2 Dec
2011

BEN TODICĂ – „ÎNTRE DOUĂ LUMI”

BEN TODICĂ – „ÎNTRE DOUĂ LUMI”

Nascut la 23 noiembrie 1952, in satul Ezer, comuna Puiesti, judetul Vaslui, Romania, fiul Auricai si Gheorghe Todica, dupa ce anii cei mai frumosi ii petrecuse in Ciudanvita, judetul Caras Severin, il regasim acum in Australia.

Vin prieteneste in intampinarea zilei domniei sale de nastere, stiindu-l ancorat “Intre doua lumi”, cum este si titlul volumului, aparut in 2009 la Timisoara .

Poate nu-mi doresc sa vorbesc despre profesiile lui de artist independent, cineast, producator tv, journalist Broadcaster, inginer de sunet, scriitor, etc.

Ben Todica este o personalitate complexa.Un prieten pe care te  poti baza indiferent de situatie, demn si darz. Un OM remacabil prin sufletul sau mare. Alaturi de Ming, sotia sa si de cei trei copii, si-a creat in Australia, dar nu numai, un univers al armoniei, al pacii interioare dupa care tanjesc multi.

Am inceput de unul singur ca o scanteie si mocnind ca un foc inabusit am strabatut intreaga viata luminand modest precum licuriciul in noapte nederanjand dar tresarind atentie pe ici, pe colo. Am fost intodeauna condus de interes pentru cunoastere si implinire, din dorinta de a, intr-o zi, demonstra semenilor mei ca suntem demni de aceasta lume, ca nu suntem mai prejos. Nu lupta de a acapara lucruri sau averi ci lupta de a da inapoi celor ce mi-au dat cu atata dragoste; parintilor mei, colegilor mei, invatatorilor, profesorilor, prietenilor, Ciudanovitenilor, Oravitenilor, Banatului si intregii Romanii, m-a condus. Mi-s dragi Doamne oamenii acestia saraciti de vremuri si munciti de imprejurari, si printre ei, cati Doamne, nu or fi, de o inalta puritate sufleteasca, si de o adanca sensibilitate spre bine.”(Efectul “Fluture”-vol.”Intre doua lumi”, autor Ben Todica).

A ramas acelasi. Bun roman, iubitor de neam si tara . Domniei sale nu-i este rusine a recunoaste ca este roman, ca-si iubeste tara cu bune si rele. Nu-si poate uita radacinile, nu poate renunta la limba romana, la graiul sau. Volumul “Intre doua lumi”, purtand semnatura lui Ben Todica este edificator.

,,Părinţii noştrii au fost nişte oameni extraordinari care nu au avut de ales şi care ne-au crescut aşa cum au ştiut ei mai bine, în dragoste şi în credinţa de bine.

România viitorului e a tuturor românilor. În orice loc de pe pământ unde e un român e o micuţă Românie şi totalitatea lor o formează ca un întreg. Esenţa am descoperit-o în diaspora. Mi-am redescoperit ŢARA şi cu fiecare descoperire mândria mea de român a crescut. N-a fost uşor pentru că întodeauna a existat pericolul de a-ţi pierde aripile şi, precum licuriciul,      m-am strecurat prin întuneric, cum am ştiut mai bine.

Cu credinţă şi respect pentru lumină.’’

Ben Todica are prieteni pretutindeni. I-as fi facut un portret, folosind culorile Tricolorului…La zi mare…Da prietene, “marile lucrari izvorasc din sensibilitati universale” prin scriitori care sunt “vase alese ale Creatorului” . Esti vrednic Ben, in fata noastra, in faţa Domnului.

Asa cum afirma pe coperta cartii, “exista o pasare, care de cum se naste, isi ia zborul si ramane in vazduh pana moare. Ea isi pescuieste hrana din zbor (coborand in picaj), de pe pamant si din ape.Asa ma simt si eu de cand am fugit din tara MAMA. In strainatate (cel evadat dintr-o tara comunista) suspendat prin ceea ce fac, imi hranesc identitatea de roman prin scris – si de cele mai multe ori, dupa moarte, cenusa ne este adusa acasa, si impanzita pe locul natal.

Scrierile mele sunt acest picaj pentru a ma hrani si supravietui ca roman care nu se mai poate intoarce la casa lui, pentru ca, ea a ramas in anul in care el a plecat – in cazul meu 1979.”(Ben Todica-Intre doua lumi)

Dumnezeu sa-ti dea ani binecuvantati alaturi de cei dragi!

Cu bine, “frace” Ben!

1 Dec
2011

„Cupca şi drama românilor de la Fântana Albă din 1 aprilie 1941“

Selectie din vol.CUPCA, UN SAT DIN BUCOVINA-Monografie istorica (anii 1429-1944) – prof.dr.ing.Petru Ciobanu, ec.Vasile Slanina, prof. Reveca Prelipcean, ed. Amadoros, 2004, pag. 379-386

Sirul nemultumirilor populatiei s-a acumulat treptat si a dus in final la declansarea dramei de la Fantana Alba din 1 aprilie 1941…

Atmosfera din randul populatiei din zona in primavara 1941 reiese din informatiile culese de la participanti…vom prezenta concluziile scriitorului Vasile Levintchi din Carapciu, el insusi participant la marsul in cauza.Acesta sintetizeaza astfel , in 1991, cauzele hotararii oamenilor de pe valea Siretului Mic si a Siretului de a emigra cu orice pret in Romania: “spaima fata de noile oranduieli, aparitia in prim plan la putere a unor elemente declasate (in majoritatea cazurilor a unor indivizi compromisi – chiar si in fata satenilor nevoiasi – prin lene, betii si ticalosii in general) rare fiind cazurile in care s-au incadrat intre activisti din convingere si oameni seriosi, arestarile aproape zilnice cauzate de delatori bucurosi sa se razbune pe vecini sau chiar sa le ia bunurile.

Dispareau tarani de rand, fara avere si fara vreo vina, necajiti in majoritatea lor, deoarece prin satele de pe valea Siretului nu prea erau bogatasi care sa fi exploatat munca straina, pamanturile nefiind cine stie ce manoase.S-au ivit turnatori, delatori de ocazie, bucurosi sa se poata rafui pentru vechi vrajmasi.Unii au profitat si s-au folosit de bunurile ramase de la cei inlaturati.Abuzurile se inmulteau, starea de nesiguranta crestea, frontiera croita nemilos prin satele romanesti ale aceleiasi zone etno-folclorice nu tinea seama de aspiratiile unei lumi despartite artificial. Ticalosia se introna, cinstea ramanea de domeniul trecutului.”(V.Levitchi,1991).

Lazar Furnica arata in 1989 ca in primavara lui 1941 circulau zvonuri ca va veni vremea ca toata lumea va manca la cazan, bisericile vor fi transformate in grajduri, ca femeile vor deveni un bun comun, ca romanii vor fi feportati in Siberia. La aceasta se adauga lipsa totala de transparenta si buna credinta in masurile politice si administrative luate de noile autoritati, teroarea si minciuna ridicate la rang de dogma. S-a aratat intr-un articol functionarea defectuasa si cu intermitenta in perioada iulie 1940 – septembrie 1940 a birourilor de emigrare in Romania. Dupa 15 februarie 1941 acestea au fost reactivate. Vestea redeschiderii lor in capitalele de raion a produs multa agitatie in randul locuitorilor care ajunsesera intre timp la concluzia ca singura salvare pentru ei o constituia emigrarea in patria mama, Romania. La luarea acestei decizii dramatice pentru ei a contribuit propaganda din ce in ce mai intensa cu privire la colectivizarea agriculturii, precum si stirile relativ la deportarea a 300 de femei cu copii din satele Crasna si Ciudei care aveau sotii in Romania (G.Macrin, 1988).

Read More »

24 Nov
2011

„La mormântul unui camarad (Vasile Plăvan)”

Camarazii voluntari purtand pe umeri sicriul cu trupul neinsufletit al lui V.Plavan.Cernauti, 25.ian.1939

La mormantul unui camarad

                        “Avocatul şi ziaristul Vasile Plăvan, întoarce lutului ce a fost a lutului, – iar veacului celui fără     sfârşit   un suflet nepătat. Dumnezeu Atotputernicul deie odihnă de rai acestui om care n-a avut parte decât de suferinţă în blânda-i trecere prin văile de resemnare ale vieţii. “(“Glasul Bucovinei”, nr.5535 din 26 ian.1939)

 

Read More »

24 Nov
2011

VASILE PLĂVAN

VASILE PLĂVAN
(24.11.1889-23.01.1939)

Un gand spre cei ce nu mai sunt si au ramas in istorie…Publicistul, avocatul si gazetarul Vasile Plavan, ma reintoarce din nou spre paginile familiei incercate. Sensibilitatea lui probabil o mostenesc…Trairi unice, dragoste pentru neam, o suferinta muta…

Dumnezeu sa-l odihneasca impreuna cu tot neamul meu pustiit de vremuri.

Mariana Gurza

22 Nov
2011

Ben TODICĂ: Mândria mea de român

Ben Todică – Cineast , scriitor şi eseist român din Australia.

 

O poveste senzaţională identificându-mă ca român – o explozie cu multă lumină şi scântei? Nu a fost… Mai mult, pot spune că toată perioada de 27 de ani petrecută în Australia a fost luminată precum licuriciul luminează întunericul pe ici, pe colo, pulsând şi permanent tăind bezna într-un plâns nedefinit. Lumea mă cunoştea, îmi cunoaştea existenţa, privind undeva dincolo de fiinţa mea… Eram conştient de tot ce se întâmpla în jurul meu… Nu am fost de acord cu multe lucruri în cadrul comunităţii, nu puteam rămâne indiferent, însă nimeni nu s-a sinchisit să-mi ceară părerea.

            Am suferit în tăcere.

Nepăsarea lor, era amărăciunea mea.

Am suferit la începuturi. Am suferit în Italia când după şase luni de lagăr m-am trezit că nu mai am ŢARĂ. Am suferit când pentru prima dată de Ziua Naţională a României, la Ambasada din Canberra ni s-a spus că noi românii din Australia suntem o ramură a României. Sigur NU! Mi-am zis. Erau ”ramuri” poate cei care erau trimişi să lucreze în străinatate, prin Irak, prin Siria etc. nu noi cei care am fost luaţi de vântul sorţii şi acolo unde am fost aşezaţi am prins rădăcini şi am devenit vlăstare noi: „Mini Românii”, şi nu sunt de acord nici astăzi când ni se cere nouă românilor precum alcoolicilor să recunoaştem că am fost „adicted la comunism” şi, prin ”minune”, vorba lui Patapievici‚ “trebuie s-o facem pentru că vindecarea începe cu recunoaşterea – aşa spune Freud”.

Românii n-au fost comunişti. Ei au fost întodeauna ceea ce sunt şi vor fi în veci şi faptul că au trăit sub sistemul impus din afară şi i s-au adaptat lui „aparent”, nu îi face handicapaţi sau cerşetori. Deci: de ce să recunoască o crimă dacă nu sunt ei criminalii, şi cui să-şi ceară scuze şi pentru ce?

Părinţii noştrii au fost nişte oameni extraordinari care nu au avut de ales şi care ne-au crescut aşa cum au ştiut ei mai bine, în dragoste şi în credinţa de bine.

România viitorului e a tuturor românilor. În orice loc de pe pământ unde e un român e o micuţă Românie şi totalitatea lor o formează ca un întreg. Esenţa am descoperit-o în diaspora. Mi-am redescoperit ŢARA şi cu fiecare descoperire mândria mea de român a crescut. N-a fost uşor pentru că întodeauna a existat pericolul de a-ţi pierde aripile şi, precum licuriciul,      m-am strecurat prin întuneric, cum am ştiut mai bine.

Cu credinţă şi respect pentru lumină.

(BEN TODICĂ – vol. ÎNTRE  DOUĂ  LUMI, Editura  Atticea, Timisoara, 2009)

 

 

 

22 Nov
2011

LA MULŢI ANI, BEN TODICĂ !


Ben Todică – Născut la 23 noiembrie 1952, în Comuna Puieşti, Judeţul Vaslui, România. Cineast , scriitor şi eseist român din Australia .

Mândria mea de român

O poveste senzaţională identificându-mă ca român – o explozie cu multă lumină şi scântei? Nu a fost… Mai mult, pot spune că toată perioada de 27 de ani petrecută în Australia a fost luminată precum licuriciul luminează întunericul pe ici, pe colo, pulsând şi permanent tăind bezna într-un plâns nedefinit. Lumea mă cunoştea, îmi cunoaştea existenţa, privind undeva dincolo de fiinţa mea… Eram conştient de tot ce se întâmpla în jurul meu… Nu am fost de acord cu multe lucruri în cadrul comunităţii, nu puteam rămâne indiferent, însă nimeni nu s-a sinchisit să-mi ceară părerea.
Am suferit în tăcere.
Read More »

6 Nov
2011

Mariana GURZA: De ce plâng poeţii?


***

        V-aţi întrebat vreodată de ce plâng poeţii?

Pentru ca aşa le-a fost dat. Poate un strop de nebunie sau o sensiblitate exagerată. O altă lume în care indiferenţa le este străină. Oamenii din jurul lor ocupă un loc aparte. De cele mai multe ori, uită de ei, de suferinţa lor şi o trăiesc pe a altora. Se contopesc cu cel sărman, cu cei răpuşi de boala, cu cei singuri, lăcrimând , simţind durerea, durerea lumii.

Este ceva de neînteles, în acest univers creat din ceruri…

Read More »

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 11515

Ultimele Comentarii