Cuvânt și iubire

Sa cauti istoria Romanilor Almajeni si sa te rezumui in a o reconstitui din ceeace arata izvoarele istorice conventionale si oficiale inseamna sa te condamni singur la neantelegere,insuficienta si finalmente plictiseala.
Istoria Almajului nu este si nu poate fi rezumata la depanarea unor evenimente,conventional considerate “importante”. Ea este un trup viu, atotcurpinzator, care mereu creste si mereu ramane credincios siesi si autenticitatii sale. Pentru a putea patrunde in istoria Almajului, pentru a putea intelege acea “vale a minunilor” (cum inspirat a numit-o poetul Iosif Bacila) , este mai ales lipsa sa ii privesti si asculti pe Almajeni,cum lucreaza, cum povestesc, la bucurie si la necaz, sa le vezi casele, portul, sa le asculti cantecele. Iar atunci vei putea spune ca istoria Almajului este o doina si o poveste doinita. Doar doua dintre cantarile lor pot ilustra cele spuse mai sus: “La izvor ,la izvorele” si ” Tot trecand la mandra dealu'”.
Primul cantec da glas dorului unei fete pentru cel ales. Ea ii aminteste ca pentru intaia data s-au vazut , “la izvor, la izvorele” si acolo au cules ei, impreuna, “viorele flori adanci, cand le vezi badeo sa plangi”. Iar apoi fata ii spune celui drag ca il asteapta in acelasi loc, “ca-nfloresc iar viorele, la izvor, la izvorele.”
Al doilea cantec, “Tot trecand la mandra dealu'”, exprima gandul unui tanar care spune “tot trecand la mandra dealu’, mi s-o despotcovit calu”. Iar apoi cauta sa afle cine este de vina, calul, potcovarul, mandra (“c-o pus casa-n dealuri grele”) si incheie ca singur este de vina caci “ma duc prea des la ea”. Dincolo de frumusetea textului si farmecul liniei melodice aceste doua cantari ne dezvaluie o lume in toata maretia ei.
Almajenii erau asezati intre “dealuri grele”, la margine de padure, feriti de primejdiile ce le putea aduce raul din afara. Casele le erau risipite intre dealuri,pentru a face inca mai grea o aflare a lor de catre cei rai.Intre ei erau relatii de o buna cuvinta si decenta impresionante. Aceste legaturi arata ca acolo era o societate straveche, cu randuieli ce merg intr-un timp ce trece de istorie, si ei duceau o viata exemplara. O viata care lega demnitatea de modestie si modestia de eleganta.
Sunt putine locurile si oamenii care sunt amintiti fie si intr-o singura cantare. Dar Almajul si oamenii lui sunt o doina, inceputa cine stie cand si care se continua si azi, mereu aceiasi in fond si mereu tanara si fermecatoare in forma, in forma noua in care se imbraca din nou si din nou.

—————————–

Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

8 mai 2017

O revelaţie cu totul excepţională în natura golfului Eilat din Marea Mediterană şi care din anumite puncte de vedere pare-se a fi unică-complexul de Corali de la Eilat. Peşti cu forme diferite, combinaţii coloristice aproape nemaiîntâlnite, într-un mediu aqvatic deosebit cât şi specii deosebite de animale marine a căror calităţi le determină să trăiască în acest mediu acvatic.

În cadrul golfului Eilat vom face o incursiune – unii ca scafandri, alţii în vaporaşe cu fund de sticlă străveziu. Panoramă aproape unică ne va ajuta să trăim într-un mediu aparte, deosebit şi să gustăm din acel mediu pe care-l numim de la bun început „O feerie unică-Coralieră”. Conservarea coraliilor din golful Eilat, pe care o descoperim atât prin coloristica excepţională, diversă şi inimaginară cât şi datorită calităţiilor naturale existente doar în acest mic golf, ne vor da senzaţia că trăim momente alese, momente pe care nu numai simţul văzului dar, şi senzaţiile, de alt ordin anatomic, ni le rezervă pentru câteva ore de destindere intelectuală.

Zona de conservare din Golful Eilat este o combinaţie între corali de soiuri diferite, creiaţii marine unice care împreună constituie „grădina multicoloră” – am putea afirma a fenomenelor rar întâlnite. Această zonă de conservare a coralilor este protejată de „Direcţia pentru conservarea naturii”. Grădina aqvatică se găseşte în apropiere de Marea Roşie şi se întinde pe o suprafaţă de 1,2 km., Este cea mai nordică aşezare din lume şi cea mai cunoscută şi frecventată. Grădinile colorate de corali sub apele mării, prezintă în afara importanţei istorice, geo-marine şi o desfătare unică omenească. Mi-aşi permite să afirmă, vizitatorilor li se taie respiraţia la văzul „Grădinii coralilor”.

Peştii sălbatici – de pradă -, multicolori, cu diverse forme precum fluturi coloraţi, peşti în formă de papagali, cu şira spinării şi chiar fără, în formă de trandafiri, broaşte extrem de mari, peşti de noapte care se pot vedea până la căderea serii. Din punct de vedere ecologic se poate afirma că zona aceasta este cea mai completă şi mai fină, delicată.

Pentru o deplină şi intactă conservare semnalizăm o colaborare permanentă cu Institutul din Iordania pentru studierea apelor şi a grădinilor acvatice. Cele două institute colaborează în scopul cercetării, urmărirea şi desvoltarea crinilor de mare, a peştilor a căror forme ale şirii spinări sunt multiple.

Coliviile din apropiere au dat naştere la 2250 de tone de peşte ceea ce a determinat creşterea îngrăşămintelor în apă, dar în acelaş timp şi o răspândire a unor boli marine. Brigadierii susţin că numeroasele soiuri de corali din acest golf pot rezista la temperaturi extreme. Cu toată încălzirea naturii, temperatura apelor a crescut cu aproximativ 5 grade ceea ce a determinat, în alte crescătorii de corali, o albire spontană a acestora. Se constată că în golful Eilat nu a intervenit nici cea cea mai mică schimbare coloristică. Coralii au pătruns în ape aproximativ în urmă cu 8.000 de ani, ceea ce i-a determinat să reziste la temperaturi diferite. Corali au ajuns în golful Eilat de-a lungul drumurilor şi a anilor, s-au adaptat condiţiilor climatice, rezistând diversităţii şi varietăţii de temperaturi.

Întâlnirea dintre Marea Roşie şi apele albastre de la Eilat, sclipirea munţilor purpurii din împrejurimi, oglindirea acestora în ape impresionează şi emoţionează. Coralii din acest golf s-au dezvoltat în condiţii speciale de climă, deosebite faţă de cele existente din Marea Roşie.

Marea Roşie era despărţită de Oceanul Indian şi apoi când s-au unit, au ajuns la Marea Roşie corali care au fost nevoiţi să se adapteze condiţiilor climatice, a căldurilor din această regiune. Aşa s-a făcut selecţia naturală care a dat posibilitate coralilor să reziste şi să se nască noi sorturi adaptate la clima respectivă-foarte caldă. Şi totuşi în Golful Eilat căldura e ceva mai joasă decât în Marea Roşie. Soarele strălucitor – aproape permanent îşi răspândeşte razele peste munţii Moab şi apun peste apele golfului Eilat. În drumul lor, încălzesc apele. Între valurile uneori învolburate, se ascund o diversitate de corali, din cei mai frumoşi din lume. Astfel, Golful acesta devine cel mai căutat pentru scafandri. La mari adâncimi vom găsi o lume plină de bogăţii, de varietăţi de peşti care plutesc peste şi printre corali. Fenomenul acesta impresionează. Liniştea submarină este într-adevăr reconfortabilă. Diversitatea coraliferă din acest perimetru a fost declarată „unică”. Sunt corali a căror acoperire e rezistentă, fiind chiar de o duritate aproape metalică, datorită erodierii externe, pe care stă polipul viu. Pe majoritatea coralilor se află polipi numeroşi. Deasemeni, se află o seamă de corali lipsiţi de vertebre precum uni trandafirii de mare.

În apele rezervaţiei din Golful Eilat putem observa o varietate deosebită de animale marine care ajută la păstrarea unei ecologii importante. Mă refer la peşti vegetali. Hrana acestora sunt plante care nu au flori şi nici fructe. Practic, aceste plante înlătură îmbolnăvirea coralilor. Remarcăm şi o limitare anumită a peştilor de pradă, care sunt totuşi necesari protejării coralilor. Putem observa plutind în jurul coralilor peştişori a căror pieliţă pare metalică, rolul acestora fiind de „paznici” ai coralilor. Cu toate că s-a dovedit a fi gustoşi, pescuitul acestora este interzis. În Golf, uneori întâlnim „musafiri” precum Carharinus – un soi de peşte de pradă, şi foarte rar, se furişează şi o balenă, dar aceasta nu prezintă vreun pericol pentru oameni.

Vizitând această „grădină multicoloră”, rezervaţia coralilor – se deschide în faţa noastră o lume plină de farmec, culori. O lume a basmelor… „a basmelor marine”.

————————

Paul LEIBOVICI

Rehovat, Israel

2 Mai 2017

In noaptea de 30 Octombrie, 2015, intr-un soi de club din “centrul vechi” al Bucurestiului a izbucnit un puternic incendiu.
Acest incendiu a secerat vietile a peste treizeci de tineri si a ranit grav alte cateva zeci. A fost cu adevarat o tragedie. Dar acestea fiind spuse cateva lucruri trebuiesc spuse, cateva fapte care nu pot fi argumentate.

Sala unde avea loc acea manifestare era, asa cum am aspus, in “centrul vechi” al Bucurestiului. In acea parte a orasului infrastructurile de baza sunt la nivelul ultimului sfert al veacului al XIX-lea, vremea lui Caragiale.
Acele locasuri au fost preluate de personaje din noua clasa a “nou imbogatitilor” care le-au varuit, incarcat cu instalatii pe care acele vechi cladiri nu le pot purta si au creat o situatie care era in asteptarea unui accident. Accidentul a fost din nefericire tragedia de care pomeneam.
In acelasi timp trebuie spus ca Vineri seara, in 30 Octombrie, 2015, un mare numar de tineri au ales, au facut optiunea libera, de a participa intr-o festivitate cel putin indoielnica.
Este vorba de “Holloween” ( un obicei American din capul locului dubios) si care nu are nici un fel de legatura, NICI UNA, cu traditia si civilizatia romaneasca.
Deci, repet, un grup de tineri au ales de buna voie sa participle, intr-o Vineri seara, la o festivitate dubioasa. Era dreptul lor sa faca aceasta alegere si nimeni dintre pamanteni nu ii poate judeca. Dar iarasi este dreptul unora dintre pamanteni de a nu aproba alegerea facuta de acei tineri. Existenta pamanteasca inseamna si circulatia unor pareri diferite.
Ce este insa trist si dovedeste o logica bolnava este reactia mijloacelor de informare in masa, cele care in fapt, conditioneaza si manipuleaza modul de gandire a multora dintre Romani.

Acea tragedie, caci pierderea de vieti omenesti este in orice circumstanta o tragedie, a fost prezentata ca un moment de “definitie” a gandirii colective romanesti.
Tinerii , multi dintre ei drapati in “Dracula” si eiusedem farinae, au inceput a fi prezentati ca “ingeri”, ba chiar ca “eroi”, oricum ca personaje superlative.
Inca mai absurd, mai bolnav, au fost aflati si “vinovati”.
Fara indoiala ca exista vinovati. Ei sunt proprietarii acelui club ale carrui instalatii s-au dovedit a fi fost improvizatii periculoase si autoritatile administrative care au dat autorizatiile de functionare unor asemenea , repet, improvizatii periculoase.
Dar dincolo de asta cautarea de “vinovati” a devenit absurda si dovedind o logica bolnava.

“Vinovata” ar fi fost,nici mai mult si nici ma putin, Biserica Ortodoxa Romana.
Ea ar fi fost “vinovata” pentru a nu fi jeluit cu convingere si patos pe victimele incendiului. Ea ar fi fost “vinovata” chiar si pentru faptul ca ar fi exprimat anume rezerve sau, lipsa de entuziasm fata cu “celebrarea” acelui foarte dubios “Holloween”.
Pentru ce, sau conform cu ce logica, dreptul sau optiunea unora de a celebra Holloween ar devein obligatie pentru cei care ignora acea data?
Iar daca mijloacele de informare au ales sa dea acelei tragedii o dimensiune metafizica, atunci sa mergem pana la capat.
Uneori optiunile au consecinte. Dar intotdeauna tragediile au o anume explicatie, nu se petrec chiar la intamplare.
Iata un caz prezentat in Luca 13;1-5:
” Si erau de fata in acel timp unii care-I vesteau despre galileenii al caror sange Pilat l-a amestecat cu jertfele lor./Si El raspunzand le-a zis: credeti oare ca acesti galileeni au fost ei mai pacatosi decat toti galileenii, fiindca au suferit acestea?/Nu!,zic voua;dar daca nu va veti pocai toti veti pieri la fel./Sau acei optsprezece insi peste care s-a surpat turnul in Siloam si i-a ucis,ganditi oare ca ei au fost mai pacatosi decat toti oamenii care locuiau in Ierusalim?/Nu!,zic voua;dar daca nu va veti pocai,toti veti pieri la fel.”

Sa luam aminte!

————————————

Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

22 aprilie 2017

UN CÂNTEC

Ce să le spun păsărilor

ciugulitoare de gânduri,

visez să-mi crească aripi

să zbor ca democrația

peste temple și castele

peste râuri și fluvii de oameni,

ele însă să-mi aterizeze la picioare

dorindu-mi parcă să nu mai plec.

HATTO FISCHER, Germania (1945)

traducere de Gabriela Căluțiu Sonnenberg

***

Ați ratat ultimele Poezii ale Săptămânii?

Le puteți citi în engleză, spaniolă și olandeză la adresa

www.point-editions.com

Parlamentul Romaniei (Camera) a votat covarsitor modificarea articolului din Constitutie care definea “familia”. Cu o majoritate, repet, coplesitoare, a fost aprobat ca “familia” sa fie definita ca “unirea dintre un barbat si o femeie”. In fond alesii Neamului nu au facut decat sa sanctioneze o asezare efectiv “din totdeauna”. De la facerea lumii “familia” era inteleasa ca unirea, in dragoste, dintre un barbat si o femeie avand ca scop ajutorarea si facerea de copii.
Orice manifestare “pe langa” a fost considerate aberatie si abominatie.
Este posibil ca anume indivizi sa fi avut, prin diferite circumstante aberante, alte apucaturi. Dar acestea au fost considerate si inca sunt considerate aberatii marginale.Abea in ultimele decenii a aparut o preschimbare de atitudine. Prin decizia unor cercuri, inspirate de negativitatea pura, a inceput sa fie promovata “familia alternativa” si aberatia a fost ridicata la rang de virtute. Cei care cu sete promoveaza acest “curent” (era sa ii spun in limbajul acestor marginali “trend”) sunt comisarii de la Bruxelles si cei care stau sub influenta si in solda, ”déjà” internationalistului George Soros.
Dar iata ca Parlamentarii Romani au aflat in ei vointa,curajul si verticalitatea sa spuna raspicat ca bunul simt nu este optional!
Decizia lor are o importanta cruciala si poate fi considerat ca angajament National. Sa fim bine intelesi.
Promovarea “familiei alternative” nu avea absolute nimica de a face cu “drepturile omului”. (Si inca mai putin ale unor “oameni” atata de rataciti ca nu mai pot gusta ce este “bun”!) Dar are totul de a face cu agenda anti crestina,cu angajarea totala in slujba negativitatii pure.
Casatoria este una dintre Tainele Bisericii Ortodoxe. Pangarirea uneia dintre Taine duce la pangarirea tuturor.
In aceasta intelegere votul Parlamentarilor Romani a insemnat,si daca unii nu o inteleg,o marturisire de credinta Ortodoxa. Poate unii dintre acesti Parlamentari nu stiu dar s-ar putea prea bine ca acest vot sa le aseze starea in vecie intr-un loc bun.
In acelasi timp pumnul de Parlamanteri care au votat “invers” (la propriu si la figurat) s-au autoeliminat din viata publica. Spun ei ca si-au votat “constinta”! Si da, asta au facut, au votat si aratat o “constinta” stramba, vanduta si buna de nimica.
Pentru votul Parlamentarilor, astazi, Neamul Romanesc poate fi mandru!

Alexandru Nemoianu

9 mai 2017

***

Despre consecințe

Camera Deputaților a votat la începutul lunii Mai, 2017 cu o covârșitoare majoritate, să trimită spre referendum, propunerea înaintată de trei milioane de Români, de a defini “familia” ca unirea dintre un bărbat și o femeie. Procesul de revizuire a Constituției își urmează cursu: urmează un vot în Senat și, la caz ca și Senatul va aproba pozitiv, cu o majoritate de două treimi propunerea, ea va fi supusă unui referendum. Un proces legislativ clar și pașnic.
Cu atata mai surprinzatoare apare reactia unei minoritati foarte vocale (grupul LGB si alti eiusdem farinae) impotriva acestui proces,repet,perfect legal si pasnic. Unii dintre acesti “tribuni” asemuiau propunerea cu internarea unei parti a populatiei in “lagare”. O logica absolute de-a-indoaselea (poate in consecventa cu preferintele protestatarilor, poate). Caci acesti “tribuni” pur si simplu doresc ca majoritatea sa se supuna optiunii lor de viata.In discutie este in fond definirea unui termen, ”familia”. Intotdeauna aceasta a fost inteleasa ca unirea intre un barbat si o femeie. Abea in ultimele decenii, sub inflluenta EU si “comisarilor” de la Bruxelles se incearca pervertirea acestui inteles. Dar ce mi se pare profund scandalos este faptul ca NIMENI nu ataca pe adpetii legaturilor, hai sa le zic “alternative”; NIMENI. Aceasta minoritate “alternative” ar putea foarte bine sa afle un termen care sa defineasca “unirea” dintre ei, dupa cum voiesc. Acest termen ar putea fi; ”uniune”, ”federatie”, ”confederatie” sau, de ce nu ?, ”neo-Bruxelles? Dar adevarul este ca ei sunt cei care ataca majoritatea. Ei sunt cei care vor sa schimbe intelesul unui concept. Ei sunt cei care vor ca majoritatea sa inteleaga asa cum vor ei. Ei sunt cei care doresc sa schimbe definitia unui concept traditional iar asta este o provocare grosolana si provocarile au consecinte. Voi da un exemplu.

Inceputul lunii Ianuarie, 2015 a fost tulburat de evenimente grave ce s-au petrecut in Paris, Franta.
Doi, relativ tineri mohamedani, au atacat redactia unei gazete satirice,”Charlie Hebdo”, si au ucis un numar de lucratori.
“Motivatia” acestei crime salbatece era, conform gandirii celor doi fanatici, razbunarea onoarei Profetului Mohamed. Acea onoare ar fi fost atinsa de catre gazeta pomenita prin publicarea unor caricaturi care, dupa parerea mea, erau de prost gust. Fara indoiala ca acea crima a fost o monstruozitate.
Dar dincolo de acest lucru cateva lucruri trebuiesc amintite.

Publicatia “Charlie Hebdo” se “specializase” in producerea de caricatui care, pentru credinciosi, sunt blasfemii.
Victima de preferinta a acestor blasfemii era Crestinismul. Doar ca exemplu, cu rusine si sincer cu scarba, pomenesc un caz.
In numarul de Craciun, la Nasterea Domnului, crestinii din Paris au fost “salutati” de catre “Charlie Hebdo”, cu o “caricatura” infatisand pe Fecioara Maria cu picioarele larg desfacute si dand nastere unui copil cu figura natanga. Aceasta a fost “felicitarea” de Craciun, Nasterea Domnului, a publicatiei “Charlie Hebdo”!
Pentru credinciosi, fie ei Crestini, Musulmani sau orice alta, acest gen de “caricaturi” sunt provocari.

In fata provocarilor oamenii au rectii diferite: unii tac, altii murmura, altii reactioneaza, altii reactioneaza violent si cativa pot reactiona foarte violent. In aceste conditii,considerand posibilitatea consecintelor, este mai cuminte sa nu provoci.
Oricum, in acest context, enormele demonstratii, declaratiile eroice, prosteasca lozinca “Je suis Charlie”(personal nu vreau sa fiu Charlie si nici nu vreau sa ii impartasesc soarta) au fost, iarasi dupa parerea mea, exagerate, fara rost si sincer de prost gust. Dar cateva lucruri trebuiesc lamurite si spuse limpede.

Se vorbeste acuma despre “conflict intre civilizatii”. Care “civilizatii”?
La nici un caz nu intre Crestinism si Islam. Si una si alta dintre aceste civilizatii au fost aproape egal batjocorite de catre “Charlie Hebdo”. Pentru “globalism” si asociatul sau, batrana vipera “secularismul militant”, termenul de “civilizatie” nu poate fi aplicat.
Dar mi se pare ca evenimentele care au avut loc la Paris, Franta, la inceputul lui Ianuarie 2015 reprezinta ceva mult mai semnificativ.

Dumnezeu nu se lasa batjocorit. Asta este un fapt si, conform cu vorba stramosilor nostri veniti cu stindardele Romei,”contra factum non est argumentum”.
Felul, locul si mijloacele prin care El nu se lasa batjocorit sunt strict optiunea Lui. Si, pana acuma, optiunile Lui s-au dovedit fara gres.
Ce s-a intamplat publicatiei “Charlie Hebddo” ar trebui sa fie un avertisment asupra pericolelor de a te juca cu focul. Ar trebui sa fie avertisment pentru toti cei care provoaca, inclusive minoritatea “alternative” care atataca grosolan conceptual de “familie”. Uneori ceeace merge roata are obiceiul sa vina inapoi tot roata si tot uneori, cel care seaman vant culege furtuna.
Ar fi bine sa luam aminte!

—————————–

Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

10 mai 2017

de Florin Necula, Editor Ziare.com

Vineri, 19 Mai 2017, ora 16:12

Constructia moscheei din Bucuresti, care a fost subiectul multor controverse in ultimii ani, ar urma sa inceapa

Foto: Diyanet

Moscheea va avea o capacitate de 1.500 de persoane. Pe terenul de 11.000 de mp de pe Bulevardul Expozitiei nr. 22-30, adresa la care se va afla, vor exista si o biblioteca si sali de curs unde se va preda Coranul, se arata pe site-ul Fundatiei Diyanet, autoritate religioasa, acolo unde sunt postate mai multe imagini cu felul in care vor arata moscheea si cladirile adiacente.

 Foto: Diyanet

Amintim ca, prin HG 372 din 27 mai 2015, Guvernul Ponta aproba trecerea terenului propus de RA-APPS din domeniul privat si administrarea RA-APPS in domeniul public al statului si administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte, precum si darea lui “in folosinta gratuita, pe o perioada de 49 de ani, (…) catre Muftiatul Cultului Musulman din Romania, in vederea edificarii unui complex de cladiri de interes public”.

 Foto: Diyanet

Pe 12 iunie 2015, Victor Ponta a plecat la Baku fara sa anunte public si nici macar pe presedintele Romaniei, dupa care s-a suit in avionul presedintelui Erdogan (conform informatiilor din presa) si a plecat impreuna cu el in Turcia pentru a se opera la clinica privata Medipol, apropiata familiei Erdogan, unde a ramas 26 de zile.

Citeste Istoria viitoarei mega-moschei: Cine a batut palma cu turcii si de ce noi nu vom avea biserica la Istanbul

Foto: Diyanet

 
In luna iulie a aceluiasi ani, Ponta a explicat ca, in ce priveste acordul pentru ridicarea moscheii, a pus in aplicare o intelegere discutata de fostul presedinte Traian Basescu.

Fata de construirea moscheii au fost numeroase proteste in Capitala:

• Protest la Cotroceni fata de mega-moschee: Suntem crestini, nu permitem islamizarea tarii!
• Sute de cruci cu mesajul “Crestinii nu vor megamoschee”, in intersectiile din Bucuresti – s-a deschis dosar penal
• Protest fata de moscheea din Bucuresti: Mars cu cantece legionare in centrul Capitalei (Video)
• Un nou protest pe terenul pentru moschee – 500 de cruci au fost infipte acolo

Foto: Diyanet

In luna aprilie 2016, Primaria Sectorului 1 din Bucuresti a eliberat certificatul de urbanism.

Pe acest subiect, citeste si:

• Patriarhia e de acord cu construirea moscheii din Bucuresti – a primit asigurari ca nu vor fi pregatiti aici lideri islamici
• Certificatul de urbanism pentru mega-moschee, contestat in instanta: Nimeni in Romania nu il prigoneste pe Allah

Pozitia Patriarhiei despre viitoarea moschee de la Bucuresti: Necesara, dar “mega” poate e prea mult

Sursa – http://georgeanca.blogspot.ro/

În vorbirea ce o are privind soarta Sodomei, Dumnezeu fagaduiește să cruțe cetatea păcătoasă la caz ca în cuprinsul ei vor viețui “zece drepți”.
Ca toate cele aflate în Sfânta Scriptură și această împrejurare are o dublă semnificație, una literară, faptică și una duhovnicească și în veșnicie, pentru totdeauna.
Fără îndoială ca în adevar Domnul caută să mântuie și Sodoma, dar infinita Lui milostenie trebuia să se razeme și pe infinita dreptate. Altcum darul cel mai de preț dat Omului, libera voie, ar fi fost anulat. Și Domnul nu își ia Vorba înapoi!
Dar în același timp întâmplarea are importanța veșnică, ieri, azi, întotdeauna.
În făgăduința de a mântui “turma” pentru ” zece drepți” aflăm, între altele, importanța colosală, fără egal, pe care o are în fața lui Dumnezeu fiecare “personă”, fiecare “loc”.
În vremea pe care o trăim, care este a gloatei, a uniformizării, a inregimentării, făgăduința dată Sodomei devine mântuitoare. Daca un singur drept se va afla, dacă un singur “Loc” va fi vrednic,” neamul” poate fi mântuit.
Aceaste adevăruri fundamentale au o colosală importanță în lumea și momentul istoric pe care îl trăim.

Momentul istoric este al confuziei și înșelăciunii.
Sub masca multicoloră  a “globalismului”  se ascunde în fapt un mecanism simplu al lăcomiei, al acaparării, al lipsei de milă și a pierzaniei , a pierderii identității existențiale, ca “persoane” și “comunități”.
Dacă ne uităm în jur vom vedea că “valoarea” momentului istoric este acumularea de bani, iar “eroul”, “modelul” , acestei vremi este cel care poate acumula bani, prin orice mijloace, altcum zis, “bișnițarul”. Este aproape inutil să repetăm că aceste “valori” și acest “model” sunt în fapt contravalori, stări nocive, păcătoase. În același timp nu trebuie să ne amăgim și trebuie să recunoaștem că puterea lor de contaminare este colosală. Sunt mulți cei care activ sunt necinstiți și sunt și mai mulți cei care stau complici la rău sub lozinca penibilă, “căldicică”, “pai ce era să fac?”  Această formulare  “căldicică”, exact cea folosita de complici, a așezat Laodicea în fundul Iadului!
Că așa este ne-o arată împrejurarea că sistemele statale și instituțiile lor au devenit entități cleptocratice, al căror scop a încetat să mai fie binele comun și a devenit înavuțirea proprie. Cei care stau în afara acestor mecanisme sunt puțini și aparent, marginalizați.
Aceasta în nimic nu micșorează faptul că ei stau pentru ceeace este adevărat și drept. Dar necesar este că modalitatea în care își prezintă valorile, deci “discursul misionar”,  trebuie înnoită. Timiditatea de gândire și de exprimare,  recurgerea la “modele misionare” perimate trebuiesc depășite.
Folosirea unor formule și lozinci superficiale și sentimentale nu mai pot fi suficiente.
Este lipsa ca valorile Ortodoxe și naționale să fie înfățișate ca realitate vie și mântuitoare, în haina nouă și viu atrăgătoare. Este lipsă că o mare ispită să fie biruită; ispita luptei “de ieri”.
Nu mai este de folos ca azi să “luptăm” contra Otomanilor sau Tătarilor, nu mai este de folos ca azi sa purtăm lupta pe care au dus-o eroii rezistenței anticomuniste. Acea a fost lupta lor. Lupta noastră este de a păstra și promova valorile vii și veșnice ale Ortodoxiei și dragostei de Neam și de Loc, azi, acum. Iar în acest context “locuri” binecuvantate, cum este Banatul “montan” , au un rol exceptional. Caci aceste “locuri” nu sunt alta decât “țara”, fiecare cu personalitatea ei distinctă, în forma “în care ne-a vrut Dumnezeu”. Entitati care au fost și sunt veșnic originale, căci sunt autentice, organice. (Si ele sunt presarate pe tot Pămantul Românesc, din “țara Maramureșului”, până în “țara Almăjului” .)

“Țara” este element indestructibil și face parte din condiția existențială veșnică, alături de ;Persoană, Familie, Neam. Aceste condiții “indisolubile” stau la temeiul ființării. Fără ele lumea, așa cum o știm, nu ar mai fi. Alterarea, asaltul îndreptat contra acestor stări esențiale are urmări catastrofice. Căci aceste condiții de care pomeneam sunt garanția libertății, a libertății de a alege și de a acționa: bine sau rău.
“Țara” este, concomitent, “persoana” liberă dar și “comunitatea” liberă, comuniunea de persoane.
Singura “țara” în tot cursul istoriei a garantat libertatea și cu ea originalitatea și frumosul.

Într-o vreme care este încarcată de pericole și stări negative, o vreme în care glasul și prezența Îngerilor sunt înlocuite de amenințarea rachetelor distrugătoare, o vreme în care tot mai deslușit se aude tunetul mâniei lui Dumnezeu, într-o asemenea vreme , “țara” poate să țină lumea în ființă, poate să întârzie și să înfrângă răul, poate să arate fără tăgadă că “apa trece și pietrele rămân”.

—————————–

Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

11 mai 2017