Cuvânt și iubire

ZĂPADA

Imaginea iubirii de nea, din gând s-a așezat
S-a răsfirat în nalbe cu chipul lor mirat
Simt cum tresar copacii – amurg de zei nestins
Oricare om e-un pom îmbrățișat și nins!

Elisabeta Iosif

26 martie 2018

Ioane, -ncepe alt amurg

Ioane, -ncepe alt amurg în noi

iar stelele ne poartă printre vise.

Trec umbre peste pleoapele închise;

Un ciob de noapte zace în noroi.

Ioane, -ncepe alt amurg în vise;

Uitările ni se strecoară în privire;

Credința ne e simplă nălucire;

Altar ne sunt speranțele ucise.

Ioane, -ncepe alt amurg de vieți;

Ne interzic și dreptul la visare;

Aripa morții se întinde peste soare

și nu urmează alte dimineți.

Read More »

Buna Vestire –
spre cutia cu scrisori
un porumbel alb

„Basarabia-pământ românesc samavolnic răpit.”

                                                (Mihail Eminescu)

   În centrul primordial al pământului, Dumnezeu ne-a zidit Vatră strămoşescă cu o singură inimă, într-un singur trup şi cu un suflet divin românesc-Dacia Mare.

   Acest Dar ceresc are un Testament divin: oriunde s-ar afla dacoromânii, fie în propria Vatră străbună, fie pe alte meridiane, graiul sângelui, respectiv al inimii trebuie să pulseze numai româneşte pentru a se păstra unitatea fiinţei naţionale, comuniunea comunităţii creştine, Crucea Neamului întru biruinţă şi veşnicie.

   Limba sacră dacoromână-Limba vechilor Cazanii peste care se prelinge mireasma Mirului Hristic-Liturghia Ortodoxă, transmite fiecărei generaţii prin Aleşii Domnului şi ai Neamului, respectiv Elita Spirituală Creştin Ortodoxă: onoarea, demnitatea, credinţa, dreptatea, omenia, frumuseţea, adevărul, libertatea, legenda, doina, iubirea, biruinţa, înfrângerea, suferinţa şi jertfa pentru continuitatea veşnică a urmaşilor Urmaşilor lor în eternitatea hotarelor Vetrei Strămoşeşti rânduită de Dumnezeu în care să rămânem uniţi, ştiindu-se antologica noastră politică de dezunire.

   Permanent când duşmanii văzuţi şi nevăzuţi s-au năpustit asupra noastră despărţindu-ne imperiul pelasg, imperiul traco-dac, imperiul marilor Valahii, regatul Dacia Mare în Cânezate, Voievodate, Ţărişoare, întotdeuna ne-am dorit şi am luptat sub Crucea Providenţei divine să fim iarăşi o singură Vatră, cea multimilenară.

   Subt marii Făuritori providenţiali: Hestia, Zamolxis, Dromichaete, Tomiris, Burebista, Mihai Viteazul, înţelepciunea subtilă a Bisericii Ortodoxe şi diplomaţia boierească de la 1859, Regina Maria şi prin martirajul Neamului, generaţie de generaţie,  Visul Unităţii s-a împlinit foarte greu, dar  s-a destrămat foarte uşor.

   Singurele comandamente de comuniune-cele care dau fiinţă Neamului: limba, credinţa şi jertfa martirică, au păstrat fiinţialitatea noastră existenţială ca dacoromâni.

 Mileniu de mileniu, secol de secol, Strămoşii noştri s-au luptat pentru Patria lor dăruită de Dumnezeu, pentru limbă, Cruce, credinţă, tradiţii, obiceiuri, pământ şi cer.

   „Patria, spunea marele Părinte al Şcolilor-Spiru Haret, o fac şi limba şi istoria, şi religia şi tradiţiile.” (Cf. Sergiu C. Roşca, Basarabia-Pământul misiunii noastre. Ed. Universitară, Bucureşti-2006, p. 17)

   Pentru Patrie te naşti!

   Pentru patrie trăieşti!

   Pentru Patrie mori!

   Pentru Patrie înviezi!

   Read More »

Nu ştiu de ce…

Nu ştiu de ce, nu ştiu nici când, nici cum
mă voi trezi păşind pe un alt drum,

dar nu mă înspăimânt şi nici nu-mi pasă
atâta vreme cât destinul meu
îmi pare c-a rămas pădurea deasă
prin care-am colindat doinind mereu.

Nu ştiu de ce simt sufletu-mi vibrând
de-un tineresc avânt ce orişicând

e-n stare să înfrunte mii de riscuri,
să nu îi pese dacă mai cad stânci
atunci când urc cutezător spre piscuri
şi văd în jur numai prăpăstii-adânci.

Read More »

Michael Shermer, California, fondator al The Skeptics Society: „România este o teocrație … Am descoperit ca educatia stiintifica este predata la un nivel rudimentar, am fost socat de cat de multe referiri la religie sunt in manule. E gresit, daca vrei religie te duci la biserica, daca vrei stiinta, te duci la scoala. Guvernul n-ar trebui sa construiasca biserici, cei care le vor ar trebui sa stranga bani si sa le construiasca. Se poate ca, convine ca guvernul da bani pentru biserici. Dar daca islamul va deveni religie dominanta? Sa nu ne pacalim, nu exista educatie stiintifica in Romania, exista indoctrinare religioasa. Romania e o teocratie, la fel ca societatile din evul mediu, sau ca Iranul si Irak-ul. Viitorul oricarei democratii consta in stiinta si tehnologie, in inginerie, in matematica. Daca predati religie cum veti putea inainta in stiinta? Veniti in America, faceti cunostiinta cu educatia stiintifica Caltech. Stiinta ar trebui pretuita pentru ceea ce face, e practica, e de folos. Avem teoria germenilor care provoaca boli. Nu ne mai ducem la vraci … nu mai apelam la tratamente din Evul Mediu.”

Petru Romoșan, Bucuresti: „În România, lupta dintre cele două tabere, între „estici” şi „vestici”, a atins paroxismul. „Esticii”, autohtonişti (traficând discret cu Israelul, şi nu cu Rusia, cum pretind „vesticii”), sunt urmaşii direcţi ai partidului comunist şi ai structurilor sale de putere, ele însele „paralele” cu poporul român, declaraţi corupţi, nedemocratici, primitivi, retardaţi. „Vesticii” sunt cohorte azi întinse (câteva zeci de mii) ca urmare a prezenţei SUA şi a Europei de Vest de dinaintea şi de după aderarea la NATO şi la UE. Cele două tabere par acum definitiv ireconciliabile, incapabile să mai dialogheze cât de cât civilizat. Cine are dreptate?“ lux.md 1 ian. 2018

Read More »

M-aș scrie

M-aș scrie primăvară pe firul mic de iarbă
Și aș trasa cu cretă contur de ghiocei,
Când dorul depărtării se va porni să cearnă,
În fir de tuberoză mi-oi pune ochii mei.

M-aș scrie un copac în vara cea fierbinte,
La umbră mea să stai pe rânduri de cuvinte
Să îmi auzi cântarea de doină și de flaut,
Într-o pădure deasă eu încă te mai caut.

M-aș scrie arămiu pe frunzele de paltini,
Rugina să nu doară când pașii ai să-i treci
Firava mea făptură migrează acum în toamnă,
Prin țipăt de cocor îmi las fiorii reci.

M-aș scrie versul alb în iarna cea polară,
Să ningă poezie frenetic și suav
Iar fulgul de zăpadă să-și pună crinolină
Să-mi mângâie angelic și ridul din obraz!

M-aș scrie veșnicie pe firele de lună,
Când doarme tot pământul în rugă să mă aprind
Cu un sobor de îngeri să mă țin strâns de mână
În marea de iubire și cerul să-l ating!

——————————
Camelia CRISTEA

București

21 martie 2018