22 Jun
2016

Tatiana Dabija: Gând abrupt / Abrupt thought

GÂND ABRUPT

 

Viața este perla iluziei
Cu parola sa sofisticată
Te-nvață treptat să spargi sunetul
Prin care nu poți străbate firesc.
Și tot Ea, Viața,
își ridică din ruine mândră
Zidul libertății sufocante
Până ajunge în ultimul leagăn al său
Pentru a mărturisi uniform
Păcatele ce au crescut enorm
În faima sa microbii –
Ca niște fructe coapte.
Portabil sufletul își slăbește culorile
În anii ce se retrag conștient în umbră
Semnându-și sentința ca un cec de valoare
Și socoteală nu-i ceri la întâmplare
Atunci când mila-ți este trecătoare
Și neputința ta e infinită.
Să limpezești în razele de soare
Gesturile ce au rămas clipită
Nu are sens.
Rotirea în mișcare sădește
În spațiul său
Dragi și banale
Buimace chipuri –
Ce durează amintiri neschimbate.
Sunt zile când universul întreg
te-nspăimântă
Și vulnerabil este sufletul întreg,
Viața iubește vasul în care se-agită –
Inima ce bate singuratic în piept…

 

ABRUPT THOUGHT

 

Life is pearl of illusion
With its sophisticated password
You gradually learn to break the sound
That you cannot naturally cross.
And also It ,
Life, proudly lifts from the wreckage
Wall of stifling freedom
Before reaches its final swing
To confess uniformly
Sins that have grown enormously
In its fame microbes –
Like ripe fruits.
Portable heart weakens its colours
In years to retire consciously in shadow
Signing its judgment as a valuable check
And count you cannot ask at random
When your compassion is fleeting
And your inability is infinite.
To clear in sunlight
Gestures that remained blinking
It makes no sense.
Turning plants in its movement In its space
Dear and banal Stunned faces –
Lasting memories unchanged.
There are days when
the whole universe scares you
And vulnerable is soul entire,
Life loves the vessel in which it waves –
The heart that beats lonely in your chest …

 

Tatiana Dabija

Chișinău

20 Jun
2016

Harry Ross: Aforisme

Imagini pentru Harry Ross

AFORISME

Nu contează lungimea peniței, ci a gândului și ideii.

x

Trump vrea, cu orice chip, să fie președinte, uită însă că asta nu de el  depinde.

X

Bucură-te nu când primești, ci când dăruiești.

X

Are pe umeri un vârf de ani, dar șade cu fundul pe un sac cu bani.

X

Mirii ar prefera să trăiască o lună de miere și ani de plăcere.

X

Oare cei care trec prin apă și foc, au mai mult noroc?

X

Cezarii romani au rămas în istorie prin fapte de vitejie, dar și printr-o furtunoasă domnie.

X

Să ai tot și să pierzi tot asta este ghinionul unui netot.

X

Profesorul de școală e un tip instruit, dar de eroi nici el nu-i scutit.

X

Nimeni nu știe câte vipere se învârt între noi și cât venin scuipă în jur.

X

Religia e un soi de carantină care te ține legat de învățături

X

Iubim frumosul, dar mai ales frumoasele pentru că coropesc când ne iubesc.

X

Legenda lui Platon continuă să uimească pe cei încornorați.

X

Nu e de mirare că ne gârbovim, după câte nevoi ne ploconim.

X

Pământul nu obosește dansând în jurul axei sale, dar axa cum rezistă la atâta

frecangeală?

X

Victoriile în război nu acoperă niciodată pagubele provocate societății

civile.

X

Durerile se vindecă, îngrijorărrile pentru pacea țării se adâncesc.

X

Afară e lumină. Dar în capul celor care ne conduc este beznă totală.

X

Nu contează ce a fost întâi oul sau găina. Important e  cocoșul care a rămas primul.

X

Viața totdeauna ne surprinde: și când se aprinde și atunci când se stinge.

X

Prea multe vorbe acoperă ceea ce e de spus.

X

Cerul nu ține cu noi, el nu împarte daruri de soi.

HARRY ROSS

Israel

19 iunie 2016

20 Jun
2016

Anatol Covali: Lirice

Eu sunt semănătorul

 

Eu sunt semănătorul. Semăn şi
nu-mi pasă ce în urmă-mi va ieşi.

 

Pot fi buruieni,
pot fi vârtoşi coceni
sau pot fi holde mari şi aurii.

 

Nepăsător
trec la un alt ogor
şi semăn mai departe orice-o fi,

 

cu ochii-n zări
vrăjit de depărtări
unde-am să fiu cosit şi voi cosi.

 

Pun în pământ
cuvânt după cuvânt
fără să sper măcar că va-ncolţi,

 

că voi vedea
vreodată-n viaţa mea
cum tot ce-am risipit mă va-mplini.

 

Semănător nebun,
ce crede-ntr-un
mirabil viitor ce va rodi.

 

Dă-mi mâna!

 

Dă-mi mâna! Vom merge-mpreună, n-ai teamă.
De vine vreo spaimă să n-o iei în seamă.

 

Prin orice furtună
cu mine-mpreună
durerii, de-acum, nu-i vei da nicio vamă.

 

Să nu îţi mai pese
că viaţa ne ţese
şi-apoi fără milă la loc ne destramă,

 

cât fi-vei cu mine
la rău şi la bine
vom râde şi-n cea mai teribilă dramă.

 

Să mergem spre piscuri
sfidând orice riscuri,
cât ele aşteaptă şi cât ne mai cheamă.

 

Vreau încă o dată
să fii fermecată,
vrăjită de-a visului meu panoramă.

 

Acolo, din stele
cu mâinile mele-ţi
voi ţese-a iubirii superbă maramă.

 

Aceeaşi

 

E dragostea aceeaşi, doar timpu-a-ncărunţit
şi stă lângă destinul ajuns un foc mocnit.

 

Noi doi avem pe feţe
aceeaşi tinereţe
fardată doar pe-alocuri cu câte-un rid zbârcit.

 

Iar sufletele noastre
au cerurile-albastre
mai sus de norii care s-au tot îngrămădit

 

şi-n ale căror vaduri
sădim mereu răsaduri
din visurile pure ce nu s-au ofilit.

 

Avem deja-n lumină
palate şi-o grădină
a cărei primăvară îţi seamănă leit,

 

de-aceea nu ne pasă
de vremea ticăloasă
ce crede că de-acuma în ea ne-a-ntroienit.

 

Păşind senini şi-alături
prin naltele omături
mă-nvălui cu uimirea-ţi când te privesc uimit.

 

Geană de lumină

 

Îmi bate începutul în sufletul avid
de împrimăvărare şi de puţin torid,

 

dar nu îmi pot da seama
de ce mă roade teama
şi nu alerg ca poarta speranţei s-o deschid.

 

Se pare că de-acuma
n-o să mai cadă bruma
şi nici n-o să mai vină ierni lungi cu ger perfid,

 

sunt semne că începe
şi-n ale mele stepe
să curgă al luminii renăscător fluid.

 

Nu m-aş mira ca zorii
să fie vestitorii
unor superbe zile lipsite de sordid,

 

ca-n prima dimineaţă
să-ncep o altă viaţă
pe care cu tristeţea-mi să nu o mai ucid.

 

Încă strivit de plânsu-mi,
speriat de mine însumi,
uşa celulei mele uşor o-ntredeschid.

 

Anatol Covali

 

20 Jun
2016

Camelia Cristea: Poesis

Am strivit tăcerea

 

Am strivit tăcerea, fără argumente
Și i-am dat culoare dintr-un curcubeu,
Clipele rebele ce au fost absente
Au rămas pe coama unui singur smeu.

 

Lacrimi izvorâte din dureri nespuse
Au șters iar obrajii ce tânjeau de dor,
În căușul palmei ele au fost oprite
Și trimise tainic către lumea lor…

 

Frunții obosite i-am întins o cută,
Sub cireșul nins încă mai visez,
A strigăt odaia, eu eram doar mută
Recompun esența ce îmi este crez.

 

Ropotul de cai și o șa în vânt
E atâta verde, ei și-au luat avânt
Aladin și-arată lampa fermecată
Basmele se scriu parcă înc-odată!

 

Am strivit tăcerea, fără argumente
Și am pus pe șei clipe repetente
Le-am dat frâu și aripi pentru a zbura
În acest poem, spre inima ta!

 

Duhul Adevărului

 

Duhul Adevărului a venit din cer
Ca eu păcătoasa, astăzi să nu pier
Pe un vârf de cruce îmi ridic privirea
Fă să înțeleg care-mi e menirea!

 

Pregătită cale de Cel Înviat
Mă lepăd de mine ca de un păcat,
Zorii mântuirii pe un colț de rai,
Inimă zdrobită, Doamne să îmi dai!

 

Ucenici în turmă, marea de măslini,
Cu iubire multă durerile-alini,
În genunchiul minții mă petrec mai sus,
Scapă-mă de rău Bunule Iisus!

 

Biserica-Ți toată este ca o vie,
Duhul Sfânt coboară iar în Liturghie
Sforile mă leagă să nu pot vedea
Dar mă las Părinte, doar în voia Ta!

 

Nu înțeleg Taina, dar simt fericirea,
Când un bob de rouă îmi scaldă privirea
Și în cerul clipei simt nemărginirea,
Doamne cât aș vrea să îmi schimb și firea…

 

Curcubeu – vitralii, uncenici și sfinți
Te-am vândut odată pe câțiva arginți
Mă căiesc armanic și îmi plâng păcatul,
Într-o rugăciune fă să văd Înaltul.

 

Pe un braț ții cerul, pe altul pământul,
Eu dau mărturie Tu ești Sfânt Cuvântul!
Am văzut Lumina cea adevărată
Slavă în biserici a fost revărsată!

 

Trandafiri

 

Cu un braţ de trandafiri trec prin viaţă şi te miri
Că furtunile trecute au rămas necunoscute
Tot ce rău a fost cândva…a plecat cu vremea rea,
Iar în fiecare floare văd cum soarele răsare.

 

Am luat munţii mei de dor si îi ţin lângă picior
Fluieră mereu tăcerea ştiu că asta este vrerea!
Timpul scurmă şi petrece peste ceas cu pasul rece,
Eu îi dau petale-n dar pentru clipele cu har…

 

Mulţi şoptesc că e destin să bei rouă dintr-un crin
Şi să duci cu tine seară un arcuş chiar şi vioara
Să asculţi în suflet valsul şi în rugi să vezi înaltul!
Odă bucuriei cânta chiar de inima ţi-e frântă…

 

Camelia Cristea

 

18 Jun
2016

Adrian Munteanu: Spune-mi, iubito!

SPUNE-MI, IUBITO!

 

Spune-mi, iubito, unde-ți e popasul?

În cuib zănatec, în amurg de ceară?

Unde-ţi aşezi piciorul să nu piară

Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul?

 

Cum ai învins râvnirile de fiară

Ce-au despicat pădurile cu pasul,

Ca să-mi aplec genunchiul, să-mi fac masul

La umbra coapsei tale de fecioară?

 

Lasă-ţi coroana-n iarba sângerie,

Bea din potirul brumelor nectar

Şi din căuş de patimi apă vie,

 

Arde-ţi veşmântul pe năvalnic jar,

Să te zidesc curată-n temelie,

Aceeaşi Ană, pe un nou altar.

 

Adrian Munteanu

(Din volumul FLUTURELE DIN FÂNTÂNĂ)

https://youtu.be/oIwHGzJcvx4

 

15 Jun
2016

Sandu Cătinean: Eminescu şi Veronica

Eminescu şi Veronica

 

Lumini albastre sorb din lumea-ntinsă
Cristale albe de iubire-adâncă
Iar dragostea pluteşte-ndemânatec
Pe-un tei golaş, ce străjuie o stâncă

 

Mihai se plimbă-ncetinel pe malul
Ce sprijină al trestiilor cântec
Mustind de dorul, dragei lui iubite
Priveşte lacul, cum se umflă-n pântec

 

„Ah, draga mea, cum cerul se răstoarnă
Pe-al apelor întunecate valuri
Cum dorul tău încearcă să-mi înece
În ape-adânci, trăirea de pe dealuri „

 

„Tu unde-mi eşti, acum când suferinţa
Mă-ngână crunt, lovind perfid în mine ?
De-oi mai trăi – sau mort -,cu toată fiinţa
Te-oi adora prin veacul care vine” …

 

Iar vântul răsuceşte printre trestii
Fiorii firavi, din trăiri străpunse
Simţind durerea ce se scurge tainic
Un stârc stingher, cu-un ţipăt scurt răspunse

 

„Tu înger blond, ce mi te pierzi prin lume
De mine uiţi, acum când chinu-i crunt
O clipă doar, Eminului de-ai spune
Un „ te iubesc”! şi-atuncia altul sunt”

 

Dar nici un glas din trestii nu-i răspunde
Dinspre păduri, doar frunze fremătânde
Prin păru-i des, treceau lumini şi umbre
Şi-un vis buimac, ce-n ochii lui se-ascunde

 

„Iubirea mea, tu înger blond şi tainic
N-oi ştii de-acum, cum răul mă răpune”
Şi-n visul lui, băietul trist se-nchise
Şi-ngenunchind, căzu-ntr-o rugăciune…

 

-Ah, vânt pribeag, cum nu ştii tu să stărui
Iubiri prin veac, să nu le pierzi nicicând
De vezi iubiţi, că-şi calcă jurăminte
Tu nu-i lăsa, ţipând din când în când…

 

În noaptea-adâncă-un geniu tremurând
Cu inima străpunsă de durere
-O, Cer străin, cum poţi a-ntuneca
Un suflet ars, ce suferă-n tăcere ?
……………………………………………….
Printre iubiri, mereu e-o lume cruntă
Iar Geniul Trist, mereu a fost pustiu
El a iubit, cum doar un geniu poate
Iar ce-a iubit, de-acuma toţi o ştiu…

 

Sandu Cătinean din Bonţida
„Cel care vine din brazi”

 

15 Jun
2016

Anatol Covali: Iubirea n-are margini

Iubirea n-are margini

 

Iubirea n-are margini, ea e ca Dumnezeu
croită din acelaşi tulburător mereu.

 

În splendida-i lumină,
întotdeauna lină
pătrunde câteodată, timid, sufletul meu.

 

Atunci devin un altul,
căci simt în trup Înaltul
şi-Adâncul ce a toate şi-n toate e nucleu,

 

iar sufletu-mi vibrează
când rază după rază
se ţes ca să devină în mine curcubeu.

 

În orişice iubire
e-un strop de nemurire
atunci când dăruirea ajunge-n apogeu.

 

Aşa simt eu azi cum e
schimbată a mea lume
când dau doar de iubire pe ultimu-mi traseu

 

şi mi se pare cum că
destinul mă aruncă
în braţele iubirii şi că iubirea-s eu.

 

 

Anatol Covali

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii