10 Oct
2016

Harry Ross – Cugetări

Imagini pentru Harry Ross

RELATIVUL ȘI ABSOLUTUL

 

De când cu relativitatea, absolutul nu are niciun credit.

X

În absurd putem plasa orice năzdrăvenie.

X

Deși are destui înapoiați, planeta noastră este cea mai cultă din univers.

X

De când se vântură ideea nemuririi, au pierit miliarde de oameni.

X

Dacă geniile s-ar întoarce din lumea lor ar muri de uimire câte s-au descoperit după plecarea lor.

X

Sănătatea e o comoară care nu are egal unii o păzesc, alții o risipesc.

X

Cu negustorul nu te împaci, dar cu Dumnezeu da.

X

Omul este mai complex decât toate vietățile de pe Terra.

X

Mișcarea nu e un fenomen întâmplător. Ea este baza existențială  a lumii umane.

X

Omul trece cu vremea, dar vremea nu trece cu omul.

X

Sensibilitatea este piesa noastră de rezisrență în fața cataclismelor.

X

Sisif a demonstrat prin forța lui că practic suntem invincibili.

X

Controversele au demolat multe teorii, dar au și clarificat altele numeroase.

X

Pildele bune sunt suspecte, cele rele au prozeliți.

X

Moștenirea este singurua legătură tainică cu cei dispăruți.

X

Cerul rămâne locul cel mai deschis rugăciunilor de orice fel.

X

O protecție se obține ușor, dacă ști să tragi de sfori.

x

Noaptea este scena sălbăticiunilor.

X

Natura ne clădește, iar noi ne reclădim.

X

Șarpele este un personaj legendar, iar veninul său e curat murdar.

x

Nașterea omului pe pământ a dat lumii rost și personalitate.

X

Omul e singurul animal sălbatic care cu bani poate fi domesticit.

X

Femeia  este mireasa artei culinare. Ea pune suflet în fiecare mâncare.

X

Israel e o grădină mică unde cresc tot mai mulți evrei.

X

Zidul plângerii este unicul care crede în lacrimile noastre.

X

Adesea ne invadează bezna, dar lumina e în noi.

X

Toate drumurile merg spre Ierusalim, capitala mondială a credinței și cinstirii Domnului.

 

Harry Ross

Israel

8 octombrie 2016

10 Oct
2016

Scriitorul Ionuț Caragea prezent la ROMCON

Asociaţia Română a Cluburilor şi Autorilor de Science-Fiction, ARCASF, organizează în zilele de 28, 29 şi 30 octombrie 2016, în incinta  Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti (str. Academiei 18-20), a 37-a Convenţie Naţională a Cluburilor şi Autorilor de Science-Fiction, convenţie cunoscută sub numele de ROMCON (http://romconsf.ro/romcon-2016-bucuresti/conventia-nationala-de-science-fiction/)

Vă confirm participarea mea la acest eveniment în care îmi voi prezenta/lansa romanul S.F. “Discipolii zeilor de altădată”, apărut în 2015 la ed. eLiteratura din Bucureşti (http://ionutcaragea.ro/proza_files/proza%20S.F_files/discipolii.htm)

Totodată, sper să vă citesc şi câteva fragmente din povestirile cu care am participat la două dintre concursurile de proză scurtă de ficţiune din acest an.

Puteţi distribui acest mesaj şi altor prieteni pasionaţi de S.F.

Mai multe detalii despre ROMCON în zilele următoare.

Vă aştept cu drag,

Ionuţ Caragea

7 Oct
2016

Harry Ross – Aforisme

Imagini pentru Harry Ross

Investițiile sunt de două feluri: sigure și îndoielnice. Acestea din urmă sunt totdeauna sigure.

X

Ne scăldăm în următoarea dilemă: Să adaptăm traseul  la vehicol sau vehicolul la traseu.

X

Invidiile  se nasc spontan și mor după o suferință chinuitoare.

X

Câinele e mort după ciolan și ciolanul după câine.

X

Necunoscuții sunt totdeauna suspecți.

X

Lupii umblă în haită ca să facă impresie.

X

Cu cinstea cumperi omenia, cu trădarea prinzi o lume.

X

Iubirea este singura monedă cu care cucerești o inimă.

X

Descide-te pentru lumină, ferește-te de minciună.

X

Omul se inspiră din frumusețea și tihna naturii.

X

Ne naștem din dragoste și murim din neputință.

X

Natura te iubește,  căci ești copilul ei din flori.

X

Toată viața copilăria te însoțește și te vrăjește.

Nemulțumirea este roata de rezervă a omului creator.

X

Nu la masă, ci în pat te simți acasă.

X

Capul gândește și mâna construiește.

X

Avem în corp miliarde de celule bune și rele. Cum de nu se încurcă între ele?

X

În veșnicie nu părăsim doar lumea, ci și pe noi înșine.

X

Poruncile divine trec prin tine, dar câte rămân întregi în vine?

X

Iubim plaiurile frumoase, dar și mai mult fetele focoase.

X

Nu e cazul să te îneci în iubire. Nimeni nu va muri de uimire.

X

Într-un mariaj poluat nu e aer de respirat.

X

O viață este destul de lungă ca pentru toate nebuniile să-ți ajungă

Harry ROSS

Israel

6 octombrie 2016

5 Oct
2016

DUMNEZEU și UMBRA

 

Colocviile de Marți

 

Joi 20 octombrie  2016, 5 pm, Calderon 39.

 Anul VII, nr. 11 (84). 

 

Tema:  SANSCRITA  ȘI  EUROPA

 

Recital SILVIA CINCA

Premieră

Niculae Urs: Înecatul de A. P. Cehov

 

Intervenții

Puși Dinulescu: Cumințenia românilor

 George Anca: Sanscrita și Europa

Viorel Speteanu: Codrii Cosminului

 

 

Teatru de poezie

Gheorghe Dănilă, Gabriela Tănase, Vali Pena, Ștefan Opreanu

 

 

Lansări de carte

Mariana Gurza: Dumnezeu și Umbra, Dăncuș, 2016

Mircea Coloșenco: Convorbiri cu Mihai Șora, Sera, Bârlad, 2016

Constantin Crișan: Bioetica postmodernismului, Sera, 2016

Vladimir Udrescu: Telegarii de poștă, TipoMoldova, 2016

Valentin Rădulescu: Supradoza de vise, Amanda, 2016

Dan Psatta: Teatru. Comedia tragică I, II, Anamarol

Coordonator: Dr. George Anca

 

 

CĂRȚI INTERZISE

Cărțile, de-a lungul istoriei, au avut în dese rânduri de suferit de pe urma cenzurii. Fie că era vorba de politică, religie sau sex, oameni împinși de un exces de zel al ipocriziei au întors spatele unor romane care urmau să devină unele dintre cele mai importante capodopere literare ale lumii și care reprezintă azi lecturi obligatorii, în ciuda etichetelor primite în diverse perioade.
Astăzi, în Europa cel puțin, putem să citim orice fără teama că există cineva care o să ne bage la închisoare. Lucrurile nu au stat tot timpul așa. Ne amintim că și în România până în 1989 erau cărți la secret și volume pentru care ai fi putut face puscărie pentru că le dețineai. Nu ne vom referi la cazul românesc, ci vom încerca să aducem în fața dumneavoastră titluri celebre care au avut de suferit.

1 Împăratul muştelor – William Golding

Interzisă în mai multe state americane de-a lungul anilor ’80, pentru că a fost considerată violentă, obscenă şi rasistă, această carte spune povestea unui grup de băieţi britanici care rămân blocaţi pe o insulă nelocuită şi se organizează singuri. Rezultatele sunt dezastruoase şi nu fac decât să releve marile scăpări ale naturii umane. Nu demult romanul a fost inclus pe lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză publicate între 1923-2005, clasamentul fiind întocmit de revista „Time”. „Împăratul muştelor” este primul roman al lui Golding, publicat în 1954.

2 Lolita – Vladimir Nabokov

Publicată în 1955, lucrarea a stârnit vii controverse de la început. Editorul Sunday Express a numit-o ”cea mai murdară carte pe care am citit-o vreodată”, apoi autoritățile au fost sesizate și au retras toate exemplarele de pe piață, sub pretextul că în carte era vorba despre pornografie. Francezii au interzis-o anul următor, însă a fost publicată fără probleme în America. După ce Marea Britanie a decis s-o interzică, a fost urmată de Argentina în 1959, Noua Zeelandă, care a numit cartea ”o lucrare indecentă”, apoi în 1974, Lolita a fost interzisă și în Africa de Sud. Cartea a rămas sub acest statut mulți ani până în 1982.

3 Originea speciilor – Charles Darwin

Cartea a fost interzisă în Marea Britanie în 1859, Iugoslavia în 1935, Grecia în 1937. Documentarea a durat cinci ani, petrecuţi de Darwin pe mare. Potrivit teoriei lui, selecția naturală este mecanismul fundamental al evoluției speciilor de plante și de animale, constând în eliminarea (prin lupta pentru existență), a indivizilor cu însușiri necorespunzătoare și păstrarea indivizilor cu însușiri avantajoase din punct de vedere biologic.

4 Metamorfoza – Franz Kafka

În primul rând toate lucrările lui Kafka au avut de suferit din cauza originii sale evreiești și au fost interzise sub regimul nazist și sovietic. Lucrarea Metamorfoza, publicat ă în 1915, a fost interzisă pentru că era considerată atât decadentă, cât și ”plină de deznădejde.” Mai mult, era un pericol și un atac la adresa conceptului de familie pe care îl aveau sovieticii.
În Cehoslovacia au fost interzise pentru că autorul a refuzat ….să scrie cartea (și) în cehă.

5 O lume se destramă – Chinua Achebe

Este una dintre cele mai celebrate cărți ale culturii africane. Aceasta a apărut în  1958. Totuși, motivul acesta nu a fost suficient de bun pentru biserică și instituțiile religioase. Argumentele cu care aceste instituții au obținut interzicerea cărții au fost descrierile inadecvate ale vieții de apoi și criticile aduse bisericii.

6 Amantul doamnei Chatterly – D. H. Lawrence

Interzisă în Marea Britanie şi în Statele Unite între 1929-1959/1960 şi în Australia între 1929-1960, pentru că a fost considerată obscenă, cartea a fost publicată prima dată în Florenţa, în 1928. De-abia în 1960 a fost tipărită şi în Marea Britanie. Romanul cuprinde povestea de dragoste dintre o doamna Chatterly, o reprezentantă a clasei nobiliare, şi un pădurar şi conţine câteva scene erotice pentru care a fost considerat indecent.

7 Versetele Satanice – Salman Rushdie

Comunitatea islamică a considerat că această carte este o blasfemie. A fost interzis imediat după apariție în 1988 în multe state islamice: Bangladesh, Egipt, India, Iran, Kenya, Kuweit, Liberia, Malaezia, Papua Noua Guinee, Pakistan, Senegal, Singapore, Sri Lanka, Tanzania şi Thailanda. În Venezuela, vei primi 15 luni de închisoare dacă ești prins citind cartea, în Japonia primești amendă dacă vinzi versiunea ei în engleză, iar în America, două mari librării au refuzat să vândă cartea după ce au primit amenințări cu moartea. Iranul, în 1999, a pus pe capul lui Rushdie o recompensă record de 2.8 milioane de dolari. Ea este valabilă și în prezent. Din fericire, Serviciile Secrete Britanice și FBI au reușit să-l protejeze pe romancier.

8 Ulise – James Joyce

Interzisă în anii ’30 în Marea Britanie, Statele Unite şi Australia din cauza conţinutului sexual, cartea lui Joyce descrie o zi din viaţa lui Leopold Bloom, existând numeroase aluzii la opera latină Odiseea. Acţiunea se petrece în data de 16 iunie 1904 – ziua în care Joyce a cunoscut-o pe partenera sa, Nora Barnacle – zi ce astăzi este cunoscută drept Bloomsday. De la apariţie, cartea a atras controversă şi furie şi a fost supusă mai multor procese, fiind considerată obscenă.

9 1984 – George Orwell

Romanul a fost interzis în 1950 de Uniunea Sovietică, Stalin interpretând cartea drept o satiră la adresa regimului său. De-abia din 1990 volumul a fost republicat în Rusia. Şi Statele Unite şi Marea Britanie au fost pe punctul de a interzice cartea în anii ’60. „1984” este o distopie plasată în Oceania, unde societatea se află sub tirania partidului şi a ideologiei totalitare. Provincia Airstrip One se află în conflict perpetuu şi sub controlul dictat de un cerc privilegiat al partidului, care persecută individualismul şi gândirea independentă.

10 Frankenstein – Mary Shelley

Romanul a apărut prima dată în 1818, fiind publicat anonim. Numele autoarei a apărut de-abia pe coperta celei de-a doua ediţii, publicate în Franţa, în 1823. Cartea spune povestea unui monstru creat în urma unui experiment ştiinţific. Volumul a fost interzis în Africa de Sud în 1955, pentru că a fost considerat obscen şi indecent.

11. Abatorul Cinci – Kurt Vonnegut

Pentru că este vorba despre război și despre viziunile pe care le are un soldat în timp ce este ținut prizonier într-un abator, America a decis că ar fi mai bine să nu-și lase copiii expuși unor astfel de subiecte, ceea ce a propulsat cartea în listele celor mai controversate cărți.

12 Arhipelagul Gulag – Aleksandr Soljeniţîn
De la apariţia cărţii şi până după căderea comunismului, opera lui Aleksandr Soljeniţîn a fost interzisă în Rusia pentru că tratează subiectul sistemului de lagăre de concentrare și muncă silnică sovietic. Este o narațiune bazată pe relatările martorilor și pe propriile experiențe ale autorului ca prizonier într-un lagăr de muncă din Gulag. Cartea a fost scrisă între 1958 și 1968 și publicată în 1973 în Occident. În URSS, a fost publicată în 1990, când politica glasnost al lui Mihail Gorbaciov a permis acest lucru.

13. Tropicul Cancerului – Henry Miller

Ambele lucrări ale lui Henry Miller au avut de suferit persecutii. Imediat ce fusese scoasă pe piață, în 1934, reprezentantul Curții Supreme din Pennsylvania, Michael Musmanno, a afirmat despre carte că este ”o cloacă, un canal, o groapă a putreziciunilor, locul unde s-a adunat toată depravarea umană.” Se pare că oamenii nu au fost pregătiți pentru ceea ce George Orwell avea să numească mai târziu ”cea mai importantă carte a anilor 30”.

14 Tropicul Capricornului – Henry Miller

Câțiva ani mai târziu la apariția acestei lucrări povestea s-a repetat. Cartea a fost interzisă în Statele Unite, timp de 30 de ani, până când Curtea Supremă a dat un verdict că nu este un roman obscen. A fost interzisă şi în Turcia în 1986. Acţiunea se petrece în 1920, în New York şi, deşi ficţiune, există elemente din biografia lui Miller care se regăsesc în roman. Povestea cuprinde anii de tensiune cu soţia sa, June Miller şi încercarea de a-şi găsi propria voce ca scriitor.

15. Fructele Mâniei – John Steinbeck

Deși a câștigat Premiul Pullitzer și în ciuda faptului că a fost aplaudată de mediul literar, cartea a fost interzisă în America, iar populația a pus-o pe foc. Oamenii s-au declarat șocați de descrierile celor sărmani și marginali, descrieri despre care Steinbeck avea să declare mai târziu că au fost niște versiuni ”aseptizate” față de ceea ce se întâmplă cu adevărat în aceste pături sociale.

16. 1001 de nopţi. Poveşti arabe

Poveştile au fost interzise în SUA în 1873, fiind considerate imorale. În 2010, mai mulţi avocaţi din Egipt au cerut interzicerea antologiei, tot pe considerente imorale, dar Uniunea Scriitorilor a reuşit să respingă această idee.

17. Decameronul – Giovanni Boccaccio

Și lucrări destul de vechi au avut de suferit până recent. În secolul XIX, cartea a fost interzisă în Statele Unite, sub o lege anti-obscenitate, fiind considerată obscenă, nepotrivită şi indecentă. „Decameronul” este o colecție de 100 de povestiri, scrisă în secolul al XIV-lea, de italianul Giovanni Boccaccio. Volumul este o alegorie medievală, tema esenţială fiind iubirea, cu toate nuanţele ei, de la comedie la tragedie.

18. Minunata Lume Nouă – Aldous Huxley

Cartea lui Huxley a apărut în 1932. Din cauza controversatei abordări a temei nașterii copiilor, Irlanda a decis că e mai bine s-o scoată de pe rafturi, înainte de inițiativa mai multor state americane de a o tăia din programa școlară. Cauza: ”tema negativă” ce răzbate din acest volum.

19 Madame Bovary – Gustave Flaubert

Din 1856 (anul apariţiei) şi până spre finalul secolului al XIX-lea, cartea a fost interzisă pentru „ofensă adusă moralei publice”. Romanul este povestea Emmei Bovary, soţia unui doctor, care are o relaţie în afara căsniciei. Flaubert, cunoscut pentru pornirea sa de a găsi „le mot juste” creează, fără intenţie, un concept – bovarismul – care înseamnă dorinţa de a scăpa din golul vieţii de provincie.

20. De veghe în lanul de secară- J.D. Salinger

Poate una dintre cele mai controversate lucrări, azi ea apare în toate bibliografiile obligatorii. La început a fost interzisă în majoritatea bibliotecilor școlare din America și nu numai din cauza faptului că părinții consideră că limbajul folosit este ofensator și de natură sexuală, și pentru că descrie alienarea, prostituția și depresia. De la publicarea sa în 1951 şi până la finalul anilor ’90 cartea a fost interzisă în mai multe state americane, detractorii lui Salinger susţinând că romanul este imoral şi sexist. Romanul a devenit popular în rândul cititorilor adolescenţi pentru discursul despre confuzie, teamă, alienare şi revoltă. A fost tradus în toate limbile importante şi vinde anual 250.000 de copii. Protagonistul cărţii, Holden Caulfield, a devenit simbolul revoltei adolescentine.

21 Moarte la Veneţia – Thomas Mann

Interzisă în Germania nazistă, cartea, care este foarte intertextuală, spune povestea unui scriitor ce suferă de blocajul scriitorului şi se eliberează de-abia când vizitează Veneţia, unde devine obsedat de frumuseţea unui adolescent. Deşi nu intră în legătură cu acesta, imaginea lui îl urmăreşte. Scriitorul se îmbolnăveşte de holeră şi moare la Veneţia.

22. Aventurile lui Huckleberry Finn -Mark Twain

Lucrarea, azi extrem de populară în bibliografiile școlare, a fost interzisă din cauza limbajului argotic și pentru că în carte, negrii erau numiți ”cioroi”. ”Un gunoi dintre cele mai veritabile…..o carte mai potrivită pentru marginali și proscriși decât pentru oamenii inteligenți și respectabili.” Mark Twain a fost sfătuit să se lase de scris ”dacă nu are ceva mai bun de oferit copiilor noștri cu minte inocentă”. Twain a ripostat spunând: ”Cenzura e ca și cum i-ai spune unui om că nu are voie să mănânce friptură doar pentru că un bebeluș nu o poate mesteca.” În 1998, niște părinți din Tempe, Arizona, au dat în judecată școala acelui oraș pentru că a pus pe lista de lecturi obligatorii această carte. Cazul a ajuns până la curtea supremă. Părinții au pierdut.

23 Hamlet – William Shakespeare

Hamlet este cu siguranță una dintre cele mai cunoscute piese de teatru din lume și cu siguranță cea mai cunoscută piesă a lui William Shakespeare. Ea prezintă răzbunarea prinţului Hamlet, care află că unchiul său, Claudiu, l-a omorât pe tatăl său pentru a-i lua tronul şi soţia. Piesa explorează şi trădarea, incestul, corupţia şi nebunia, fiind cea mai influentă tragedie din literatura engleză. Cu toate acestea piesa a fost interzisă în Rusia stalinistă (1922-1953), drama lui Hamlet fiind considerată incompatibilă cu regimul stalinist. În 1989, Israelul a interzis piesa în taberele de detenţie palestiniene. Pasaje din piesă au fost cenzurate de-a lungul timpului şi în Marea Britanie.

***

 

MARIANA GURZA

DUMNEZEU ȘI UMBRĂ

God and Shadow

 

 

Lacrimi tăcute

Lacrimile tale tăcute
le-am adunat în cupe de cristal.
Eşti frumoasă!
Aş fi dorit să-i dau lui, celui drag,
tainica licoare a dorului nesfârşit.
„Iubirea”, floarea vieţii adevărate,
te învăluie şi clocoteşte
şi acum în tumultul fraged
când suntem cu toţii mai trişti…
Boarea zilei de azi este un balsam
aşa cum în fiecare primăvară
lacrima iubirii şi-a pus sărutul
în inima celui ce îngenunchează
cutezând a te iubi aşa cum o face
ani de-a rândul,
sărutându-ţi, fără să vezi, urma paşilor,
gândul lui este plin de iubire,
iubirea fiind tu;
„Eul” lui este pretutindeni,
aşa cum îl simţim noi;
ochii săi trişti, trişti de prea multă dragoste,
rătăcesc în miez de noapte căutându-te.
Eternul Dumnezeu mai poate rivaliza
cu marea dragoste a vieţii lui…

 

Silent tears

Your silent tears silent
I gathered in crystal cups.
You’re beautiful!
I wished to give him, to loved one,
mysterious elixir of endless longing.
“Love,” the flower of true life,
envelops you and seethes
and now in tender turmoil
when we are all sadder …
Breeze today is a balm
like in each spring
love tear has put its kiss
in the heart of that who kneels
daring to love as  does
years in a row,
kissing, without seeing, your footsteps,
his mind is full of love,
the love being you;
His “I”  is everywhere
as we feel it;
his eyes sad, sad for too much love,
wande in the middle of the night looking for you.
Only eternal God can rival
the great love of his life …

 

Iubitule, voi fi umbra ta

Eu încă mai sper
să am o plecare provizorie,
să mă pot întoarce,
şi să fiu tânăra femeie din vis.
Să-ţi spun: Vezi, n-am murit,
n-am vrut să te las
singur cu umbra mea!
Cu toate că moartea
e doar un drum…
De-aceea,
eu n-am să mor niciodată
cu adevărat.
Totul e un simulacru
de moarte.
E doar şarada.

 

 

Honey, I’ll be your shadow

I still hope
to have a temporary departure,
to come back,
and  be the  young woman from the dream.
To tell you: See, I did not die,
I didn’t want to leave you
alone with my shadow!
Although the  death
it’s just a road …
Thatfore,
I’ll never ever die
really.
It’s all a simulacrum
of death.
It’s just charade.

 

 

Căderea stelelor

Trecerea timpului mă înfioară
nu ştiu de cine ar trebui să mă tem;
de tinereţea pierdută
sau de bătrâneţe.
Încerc să zbor între cele două
apărându-mi aripile
de răceala nopţilor
şi de vuietul apelor.
Căderea stelelor
o percep ca o scurgere
de clepsidră…
Din când în când,
mai prind câte-o stea
pitind-o după un nor
sperând
ca odată să o regăsesc…

 

 

falling of the stars

The passage of time thrills me
I do not know of whom should I fear;
of lost youth
or old age.
I try to fly between the two
defending my wings
from the cold nights
and the roar of water.
Falling of the stars
I perceive it as a leak
of clepsydra …
Occasionally,
I catch  a star
hiding it after a cloud
hoping
that once I’ll find it…

 

 

Nu ne lăsa să rătăcim

 

Tristețea ta, este și a mea

Trecătorule!

Ochii triști îmi arată

Sufletul.

Doamne, unde am greșit?

Maică?

Fiecare zi, un nou urcuș

Golgota.

Doamne, nădejdea mea

Mântuire.

Nu ne lăsa să rătăcim!

Veșnicie.

 

Let us not wander

Your sadness is also mine
Passerby!
Sad eyes show my
Soul.
Lord, where was I wrong?
Mother?
Each day, a new ascent
Golgotha.
Lord, my hope
Salvation.
Let us not get lost!
Eternity.

 

 

Ruga o port în mine

 

Azi, sunt prinsă în tenebre

Doar ruga o port în mine

Neștiiută , între umbre

Te implor, iartă a mele vine…

 

Sunt doar o mlădiță

Din vița Ta Doamne

Întărește-mă-n credință

Înalță-mă prin Sfinte Taine

 

Doamne, nu te îndepărta de noi

Ai milă și iertare

Suntem înglodați în noroi

Prin orgolii și manipulare…

 

Prayer I carry in me

 

Today, I’m caught in the darkness
Just prayer I carry in me
Unknown between shadows
I beg you to forgive my  faults …

I’m just an offshoot
Of thy vine God
Strengthen me in faith
Raise me through the Sacraments

Lord, do not remove us
Have mercy and forgiveness
We got stuck in the mud
By vanities and handling …

 

(Prefață / Preface)

Frumoasa doamnă întru Dumnezeu și umbră

            Mariana Gurza atinge grația poeziei prin  împărtășirea trăirilor sale cu părinți și copii, eroi și sfinți, Bucovina și Zenon. Așa cum la Eminescu melancolia se face vers, la Valmiki soka (durere)  devine sloka (verset), aici umbra se face litanie. Singurătatea de neam și nemaineam poartă rezistența prin logos, înviere la înviere. Unul câte unul, poemele se caută liturgic revărsând pietatea domestic-zenoniană.

            ”Eram frumoasă, / când te aşteptam.” (Eram frumoasă). „Am crezut că travestindu-mă / în lumină, / în disperare / am să-ţi adorm imaginaţia.” (Cerul plânge  în inima mea). „Am crezut că ştii / cine sunt. / Eu mă credeam, / deopotrivă că sunt / şi umbră şi fiinţă.” (Spune-mi cine sunt). „Se făcea că sunt pasăre-n zbor. / A câta din numărătoarea / lui Dumnezeu?” (Zbor printre nori). „mă uimești, prieten / cu dorinţa ta de a merge / pe urmele sfinţilor, /de a te întoarce spre tine însuţi.” (Mă uimești, prietene). „Unde eşti bunicule, uitat printre străini / aruncat într-un colţ de pământ, / ţi-o fi pus cineva o cruce, / fiind român, / sau te-au batjocorit / şi te-au făcut scrum?” (Unde ești bunicule).             „… Alergam înfrigurată / spre un sfeşnic  pribeag / întocmai ca Zenon. / Ne-am surprins amândoi / în noapte întrebând…” (Pe urmele lui Zenon)

            „Vrea să detoneze egoismul din jur” (Adrian Dinu Rachieru), „tăcerea nu-i va zăgăzui sufletul” (Eleonora Schipor), „versurile devin universul şi salvarea sa” (Nina Ceranu).

            Ne exceptând romanţioase declaraţii erotice, poemele Marianei Gurza (bucovineancă născută în Banat, mamă de copii, bunică), au mai mereu dimensiunile rugăciunii Tatăl Nostru.

            Traducătorul a ascultat, concomitent, şi cântece de Frank Sinatra, alegând abia câteva fulguraţii cvasi-mistice aşternute de-a lungul anilor şi publicate în volumele: Paradox sentimental, Ed. Augusta, 1998; Gânduri nocturne, Ed. Augusta, 1999; Nevoia de a sfida tăcerea, Ed. Augusta, 2000, Lumini şi umbre, Ed.Augusta, 2001; Lacrima iubirii Ed. Artpress, 2003) . Ultimul strigăt Eubeea, 2006).

 

George Anca

 

 

Beautiful Lady unto God and shadow

Mariana Gurza touches the grace of poetry by sharing her experiences with parents and children, heroes and saints, Bucovina and Zenon. As at Eminescu the  melancholy turns into verse, and  at Valmiki soka (grief) becames sloka (verset), here the shadow is litany. Loneliness of nation and no more nation   carry resistance through logos, resurrection at resurrection. One by one, the poems search each other liturgical  pouring domestic-Zenonian piety.

„I was beautiful / when waiting for you.”  (I was beautiful). „I thought you know / who I am. / I thought I was /equally / shadow and being. ” (Tell me who I am). „It came as if I was a bird in flight. / Which one in the God’s /  counting?” (Flight amidst clouds). „ you amaze me, friend / with your desire to walk / on traces of the saints / to return toward self.” (You amaze me, friend). „Where are you grandpa, forgotten among strangers / thrown into a corner of ground, / did someone put to you a cross, / being Romanian, / or they have mocked you / and made you ash?” (Where are you grendpa). „I ran trembling / toward a vagrant candlestick / just like Zeno. /  We surprised each other /wondering in the night…” (On Zeno’s footsteps)

            „She wants to detonate the selfishness around” (Adrian Dinu Rachieru), „silence will not restrain her soul” (Eleonora Schipor), „lyrics become her universe and salvation” (Nina Ceranu).        Not excepting romantic erotic statements, the poems of Marianei Gurza (with roots in Bucovina, born in Banat, mother of children), have almost always lengyh of Lord’s Prayer.          Translator listened, concomitantly, also songs by Frank Sinatra, choosing only few quasi-mystical recalls written over the years and published in volumes: Paradox sentimental / Sentimental Paradox, Ed. Augusta, 1998; Gânduri nocturne / Night thoughts, Ed. Augusta, 1999; Nevoia de a sfida tacerea / Need to defy silence, Ed. Augusta, 2000, Lumini şi umbre / Lights and shadows, Ed.Augusta, 2001; Lacrima iubirii / Tears of love, Ed. Artpress, 2003, Ultimul strigăt / Last cry, Eubeea, 2006.

George Anca

 

 

4 Oct
2016

Vavila Popovici: Ordinea, haosul

 „Trebuie să se știe că nu-i treabă mai greu de înfăptuit cu un succes mai îndoielnic, mai periculos de manevrat, decât aceea de a introduce noi rânduieli. Căci, cel ce le introduce are împotrivă-i pe toți cei avantajați de vechile rânduieli, în schimb are slabi apărători în cei ce speră să tragă foloase sub noile rânduieli.”

– Niccolo Machiavelli

 

   Atât filozofia cât și literatura europeană s-au preocupat de opoziția dintre haos și ordine. Dacă ne gândim la vremurile de demult, în filozofia antică, filozoful grec presocratic Anaxagoras (500 i. H. – 428 i. H.), credea că rațiunea a transformat haosul într-o lume ordonată, că Universul este alcătuit din mici particule, eterne, antrenate într-o mișcare haotică, elemente primordiale care la început se aflau în neorânduială și impulsul mișcării a ordonat aceste particule printr-un proces centrifug, în urma căruia a luat naștere Universul, principiul motor numindu-se nous (rațiune, spirit). Anaxagoras a fost numit, de altfel, descoperitor al nous-ului, idee care i-a influențat pe filozofii ce l-au urmat – Platon, Aristotel – cât și pe unii dintre Părinții Bisericii. Pe lângă unele neclarități și contraziceri în filozofia lui, el a fost întâiul filozof care a făcut deosebirea între materie și spirit, spiritul fiind nedevenit, neinfluențat de nimic în lume, care stăpânește peste tot ce este însuflețit. Esențial este, însă, faptul că grecii antici susțineau că lumea în care trăim nu mai este cea a haosului primordial, ci o lume ordonată, un cosmos, iar ideea de cosmos fiind opusă celei de haos și fiind o idee de ordine universală, conduce în mod inevitabil la ideea unității lumii. În cele din urmă au ajuns la concluzia că atât ordinea morală, cât și cea judiciară, sunt create prin reguli sau legi.

   Ordinea deci, ar fi una din legile importante ale universului, prin ordine câștigându-se timp, ea fiind și o condiție a frumuseții unei societăți. Din ordinea ideilor, a vorbelor, rezultă ordinea morală care are legile ei și pe care dacă o nesocotești ești întotdeauna pedepsit”, spunea Honoré de Balzac.

   Antonimul ordinii este haosul (chaos), confuzie, dezordine. Poetul nostru Mihai Eminescu semnala, în versurile sale din poezia „Luceafărul”, starea de divinitate ca o stare de maximă energetizare, starea lui a fi – starea de cosmos: „Din chaos, Doamne,-am apărut/ Și m-aș întoarce-n chaos…/ Și din repaus m-am născut,/ Mi-e sete de repaus…”

   De câte ori nu am simțit în mintea noastră ceva plutind ca o ceață, până când am reușit să ne concentrăm și să ne definim gândul, să-i dăm un contur clar? De câte ori nu s-a aflat lumea în ceață, până rațiunea i-a dat contur? Și a trebuit răbdare… focalizarea energiei…

   Din păcate, în zilele noastre trăim o realitate haotică, în care totul pare răsturnat de la normalitate. Ne asumăm drepturi și libertăți ne mai ținând cont de reguli cândva existente, în primul rând a regulilor de bun-simț. Pierdem vremea începând să judecăm pe oricine, în orice mod, vărsăm tot veninul pe care-l avem în suflet, ura și agresivitatea ies la suprafață fără nici o jenă, fără nici un respect pentru celălalt, fără a ne impune limite de exprimare, fără a realiza că putem fi categorisiți drept mahalagii, sau chiar dacă realizăm, ne permitem mahalagismele. Mai nou nu se mai înjură, dar se lovește cu intenție în cele mai sensibile puncte ale adversarului, ca la box, chiar dacă acesta este sau nu vinovat. Îi găsim noi vini, pornind de la întâmplări vinovate sau nevinovate sau fabulăm în jurul unui punct găsit vulnerabil sau îl travestim în unul vulnerabil. În principiu ne situăm într-o tabără, una adversă celeilalte și, vorba lui Caragiale: „luptă, luptă și dă-i și luptă… și eu mă-nțeledzi tocmai acum să remâi pe dinafară […] neicusorule, să nu m-aleg…” Nu mai ținem cont de reguli, îi bălăcărim pe toți, riscăm pentru a câștiga! Cine nu riscă nu câștigă!, nu-i așa? Nu avem opreliști de limbaj și de atitudine, putem, ca atare, să ne punem în valoare  – după inspirația de moment – obrăznicia. Dară „obraznicul mănâncă praznicul!”

   Sociologul Zoltan Rostaș spunea că „Românii au tendința asta de a porni certuri cu oameni pe care nu-i cunosc pe teme politice din cauză că, la noi, cultura politică este încă în tranziție: între comunism – în care toată lumea tăcea și o cultură politică democratică – în care lumea poate să vorbească liber”. Dar, când se dă acea mult pomenita „spagă”, ea se dă în mod discret, politicos, atunci gestul mârlănesc este exclus din formulă; cel care dă și cel care primește, devin protocolari. Sigur că spiritul critic trebuie să existe, dar, în lipsa unei clarități a situației, cu atât mai mult acesta trebuie să fie însoțit de respect față de persoana căreia ne adresăm, problema să fie tratată cu inteligență și cunoaștere –  invitatul să nu aibă pretenția că el ar deține adevărul absolut –, să fie pusă frână răutății din suflet – pe care o are orice om, dar în cantitate diferită – și să se analizeze problema cu discernământ, să nu vorbim înainte de a gândi, de a raționa pentru aflarea adevărului. Altfel vom crea stări de panică, de ură, ne vom deda îndârjirii, jignirii, rănirii sufletelor, chiar îmbolnăvirii. Fiindcă nu putem ști niciodată cât din toate aceste atitudini ale noastre poate suporta adversarul.

   Numărul școliților a crescut în țara noastră, dar diplomele nu ridică nivelul intelectual și moral al populației unei țări, deși ar trebui. De ce? Fiindcă nu se învață despre comportament, sau, profesorii, unii – subliniez unii – conducători de doctorate, de exemplu, nici nu au ce să-i învețe, sau, poate nu sunt interesați de nivelul moral al doctoranzilor. Am privit cu uimire cum invitați ai emisiunilor de televiziune, în necunoștință de cauză, discutau despre modul de obținere a doctoratului. Își dădeau „cu presupusul”!? Iar televiziunea, în goana ei de senzațional, a devenit un loc minunat de spălare a rufelor, și nu cu un săpun soft, ci cu unul dur. Nu se vorbește, se latră! Asistăm la mahalagisme, bârfă, informații care pot fi adevărate dar și informații false, extrem de răutăcioase, tendențioase. Astăzi, chiar am auzit pe cineva o perlă din gură scoțând: „De când mafia trebuie să apere, România?”.

   S-a rupt unitatea care părea a se forma, de care avem atâta nevoie, românii s-au împărțit în două tabere. Nu mă mir, în alte părți ale lumii vedem oamenii divizați chiar în mai multe tabere! În fiecare emisiune, în numele libertății cuvântului avem parte de venin, răutate, răzbunare a politicienilor, jurnaliștii presară și ei sare și piper (mai mult piper decât sare), publicului e derutat, gradat înveninat.

  Filozoful, eseistul român Constantin Noica (1909-1987) întreba: „Când ai să fii în ordinea ta, omule? Când ai să faci din fiecare ceas un pas, și din pașii zilei tale un mers, și nu o împleticire?”

   Totuși, există speranța într-o reformă spirituală a fiecăruia dintre noi, dând importanță educației în spiritul corectitudinii și dreptății, sentimentului de apartenență la comunitate și dorința binelui ei, fără de care ne pândește dureroasa izolare, și nu mai puțin importantă ar fi luarea în considerare a inteligenței noastre, discernământului care ne deosebește de animalitate și care determină comportamentul moral.

 

Vavila Popovici – Carolina de Nord

 

 

 

2 Oct
2016

Diana Ciugureanu-Zlatan: Pacea mărilor…

Pacea mărilor Marianei

(alături de emoționantul „LA MULȚI ANI!” din partea Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova)

 

Am învățat formule de magie
Din măiestria ta de a iubi,
Am refăcut un gând și o trăire,
Sub aripioara ta de a ne fi…

 

Am fost îmbrățișată de lumina
Familiei în care m-ai crescut,
Mi-ai pregătit povestea cea cu Zâna
Deschizătoare spre alt Mal de Prut…

 

Ca valurile apei, Mariană,
Răsună al tău nume-n simfonii,
Materna noastră rază diafană,
Brodezi destine, prin poeme vii…

 

Ești pacea omeniei de româncă,
Ești flux-reflux în marea de lecturi,
Te caut zi de zi, dulce pâinică,
Te descifrez ca sensul din scripturi…

 

Diana Ciugureanu-Zlatan

Uniunea  Scriitorilor Europeni din Moldova

2 octombrie 2016

1 Oct
2016

Cronică de carte – Vavila Popovici, “Cugetări” / Reflections, volum bilingv, in English by Teodora Stoica

Mi-am dedicat inima să cunosc, să cercetez și să descopăr înțelepciunea, dar și motivul lucrurilor, și să cunosc stricăciunea prostiei, chiar a nechibzuinței și a nebuniei.” – Ecclesiastul, 7:25

Scriitoarea Vavila Popovici, cunoscută în lumea literară românească datorită numeroaselor volume de poezie, proză și a multor articole și eseuri (strânse în șase volume), a debutat în 1982, în revista „Ramuri”, din Craiova, iar şase ani mai târziu, în 1988, câștigă premiul Editurii Eminescu din București. În anul 2008 datorită împrejurărilor vieții, pentru a fi aproape de fiicele sale, s-a stabilit în SUA și, ca o consecință mai puțin fastă, scriitoarea este mai bine cunoscută și apreciată în diaspora și străinătate decât în scumpa sa patrie! Căci, de altfel, a și obținut (în 2014) recunoașterea de către Academia Il Convivio din Italia care i-a decernat prestigiosul „Primo Premio Assoluto“ pentru volumul bilingv „Love story”, cu o traducere în limba engleză de Teodora Stoica, nepoata autoarei versurilor.

«Colaborează și în publicațiile din țările unde nu se prea aude glasul Mioriței: Germania, Belgia, Spania, Danemarca, Israel etc. fără a neglija pe cele românești. Ca dovadă, articolele și eseurile pe care le semnează în paginile prestigioasei publicații „Săgetătorul“ având o puternică încărcătură morală, filozofică, religioasă, socială, educativă, istorică, argumentându-și adesea ideile cu citate din gândirea reprezentanților clasicismului autohton și universal.» (Gheorghe MOHOR – Săgetătorul nr. 884, 23 sept. 2014)

În 2000 la apariția volumului de poezii „Dincolo de noapte”: „O apariție! O apariție în violent contrast cu mediul amorf-cenușiu, băltind apter, din comunism, ca și cu acela de mai apoi: agresiv, plin de stridențe, iarăși vulgar și întotdeauna acultural – din postcomunism, astfel este, nu doar fizic, ci îndeosebi printr-o lumină a spiritului doamna Vavila Popovici. Parcă din discreție s-a ascuns undeva în provincie ca să nu șocheze nici cu frumusețile ființei, nici cu eleganța atitudinilor. Străbătând viața mascată în profesia de inginer chimist, a purtat cu o rară demnitate, pe sub exactitatea acesteia, haloul și bătăile de aripă ale unei sensibilități amplu și organic articulate. Câte ceva din dialogurile pe care această doamnă originară din nordica Bucovină – le poartă cu propriile spaime și nostalgii transpare și în micile poeme pe care cu un gest de generozitate și în mod complice ți le așază în palmă, cititorule! Primește-le ca pe mărturii de bună – cuviință dintr-o lume aristocrată a cărei existență nici măcar nu o bănuiai”.

Ion Papuc
– scriitor, eseist, profesor universitar.

În 2003 prefață la volumul de versuri „Îngerul scrie poemul”: „…Fiecare poem pare o rugăciune „corectă și cuminte”, întocmai ca și Domnia Sa. Rândurile acestea nu se vor o critică sau prezentare, ci doar un respectuos omagiu pentru acest dar neprețuit. Căci toate poemele sunt de dragoste (în sensul agapé) și inspirate din imnul de dragoste paulin (din I Corinteni,1).”

Arhim. Iuvenalie Ionașcu, Roma, Italia

În 2007 prefață la romanul „Cartea mamei”: „O carte despre sensul vieții. Personalitate distinctă a liricii contemporane, scriitoarea Vavila Popovici va fi prezentă – încă de la debutul publicistic și cel editorial – cu poezie și proză, caracterizate – după cum remarcase Nicolae Manolescu – printr-o exprimare „corectă și cuminte“, în contextul unor imagini de încorporare a unor elevate emoții generatoare de contemplație și extaz, inspirate de trăiri profunde subsumate meditativ-reflexiv unor carisme pauline (dragoste, credință, speranță), la antipodul celor post-moderniste. De-a lungul dramei existențiale, autoarea își pune întrebări fundamentale la care încearcă să răspundă, în lupta cu haosul și moartea, după cum au remarcat la timpul cuvenit criticii săi. Din „firimituri de întâmplări“, ea reclădește imaginea relațiilor pe care fiecare dintre noi le are cu lumea înconjurătoare, dar şi cu întreg cosmosul, insistând asupra singurătății care îi invadează devenirea întru ființă […] Cartea mamei se înscrie printre operele care – prin insistența asupra unor emoții sublime – merită a se afla pe primul raft al lecturilor menite a ne călăuzi propria noastră devenire.

 – Prof. dr. Simion Bărbulescu

 

Diversitatea scrierilor Vavilei Popovici și periodicitatea aparițiilor editoriale, se pot observa din înșiruirea volumelor publicate:
Noapte de iarnă – volum de poezii, publicat 1993, Pitești, România.
Nopți albe – volum de poezii, publicat 1995, Pitești, România.
Binele și răul – volum de proză, publicat 1997, Pitești, România.
Dragostea mea ce mare – volum de poezii, publicat 1998, Pitești, România.
Albumul cu fotografii – volum de proză, publicat 1999, Pitești, România.
Dincolo de noapte – volum de poezii, publicat 2000, București, România.
Piticul din ceașca de cafea – volum de poezii, publicat 2000, București, România.
Mai sunt bărbați buni – volum de proză, publicat 2001, București, România.
File de jurnal – volum de proză, publicat 2002, București, România.
Insomniile unei veri – volum de proză, publicat 2002, București, Romania.
Ultima piruetă – volum de proză, publicat 2003, Pitești, Romania.
Îngerul scrie poemul – volum de poezii, publicat 2003, Pitești, Romania.
Între spaimă și vis – volum de poezii, publicat 2004, Pitești, Romania.
Jurnalul unei veri – volum de proză, publicat 2005, București, Romania.
Suspine strigate – volum de poezii, publicat 2005, Pitești, Romania.
Cartea mamei – volum de proză, publicat 2007, Pitești, Romania.
Jurnal american – volum de proză, publicat 2008, Pitești, Romania.
Singurătatea clipelor târzii – volum de poezii, publicat 2008, Iași, Romania.
Gânduri – volum de proză, publicat 2009, Iași, România.
Scrisori de departe – volum de poezii, publicat 2010, USA.
Articole, Eseuri (vol. I) – volum antologic de publicistică, 2010, USA.
Poemele iubirii – volum antologic de poezii, 2011, USA.
Preaplinul tăcerilor – Viața în comunism, 2010, SUA.
Articole, Eseuri (vol. II) – volum de publicistică, 2012, USA.
Fulgurații – Volum de cugetări, 2012, USA.
Tremurul gândului – volum de poezii, 2012, USA.
Articole, Eseuri (vol. III) – volum de publicistică, 2013, USA.
Love Story – volum bilingv de poezie, 2013, SUA.
Dialoguri îndrăgite – volum de interviuri, 2013, SUA.
El și iubirea – volum de versuri, 2013, Pitești, România.
Popasurile vieții – volum de proză, 2014, SUA.
Articole, Eseuri (vol. IV) – volum de publicistică, 2014, SUA.
Înțeles târziu / A late understanding – volum bilingv de poezie, 2015, SUA.
De vorbă cu Îngerul / Talking with an Angel – bilingv, vol. de poezie, 2015, SUA.
Articole, Eseuri (vol. V) – volum de publicistică, 2015, SUA.
O mie și una de… poeme – Volum antologic de poezie, 2016, SUA.
Articole, Eseuri (vol. VI) – volum de publicistică, 2016, SUA.
Cugetări / Reflections – volum bilingv (română-engleză), 2016, SUA.

«Izbânda aceasta „Primo Premio Assoluto“ al Academiei Il Convivio din Italia este comparabilă cu triumful poetului V. Alecsandri, câștigătorul concursului de la Montpellier (1878) pentru cea mai bună poezie a latinității, organizat de către poeții felibri, poeți uniți într-o societate „Le félibrige“, cu scopul de a conserva, cultiva și apăra limba maternă și care luptau pentru unitatea culturală a popoarelor de origine latină. În acel oraș din Franța s-a organizat un concurs internațional cu tema Cântecul latinității ce avea ca trofeu o cupă de argint oferită de poetul și filologul catalan Albert de Quintana. Excludem formularea „respectând proporțiile“, la care ar gândi aruncătorii cu bățul în pomii roditori. Ce proporții, când Vavila Popovici este un nume care se circumscrie valorilor autentice ale literaturii române? Roadele se regăsesc în împlinirile-i literare, profesionale și artistice.», scrie în recenzia expusă de Gheorghe MOHOR, în Săgetătorul nr. 884, 23 sept. 2014.

Ceea ce spunea scriitorul Vasile Filip în cronica la volumul VI de Articole, Eseuri, rămâne valabil și pentru volumul de față, bilingv: Cugetări / Reflection – 2016, SUA – traducere în engleză de Teodora Stoica:
„Și această carte împlinește portretul scriitoarei în tușe definitorii. Eseistul (gânditorul bun observator și profund analist) se armonizează cu prozatorul (meșter în scrierea limpede), aripa necăzătoare a poetului asigurând deopotrivă delicatețea și durabilitatea zborului. La temelia acestora neaflându-se ambiția autorului de a se manifesta pe mai multe planuri, ci îndemnul lăuntric de a participa la viață cu toate simțămintele și cu toată priceperea, într-o descătușare intelectual-artistică în stare să atragă luarea-aminte a oricărui cititor… practicant.
Edificatoare, între multe altele, mărturisirea autoarei are valoare de spovedanie. Spovedania unui însingurat care, integrat total universului pe care și l-a apropiat și-i susține existența, se simte, totuși, mult mai bogat spiritualicește și mai dăruit de Dumnezeu cu darurile Sale. „Omul este cel care gândește, filozofează de unul singur și în acele momente iese din viață, pentru a se reintegra rapid în ea, îmbogățit de idei, acționând cu forțe noi, spre binele lui, al societății în care trăiește…” Și recurge la ajutorul poetului filosof Lucian Blaga: „… eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”. Existența umană și artistică se conjugă la Vavila Popovici la toate cele trei timpuri: trecut, prezent, viitor. Totul ilustrat de propria experiență, dar și de trecerea prin acești trei timpi (nu doar gramatical văzuți) a unor oameni care au lăsat urme perene în cultura națională și universală. Prezente sunt, de asemenea, și felurite întâmplări, pe care scriitoarea le integrează ansamblului unui univers al ei, dar și al tuturor. Împreună cu toate acestea, o precizare se impune, pentru a lămuri mai mult sensul demersului acestei cărți, care nu este unul pur și simplu istoric. Sau literar. Ci, mai curând, moral. Omul prezent este ținta.», scrie Vasile Filip, în cronica intitulată Universul singurătății – 2016.

Datorez mai mult întâmplării de-a fi „provizoriu” cantonat în statul Nord Carolina al Americii, precum se află și Doamna poeziei românești, faptul că autoarea volumului Cugetări / Reflection, cu generozitate, mi-a trimis un exemplar frumos tipărit și copertat al ediției de față, notând în corespondență și faptul că “în plus, știam că vă plac cugetările altora…”. Iubesc într-adevăr cugetările, fiind foarte utile în cântărirea cât mai exactă a ideilor și gândurilor proprii, dar și ale altora … căci de-abia atunci un lucru sau un fenomen ne devine accesibil, când îl înțelegem.
Dar, doamna Vavila Popovici nu e numai o destoinică plăsmuitoare de maxime și cugetări, ci și o împlinitoare fidelă ale acelor dăltuite în stânca nemuririi de clasicii literaturii universale. Însă puțini scriitori pot fi încadrați cu ușurință în tiparul zicerilor cu tâlc, spre exemplificare, ale lui Nicolae Iorga, cum este cu pilduitor devotament (prin tot ce întreprinde) domnia sa. Să luăm doar câteva dintre zicerile marelui savant român, dar reprezentative: „Nu e mare opera unde e mult material, ci aceea unde e mult suflet.” / „Fiecare suferă cât simte și mai ales cât înțelege.” / „Judecă pe fiecare după câmpul în care vrea să-și arate superioritatea.” / „Scrie ca să nu pierzi florile gândului tău, pe care, altfel, le ia vântul.” / „Adevărul este pretutindeni, dar nu-l recunoaște decât cel care-l caută.” / „Un bun prieten e conștiința ta: n-o ucide, ci las-o să moară odată cu tine.” / „ Nu te lăuda cu înaintașii poporului tău dacă nu le calci pe urme.“ – (Nicolae Iorga)

Scrierile doamnei Vavila Popovici abundă cu astfel de cugetări, deoarece „Cugetarea este un gând profund oferit ca dar altor minți” – cum spune autoarea în întâia dintre cele așezate la loc de cinste în volumul la care ne referim acum –, străduindu-se ca în scrieri s-o facă în mai tot locul, spre bucuria cititorilor săi. Citindu-i opera, e lesne de observat și faptul, deloc de neglijat, dimpotrivă, că pentru domnia sa înainte de toate și de orice, primează sinceritatea și adevărul, iertarea și iubirea, într-un cuvânt totul se reduce la manifestarea respectului și bunătății față de semeni. În orice direcție ar merge și orice temă ar aborda, scriitorul, iubirea este firul vital care-i străbate întreaga operă, atât în poeme, cât și în proză, chiar și în volumul de Cugetări, demonstrând o înțelegere profundă și deplină a vieții. „Cunoscând și alte cărți scrise de Vavila Popovici, am destule argumente să-mi asum afirmația că dominanta acestora este precum un generic sentiment al iubirii. Un sentiment fundamental-uman, care nu se rezumă doar la dragostea dintre două persoane, el acoperind un univers sentimental mult mai amplu și mai divers. Este, poate, cel mai cuprinzător (și mai surprinzător), cel mai profund si cel mai peren, dar oferit omului (și nu numai lui) de preabuna, înțelegătoarea și iertătoarea Divinitate, Dumnezeu însuși stimulându-l prin exemplul Său.” (Vasile Filip). Pentru exemplificare, vom aduce în prim plan câteva dintre cugetările doamnei Vavila Popovici, în susținerea celor afirmate deja:

„Adevărul este esența vieții noastre.”
“Adevărul ne este revelat, dacă suntem pregătiți a-l primi.”
„Iubire și iertare! Iertare și iubire!”
„Dacă vei scrie ceea ce simți, curând vei afla că ai scris nu numai pentru persoana ta.”
„Iubirea este asemenea unui copac veșnic roditor.”
„Când simți o durere în suflet, să știi că acolo este un gol care trebuie umplut cu iubire.”
„Sinceritatea este o calitate a omului, totul este să fie însoțită de judecată și bun simț.”
„La omul modest faptele vorbesc.”
„A fi moral înseamnă a fi bun și drept.”
„Gândul, visul și rugăciunea rup granițele timpului și spațiului.”

Sper că v-am trezit interesul pentru scrisul extraordinar de viu, de bogat și frumos colorat al Vavilei Popovici, căci este „O carte bine scrisă [este] asemeni unui covor fermecat care te poartă într-o lume în care nu ai putea avea acces în alt fel” (Caroline Gordon) dar „Cartea pe care nu o citești nu te poate ajuta”, spune Jim Rohn. De aceea se merită cu prisosință ca privirile și gândurile noastre să se așeze la meditat în acest frumos câmp fermecat al cuvintelor doamnei Vavila Popovici.

George Danciu – Carolina de Nord, SUA

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii