17 Nov
2017

ICR New York: Festivalul Filmului Românesc de la Seattle

Institutul Cultural Român din New York (RCINY) și American Romanian Cultural Society (ARCS) din Seattle au plăcerea de a prezenta:

Festivalul Filmului Românesc de la Seattle “Un ochi râde, un ochi plânge – Povestiri de departe” / “One Eye Laughing, One Eye Crying: Tales from Afar” 
Ediția a patra

17-19 noiembrie 2017

SIFF Cinema Uptown
511 Queen Anne Ave N, Seattle, WA 98109
http://www.siff.net/

 

 

Programul celei de a patra ediții a Festivalul Filmului Românesc de la Seattle cuprinde următoarele filme:

 

Două lozuri / Two Lottery Tickets

2016, 86 minute, regia Paul Negoescu

Vineri, 17 noiembrie / Gala de deschidere & Duminică, 19 noiembrie

 

Restul e tăcere / The Rest is Silence

2007, 114 minute, regia Nae Caranfil

Sâmbătă, 18 noiembrie

 

Read More »

17 Nov
2017

Alin Radu: Capricii la început de iarnă (stihuri)

AM VEŞTI…

 

Am veşti că iarna asta

Pe-aici nu va veni.

A eşuat la poluri,

Sau poate-n altă ţară,

Ne vor rămâne câmpuri şi gânduri încă gri,

Ne va ploua-n crescendo, până spre primăvară.

 

Read More »

17 Nov
2017

George Anca: Prozeme cu Gita (2016)

Niciodată, spre sfârşitul unui lucru, nu mă mai concentrez şi dau chix. Seminar indian pe din trei, printre distanţe şi abhijnana. Măcinat de ceapă. Uitat francezul de miercuri – destin din real şi doi copii. Traduc ori eseez, plus carnete-bus. Aş face de un trandafir roz mirositor printre nalbe. Pe la alte case? A plouat azi-noapte dublu.

Uite că răsare. Şei ude se usucă. Am mâna şi piciorul. Curenţi erdoganizanţi. Nu m-a lăsat să-l vizitez când îl desfigurase cancerul, încât nu m-am mai dus nici la înmormântare. La azil, oarecum consolat de a nu mai prea înjura, cum n-ar mai avea pe cine. I-aş duce un trandafir alb, ziare. Tatăl scânteistului îngropându-şi copilul pe timp de pace. Singurătate puşcăriată în conflicte sfincteriale. Forţarea compasiunii, vorbea cam de pe scenă. Eu ştiu să ascult şi îşi dăduse drumul ca pe vremuri. Se vedea intelectual monoped. Bine că nu m-am dus pe Pieptănari.

Fie-vă grădinile fapt. Mai şi vine toamna. Mormânt lângă mama. Tunete de împământare. Pământul şi credinţa. Poeme tablouri de dramă. Limănesc pe-ale tinereţii. Am noduri de evazat. N-am editor. Les blessures. Scrisele există îndestul. Luna s-o fi secerat. 330.000 de eroi români căzuţi în luptă în Primul Război Mondial.

Read More »

17 Nov
2017

Ştefania Oproescu: Venus din porumb

O părere de lumină palpită pe trotuarul de vizavi, ivindu-se printre siluetele în mişcare, sub înserarea zorită de coroana norilor vineţii, împletiţi în valuri, asemeni bancurilor de peşti ce-şi schimbă brusc direcţia. Lumina palidă se alungeşte, se subţiază, se dilată, prinde contur şi-l pierde cu întreruperi, strecurată prin ţesătura ca de igliţă, alcătuită din trupuri ce se deplasează în ambele sensuri, ocolindu-se cu grijă. Ochii care urmăresc lumina, erup din arsura închipuirii şi, un ghem de fierbinţeală se prelinge ca lava prin trupul atins de vedenie. Miros de pământ umed şi de frunze de nuc începe să curgă din cer, vânturat de fulgi mari şi pufoşi de zăpadă. Din gâtul fiebinte ţâşneşte un strigăt de sălbaticiune ce deschide orbeşte drum, ignorând obstacole. Spaima pierderii luminii pe care o caută neistovit, de ani buni, anulează raţiunea. Un salt printre maşini, o traversare periculoasă a străzii, ocrotită de cine ştie ce clipă de indiferenţă a destinului şi, mâinile se reped înainte, căngi pregătite să nu scape prada. Apucă veşmântul luminii şi-l scutură ca pe o scoarţă veche, până cade din el mirosul râvnit. Ochii încep să se limpezească, strigătul se transformă în şoaptă seducătoare. Vede făptura dezvelită de armură, goliciunea ei fremătând în nehotărâre. O încălzeşte cu braţele, o apropie de trupul său cu blândeţe, ca pe un obiect fragil. Îi repetă într-una propoziţia pe care a repetat-o în gând până i-a devenit rugăciune si, a cărei alcătuire era pe cale să-şi piardă sensul: „Nu mă urî în nopţile în care n-ai somn”. Lumina creşte în intensitate, capătă străluciri de sidef, înconjoară ca un cocon îmbrăţişarea încremenită într-un alt anotimp.

***

Read More »

16 Nov
2017

Alexandru Nemoianu: Quod erat demonstrandum sau „ceea ce era de demonstrat“ !

Ultimul val de demonstrații din România, organizate de către Organizațiile Ne Guvernamentale finanțate de către George Soros au avut ca scop să intimideze administrația României și să împidice o necesară reformă în justiție. Demonstrațiile nu și-au atins scopul. În ciuda încercărilor de isterizare și a apelurilor disperate făcute prin media și în spațiul virtual, în stradă nu au ieșit decât la nivelul sutelor de oameni, minuscul. În fața acestui eșec grupurile de interes din afara României au declanșat “tunurile cele mari, ”avertismente din partea  “comisarilor” de la Bruxelles. Acest scenariu a fost folosit în chip identic și în Polonia, și în Ungaria, și în Cehia și în Slovacia; dar a eșuat. Personal nădăjduiesc că va eșua și în România. Oricum manevrele folosite dovedesc , odată în plus, că România nu este un stat independent, exact ce era de demonstrat. Deci câteva lucruri trebuiesc reamintite.
Read More »

16 Nov
2017

Prof. Mircea Botiş & Pr. stavr. Radu Botiş: Rolul lui Vasile Lucaciu în adoptarea “noului activism”


 

Sfârşitul secolului al-XIX-lea şi începutul secolului al-XX-lea, reprezintă pentru imperiul dualist austro-ungar, o accenture a contradicţiilor dintre naţiunile dominante, austriece şi ungare şi celelalte naţionalitaţi: români, sârbi, solvaci, ruteni, polonezi, cehi, lipsite de drepturi şi supuse unei crunte politici de deznaţionalizare. Împotriva acestei politici reacţionare s-a ridicat întregul popor din Translvania, luptând cu multă ardoare şi abnegaţie, pentru împlinirea dezideratelor naţionale. Preotul Vasile Lucaciu se află iaraşi în prim-planul acţiunii politice românesti, alaturi de ceea ce au reprezentat în urmă cu caţiva ani elita memorandista, de curând ieşiţi cu toţii din închisorile ungureşti de la Seghedin şi din Vat, în septembrie 1895.

Read More »

15 Nov
2017

Traian Ience: Începuturile învățământului sălăjean

Ca și la alte națiuni începuturile școlii la români trebuie căutate în preajma bisericilor și a mănăstirilor. Dincolo de Carpați acest lucru s-a întâmplat mult mai devreme, prin secolele  XVI  și   XVII,  așa cum reliefează A.D.Xenopol care spune că ,,un dascăl sau un preot mai cărturar” învățau pe copii cititul și scrisul cu slove chirilice, tipicul și cântările bisericești, spre a deveni preoți sau chiar slujbași la stat.

       În Transilvania situația stătea cu totul altfel. Populația românească era exclusă de la toate libertățile: cultură, avere, viața politică, etc. Era o națiune tolerată. Acest lucru data din 16 septembrie 1437 când la Căpâlna se semnează celebrul pact Unio Trium Natiorum (în latină  ,,uniunea celor trei națiuni”). Acest act a fost semnat în timpul răscoalei de la Bobâlna între nobilii maghiari, sași și secui prin care aceștia se angajau pe termen scurt să înăbușe răscoala iobagilor români și maghiari dar și în cazul unui pericol extern. Această înțelegere a fost periodic reînnoită și a dus treptat la excluderea populației românești din viața politică chiar dacă aceasta era populația majoritară a Transilvaniei. Acei români care încercau să învețe în școlile străine din apusul Europei erau aduși de nobili înapoi, în lanțuri.

       Read More »

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii