Cuvânt și iubire

Ca un izbăvitor al celor robiți și celor săraci folositor,

neputincioșilor doctori, împăraților ajutător,

purtătorule de biruință, mare mucenice GHEORGHE,

roagă pe Hristos – Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre !

În Iconografia divină a Cerurilor, două Nume strălucesc prin simbolul Vitejiei lor absolute: IISUS HRISTOS-BIRUITORUL, Cel Care a biruit Lumea, Răul şi Moartea şi Dacul nostru, Sfântul Mare Mucenic GHEORGHE-PURTĂTORUL DE BIRUINŢĂ. Sf. M. Mc. Gheorghe este Unul dintre cei mai iubiţi Fiii ai Cerului şi unul dintre cei mai apropiaţi Prieteni ai Maicii Domnului şi ai Mântuitorului Hristos. În cinstea Numelui său s-au scris acatiste, cărţi, imne, psalmi, poezii, legende, s-au realizat cele mai frumoase icoane, s-au ctitorit biserici şi măreţe catedrale în întreaga lume ortodoxă. Fiind de viţă princiară dacică din Cappadocia şi mare Comandant de oşti, Sfântul Gheorghe a dat demnitate monarhiei creştine, dând nume unor distinse dinastii engleze: de Hanovra, de Saxa-Coburg-Gotha, de Windsor; elene şi sârbe.

Prinţul capadocian Gheorghe a dat nume de voievozi: Gelu; domnitori: Ghica, Bibescu, Ştefan; principi: Cantacuzino-Grănicerul, Manu, Brătianu; boieri ca Eminovici; mari generali: Magheru, Avrămescu, Arsănescu, Băgulescu, Costandache; martiri: Doja, Manu, Clime, Furdui, Jimboiu, Luminosu, Popovici, Niţescu, preoţi-martiri: Dragomirescu, Guţescu, Şerban, Tarcea, Tomescu, Ungureanu, Anastase, Beju, Calotă; mistici mărurisitori: Brânda, pr. Calciu-Dumitreasa, pr.  Drăgulin, Popescu-Glogoveanu, pr. Opriş, pr. Ramba, Uscătescu, Ionescu, Jijie, Grecu, Gheorghiu; mari muzicieni: Enescu, Georgescu, iluştrilor dascăli şi gânditori: Lazăr, Asachi, Golescu (Iordache), Longinescu, Uscătescu, Racoveanu, Constantin; celebrilor pictori: Tattarescu, Ioanid, poeţilor de geniu: Coşbuc, Gregorian, Lesnea, Bacovia, Ţărnea, Stanca, Năstase, Olteanu, Popescu-Vâlcea; renumiţilor istorici: Bariţiu, Brătianu, Ionescu-Gion, Buzatu, Iscru, Jipa Rotaru etc; marilor artişti-rapsozi: Tudor, Zamfir, Zamfira, Turda, Roşoga, Gheorghe, Săracu, Gherghina Stancu; artizanilor culturii: Roca, Stroia ş.a.

Sf. Gheorghe, dând nume curajului, dreptăţii şi demnităţii a devenit ocrotitorul vlăstarelor voievodale, regale, imperiale, al Angliei, Daciei, Georgiei, a numeroase ordine cavalereşti. A încreştinat-o pe împărăteasa Alexandra soţia prigonitorului Diocleţian, devenită martiră. Icoana sa a devenit Flamura creştină de biruinţă care a întărit braţul marilor noştri Domnitori: Mircea cel Bătrân, Radu de la Afumaţi, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Tudor Vladimirescu ş.a.

Sf. M. Mc. Gheorghe a dat numele oraşelor Giurgiu, Gheorghieni, Sfântul Gheorghe, unui braţ al Dunării la vărsarea în Marea Neagră,  statului caucazian Georgia, statului din S-E S.U.A., Georgia, arhipelagului din Sudul Oceanului Atlantic, Georgia de Sud.

Tot Sfântul Gheorghe a dat culoare, simetrie, mireasmă şi savoare florii numite Gherghina.

Purtătorilor de nume sfânt Gheorghe,vă urez să purtaţi pe chip, curajul, credinţa, adevărul, nobleţea, geniul, arta, poezia, mirajul, mistica, frumuseţea, bunătatea, cântul, sensibilitatea, răbdarea, demnitatea, râvna, nădejdea, dar mai ales biruinţa SF. M. Mc. GHEORGHE !

Întru mulţi ani aleşi şi binecuvântaţi!

HRISTOS A ÎNVIAT !

——————————–

Gheorghe Constantin NISTOROIU

Brusturi, Neamţ

23 Aprilie 2017

TATĂ

nu ţi-am spus niciodată
cât de mult te iubesc
cercuri concentrice
mă rănesc cu regrete
nu ţi-am văzut
surâsul morţii în ochi
tată
ai plecat subit în lacrima toamnei
între tine şi noi
fulguiesc depărtările
e vremea ploilor de frunze
ochii mei spală copacii
unde e glasul
cum doare pasul
ce se întoarce
ocolind
de unde a plecat
_________

DACINA DAN
Desen : MIHAELA GHEORGHIU

Timișoara

23 aprilie 2017

Din anul 1995, la iniţiativa UNESCO, în întreaga lume se marchează, la 23 aprilie, Ziua Mondială a Cărţii şi a Dreptului de Autor, având drept scop promovarea dreptului şi libertăţii lecturii, iar ca deviză „Lectura pentru toţi”. Tot pe 23 aprilie, sunt comemoraţi Miguel de Cervantes, William Shakespeare şi Inca Garcilaso de la Vega.  Este, de asemenea, ziua în care s-au născut sau au murit Maurice Druon, Haldor K.Laxness, Vladimir Nabokov, Josep Pla şi Manuel Mejía Vallejo, poetul englez William Wordsworth (1850), scriitorul francez Jules Barbey d’Aurevilly (1889) și poetul englez Rupert Brooke (1915).

Prin sărbătorirea Zilei Mondiale a Cărții este adus un tribut tuturor scriitorilor şi în acelaşi timp, sunt încurajați toţi cititorii, dar în special  tinerii, să (re)descopere plăcerea lecturii.

Obiceiul oferirii cărţilor a fost practicat abia după 1616, anul în care au murit Miguel de Cervantes, William Shakespeare şi Inca Garcilaso de la Vega.

Din 1964, 23 aprilie a devenit Ziua Cărţii pentru toate ţările în care se vorbea spaniola şi portugheza.

Din 1996, la 23 aprilie, în aproape toate ţările lumii sunt organizate expoziţii de carte, lecturi publice şi o serie de manifestări menite să încurajeze şi să popularizeze lectura, o activitate supusă unor provocări, în condiţiile dezvoltării rapide a televiziunii, internetului, jocurilor electronice şi a altor mijloace moderne de informare şi de divertisment.

Ziua Bibliotecarului

În România, printr-o Hotărâre de Guvern din 14 aprilie 2005, data de 23 aprilie a fost declarată Ziua Bibliotecarului, astfel că cele două sărbători sunt marcate concomitent în fiecare an. La fel se procedează şi în Republica Moldova, începând din anul 2010.

Am cinstea să slujesc uneia dintre cele mai frumoase şi nobile profesii – cea de bibliotecar. Am cinstea să fiu unul din paznicii Lumii cunoştinţelor care încearcă să deschidă tuturor doritorilor poarta spre miracolul cuvântului scris. Am cinstea să locuiesc în universul magic al gândului, imaginaţiei, înţelepciunii şi al sufletului– biblioteca. Încăperi coridoare,rafturi cu cărţi, cataloage…Biblioteca. Truditori pe altarul cărţii…Bibliotecarii. Cărţile- subiecte asupra cărora vor zăbovi gândurile noastre, atribuindu-le tonuri şi valori aparte. Pentru că fiecare carte e o lume în sine, plină de substanţă, în care îţi găseşti sălaş, cantonându-ţi propriile gânduri , preţ de o lectură, între rândurile ei. Cartea e izvorul cunoştinţelor, e focul veşnic şi ca orice foc trebuie întreţinut ca să nu se stingă. Biblioteca- un for de comunicare între cititori şi cei care creează sau pun cartea în circulaţie. Carte-bibliotecă-bibliotecar formează un tot inseparabil, un mecanism spre înţelepţire.
Meseria de bibliotecar nu este una de custode al unui fond de carte sau a unui funcţionar pasiv ce pune în circulaţie cartea şi o primeşte înapoi de la cititor. Bibliotecarul este liantul între cititor şi carte, un factor stimulator spre lectură, un îndrumător al cititorului începător care-şi poate modela gustul pentru lectură tocmai datorită sfaturilor oferite de acesta. Lectura şi cartea au o legătură de sânge cu biblioteca, bibliotecarul şi cititorul. În sufletele mari viaţa bate ca valurile în stâncă şi cei obtuzi înţeleg din ele numai nisipul ce cade – spunea Nicolae Iorga. Unii văd în noi doar nisipul – doar unii…Satisfacţia noastră cea mare vine de la cei ce ne trec pragul şi ne găsesc ca pe nişte stânci salvatoare şi rămânem , acolo, într-un colţ al sufletului lor. Şi ne sărbătoresc , pe noi cei ce aducem în viaţa lor lumina din cărţi…
Astfel, la zi de sărbătoare pentru noi bibliotecarii, Cercul de lectură Buchiniştii din Roman  şi-au propus ca în Marşul lecturii pe care îl vor efectua astăzi, un popas să fie şi la Biblioteca municipală. Împreună vom încerca să instigăm la lectură , marcând astfel cei 450 de ani de la naşterea lui William Shakespeare şi comemorarea lui Miguel de Cervantes, ambii reprezentanţi iluştri ai literaturii universale.
Şi cum a devenit o tradiţie ca de Ziua bibliotecarului să premiem cititorul-senior al Secţiei de împrumut carte pentru adulţi din cadrul Bibliotecii Roman, cu mândrie şi respect îi urăm doamnei Bădăluţă Ştefania încă mulţi ani de cărţi citite.
Tuturor celor ce-şi pun gândul să muncească şi dau bucurie şi lumină sufletului plecăciune , respect şi mulţi ani în slujba cărţii!
Ca un memento O bibliotecă fără bibliotecar şi cititor e una tristă şi rece…
În sufletele mari viaţa bate ca valurile în stâncă şi cei obtuzi înţeleg din ele numai nisipul ce cade – spunea Nicolae Iorga.

O zi specială pentru bibliotecarii din toate tipurile de biblioteci. Cu toţii faceţi parte din categoria factorilor civilizatori, mulţi cu importante contribuţii la evoluţia societăţii româneşti!

Să nu uitaţi nicio o clipă înaintaşii, bibliotecari ca Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Gh. Teodorescu-Kirileanu, Paul Goma, care au conştientizat din plin rolul bibliotecarului în societate!

Din păcate, bibliotecarul public actual nu întotdeauna se ridică la înălţimea misiunii pe care o are. Nu se implică suficient în diseminarea informaţiei, care să despartă grâul de neghină.

I se spune să nu facă politică în instituţie şi el crede că trebuie să ascundă adevărul oamenilor. Nu despre o astfel de politică e vorba, ci să nu-ţi propagi propriile convingeri politice. A te ascunde ca şobolanul, fără a arăta ce împiedică evoluţia comunităţii în care trăieşti şi munceşti, este cel mai mare rău pe care îl poate face orice factor civilizator: preot, cadru didactic, bibliotecar public, cadru sanitar, medic veterinar, inginer agronom…

Dacă România trece prin momente grele, această stare este cauzată, în principal, de lipsa de reacţie a factorilor civilizatori. În lipsa acestor reacţii, s-a ajuns la o corupţie fără precedent! La furturi inimaginabile! La o decădere morală fără egal în istoria ţării!
Să nu uităm ca la Biblioteca din Atena, prima bibliotecă publică a lumii, se organizau alegerile şi se făcea campania electorală!

Nu uitaţi adevărata voastră misiune!

Să oferiţi informaţii corecte pentru toţi cetăţenii comunităţii, pe care îi serviţi fără nicio discriminare! Implicaţi-vă! Nu întâmplător în această zi se sărbătoreşte de ziua Sf. Gheorghe! A celui care a ucis balaurul necunoaşterii.

La Mulţi Ani!

Sergiu GĂBUREAC
Bucureşti
bibliotecar (p)
23 Aprilie 2015

Testament onorat peste generaţii: Melidonium

Pentru toate aceste frământări, cu întrebări puse sau nepuse încă, din prezent și mai ales, pentru viitor, ne-am luat misiunea, deloc ușoară, de a oglindi trecutul în cuvintele prezentului și de a-l păstra viu în sufletele celor ce împărtășesc aceleași afinități spirituale. Cuvântul scris a fost singura avuție a profesorului Melidon și cu el a îmbogățit generații de elevi, de cititori, de oameni ai timpului său, ca publicist, funcţionar ministerial, profesor și bibliotecar. Cuvântul și altruismul…Aceasta-i zestrea ce ne-a lăsat-o moștenire și pe care suntem datori să o păstrăm cu sfințenie și mândrie. Și mai bine decât prin cuvântul scris nici că se poate păstra așa o avuție! Mărturie stă prima monografie a Bibliotecii Municipale din Roman, ce îi poartă cu onoare numele, apărută în anul 2005, la editura Mușatinia și având autori pe profesor Dana Vega şi profesor Maria Vartolaş.

Și cum primul pas e întotdeauna cel mai greu, următorul a fost înființarea Asociației culturale și ulterior a revistei Melidonium, având susținerea și deschiderea omului deosebit care a fost profesor Dana Vega. În sufletele mari viaţa bate ca valurile în stâncă, şi cei mai mulţi înţeleg din ele numai nisipul ce cade – spunea Nicolae Iorga. Cât timp vom privi valul ca fiind dalta unui talentat sculptor vom avea în față opera maestrului și nu nisipul trudei sale…
În calitate de director de bibliotecă, dna prof. Dana Vega a militat pentru inițierea proiectului Asociației Societatea Culturală George Radu Melidon, sprijinind înfiinţarea în sediul bibliotecii, ca o normală şi firească integrare a unei Asociaţii culturale, ce poartă numele întemeietorului bibliotecii, pentru o activitate culturală şi educativă amplă şi diversificată, în folosul comunităţii.

Înfiinţarea acestei asociaţii, în cadrul căreia a fost editată revista Melidonium, a fost posibilă printr-un proiect ambiţios, iniţiat în anul 2009, de psiholog Emilia Ţuţuianu şi prof. Dana Vega – director la biblioteca Municipală Roman. Demersul nostru prevedea înfiinţarea de filiale de lucru, oriunde în ţară sau diaspora, convinşi fiind de necesitatea unui organism complex care să aibă în vedere continuarea, transmiterea şi conservarea nealterată a tezaurului cultural şi a folclorului românesc generaţiilor viitoare, precum şi a vestigiilor cultural-istorice locale, printr-un nucleu creativ de tineri şi vârstnici.

O societate fără cultură nu are viitor

Cu sprijinul prof. univ. dr. emerit Tudor Ghideanu, de la Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi şi a unui grup de intelectuali din municipiul Roman şi din alte localităţi din ţară, a fost constituită această asociaţie culturală, formată din peste 20 de membri fondatori. Sediul impropriu în care îşi desfăşura activitatea – Biblioteca Municipală Roman – a condus la o restructurare, pe criterii de implicare cultural-organizatorică astfel încât, astăzi, asociaţia are următorii membri: prof. univ. dr. Toader Ghideanu, editor Emilia Ţuţuianu, ing. Doru Măndăşescu, dr. Vasile Ursachi, prof. Gheorghe A.M. Ciobanu, bibliotecar Doina Enea, arhid. Ciprian I. Ignat, prof. Dan Bliderişanu, muzeograf Minodora Ursachi, cercetător Liviu Brătescu, pictor Iosif Haidu, prof. Cecilia Pal, ing. Ştefan Avadanei, jurist Emilia Silvia Popa, jurist Cristina Nica, jurist Carmen Ghideanu Radu, procuror Dinu Şerban, scriitor Florin Vasile Bratu, prof. Elena Drăghiceanu, ec. Valerian Chiriac, psiholog Victoria Petrea, farmacist Magdalena Avadanei, poet Constantin Enianu, muzeograf Otilia Mircea şi ing. Eugen Borş, iar din diaspora: Maria Raţiu (Italia) şi ing. Dianu Sfrijan (Marea Britanie).

Lansare monografia Bibliotecii GRMelidon – Roman

Emilia Tutuianu lansare Ghideanu la Biblioteca Roman

7 ani de activitate a Societăţii Culturale George Radu Melidon

Asociaţia s-a constituit ca un liant între instituţiile statului şi cele particulare, în vederea eficientizării activităţilor de selectare, promovare şi stimulare a valorilor de performanţă intelectuală şi creativă pe plan literar, de moralitate civică şi spirituală, în rândul tinerilor şi vârstnicilor, iar revista Melidonium, forma de prezentare a idealurilor şi scopurilor asociaţiei, atât în varianta tipărită cât şi cea online, devenind mesageră a culturii, istoriei şi tradiţiilor locale şi regionale ale spiritului românesc.
Astfel, în parteneriat cu instituţii din Roman cât şi din ţară, avem în desfăşurare următoarele proiecte cultural-educative:
– proiectul Cultură, Artă şi Educaţie – Muzeul de Istorie, Roman – coordonat de muzeograf Otilia Mircea;
– proiectul Istorie, Oameni şi Vetre Romaşcane – în parteneriat cu Farmacia Aruncus, Roman, coordonator Emilia Ţuţuianu;
– proiectul Cafeneaua de Jazz, Litere şi alte Acareturi – în parteneriat cu Liceul Teologic Ortodox Sf. Parascheva, Agapia, coordonator prof. Elina Drăghiceanu;
– proiectul Viaţa Culturală din Moldova – Centrul Cultural Spiritual, Văratec, coordonator Emilia Ţuţuianu;
– proiectul O Carte în Dar – în parteneriat cu Centrul Raţiu Pentru Democraţie, Turda, coordonator Pamela Raţiu;
– proiectul Sărutul, o Carte în Dar – parteneriat cu Asociaţia Culturală ,,Arta Conversaţiei XXI”, Târgu Jiu, coordonator Elisabeta Gâlcescu.

Toate aceste proiecte au generat schimburi culturale de idei, dar şi importante donaţii de carte pentru Biblioteca Municipală Roman.
Întregul complex de activităţi desfăşurate de noi sunt în conformitate cu prevederile legilor Statului, Constituţiei României, în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu prevederile Obiectivelor Uniunii Europene.
Pentru o mai bună desfăşurare a activităţilor culturale și de promovare a valorilor culturale şi spirituale, activitatea noastră este organizată pe 3 secţiuni: religie, cultură şi ştiinţă.
În paginile monografiei Biblioteca Municipală Roman, 120 de ani sunt găzduite cu generozitate informații despre părintele primei biblioteci publice a comunității, despre personalitatea acestuia. Reeditarea a o parte din lucrările publicistului romaşcan sunt prioritare acum şi în obiectivul activităţii noastre viitoare.
Să nu uităm îndemnul plin de căldură şi optimism a cărturarului romaşcan:
,,Împregiurările acestei lumi mă ţin încă departe de înălţimea ta, însă trebuie, voiescu numaidecât să mă sui până la tine prin virtuţi, aceste mijloace ce Dumnezeu ne a dat pentru a ne înălţa mai presus de pământ. Când iubirea nu duce la virtute, ea nu este un sentiment dumnezeiescu! Pentru a mă face vrednic de tine, iubita mea Lună, pentru a nu mă mai despărţi vecinic de tine, eu mă voi sili a mă face nemuritoriu ca tine. Dar, Luna mea, în curând voiu fi al tău, căci eu voiescu aceasta şi voinţa este mai mult decât fapta. G. Meledonu”

redactor, revista Melidonium
Emilia Ţuţuianu

Se poate constata în ultima vreme o creştere a interesului pentru aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia, la problemele concrete ale vieţii de zi cu zi. Putem spune că, într-un fel sau altul, există nevoia unei redefiniri a creştinismului, în mod deosebit prin realizarea unei apropieri semnificative de problemele cu care ne confruntăm şi la care avem nevoie de o rezolvare autentică. Nu întâmplător numeroase cărţi de psihoterapie creştină au fost editate şi în limba română, încercând să formeze sau chiar să educe gustul cititorilor în ceea ce priveşte această abordare oarecum neconvenţională în studierea Sfintelor Scripturi.

Cartea „Cele şapte păcate cardinale”, scrisă de pastorul Cristian Barbosu, ne călăuzeşte în lumea fascinantă a înţelegerii mecanismelor de natură sufletească ce stau la baza diferitelor devieri de comportament şi de caracter, descrise simbolic prin noţiunea  „cele şapte păcate”: mândria, mânia, îmbuibarea, lăcomia, pofta, invidia, apatia.

Cristian Barbosu este pastorul Bisericii „Harvest Metanoia” din Arad. Acesta s-a născut la Arad şi a urmat trei şcoli teologice, absolvind (BA) Moody Bible Institute în 1995, Dallas Theological Seminary (ThM) în 1999, şi Trinity Evangelical Divinity School (PhD) în 2009.

Cristian este căsătorit cu Anne, originară din Franţa, şi împreună au două fete, Tara şi Fiona. Printre hobby-urile sale se numără cărţile şi muntele. Cristian Barbosu este autorul volumelor „Ce vrea Dumnezeu să ştiu despre viaţa de familie”, „Cele zece porunci”, „Habacuc”, “Cine trăieşte de fapt în tine?”, “Obstacole în calea credinţei” etc.

Idolii inimii

Clasificarea celor şapte păcate are o istorie mai lungă, ce datează din vremea Evului Mediu, fiind într-o mare măsură legată de teologia romano-catolică a vremii. De-a lungul timpului, această sumă de şapte păcate a fost preluată şi de alte curente religioase, dar şi de artă, în speţă de literatură şi film. Este un lucru deosebit faptul că autorul aduce şi în România, într-o versiune modernă, noţiunea celor şapte păcate.

„În istoria Bisericii, s-au identificat şapte păcate cardinale sau păcate de rădăcină, stări spirituale ce generează o mulţime de alte păcate în viaţa unui om. Aceste păcate rup relaţii, înşală, înlănţuie şi mint, distrugând vieţi şi destine. Mulţi nu le bagă în seamă, dând vina pe temperament, obiceiuri, trecut, circumstanţe – ele fiind însă idoli ai inimii, probleme spirituale adânci, cu multe implicaţii şi consecinţe grave.”

Îmbinând cu talent experienţa pastorală cu aceea de pedagog şi psiholog creştin, autorul reuşeşte să trateze într-un mod original şi axat pe studiul biblic, aceste şapte păcate, schiţând şi eventualele remedii ce se pot aplica. Noutatea acestei cărţi constă în faptul că, în loc să se rezume doar la o expunere a celor şapte păcate fundamentale, Cristian Barbosu ne pune în faţă şi diferite chestionare de evaluare, ceea ce o transformă practic acest volum într-un manual, bazat pe întrebări şi discuţii.

„Fiecare trece pe aici”

În acelaşi timp, inserarea unor studii de caz alături de prezentarea diferitelor învăţături biblice generează o atmosferă de prospeţime, care atrage pe cititor şi fixează foarte bine noţiunile ce sunt expuse.

„Puneţi-vă centurile de siguranţă, fiindcă astăzi vom trece printr-o zonă de turbulenţă maximă, intrăm pe teritoriul unui păcat care probabil face cele mai multe ravagii printre tineri, dar nu numai. Fiecare trece pe aici, de cel puţin de câteva ori în viaţă. Unii ajungem răniţi, alţii zdrobiţi, puţini sunt victorioşi, dar mulţi căzuţi, chiar omorâţi de acest păcat teribil de puternic, de sălbatic, universal: pofta.”

„Cele şapte păcate cardinale”, o carte vie şi atractivă

Având certe calităţi de povestitor, Cristian Barbosu reuşeşte să capteze atenţia şi să o menţină de-a lungul întregii cărţi, cu o adresabilitate maximă în rândul potenţialului public cititor. Din acest punct de vedere, putem spune că nu avem de-a face cu o carte scolastică şi nici cu limbajul de lemn religios, ci cu o carte vie, plină de dinamism, atractivă, pe care, dacă începi să o citeşti, cu greu o vei mai lăsa din mână până nu o parcurgi în întregime.

Dincolo de a da sfaturi „moralizatoare” sau de a genera o atmosferă de predică, discursul autorului se îmbracă în tonalităţi asemănătoare momentelor în care ai sta de vorbă cu cel mai bun prieten al tău. Această calitate deosebită a lui Cristian Barbosu de a se apropia cu înţelegere şi dragoste de cei pentru care lucrează în calitate de pastor se transferă şi asupra relaţiei dintre el şi potenţialul cititor.

Iubirea nu este o stare, ci o acţiune

„Nu poţi spune „Îl iubesc pe Dumnezeu”, dacă nu faci nimic să-ţi demonstrezi iubirea. Iubirea, biblic vorbind, nu este o stare, ci o acţiune. Când ştii că există un păcat de care trebuie să te eliberezi şi ştii că acel păcat Îl răneşte pe Dumnezeul pe care tu Îl iubeşti, ce faci? Ce iubeşti tu, de fapt? Pe cine iubeşti? Păcatul sau pe Dumnezeu?”

Prin astfel de cuvinte, autorul ne conduce către un punct de decizie în care să abandonăm aceste şapte păcate, precum şi ceea ce decurge din ele, având drept fundament iubirea pe care ar trebui să o dovedim faţă de Dumnezeu. Astfel, „Cele şapte păcate cardinale” se constituie ca o pledoarie convingătoare pentru transformarea interioară pe care Dumnezeu doreşte să o realizeze prin intermediul Cuvântului Său. Am putea spune că autorul, coborând de la înălţimea amvonului, vine în întâmpinarea fiecărui om dispus să asculte, să privească, să creadă şi să acţioneze în direcţia eliberării de sub jugul unor păcate care altfel l-ar distruge atât pe el, cât şi pe cei din jurul său.

____________

Octavian D. Curpaş

Phoenix, Arizona