Cuvânt și iubire

Dupa revolta națională anti comunistă din Decembrie 1989 în Romînia s-a instalat un nou sistem, sistemul neamului prost. Profitand de împrejurări și mai ales de starea de șoc a populației și modul nemilos în care ea era manipulată de o media rău intenționată, sau complet neinformată, la putere s-au instalat foști demnitari comuniști și urmașii lor (Iliescu, Brucan, Roman, etc.) dar, incă mai dramatic, structurile care alcătuiesc ceea ce este numit “statul profund”, securitatea, armata, toate organele de informare, contrainformare și represiune au rămas intacte. Aceiași oameni și mai ales aceleași obiceiuri au rămas în loc. Nici un singur criminal comunist nu a fost pedepsit, torționari notorii (Pleșiță, Craciun,etc.) au primit pensii grase și onoruri. Sistemul neamului prost a fost deci instalat. Evident acest nou sistem avea un scop și acest scop poate fi vădit în modul cel mai simplu, urmărind banii și unde s-a dus avuția țării. Toată avuția țării a fost trecută în posesia clientelei sistemului neamului prost. Cu sume derizorii, dar cel mai adesea nici măcar cu atâta ci prin abuz și furt deschis (acoperit și încurajat de sistemul politic al neamului prost) tot soiul de directorași de duzină au ajuns “patroni” și proprietari de intreprinderi, latifundiari, bancheri și mai știu eu ce. Aceasta neo ciocoime, neo îmbogățiții, au luat în posesie tot: de la sol la subsol, de la ape la aerul pe care îl respiram. Neo-ciocoimea este o clasă economica sinistră, de tip mafiot și există ca urmare a sistemului neamului prost cel care a făcut din România un stat cleptocratic. Cred că în urma lor va rămâne o amintire arhitectonica: sinstrele “bunkere” de vacanță, monumente ale mârlăniei și prostului gust. Urmărea, pe plan politic, o vedem limpede. Absolut toți politicienii Români, cu excepții efectiv nesemnificative și fără urmare, sunt de fapt niște sinistrii fripturiști amorali. Sistemul de vot este o glumă proastă. Nu există deosebire de fond între găștile care își zic partide, există minimale divergențe personale și acestea mai mult formal. Întreagă această gloată de neamuri proaste practica cea mai grosolană formă de idolatrie: își imaginează că starea prezentă va fi veșnică, fac planuri pentru viitor considerand, repet, drept veșnică starea prezentă. Nu își dau seama că sunt pleava și că un minimal vânt social o va mătura ca pe un gunoi (ce și este în realitate).
Dar dacă acesta este peisajul politic și economic al stăpânilor României de azi încă mai sinistru este peisajul social și cultural; profilul acestei nevrednice neo ciocoimii.

Tipul dominant este ȚOAPA.
Țoapa îsi are originea în “mahala”, care în turcă înseamnă cartier. Termenul de mahala a fost foarte fericit păstrat căci cu adevarat acele “cartiere” au păstrat toate relele caracteristici ale lumii Orientului Apropiat căruia, prin aculturație, îi și aparțin. Țoapa este un orășean incomplet sau defectuos realizat. De regulă păstrează ce este mai rău din mentalitatea rurală (deși țărănimea o privește de sus) și din cea orășenească autentică, pe care o invidiază. (De fapt țoapa țtie bine că este neam prost dar pretinde a i te adresa, constant, cu “domn” și “doamnă”). Țoapa este haotică, delăsătoare și de regulă murdară (mai ales în zonele intime căci, ”nu se vede”). Țoapa este permanent “întepată”, ranchiunoasă, întotdeauna invidioasă, certăreață, pricinoasă, obraznică. În același timp mereu gata cu declarații eroice. Adunarea țoapelor este pepiniera perfectă pentru fanatici. Din constanta unei “păreri” face cauza și de fapt demonstrează exemplar că doar imbecilii nu își schimbă părerile. Dar tipul dominant, țoapa, cuprinde și câteva, hai să zicem, sub tipuri. Identice în esență și cu diferente minore și superficiale în exterior.

Cretinul, care provine din zona haosului, subculturii neo-ciocoiești și beneficiar din plin al bunurilor subtilizate de către înaintașii lui direcți, părinti sau bunici. Cretinul este un râzgâiat (un soi de Dl.Goe dar încă mai antipatic), este profund superficial și complet mimetic (imită ce crede a fi moda). Nu are convingeri dar se lipește la ce crede că ar fi la moda: homosexualitate, ateism, anti naționalism. Cretina are aceiași proveniență. Atât cretinul cât și cretina sunt foarte zburdalnici hormonal și practică acel sport cu entuziasm, deși fără imaginație. Nu trebuie uitat că de regulă sunt proști. Ca și cretinul, cretina se alătură mișcărilor excentrice și considerate la modă. Cretina zbiară pentru “drepturile” homosexualilor și lesbienelor dar ea însăși practică obiceiul vechi; cu entuziasm dar, repet, fără imaginație. Atât cretinul cât și cretina sunt condiționați total de către Organizații Neguvernamentale. Cretinii nu își dau seama că aceste ONG sunt entități care au scopuri precise, stabilite din afară și structurate în manieră militară, adică, la caz, pot mobiliza și scoate în stradă ceata cretinilor. Toți acești cretini, mai nou, se adună sub noul semn impus de tatăl OGN-urilor, ”déjà” internaționalistul George Soros, #rezist. De fapt ei habar nu au la ce rezistă. Căci nu rezistă la nimic, în schimb suștin sistemul neamului prost și toată tragedia românească de azi. Iar cu adevărat cutremurător este faptul că această ceață, care se pretinde militantă, nu își face nici un singur scrupul moral legat de imprejurarea că modul lor de viață este sustinut din bani care provin din cel mai mare furt, spoliere și înavuțire în afara legii pe care le-a cunoscut istoria Neamului Românesc. Ei dorm linistiti, dar să nu se îndoiască, există o justiție imanentă și are să-i ajungă!

Dar în vârful cetei neo-ciocoiești, ”iar deasupra tuturora, /oastea să și-o recunoască/ Își aruncă pocitura, bulbucați-i ochi de broască”, adica: Idiotul Solemn.
Idiotul Solemn se consideră “realizat” și productiv. El sloboade “păreri” care, în cel mai bun caz sunt truisme dureroase sau, încă mai adesea, neghiobii sadea. Nu este capabil să răspundă la întrebări incomode. Se inverșunează, devine abuziv și direct periculos. Idiotul Solemn ușor își dă arama pe față trecând la înjurături direct și la rotirea ciomagului, domenii în care are reale aptitudini. Idiotul Solemn ia mită cu un aer pios și cu convingerea că ajută, ba chiar se pun în primejdie. Sunt și colecționari: obiecte de prost gust, umblatul vandra, multe vizite. Idiotul Solemn nu înțelege nimic dar crede că știe tot. Uneori mimează și ca practicant credincios. O altă ocazie de a etala superficialitate superstitioasă și de a interacționa social. Ocazie să etaleze moda unor neveste cu loialități indoielnice și calități mentale încă mai îndoielnice.
Toate categoriile pomenite sunt produse care există în stări de haos și haosul este o stare instabilă și trecatoare. Deci, Slavă Domnului, trecători sunt și ei.

Întreaga această faună, adică țoapa și sub tipurille pomenite, se consideră “cauzași”, militanți și încă mai mult, militant voluntari. Din gura lor poți auzi, ”până azi nu am fost plătit pentru a fi participat la cutare “acțiune”. Pur și simplu asta demonstrează prostie profundă. Iar prostia este cea mai ieftină comoditate și cea mai lesne de folosit. Prostia aparține tipologic obiectelor cu folosință unică pentru higiena intimă: hârtia higienică și tampoanele menstruale.
Să nădăjduim că sistemul neamului prost și consecințele sale vor trece repede, ca un vis urât și scârbos.

————————————–
Alexandru Nemoianu

Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

4 octombrie 2017

director publicaţii Apollon-România

A moștenit noblețea și credința unui predecesor eroic din România Mare.
A învățat să stralucească oriunde în spațiul românesc, prin valoarea-i colosală de Artistă și titanica-i contribuție prin muncă responsabilă.
A descoperit spre a crește iluminatori prin poezie și iubire de oameni.
A fost și este, Zâna Bună a USELR, unde ne onorase prin adeziunea Domniei sale.
A știut să se roage și pentru sufletele aflate la grele încercări, iar recunoștința noastră, a acestor suflete încălzite de divinitatea Dnei, este prea mare, pentru a se așeza în fraze, cărți sau biblioteci.

LA MULȚI ANI, IUBITĂ SORĂ, DISTINSĂ DOAMNĂ A CULTURII ROMÂNEȘTI, Mariana Gurza, MONUMENT DE VIAȚĂ DĂRUITĂ CELOR MAI ÎNALTE SCOPURI CREȘTINE ȘI UNIONISTE!

———————–

Diana Ciugureanu

Presedintă-fondatoare la Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română

Chișinău

2 octombrie 2017

         Dacă vom privi în jur cu minimală atenție vom băga de seamă ca tot ce este în ființă este de fapt unic sau, mai bine zis, are o personalitate unică. Lucrurile sunt grupate de către oameni în categorii tipologice, deci asemănări după înfâțișare, din necesitate, pentru a putea purta discuții cu rost. Dar în final această fascinantă diversitate înfățișează mereu existența unui plan, a unei viziuni unice.
Marele scriitor german Ernst Junger, poate cel mai de seamă scriitor și gânditor german al veacului al XX-lea, între altele a fost și un mare entomolog și câteva specimene, de el descoperite, îi poartă numele. Deci el era, pe lângă un mare scriitor și un serios, incontestabil om de stiință. Ei bine el spunea că din fiecare ființă doar maximum zece la sută este necesitate existențială restul este pur și simplu frumusețe. Cine își poate imagina sau, mai rău, crede, că o asemenea abundentă, risipă de frumusețe a apărut din “întâmplare” realmente ar trebui să vadă un medic specialist în maladii mentale.
Dar vorbind despre această infinită diversitate în unitate trebuie amintit că și anotimpurile, lunile anului, săptămânile anului, zilelele săptămânii, toate au o personalitate distinctă pâna a trezi reacții afective; unele luni din an sunt “simpatice” și altele “antipatice”, spre exemplu. Aceiași personalitate specifică o au și orele zilei. Într-un fel sunt orele dimineții și în altul cele ale amiezei, serii și nopții. În acest sens voi aminti că Părintele Nicolae Steinhardt de la Rohia numea ora două din noapte, ”ora adevărului și mărturisirii”. Pe drept cuvânt.
Când suntem treji la acea oră, vedem cu maximă claritate lucrurile rele pe care le-am făcut, puținele lucruri bune pe care, poate, le-am făcut și multele lucruri bune pe care le-am fi putut face și nu le-am făcut. La acea ora ne dăm seama de vremelnicia trecerii prin această lume, de zădărnicia prostească de a deveni atașați și iubitori de ea și cu toată siguranța ne gândim la ce va fi “după”. În acel ceas avem zbatere sufletească, îndoieli, ispite și chiar căderi în deznadejde, în acel ceas nu putem minți, nici măcar pe noi și există un singur mod de a ieși din acea nevoie: gândul la Dumnezeu și la grija Lui pentru lumea din jur. Dar acesta nu trebuie să fie un gând abstract, către un “cineva” necunoscut. Acest gând trebuie să fie către un Dumnezeu personal, cel în Treime Ortodoxă mărit și la mărturia prietenilor lui, Sfinții.
Ce anume i-a făcut pe Sfinți? Erau oameni așa cum suntem și noi, unii dintre ei mari păcătoși: ucigași, tâlhari, furi, desfrânați. Dar care au devenit Sfinți și ei stau în jurul lui Dumnezeu și rugăciunea lor ne ajută pe noi cei care alcătuim Biserica “luptătoare”. Deci ce anume i-a făcut pe ei Sfinți? Ei bine smerenia, tăgăduirea de sine și dragostea de Dumnezeu. Exemplul cel mai strălucit de smerenie este Maica Domnului al cărei “Fiat” ( Fie mie dupa voia Ta) a făcut cu putință Intruparea. Ne putem doar imagina ce jertfă făcea o fată fecioară și ce dragoste și încredere în Dumnezeu avea dând naștere unui copil într-o lume în care adulterul era pedepsit prin lapidare (bătaie cu pietre până la moarte). Ei îi urmează “prietenul mirelui” Sfântul Prooroc, Inaintemergator ți Botezător al Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul. Cel care spunea “acela trebuie să crească, iar eu să scad”. Acestor exemple de supremă smerenie le-au urmat toți cei care sunt între Sfinți, dintre care pe unii îi știm și pe cei mai mulți nu îi știm, Dumnezeu îi știe.
Dar la ora două din noapte, în “ceasul adevărului și mărturisirii” pe Ei trebuie să îi simțim în jurul nostru (și între Ei fiecare dintre noi ar trebui să aibă un “prieten special”, un Sfânt cu care să aibă o legătură personală, al cărui sprijin să îl ceară în toate nevoile, a cărui prezență să o știe cu certitudine. Nu penibile “dovezi” materiale, ci mărturisirea fără greș a inimii.).
Toți trecem prin “ceasul adevărului și al mărturisirii”, noapte după noapte. Să dăm atenție acelei ore și să ne rugăm să ne fie dăruit să o trăim în restul zilei care vine și în toate zilele care le mai avem de trecut în această lume.

————————————–
Alexandru Nemoianu

Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

2 octombrie 2017

VICTOR SUVOROV: ZIUA M. CIND A INCEPUT AL DOILEA RAZBOI MONDIAL? Polirom, ISBN 9789734619412.

Începerea mobilizării secrete însemna practic intrarea în cel de-al doilea război mondial. Stalin a înţeles acest lucru şi a dat conştient ordinul de începere a mobilizării secrete din 19 august 1939. Din această zi, oricum ar fi evoluat evenimentele, războiul nu mai putea fi oprit.

19 AUGUST 1939 ESTE ZIUA CÂND STALIN A ÎNCEPUT RĂZBOILUI.

La 21 iunie 1939 Stalin avea 94 de divizii de infanterie şi vânători de munte. Exact peste doi ani, la 21 iunie 1941, avea 198 de divizii de infanterie şi vânători de munte. În afară de acestea, se făcuseră pregătirile şi se dăduse ordinul de formare a încă 60 de divizii de infanterie, care trebuiau să apară după atacurile prin surprindere şi declararea Zilei „M”. În aceşti doi ani numărul diviziilor motorizate şi de infanterie motorizată a crescut de la 1 la 31. Numărul diviziilor de tancuri a crescut de la 0 la 61. Încă o serie de zeci de divizii de tancuri se afla în stadiul de formare, care trebuia să se încheie după declarea Zilei „M”. Numărul diviziilor de aviaţie s-a mărit în doi ani de la 0 la 79, al corpurilor de infanterie de la 25 la 62, al regimentelor de artilerie (fără a lua în calcul pe cele antiaeriene) de la 144 la 900. Mai erau încă vreo câteva sute de regimente care se pregăteau de desfăşurare după primele atacuri ale Armatei Roşii. Numărul corpurilor mecanizate (de tancuri) a crescut de la 4 la 29, al brigăzilor de desant aerian de la 6 la 16, al corpurilor de desant aerian de la 0 la 5, iar alte 5 urmau să fie rapid desfăşurate în Ziua M şi în următoarele zile. Numărul armatelor din partea europeană a Uniunii Sovietice s-a mărit în doi ani de la 0 la 26. Vreme de cincizeci de ani, comuniştii au încercat să ne convingă că Stalin a avut încredere în Hitler. Statistica nu confirmă acest lucru. Lucrurile stau invers. Hitler l-a crezut pe Stalin şi a semnat pactul care a dus Germania într-o situaţie dificilă, de război împotriva întregii Europe şi a întregii lumi. Pactul a pus Germania în situaţia de vinovat unic al războiului.

La 19 august 1939, Stalin a început mobilizarea secretă a Armatei Roşii, după care al doilea război mondial a devenit inevitabil. Însă Hitler nu a dat atenţie evenimentelor ce se petreceau în Uniunea Sovietică. Mai înainte Stalin a început mobilizarea industriei, transportului, aparatului de stat, a resurselor umane. Hitler nu a luat asemenea măsuri în Germania.

Hitler l-a crezut prea mult pe Stalin. Avându-l pe Stalin în spate, Hitler lupta fără griji împotriva Franţei şi Angliei, aruncând împotriva acestora toate tancurile, întreaga aviaţie de luptă, cei mai buni generali şi cea mai mare parte a artileriei. În vara lui 1940, Germania a lăsat la frnontiera estică numai 10 divizii, fără nici un tanc şi fără acoperire din partea aviaţiei. Era un risc mortal, dar Hitler nu conştientiza acest lucru. În vremea aceasta, Stalin pregătea toporul.

Hitler a intuit prea târziu. Lovitura lui Hitler n-a mai putut salva Germania. Stalin nu numai că avea mai multe tancuri, tunuri şi avioane, mai mulţi soldaţi şi ofiţeri, dar îşi trecuse deja industria în regim de război şi putea produce armament în orice cantitate.

Stalin era un infractor de drept comun. La începutul secolului, sub conducerea lui Stalin şi cu participarea lui personală a fost jefuită banca din Tiflis, jaf care a uimit întreaga Europă. Pregătirea atacării Germaniei a fost lucrată de Stalin la fel de minuţios ca şi vestitul jaf.

Dar Stalin n-a reuşit să încheie mobilizarea în secret. Hitler a atacat în momentul în care Armata Roşie şi întreaga Uniune Sovietică se aflau în situaţia cea mai nefavorabilă respingerii unui atac: ele însele pregăteau unul. S-a petrecut ceea ce se putea petrece în piaţa din faţa băncii: dacă unul din paznici şi-ar fi dat seama ce se petrece, trăgea el primul… Hitler a atacat primul şi de aceea pregătirea stalinistă de război a fost dată peste cap, transformându-se într-o catastrofă. Ca rezultat al războiului Stalin a obţinut numai Polonia, Germania de Est, Ungaria, Iugoslavia, România, Bulgaria, Cehoslovacia, China, jumătate din Coreea, jumătate din Vietnam. Mobilizarea secretă trebuia să se încheie prin atacarea Germaniei şi a României, la 6 iulie 1941. Concomitent, în întreaga Uniune Sovietică trebuia decretată Ziua „M”, ziua când mobilizarea se transforma din secretă în deschisă şi totală. Mobilizarea secretă a fost orientată în sensul agresiunii. Pentru apărarea ţării nu s-a făcut nimic. Mobilizarea secretă a fost atât de colosală, încât nu s-a izbutit ascunderea existenţei sale. Lui Hitler i-a rămas o singură şansă: să se salveze printr-o lovitură preventivă.

Hitler l-a preîntâmpinat pe Stalin cu două săptămâni. Iată de ce Ziua „M” n-a mai venit. Cap. 25, L-a crezut Stalin pe Hitler?, Ziua „M” – Victor Suvorov, Ed. Hexagon, pp. 281-284

LA MULȚI ANI DRAGĂ MARIANA !

Arăți minunat!
O fată care are întodeauna grijă de prietenii și de lucruri importante pentru bunăstarea culturii și spiritul neamului. O româncă cu un suflet cât un munte! Îți mulțumim că îți suntem dragi și aproape!

Ești un exemplu de conștiință, un creator de punți între oameni.

Întodeauna ai dăruit dragă Mariana și ai trezit sfinți din adormire pentru a fi prezenți în timpul tău.
Noi te iubim și ne bucurăm că exiști!

Cu prețuire și admirație,
Ben Todică,

Australia
2 octombrie 2017

Dorul de vers

(Marianei Gurza cu nostalgia clipelor de la Radio Timișoara)

În altă ordine de idei,

Prind, suav și lin, voci de chin,
voci tremurânde și-n senin,
acele amintiri ce vin din chin, dor, neastâmpăr și alin…
Ascult, cu tremurândul zbor, cuvintele ce tainic dor
vocile din trecut ce-aprind dorul unui vers,

însângerat și călător!

In memoriam, pentru vremurile și versurile care-și luau
zborul spre taine și îngândurați și îndrăgostiți (de vers!)

dragi ascultatori…!

————————–

Ioan Alexandru Tătar

(pentru mine, mereu același destoinic redactor)

Radio Timișoara

2 octombrie 2017