Cuvânt și iubire

Ion Olteanu: Am citit ultimul dialog si preciez onestitatea cu care  faci cunoscute si opiniile preopinentilor. Aceasta dovedeste taria de cremene a parerii de sine, ceea ce este foarte important pentru cei care isi asuma misiunea unor formatori de opinie. Eu iti cunosc modul de a gandi si in mare parte acesta reda si gandirea mea.

In tenacitatea d-tale ramai insa confuz atunci cand raspandesti conceptul de “unire cu Roma”. Intrucat atat catocii cat si ortodocsii sunt crestine, ar rezulta ca prin UNIRE nu se are in vedere credinta, care este aceasi ci religia respectiv bisericile. Or, unirea bisericilor este imposibila sau cel putin nerealizabila intr-un orizont demn de luat in seama, intrucat in spatele fiecarei biserici se aliniaza cohorte de zeci de mii de slujitori bisericesti organizati si educati ca o armata extrem de performanta.

Deaceea, eu mi-am exprimat opinia sa descifrezi conceptul de unire prin oportunitatea inceperea unei conlucrari autentice intre biserici si slujbasii ei, care sa accelereze dialogul si apropierea intre mirenii catolici si ortodocsi. Sa lasam in plan secund ierarhiile, care, in timp vor trebui sa sa adapteze la vointa credinciosilor.

Mie mi s-a parut ca m-ai inteles si ca imi dai dreptate. Totusi, constat ca insisti pe expresia “Unirea cu Roma”, lasand sa se inteleaga unirea bisericilor, care, dat fiind proportiile, nu ar putea fi decat absorbtia de catre Vatican a bisericilor nationale ortodocse. Vad ca si un bun amic al d-tale (Dimitrie) intelege ca d-ta ai in vedere “trecerea Romaniei la alta religie official”.

S-au implinit peste 3 secole de cand a fost creata Unirea cu Roma, prin Biserica Unita. Ea a fost mai mult o miscare politica prin care romanii din Transilvania si-au imbunatatit statutul civil fata de ungurii dominatori. Dar din  punct de vedere religios, infiintarea acestei biserici nu a adus progrese esentiale in unirea religioasa a ortodocsilor cu catolicii, ci, dimpotriva a dus la inversunarea bisericii ortodocse si la un climat de  ura si violenta intre mirenii crestini din Romania.

Revin si inchei: Importanta este conlucraea dintre biserici si apropierea dintre mirenii acestora. Relatiile dintre ierarhii vor fi rezolvate in timp. Tot mai multi credinciosi din ambele biserici, se indeparteaza de ierarhia bisericeasca.

Bucuresti la 3 iunie 2017

Viorel Roman: „Unirea cu Roma“ a ortodocsilor nu e cea mai buna formulare? E mai buna „Unirea cu Constantinopolul, cu Moscova etc.“ a occidentalilor? Detalii, pentru ca nu poate fi vorba in nici un caz, da care pe care, si nici de absorbtia, lichidarea unei bisericii in favoarea alteia, cum a fost cea a Bisericii Unite cu Roma in 1948. Si sa nu pierdem din vedere ca occidentalii au tot atata nevoie de crestinii orientali, ortodocsi, ca si invers. De aceea superioritatea materiala a occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila si nu de rare ori se uita ortodocsii de sus la occidentalii saraciti spiritual de materialism si consumerism. „Refacerea unitatii fara conditii“ a papei Francisc e solutia.

Sa ne reamintim: Iisus Hristos a pus bazele Bisericii la Ierusalim, dar crestinismul ajunge in Europa treptata, prin nordul Africii si se impregneaza de dimensiunea imperiala a Romei si paralel in Balcani prin Asia Mica unde e interiorizata filozofia, umanismul Greciei. In afara de asta, Aristotel in occident si Platon in orient, pragmatismul si idealismul crestinilor in loc sa concorde sunt seseori un element de discordie. Asa s-au format in timp la Roma si in Bizant, Biserici surori, care pot avea alt obiectiv, n-au alta alternativa decat refacerea unitatii voita imperativ de Iisus. De refacerea unitatii depinde pacea, soarta umanitatii.

Romanii, urmasii legiunilor romane, se simt mai la ei acasa in spatiul imperial occidental decat in autocefalia, devalmasia greco-pravoslavnica, a carei ierarhie slavona le-a fost impusa brutal de bulgari si bizantini la sfarsitul primului mileniu. Dupa 1989, renuntarea la ortodoxo-comunism, la profetului Amos si Kal Marx si reabilitarea Noului Testament, Mantuitorului, romanii s-au mutat si muncesc in numar mare in occident, unde se nasc deja mai multi copii decat in tara. Pentru ei unitatea, simbioza ortodoxo-occidentala e cat se poate de firesca, la ordine zile. Si daca luam in considerarea si viziunea Fericitului Ioan Paul II, „crestinismul raspira cu doi plamani“, vizita sa istorica la Bucuresti in 1999 si cea anuntata a papei Francisc in 2018, cu generoasa oferta „unitate fara conditii“, putem fi optimisti. Romanii stiu mai bine ca alte neamuri, ca toate drumurile duc la Roma si sunt in prima linie a refacereii unitatii voita de Iisus Hristos.

viorel-roman-bremen.over-blog.de

Salerno la 3 iunie 2017

http://www.marianagurza.ro/blog/2017/06/02/prof-dr-viorel-roman-superioritatea-occidentalilor-si-inferioritatea-ortodocsilor-moldo-valahi-2/

http://www.revistasingur.ro/altele/15723-viorel-roman-superioritatea-occidentalilor-si-inferioritatea-ortodocsilor-moldo-valahi.html?q=altele/15723-viorel-roman-superioritatea-occidentalilor-si-inferioritatea-ortodocsilor-moldo-valahi.html

http://www.marianagurza.ro/blog/2016/10/24/prof-dr-viorel-roman-superioritatea-occidentalilor-si-inferioritatea-ortodocsilor-moldo-valahi/

http://www.marianagurza.ro/blog/2016/10/26/viorel-roman-superioritatea-occidentala-si-inferioritatea-ortodocsilor-iii/

http://bentodica.blogspot.de/2016/10/viorel-roman.html

Cu catva vreme in urma am avut ocazia sa comenteze cateva neghiobii ale lui Horia Roman Patapievici, despre “Traditia” si despre “scheletele din dulap ale Romanilor”,  si am avut bucuria sa conchid ca el este un prost. La cele spuse as mai adauga cateva ganduri.

HRP s-a facut cunoscut slobozind cele mai obscene insulte la adresa Romanilor. In una dintre maculaturile lui el spunea ca, si cu rusine citez, ”Romanii sunt buni doar ca sa te pisi pe ei”. Acelasi natarau spunea ca “nenorocirea” Neamului Romanesc sunt Eminescu si Caragiale. Evident el promova programul unor indivizi pe care se angajase sa ii slugareasca. Asta era “Societatea deschisa” a financiarului “deja” internationalist Soros. Un program care urmarea si urmareste sa distruga memoria colectiva romaneasca. Iar modul cel mai eficace de a realiza acest lucru este de a scoate din memoria colectiva punctele de referinta, Credinta si figurile mantuitoare, pentru Romani: Fat Frumos, Ileana Cosanziana, Ivan Iorgovan, Eminescu si Caragiale.

Activitatea Dianei Zlatan este îndreptată spre trei direcții de bază: literatură, jurnalism și muzică. Concomitent, trăiește după valorile moral-spirituale. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chişinău (1992-1997). Din anul 1998, activează la IPNA Compania „Teleradio-Moldova”. Se afirmă în calitate de reporter de ştiri TV în domeniile cultural, social, politic, economic; este autoare şi prezentatoare de emisiuni TV. La televiziune a realizat mai multe cicluri de emisiuni, printre care „Viaţa armatei” (despre militarii Armatei Naţionale), „Vită fermecată” (despre promovarea sectorului vitivinicol), iar la radio – rubrica „Agenda culturală”. Din 2011, este redactor şi editor multimedia, fotoreporter la site-ul TRM.md, fiind responsabilă de pagină radio. În anul 2005 a fost desemnată cu trofeul „Undă de aur” pentru cel mai bun reportaj radiofonic, a cărui protagonista a fost Maria Bieşu, primadonă Operei Naţionale. În 2006 ia premiul ÎI la Concursul naţional de articole/reportaje la tema colaborării moldo-române,organizat de Asociaţia Presei Independente. Ea este şi fondatoare Uniunii Scriitorilor Europeni din Republica Moldova.

Nicoleta Balacci: Cum au fost primii paşi pe arena mediatică?

Diana Zlatan: Primii paşi pe arena mediatică au fost în al V-lea an de la Facultatea de Filologie, când doamna decan, Alexandra Barbăneagră, s-a gândit să mă propună pentru stagiere la noul post de televiziune Catalan TV. Am fost admisă şi câteva săptămâni mă simţeam într-o lume de vis, savurând bucătăria reportajelor TV. Nu le-am plăcut şi nu cunosc care era cauza. Dar, nu aveam timp pentru a mă complace în durerea acelei deziluzii, căci imediat, am procedat la scrierea tezei de licenţă. Procesul creator ne ridică vibraţia şi ne eliberăm de ipostază  de victima, că în acel caz. Mi-am zis a voi fi mai atentă când voi activă la Televiziunea Naţională, că să mă integrez și să nu mai trec printr-o asemenea ruşine.

S-a întâmplat că s-a produs şi acea minune. Am fost angajată la câteva luni de la absolvirea Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, la „Mesager”, adică la Departamentul de Actualităţi şi Programe Matinale, al televiziunii de stat, compania „Teleradio-Moldova”. Primele reportaje le-am scris şi sonorizat în limba rusă. Eram cumva mobilizată să îmi învăţ meseria de reporter cultural, atât de apropiată inimii mele. Am avut fericirea să mă integrez rapid în nouă echipa şi să fiu instruită, încurajată şi apreciată la fiecare mic succes.

N. B. : Ce calităţi trebuie să posede un bun jurnalist?

D. Z. : Să reiterăm regulă de baza, în manualele de specialitate: „Un bun jurnalist are inima fierbinte şi mintea rece”. De aici, putem insistă asupra  altor calităţi, primul printre care este patriotismul. Un bun jurnalist, deşi uneori descurajat, poate, de propriile cunoştinţe despre culisele scenei politice, despre stereotipurile de gândire, pesimismul general, degradarea unor categorii de cetăţeni, migraţia în proporții, despre economia tenebră, corupţia şi altele – misiunea lui este una,  de a contribui la asigurarea unei stabilităţi în societate şi la prosperarea acesteia. Sau te consacri plenar poporului pentru care lupţi cu peniţa ta ascuțită, sau te laşi înstrăinat de esenţiala ta activitate, de alte interese.

Jurnaliştii sunt avocaţii poporului, elita intelectualităţii şi au verticalitate, echilibru interior, siguranţă, o doză de scepticism la cercetarea diverselor opinii, sunt intransigent, dar iubitori, miloşi, nobili, creativi şi capabili a transcende situaţiile, stările oamenilor, buni observatori şi oratori. Mintea rece îi va apară de avalanşă  de emoţii care pot periclita ritmul şi calitatea procesului de muncă. Operativitatea, disciplină, echidinstanta, imparţialitatea sunt la mare căutare în acest domeniu suprasolicitant şi ingrate chiar. Iar inima fierbinte îi va fi călăuză  sau glasul divin, pe care să-l poată descifra şi urmă întru a se împlini, conştient deincrederea societăţii pentru “un câine de pază al societăţii, care să oprească abuzurile din partea oamenilor aflaţi la putere”. Toate calităţile frumoase, în special cele de bun creştin, sunt sine qua non, aş conchide.

N. B. : Cum aţi reuşit să obţineţi trofeul „Unda de aur” pentru cel mai bun reportaj radiofonic?

D. Z. : Până a obţine un trofeu, la un concurs care durează câteva săptămâni, luni, efortul este de ani buni, cred. Plus dăruirea sinceră, în numele idealurilor meseriei. Poate că jurnalismul este mai mult decât o meserie, adică o misiune. De la această trăire intensă, a tot ceea ce realizăm prin sacrificiu cotidian, în condiţii vitrege de salariată pur simolic, la stat, sub o cenzură comunistă care interzicea categoric, sfintele cuvinte de „român”, „basarabean” şi derivatele acestora… Revenind la trofeul propriu-zis, bănuiesc că era o răsplată din partea destinului, a Cerului, îndrăznesc să cred, pentru pasiunea şi rezultatele mele de zi cu zi, pentru încrederea câştigată zi de zi, pentru toleranţă mea cu seninătatea bucuriilor la fiecare secvenţă realizată, aprobată, difuzată în schimbul dreptului la muncă şi creştere profesională.

Oricum, am încântat de la difuzare, prin reportajul prezentat la Concursul intern tradiţional„Unda de Aur”, prilejuit şi de marcarea a 75 de ani ai postului Radio Moldova. În plus, ideea reportajului mi-a expromt, când în holul Casei Radio am întâlnit-o pe Primadona Operei naționale – Maria Bieșu. Înregistrează în premieră, cântece cu … un cor bisericesc?! Păi cum să ratez, eu, ca reporter (deşi singurul corespondent special, pe atunci, antrenată preponderent în domeniul  social-politic), o asemenea splendoare de subiect? Hai să alerg după ea, în Studioul Mare al Casei Radio! Era răcită, răguşită, dar surprinzător, cânta curat, angelic. Am convins-o să îmi acorde şi un interviu, în pauzele dintre cântece. Din mărturisirile-i calde, a izvorât o lumina şi o frumuseţe interioară demnă de un miracol devenit mâdria acestei palme de pământ, cartea de vizită a culturii noastre. Modestia debordantă, descoperită la Maria Bieşu, m-a umplut de o adevărată bucurie de a o fi cunoscut pe viu, de a-i fi devenit o confidenta, fie şi că o simplă intermediară a Maestrei cu publicul. Tot ceea ce faci, are un răspuns şi în această societate coruptă, şi în acei ani de dezarmonie în viaţa mea. Pentru concurs, a trebuit să gândesc un titlu, care a şi fost menţionat în Diplomă: „Cant pentru Dumnezeu, împreună cu aceste voci de îngeri”. Toată viaţă, am cântat pentru Dumnezeu, interpretând roluri de bune creştine, care se rugau la Biserica.

N. B. : Care a fost scopul inaugurării Uniunii Scriitorilor Europeni din Republica Moldova?

D. Z. : Dorința de a cuprinde necuprinsul, de a spune totul și deloc laconic. Setea de libertate în toate, sfidând reguli, rupând lanțuri, planând emotiv, exaltant, prin lumea mea interioară, prin viața mea zbuciumată, prin idealurile și visele mele. Dacă îmi deschid inima, păi deschidere să fie. Dacă transmit ceva, păi electrizare să fie. Iar Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova, fiind viața mea timp de aproape doi ani, deși înregistrată oficial acum un an, la 7 aprilie 2016. Ne-am asociat în acest ONG, pentru a ne dărui zi de zi, misiunii de apropiere a populației, de literatură și viceversa. Apropierea dintre oameni și artă, înseamnă iluminare continuă, doar Frumosul este una dintre cele trei noțiuni definitorii ale divinității, pe lângă Bine și Adevăr. Cred în Unirea eternă a Malurilor de Prut, valorificând zi de zi, condițiile de a realiza Poduri de Dor între frații români de dincolo și dincoace de fosta poartă de fier, care ne-a văduvit nemilos, de Patria-Mamă, de viața cu demnitate de români, de cultura monumentală, păstrată acolo, de urmașii demni ai geto-dacilor. Cred și muncesc de dragul acestor comori inepuizabile, de dragul sufletului meu, de care au grijă sinceră, frații noștri, mulți dintre care ne răsfăța din compasiunea pentru condiția basarabenilor supuși unui genocid de decenii.

N. B. : Ce carte ați recomanda ?

D. Z. : Am citit mult în anii facultății, citeam câte 250 de pagini pe zi și tot atunci am descoperit cărți, la care, până și în prezent revin cu drag. Până la urmă cred că Biblia este acea carte care îți poate potoli setea în orice moment al vieții, în orice durere. Citind din biblie îmi luminez sufletul prin faptul că obțin răspuns la întrebările ce mă macină. Ea mă ajută să iau decizii și sa-mi valurile lăuntrice.

N. B. : Care este punctul de conexiune dintre domeniile pe care le profesaţi?

D. Z. : În toate activitățile mele diverse, aflându-mă în ipostaze diverse și cu energia în sigilii energetice variate, uneori chiar epuizante, mă consider a fi aceeași ființă care învață din orice și prin orice, iubirea necondiționată ca treaptă evolutivă superioară, ca singura cale de apropiere de Dumnezeu și de transformare a vieții – acest dar sfânt, într-o continuă bucurie și recunoștință pentru fiecare clipă și pentru fiecare semn, prin care să fim pregătii a citi măreția și atotputernicia Tatălui Nostru Ceresc.

N. B. : Care este sursă dumneavoastră de inspiraţie?

D. Z. : Mă inspiră, dragostea preponderent. Și iubirea de Țară, de neam. Credința mă inspiră tot mai puternic în ultimii ani, când ating un anume echilibru și liniște. Am sute de poezii, așternute pe contul meu de FB, din tensiunea stării de îndrăgostire și mai puțin din împlinirea în dragoste. Analitic abordând creația în sine, reiterez opinia maeștrilor spirituali: apelând la acest proces, depășim ipostaza de victimă. Ceea ce obținem, este, în esență, bucuria de a ne descoperi veleitățile, vocațiile, de a deveni încrezători prin savurarea rezultatelor eforturilor noastre, reușind să atragem, implicit, pacea, armonia, curajul de a continua, de a deveni superiori circumstanțelor și de a ne asuma crearea propriei realități, călăuziți de îndemnul aceleiași miraculoase inimi. Of, inima aceasta, inimă – glasul interior, spiritual, autentic, pe care este o artă, să-l percepem și să-l urmăm.

N. B. : Ce sfaturi le-aţi putea oferi jurnaliştilor în devenire?

D. Z. : Să insiste în formarea personală până la ași oferi câte un răspuns la fiecare întrebare. Să conștientizeze fiecare gând și pas, raportându-le la cele zece porunci sfinte. Cunoscându-ți esența firii, a vieții, vor fi liberi să viseze, să creeze, să se dăruiască și să trăiască din plin, clipa.

N. B. : În următorii 5 ani ce ţeluri va propuneţi să atingeţi?

D. Z. : Ador afirmația: „Nu-ți face planuri, ci Roagă-te Lui Dumnezeu, să le facă El pentru tine”. Rămâne visul meu cel mare – scena în lumea muzicii. Adevărul este că oriunde merg peste Prut, sunt aplaudată generos pentru cântecele mele de autoare, precum și pentru voce. Astfel, sunt recunoscătoare pentru munca mea de la USEM, care mi-a deschis calea mult-visată. Iar în următorii 5 ani, aș savura fiecare început de zi, ca pe o nouă șansă de a deveni mai bună decât mine, cea de ieri. Va fi un girul unei activități luminoase și al unei vieți de adevărată creștină. Îmi propun și Vă propun să iubim și să ne simțim iubiți! Doamne, ajută!

A consemnat, Nicoleta Balacci

Sursa: http://ea.md/diana-zlatan-redactor-si-fotoreporter-un-bun-jurnalist-are-inima-fierbinte-si-mintea-rece/

Ion Marin Almăjan: Citind interviul pe care l-ai dat lui Vasile Bogdan și care a apărut acum într-o carte, m-am minunat cât de bun român erai și ce gânduri frumoase aveai, inclusiv pentru marele taragotist Luță Ioviță. Vorebeai despre români și calitățile lor, nu despre moldo-valahi, ca acum iar despre Biserica Ortodoxă te pronunțai cu respectul firesc, subliniind că apropierea de Roma nu de poate face fără această piatră fundamentală a poporului român. Ce te-a schimbat?

Viorel Roman: 1989 Lagarul ortodoxo-comunist n-a ajuns din urma si depasit civilizatia crestin-occidentala, dar a incheiat pasnic Razboiul Rece, ceea ce a declansat in est si vest un val de admiratie si entuziasm fara precedent. Si mai ales dupa intalnirea Fericitului Ioan Paul II cu Gorbaciov o posibila refacere a unitatii crestine de la Vancouver la Vladivostoc, deschidea noi perspective crestinilor si intregii umanitati. N-a fost sa fie asa si elanul s-a metamorfizat preptat in lehamite, resemnare si un nou Razboi Rece, hibrid. De vina sunt Conducatorii statului si bisericii, care nu sunt in stare sa depaseasca Marea Schisma si Moscova este din nou supusa sanctiunilor, Moldova, Romania, Bulgaria sunt cele mai sarace din Europa, Grecia e falita. Acest blocaj – de jure in occident, de facto in orient – e tipic partidei ortodoxe moldo-valahe PMR, PCR, FSN, PSD, PNL, care dupa 500 de ani de cea mai stupida administratie din lume, cea turco-fanariota, n-au cum, nu pot intalege civilizatia occidentala, in comparatie cu ardelenii, maramuresenii, bihorenii, banatenii din Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana /UE /NATO. Pentru a iesi din groapa istorica in care supravietuiesc, sunt tinuti in anonomat urmasii legiunilor romane pierdute la Dunarea de Jos trebuie sa o spunem fara menajamente politc corect: superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi, lipsa de unitate crestina este intolerabila, chiar daca ortodocsii moldo-valahi sunt in acelasi timp si in UE/NATO si in lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane. Bremen la 2 iunie 2017

Superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi

este o situatie intolerabila, de aceea incerc mai jos sa schitez cateva repere majore, care sa ajute atat la intalegerea acestui curent de gandire religios si politico-social – o fantoma care bantuie cam de mult prin Europa -, cat mai ales calea restabilirii normalitatii, a egalitatii.

1054 dupa Marea Schisma se trece imediat la refacere unitatii crestine, mai ales ca ortodocsii ajung sub islam si cer ajutor. 1095 papa Urban incepe cruciadele pana cand se reface unitatea crestina cu spada si se declara la Conciliul Lateran IV 1214 superioritatea catolicilor. O mare gresala, de aceea la Conciliul de la Florenta 1439 imparatul bizantin si papa pun pe picior de egalitate cele doua Biserici surori si refac astfel o autentica unitate crestina. De atunci avem doua curente religioase si politice, una continua linia de la 1214, asta o fac la noi maghiarii prin excelenta, alti cred in egalitatea crestina de dupa 1439.

Emanciparea nationale si sociala a ardelenilor incepe cu Unirea cu Roma 1698. Ea s-a facut pe baza Conciliului de la Florenta, dar cand au vazut ce inseamna asta grecii, rusii, sarbii, dar mai ales ungurii s-au opus, au facut pe unii ardeleni sa accepte linia lor si sa se simta si ei superiori fratilor lor, moldo-valahilor ajunsi robi ai sultanului turc si patriarhului grec. Avem asadar o prima unire cu Roma 1698 pe baza Conciliului de la Florenta, pentru care pledez si eu, si o a doua unire 1701, prin maghiarii, care se pretind superiori pe baza Conciliului Lateran. Pentru acestia intrarea in Europa e posibila si azi numai prin UDMR.

Moldo-valahii au o alta istorie, sunt o enigma si un miracol (G. Brateanu) si au luptat eroic doua secole, dupa caderea Constantinopolului, inpotriva turcilor. Dupa tradarea lui Cantemir ei ajung insa jos de tot, sub greco-fanarioti si din nou e un miracol cum au supravietuit sub cea mai stupida administratie posibila. Apoi ei reusesc din nou miraculos sub Cuza si Carol II, cu ajutor franco-german, sa obtina independenta si 1918 Marea Unire. Fapta statala e lor, idee nationala e a Scolii Ardelene, de aceea incercarea ortodocsilor moldo-valahii de a avea si fapta si ideea nationala, de a-i obliga pe ardeleni sa fie ca ei e insuportabila. Asta insa nu diminuiaza meritele lor, iar orientarea spre Roma, spre EU/NATO a celor patru presedinti ortodocsi moldo-valahi depaseste blocajul maghiarilor, rusilor, sarbilor, grecilor si sunt convins ca vom asista la o refecarea a unitatii crestine pe baza de egalitate, cu ajutorul papei Francisc, care vrea o unitatea a crestinilor fara conditii.

Superioritatea catolicilor, maghiarilor e la fel de insuportabila, intolerabila, ca lichidarea, periferizarea de catre ortodocsii moldo-valahi a Bisericii Unite cu Roma, a Scolii Ardelene si mai ales incercarea de a inpune stilul lor de viata tuturor romanilor. Asta e nodul gordian, care poate fi taiat printr-un dialog in vederea unirii cu Roma, fara intermediari maghiari.

www.viorel-roman.ro viorel-roman-bremen.over-blog.de Bremen la 24 octombrie 2016

http://www.marianagurza.ro/blog/2016/10/24/prof-dr-viorel-roman-superioritatea-occidentalilor-si-inferioritatea-ortodocsilor-moldo-valahi/

Superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi (2)

Am primit in cateva zile cinzeci de mesaje, ceea ce dovedeste un interes surprinzator pentru teze indezirabile in ed. Politica / Humanitas, in presa Sörös. Ieri v-am scris despre laitmotivul discutiei noastre – Superioritatea occidentala. Azi permiteti-mi sa raspund la unele criticii. Punctul meu de vedere este al Imperiului Sfantului Petru, al Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana, el n-are de a face cu stanga sau dreapta neomarxista, tot asa cum cel a tizului meu, a lui d-ului Victor Viorel Ponta este al Imperiului Sfantului Andrei, al celei de a treia Roma, Moscova. Asa s-a vazut, din perspectiva UE, la puciul lui parlamentar. Din perspectiva orientala, era un pas necesat, legitim spre viziunea, normalitatea boierului, stapanului drept credincios, pe care o vedem, admiram cu totii la protectorul tuturor ortodocsilor Vladimir Putin. Desigur Ponta nu e adeptul panslavismul, ci mai degraba a devalmasiei valahe, a protocronismului autohton si panortodoxiei.

Modelul baronului ortodox moldo-valah e boierul rus, stalp al Bisericii, stapanul procuraturii, judecatoriei, politiei/serviciilor, presei. Asta se vede in filmul LEVIATHAN a unui regizor rus. Orientarea baronilor Miky Spaga, Hrebenciuc, Mitrea, Mazare, Ghita, Ponta, Sova (cel scapat cu mir de la Ierusalim), Cocos, Udrea, Blaga, adunati in Adunarea Nationala, in Divanul boeresc nu-i stanga/dreapta. Avem de face mai de graba cu grupuri cu interese personale, care ajunse la varf, nu se deosebesc de talhari obisnuiti (vezi DNA/TV). EU/NATO a integrat tari ortodoxe si impun structuri statale pentru a fi in stare sa reziste unor invazii din est si a inpiedica degradarea materiala care sa duca spre un exod sper vest. Forme fara fond?

Partida National, Biserica Unita, Scoala Ardeleana au fost lichidate de Partida Moldo-valaha, in misiune greco-pravoslavnica si in folosul ungurilor, UDMR-ului cu care e mereu in alianta. Faptul ca ortodoxia s-a folosit de dictatura de dezvoltare comunista atat ca stategie de dezvoltare, cat si de distantare de occident, Cortina de Fier, e o performanta. Marxismul occidental se deosebeste fundamental de ortodoxo-comunismul moldo-valah. Al Dv, vr

Draga Viorel, Unirea Transilvaniei cu Romania Mare la 1918, la care si rudeniile mele, stramosii mei, au pus umarul, ne-a adunat pe toti romanii intr-un stat national. Lucru bun din punctul de vedere al mandriei nationale, dar pentru Ardeal aceasta unire a fost devastatoare din punct de vedere moral. Coruptia, Nepotismul, Furtul Obstesc, Minciuna, Mita, etc., etc., au fost introduse de demnitarii veniti de la Bucuresti si incet, incet, obiceiurile, seriozitatea si cinstea noastra “germanica” a fost inlocuita cu ceeace exista si azi in Romania. Daca acest lucru are ceva de a face si cu biserica si crezul, nu pot sa ma exprim, dar sunt convins ca are de a face cu Educatia si Ordinea sociala a unui popor sau a unei regiuni asa de mare ca Transilvania. State mai mici ca suprafata (Elvetia, Austria, Luxemburg, Andora, etc.) se descurca mult mai bine ca multe natii mari unde si riscul degenerarii valorilor este mare. Nu sunt convins ca mentalitatea romanilor, vorbesc aici de mentalitatea politicienilor, se va schimba cu trecerea Romaniei la o alta religie oficiala (catolica sau protestanta), deoarece Omul in sine, romanul este bun si fraier si de el profita toti cei care se lupta sa-l reprezinte. Romania are nevoie de dascali in Etica/Moralitate si dupa vreo suta de ani de studiu serios si Control al celor invatate, s-ar putea ca Mentalitate Corupta, Furtul si Nerusinarea Publica sa scada, ca de disparut nu cred ca vor dispare vreodata. Succés! Dimitrie

http://www.revistasingur.ro/altele/15723-viorel-roman-superioritatea-occidentalilor-si-inferioritatea-ortodocsilor-moldo-valahi.html?q=altele/15723-viorel-roman-superioritatea-occidentalilor-si-inferioritatea-ortodocsilor-moldo-valahi.html

http://bentodica.blogspot.de/2016/10/viorel-roman.html

http://www.marianagurza.ro/blog/2016/10/26/viorel-roman-superioritatea-occidentala-si-inferioritatea-ortodocsilor-iii/

Superioritatea catolicismului si inferioritatea ortodoxiei (3)

este intolerabila, de aceea, mult stimate domnule IP, recitind cele 24 de puncte critice pe care ati avut buna vointa de a le formula ma poticnesc mereu la “„Hai sa ne unim sub mine!” si orgolioasa crestinatate rasariteana; nu vrea! Ca sa vezi!” Asa a fost in vremea cruciadelor, care s-au incheiat in 1214, asa a fost in vremea unirii a doua a ardelenilor ortodocsi cu Roma, cu intermediarii maghiari, 1701. Dv, memoria colectiva a neamului nu se inseala, dar nu vede oportunitatea zilelor noastre, cand papa Francisc vine in Romania, cu prilejul a 100 de ani de la Marea Unire, si spune clar, fara conditii si in egalitate deplina? Sa refuzam orice oferta de emancipare in numele traumelor reale din perioada eviului mediu, feudala? Sa ramanem in lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitan, pentru ca ne-am obisnuit? Desigur chestiunea tiganeasca este minora in comparatie cu dialogul in vederea unirii cu Roma, dar tiganii romanes romi Iliescu, Nastase, Georgescu, Voicu, Mitrea, Vanghelie, Udrea, camatarii si interlopii, sutele de mii, care au fost trimise in vest de ei, au creat o imagine distorsionata, dezavantajoasa stapanirii ortodoxie moldo-valahe de la Bucuresti. Tiganizatea poate nu-i politic corect, dar formularea Roma-izarea, Romi-zarea, Romanes-izarea romanilor e aproape groteasca. Din fericire perioada asta tulbure de tranzitie informala romanes, tiganeasca in misiune moscovita, plina de ilegalitati (vezi cartea Factorul intern, de gen. Aurel Rogojan) s-a cam incheiat, cu exceptia Timisoarei unde aroganta lor (din nou, nu merge romiasca) este mai virulenta ca niciodata. Sa nu ne pierdem insa in amanunte, Catalogul Dv de constatari si intrebari este pretios, pentru ca este sincer, direct, o baza solida de discutii, de aceea permiteti-mi sa revin. Al Dv, vr Bremen la 26 octombrie 2016

Paler: In timp ce ne pregatim, foarte vocal, sa ne alaturam oficial civilizatiei occidentale, integrându-ne in Uniunea Europeana, politica româneasca ramâne, vad, fidela obiceiurilor si mentalitatilor din celebra caracterizare ce zice (si nu zice rau!) ca „la portile Orientului totul e luat a la légere“. Ceea ce inseamna nu numai „cu usurinta“, ci si „fara prea multa seriozitate“. Banuiesc ca oficialii de la Bruxelles nu inteleg foarte bine capacitatea noastra, reala, de a fi superficiali, de a nu ne emotiona excesiv in fata realitatii si, la nevoie, de a rezolva printr-un „banc“ orice nenorocire.

——————————————–

www.viorel-roman.ro

viorel-roman-bremen.over-blog.de

P.S. De ce ,,inferioritatea ortodocșilor moldo-valahi” ? Totul este redus la un nivel pământesc, la interese personale, care speculează credinţa maselor. Despre prigonirea ortodocșilor s-a scris mult, dar vă asigur că Ortodoxia nu se simte inferioară altor culte. Dimpotriva!

MG

“…iar adevărul vă va face liberi”
(Ion,8,32)

In 2011 aparea lucrarea: Pr. Prof. Dr. Petrica Zamela, ,,Mitropolitul Vasile Lazarescu al Banatului (1894-1969); Monografie Istorica”, Editura Universitatii din Oradea, 2011, 410 pagini.
Pr. Profesor Doctor Petrica Zamela a fost preot paroh in satul Borlovenii-Vechi din Valea Almajului, Banat, si actualmente Parinte Staret al Manastirii Almaj.

Lucrarea cuprinde: Cuvant Inainte, Prefata, Introducere si zece capitole. Lor li se aduga; concluzii, bibliografie, anexe, indice de nume si locuri.
Aceasta lucrare este o monografie istorica monumentala si cuprinzatoare.

Lucrarea, asa cum arata si titlul, este dedicate prezentarii vietii si operei celui care a fost Mitropolitul Banatului, Dr. Vasile Lazarescu.
Detaliile istorice sunt coplesitoare si de o acurateta absolut impresionanta.
Lucrarea, avand ca punct central viata si opera lui Vasile Lazarescu este, in acelasi timp, o fresca in totul captivanta a vietii Banatului si implicit a Romaniei, in cea mai zbuciumata vreme a tragicului si sangerosului veac XX.
Studii viitoare vor trebui sa analizeze in amanunt datele istorice cuprinse in aceasta,cum ziceam,monumentala monografie. In randurile care urmeaza am sa cutez sa exprim doar cateva ganduri si sa impartasesc cateva impresii starnite de citirea acestei monumentale lucrari.

Aceasta lucrare si autorul ei , vrednicul de toata lauda Parinte Profesor Doctor Petrica Zamela, deschid drum nou in istoriografia bisericeasca romaneasca.
Este un act de mare curaj sa prezinti evenimente ce s-au petrecut in cea mai sangeroasa noapte ce a trecut-o Neamul Romanesc si Biserica Ortodoxa Romana. Este un act inca si mai curajos, si foarte riscant, sa cauti si mai ales sa spui pe nume cauzelor raului. Caci trebuie sa tinem limpede in minte cateva lucruri.

Raul nu are stare “in sine”. El este o categorie parazitara care se manifesta doar in lipsa binelui, in lipsa actiunii “binelui”. Lipsa de actiune datorata slabanogirilor sufletesti; din frica, invidie, lene sau, pur si simplu, prostie (care in ultima instanta este tot o forma de pacat!). Raul nu se intampla pur si simplu. Raul este facut prin oameni si, mai exact, prin oameni care aleg, opteaza, sa il faca. Dupa asta exista infinite motivari si explicatii. Dar ele nu valoreaza nimica atunci cand la temeiul actului rau, si o stim bine cu totii, sta vointa de a a face acel rau sau, si tot vina este, vointa sau lasitatea in a sta complici raului si a nu ne opune lui, dupa puterea ce o avem, macar prin tacere, macar refuzand sa comitem raul activ.
Cu acestea spuse trebuie vazut care este miezul si contributia esentiala,noua ca abordare si intelegere, a acestei admirabile monografii.

Parintele Petrica Zamela a aratat in ce consta activitatea si opera lui Vasile Lazarescu. Datele istorice sunt marturie sigura si fara putinta a fi tagaduite. Parintele Petrica Zamela nici nu a mai avut nevoie sa exprime opinie; el a prezentat informatia si cei care citesc pot sa judece. Dupa datele prezentate, pentru orice cititor de buna credinta, rezulta limpede ca Mitropolitul Vasile Lazarescu a fost un vrednic vladica si un vrednic de lauda om. Dar monografia devine cu adevarat vibranta atunci cand ea incepe sa prezinte perioada 1945-1961. In acea perioada Mitropolitul Vasile Lazarescu a facut optiunea de a nu se inchina stapanirii de o clipa, a refuzat sa faca pactul cu diavolul.
Acei ani au fost ani cranceni! Au fost ani in care esenta Neamului Romanesc s-a ales, s-a lamurit, prin foc si prin spalare cu sange si lacrimi. A fost o perioada care, privita in urma, nu uluieste prin numarul celor care au cazut. Uluieste prin numarul celor care au decis, marturisind cu lacrimi si sange, sa ramana, sa stea in Adevar si dreptate. Si acesta este marele merit al Mitropolitul Vasile Lazarescu, de a nu fi acceptat sa fie complice raului si de a fi avut intelepciunea sa nu incheie intelegere cu necuratul. Dupa aceea, tot ce a urmat, este acuma istorie iar Judecata sta in Mainile lui Dumnezeu…Iar pentru a fi prezentat acest moment istoric semnificativ, metodic, amanuntit, Parintele Petrica Zamela merita mai mult decat respect.
Caci scrierea lui, cum am apucat sa spun, este nu numai o impresionanta realizare scolastica, este mai ales un exemplar si vredinc a fi urmat act de curaj si verticalitate morala!
Caci, sa fim bine intelesi, Parintele Petrica Zamela si-a asumat un mare risc, alegand sa spuna adevarul despre o vreme sinistra si intr-o structura care, din nefericire, prea adesea, s-a complacut si inca se mai complace in prezentarea isoriei ei mai recente,printr-o auto-cenzura caldicica sau o retorica triumfalista, neconvingatoare.
Aparitia acestei monografii si tonul ei vor avea drept consecinta o mai mare deschidere, o mai cutezatoare rostire a Adevarului, singurul care ne poate face liberi, in prezentarea vietii Bisericii Ortodoxe Romane intre 1944-1990.

Mantuirea si iesirea din comunism au fost un dar si o milostenie speciala de la Dumnezeu.
Trecerea prin comunism a fost, sau ar fi trebuit sa fie, vreme de rugaciune, umilinta si cautare: cu Hristos, prin Hristos, spre Hristos, cel care este acelasi: ”ieri,astazi,intotdeauna”.
Stim bine cu totii ca, ”nu sunt vremile sub oameni, ci sunt bietii oameni sub vremi”. Dar asta nu ne indreptateste sa uitam o clipa ca sub aceste vremi, care ne sunt lasate fiecaruia o singura data, ne putem mantui sau ne putem osandi. Iar aceasta, sa nu ne amagim, este alegerea noastra, a fiecaruia dintre noi.O alegere care ne aseaza in eternitate.
“Noi nu putem alege circumstantele existentei noastre, dar putem alege ce facem sub aceste circumstante”.
Eu cred ca Parintele Profesor Doctor Petrica Zamela a facut alegerea cea dreapta.

———————————

Alexandru Nemoianu

Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

1 iunie  2017

Spre norocul  meu, capul încă lucrează, însă ochii nu mai văd, doar visează.

*

Fisurile sunt parte din zidurile vieții. Ele dau dinamică și culoare luptei noastre cu pereții.

*

Oracolul prevestește în mare toate tragediile care se arată în zare..

*

Când viața  se arată neroadă, bătrânețea trage zilele de coadă

*

Spune-ți necazurile doar ție, nimeni altul să nu le știe.

*

Uneori strâmbătatea singură își face dreptatea.

*

Simbolurile se nasc din fantezie, dar tânjesc la via vie.

*

Ceea ce ieri părea o aiureală, astăzi  vine și-ți cere socoteală.

*

Ne înstrăinăm pe zi ce trece. Din o sută de amici rămân doar zece.

*

Ne știm, nu ne știm, adesea ne porcăim.

*

Pentru  un anumit tineret, viața e dans, muzică și bufet.

*

Se pare că spiritul domină totul.

*

În grădina Domnului s-a descoperit și miracolul sexului.

*

Supraponderalii mănâncă în neștire, îngreunând a pământului rotire.

*

De atâta soare și  atâția wați, am rămas cam neluminați

*

Trăim în bulibășeală. și ne clătinăm de oboseală.

*

Sub orice aspect,

inorogul e suspect.

*

Stările de angoasă nu au nimic cu băile de pucioasă.

*

Răul are o structură știută doar de natură.

*

Polemizăm cu lumea  nu din interes, ci și aiurea.

*

Șansele de a urca sunt mai puține decît a cădea.

——————————–

Harry Ross

Israel

1 iunie 2017

In cursul vacantei “romanesti” 2009 am stat mai tot timpul la Borloveni, in Valea Almajului. A fost un timp binecuvantat.
In una din zile am urcat in susul Nerganului printre copaci schimband culorile si in sopot de rau. Am ajuns pana la un picior, “crac”,Stramba(cred). Am urcat pe el lin si intr-o tacere de catedrala si solemnitate aidoma.Am trecut printre goruni si fagi invaluit in culorile Toamnei si in puritate ca la facerea lumii. La un moment dat am gresit cararea, am trecut printre livezi, literalmente coplesite de mere: rosii, galbene, aurii. Am trecut pe langa colibe tainice si contopite cu natura. Mici vetre de foc si viata. Eram incredintat ca urc spre varful “Dalma” de unde voi putea cobora in Borloveni. Dupa circa treizeci de minute am vazut ca m-am ratacit. Era doar jumatatea diminetii, vremea era superba, stiam ca nu putusem sa ma abat din drum mai mult de circa doi kilometrii si deci nu eram nici nelinistit si nici in panica. Dar livezile deveneau rare, intram in poiene necosite si ma temeam sa intru in padure gandid ca as termina mergand in cercuri. Finalmente am decis sa cobor intr-o vale in care banuiam un parau si apoi, urmand paraul, sa reajung la rau. Coborand, mai mult la intamplare, am ajuns la alte colibe si am recunoscut ca ajunsesem in “Vlasca” si apoi pe drumul spre ‘Curmatura” care m-a scos in drumul “al nou” spre Borloveni. Fara sa stiu urcasem culmea “Dosul plopului” (iarasi cred) si de acolo ajunsesem in “Vlasca” (Toponim care inseamna “locul cu Romani”). Brusc am inteles deplin faptul ca “raul, ramul” sunt prieteni doar oamenilor locului. Orice navalitor s-ar fi ratacit iremediabil si finalmente ar fi fost nimicit de catre aceiasi frumusete care a fost si este bucurie si casa pentru cei care sunt ai locului, din mosi stramosi,cei care dovedesc mereu si mereu ca ‘apa trece si pietrele raman”.

———————————

Alexandru Nemoianu

Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

31 mai 2017