictisească.”

Şi, bineînţeles, cititorul află cum „regele Ferdinand I a preluat comanda supremă a armatei române, iar ostaşii au primit ordinul de a trece Carpaţii pentru a elibera pe fraţii de peste munţi aflaţi sub ocupaţie austro-ungară. Această hotărâre a avut implicaţii majore nu numai asupra ţării, dar şi asupra regelui Ferdinand I, care a avut de suferit, chiar din punct de vedere personal, o serie de repercusiuni dureroase. Astfel, împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, în calitatea sa de cap al familiei de Hohenzollern, i-a retras regelui nostru dreptul de a purta ordinul  Casei de Hohenzollern, precum şi toate gradele şi distincţiile acordate de imperiul german. Şeful Casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prinţul Wilhelm, fratele mai mare al lui Ferdinand I, l-a renegat public pe suveranul român şi i-a anulat toate drepturile pe care le avea ca membru al acestei case princiare. Mai mult, la reşedinţa familiei de la Sigmaringen a fost arborat drapelul de doliu simbolizând ştergerea regelui României din arhondologia familiei de Hohenzollern- Sigmaringen, iar presa inamică a publicat numeroase articole injurioase la adresa monarhului român”.

Este astfel, lesne de înţeles că pe lângă omagiul adus de acest valoros volum „făuritorului României Mari şi primului rege al tuturor românilor”, autorul oferă şi o seamă de detalii fascinante ale vieţii regelui Ferdinand I – atât prin text cât şi prin fotografii – preţioase nu numai pentru istorici, dar şi pentru noi toţi, ca români şi „copii” ai acestei ţări unite prin truda marelui suveran. Recomandăm călduros lectura acestei lucrări. ⁿ

 

 

***

O carte surprinzătoare din două motive: pentru că e o poveste absolut adevărată și serios documentată și apoi pentru că apare în mod firesc, fără mult zgomot, la Oradea, acolo de unde și Regele Ferdinand a început (mai 1919) să-și ia în stăpânire teritoriile unite, încă din 1918. Zgomot va face cartea după ce va fi citită, căci este o carte din care absolut oricine o citește are de învățat despre: datoria față de țară, mândrie și demnitatea de român și despre suferință, solidaritate umană, conduită umană în situații de mare criză. Toți îl vor avea ca model de urmat pe regele întregitor.

Cartea o recomandăm tuturor căci fiecare se va regăsi pe sine raportat la un concepte cât de strălucitor pe atât pilduitor: Datoria față de țară, de neamul românesc. Cititorii vor desprinde concluzia că regele nu vorbește pentru sine ci pentru viitorimea neamului românesc pe care l-a slujit în cel mai înalt grad de loialitate! Principalul scop pe care l-a servit regele Ferdinand I a fost cel patriotic. Cartea se încheie cu frumosul salut al regelui către basarabeni. “Vă salut azi, pe voi frați de dincolo de Prut. Voi sunteți aceia care ați înțeles sentimentul ce demult domnea în inimile fraților noștri moldoveni ai Basarabiei, l-ați înțeles așa de bine că azi putem vorbi unii cu alții și ca frați și ca prieteni. Sărbătorim azi înfăptuirea unui vis care demult zăcea în inimile tuturor românilor de dincolo și de dincoace de apele Prutului. Din graniță ați făcut punte unindu-vă cu țara mamă și de aceea vă zic: Bine ați venit printre noi! V-ați unit în timpuri grele pentru țara mamă, ca un copil tânăr, însă cu inimă adevărat românească. Salutăm în voi o parte frumoasă a unui vis care niciodată nu se va șterge. De aceea azi ridic paharul Meu în sănătatea fraților noștri îmbrățișați de mine cu aceeași căldură a dragostei părintești. Trăiască copilul cel mai nou, dar poate cel mai voinic, al României mamă! ”

 

Read More »

22 Apr
2018

Rexlibris Media Group: Lansare de carte – Dan Teodorescu – Eseuri cu balonul oval

Spectacol de zile mari cu ocazia lansării cărţii „Eseuri cu balonul oval”, de jurnalistul Dan Teodorescu

În seara zilei de vineri, 20 aprilie 2018, pe durata a patru ore, Salonul Moldova din incinta Hotelului Moldova din Iaşi a găzduit spectacolul de lansare a cărţii „Eseuri cu balonul oval”, de jurnalistul Dan Teodorescu. Binecunoscutul om de presă din străvechea capitală culturală a Moldovei a organizat un eveniment artistic de zile mari, în parteneriat cu Asociaţia Literară “Păstorel” Iaşi (ALPI), publicaţia “Sport Fan Club”, Liga Scriitorilor Români – Filiala Iaşi-Moldova, Cenaclul “George Topârceanu” şi conducerea Hotelului Moldova Iaşi.

Cartea pusă în dezbatere publică numără 608 pagini şi în ea este tratată evoluţia rugbyului ieşean şi românesc de-a lungul timpului, cu cele mai importante evenimente sportive care au avut loc pe stadionul “Emil Alexandrescu” din Dealul Copoului, pe stadionul Nena-Constructorul, stadionul Agronomia-Sandu Ville-Gorun, pe TEPRO sau Tineretului.

Există şi o bogată galerie foto pe teme rugbystice, dar şi un capitol pe teme culturale, cu evenimentele la care a participat în acest an autorul cărţii, jurnalistul Dan Teodorescu, care este şi membru UZPR şi APSR, membru senior în ALPI şi vicepreşedintele Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iaşi-Moldova, cu publicaţii multiple pe teme sportive şi de cultură în mass-media din România şi străinătate.

Pentru început, după ce Dan Teodorescu a mulţumit celor peste 80 de oameni prezenţi la evenimentul de la Hotelul Moldova, s-a ţinut un moment de reculegere în memoria celor care au trudit în rugby-ul ieşean de-a lungul timpului, cartea fiind dedicată acestora.  Au prezentat apoi cartea “Eseuri cu balonul oval” şi activitatea jurnalistului Dan Teodorescu importanţi oameni de cultură şi sport din Iaşi, precum George Marici, Corina Matei-Gherman, Emil Gnatenco, respectiv Clement Nemesniciuc, Ciprian Ursu şi Petru Vieru.

Read More »

21 Apr
2018

Viorel Birtu-PÎRĂIANU: Poeme

PAȘI CĂTRE CER

 

 
mă adresez nimănui
cu speranța deșartă
de a mă auzi cineva
am înconjurat zidurile lumii
în flăcările sufletului
am mers înainte
m-am trezit în genunchi
pășind apoi în cruce
pe aleile murdare ale anilor scurși
în puritatea cuvintelor nerostite
mă loveam la fiecare pas
de cioburile timpului
rătăcit în singurătăți atemporale
răstignit între paginile goale
obosit de cicatricile universului
căutând Calea
zi de zi
pășesc către cer

 

 

CUVÂNTUL

 

 
așteptam încordat așteptarea
ce azi nu venea
mă întrebam
pierdut în trecut sau poate în alte întrebări
ce așteptam, nu știam
nici azi nu știu
istovit, plecam
pe unde nimeream
Read More »

21 Apr
2018

Victor COBZAC: Mai dă Doamne minte la copii

MAI DĂ DOAMNE MINTE LA COPII

 

Mai dă-le Doamne minte… la copii
Fă-i mai buni… decât… părinții lor,
Pentru că, de când s-au dus de-acasă,
Ei zilnic, c-o secundă, mor de dor.

 

Doamne, dă-le minte să se-ntoarcă,
Cum n-ar bate vântul și n-ar curge ploi,
Iar zăpada… fie… și cât gardul,
Să-i mai prindă-n viață… pe-amândoi.

 

Cât de nemilos și tragic… fuge timpul,
N-are cine… să-l mai ia în mâini,
Mai rapid ca gândul… zboară anii,
Nu-i chiar mult și… sunt și ei… bătrâni

.

Și-atunci… totul… o să se repete,
Căci și-a lor copii… vor ști… să plece
Și vor sta și ei la cer… cu întrebarea:
- În ce lacrimi… dorul… să-și înece ???

————————————-

Victor COBZAC (VicCo)

Chișinău

15 aprilie, 2018
 

21 Apr
2018

Natașa MAZILU-MIRON: Trecut-au anii tinereții

TRECUT-AU ANII TINEREȚII

 

 
Trecut-au anii tinereții mele,
Batuți de vânturi aprige și ploi.
Și totuși, dacă mi-ar sta în putere,
Eu aș întoarce roata vieții-înapoi!

 

Cuprinsă sunt mereu de nostalgie.
Să fiu din nou copilă, mult mi-e dor!
-Aș da o fugă în copilărie,
Să urc la bunicuța pe cuptor!

 

Sa mă alinte buna mea maicuță,
Cu delicii-ce de atunci n-am mai gustat.
Un ,,urs” enorm facut din maliguță
Și pâinea cea cu zahăr presurat.

 

Vreau să mă țin, iarăși de a mamei poală,
Ca sa mă ia cu ea în deal, la câmp.
Să-mi  lege capul cu a ei broboadă
Și să o ajut, la curățat porumb.

 

Mi-i dor și de coliba cea din paie,
Unde ne-adăposteam mereu de ploi.
Acolo îmi puneam, eu la culcare-
Haioasele păpuși din popușoi.

 

Mi-i dor ca să mă ducă iarăși tata
,,Călare” – pe umerii lui!
Să știți sincer vă spun, în viața asta-
Mai bun ,,transport”  nici nu-i !…

 

Se trece viața mea, cu bune și cu rele,
C-așa îmi este dat, pe acest pământ.
Dar anii cei mai dulci-a copilariei mele,
Eu, nicidecum-nu pot ca să-i mai uit!

———————–

Natașa MAZILU-MIRON

Chișinău

21 aprilie, 2018

 

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 4
Vizualizari : 35088

Ultimele Comentarii