18 Feb
2016

Laurence Lemoine : Una vida de periodista

Nació en París, Francia en 1969. Ya a la edad de 12 sueña con convertirse en un periodista. A los 16 años, participó en Nueva York “All bicentenario” de la Estatua de la Libertad con Nancy Reagan. Representó a la juventud francesa, después de ganar un concurso organizado por la Embajada de EE.UU, en París. Unos años más tarde, su sueño de convertirse en una periodista, se hizo realidad. Su nombre es Laurence Lemoine. Estudió Ciencias Políticas en París VIII, habla cuatro idiomas y tiene un profundo interés en los asuntos globales. Laurence ha viajado a muchos países donde vivió, trabajando para la prensa impresa, tanto en radio como en televisión. De Oriente Medio a África, donde se entrevistó con Yasser Arafat, pasando por el Caribe, donde trabajó para una emisora de radio, Laurence Lemoine ha cubierto todas las áreas del periodismo y de la comunicación.

Pregunta: Usted nació en París. ¿Puede usted decirme más acerca de su familia?

Respuesta: Yo soy la más joven (con un hermano gemelo), de una familia cristiana de seis hijos. He recibido una educación muy estricta, pero mis padres nos dieron lo mejor para ser feliz en la vida: el amor, la confianza en sí mismo, la capacidad de adaptación y la independencia.

P: ¿Qué le llevó a ese interés por el periodismo? ¿Qué despertó su interés ? ¿Hubo alguien en su vida en ese momento que le inspiró para convertirse en una periodista?

R: Cuando yo era una pre-adolescente en los años 80, las noticias sólo hablaban de Oriente Medio (Líbano en el 82 con la invasión de Israel; el conflicto Israel/Palestino con bombas, rehenes, secuestros; Irán en el 81, etc.) Fué entonces, cuando empecé a leer los periódicos y escuchar la radio. Yo estaba fascinada por todos estos temas y quería entender algo (cosa en realidad imposible). Yo quería ser periodista para conocer y descubrir el mundo y tocar yo misma la realidad, sin intermediarios entre el evento y yo. Yo quería vivir en directo lo que estaba sucediendo en el mundo. Era claro y natural que debía ser periodista. Entonces empecé a prepararme. Por ejemplo, cuando yo tenía 15 o 16 años, grababa los boletines de información general de France-Info en mi habitación, escribía todo esto en un papel y luego lo repetía con el mismo tono profesional. Unos años más tarde, despertaba bastante gente con mis noticias y entrevistas!

P: ¿Se considera afortunada?

R: Debo decir que en general fuí muy afortunada en mi vida, no sólo porque nací en un país hermoso y tranquilo (Francia) y una buena familia, sino porque también yo estaba en el lugar correcto en el momento adecuado, pero a menudo digo que “la suerte” es, como los tomates, se cultiva !. Yo quería ser periodista, porque para mí era una manera de vivir varias vidas a la vez! Informar sobre otros países o personas, es para mí una manera de aprender un montón! También es una especie de poder, porque lo que decimos y la forma en la cual lo hacemos, es importante y puede influir en la gente. Es por eso que también es una gran responsabilidad y una profesión seria.

P: En 1986 ganó un concurso para el Bicentenario de la Estatua de la Libertad en Nueva York. ¿Cómo fué?

R: Uno de los mejores momentos de mi vida fue en 1986 cuando representé a la juventud francesa en Nueva York para la reapertura de la Estatua de la Libertad con Nancy Reagan. Yo estaba allí porque gané un concurso, gracias a mi padre. Me ayudó mucho redactando un hermoso poema sobre la libertad y aún, hoy en día, le estoy muy agradecida. Fué increíble para mí ! Conocí a muchas personalidades en ese país y yo era una VIP ! Sólo tenía 16 años en ese momento!. La lectura del poema frente a las cámaras de televisión y fotógrafos fué fácil , afortunadamente yo no soy tímida !

P: ¿Cómo este evento influyó en su decisión de convertirse en una periodista?

R: Un año más tarde, pasé una semana en la estación de radio RTL , con todos los periodistas y reporteros. Ví todo sobre las noticias y el periodismo durante esa semana, y más que nunca, estaba claro para mí que sería periodista, pero aún era demasiado joven para empezar !

P: Háblame de las habilidades y aptitudes naturales necesarias para ser un periodista …

R: En cuanto a las habilidades, yo diría la curiosidad, en el más amplio sentido de la palabra. En mi caso, mis amigos y mi familia siempre me decían que tenía el “cáncer de la curiosidad” ! El periodista debe estar abierto y dispuesto a comprender y explicar todo. No podemos ser tímidos, debemos atrevernos a hacer preguntas que pueden avergonzar a la gente, especialmente a los políticos ! Yo era conocida en ese momento por hacer entrevistas XXXXXXX! A menudo, era como una batalla de palabras entre mis entrevistados y yo.

P: Cuando usted estaba en el Líbano, tenía la intención de regresar a París para un Master en Periodismo?

R: Líbano fue mi primera experiencia como periodista. Yo era muy joven (20 años), y un poco novata. Fue durante la guerra con Siria (la “Guerra de Liberación”). El padre del actual dictador, Haffez Al Assad quería matar a los cristianos Libaneses. Para mí, el “espectáculo” fue increíble, pero he aprendido mucho sobre la gente y su capacidad para ser bueno o malo y para adaptarse a situaciones extremas. Era mejor que ir a la universidad , porque era la vida real y concreta. Tuve suerte porque conocí al General Michel Aoun, Primer Ministro en ese momento. Esa entrevista me dió una cierta notoriedad ya que lo que dijo fué un poco embarazoso para Francia y François Mitterrand (el Presidente Francés en ese momento) tuvo que reaccionar oficialmente. Periodistas de todo el mundo hablaron de esa entrevista ! Unos meses más tarde, aconsejado por mi colega y amigo cristiano Malard (Francia 3/CNN), me fui a Túnez, la sede de la OLP para entrevistar a Yasser Arafat.

P: ¿Cómo fue la entrevista, de dos horas, con Yasser Arafat en Túnez. ¿En qué año fue?

R: “Yo estaba fascinada por ese hombre y quería entrevistarle. Pasé dos horas con él en plena noche. … Por razones de seguridad, la OLP no decía “Nos vemos en tal sitio a tal hora.” Tuve que quedarme en mi hotel y varios de sus colegas vinieron a por mí, y con los ojos vendados me llevaron a una casa. Una vez allí, por supuesto, me quitaron la venda de los ojos. Debo decir que fué muy exótico para mí ! Fue un momento muy interesante en 1990, cuando Yasser Arafat comenzó a dejar de ser un terrorista para ser un hombre de estado, teniendo contactos directos pero secretos con los Israelies. Le hice muchas preguntas, y al final, él bromeó y me preguntó si quería casarme con el! En la prensa francesa, esa entrevista tuvo mucho éxito, pero yo disfruté de mi estancia en Túnez, la reunión con Arafat, y las muchas horas que pasé con sus consejeros para hablar sobre ese conflicto tan importante.

P: En una de nuestras conversaciones, usted ha mencionado que trabajaba para “Radio Mont Blanc”, cerca de Ginebra durante seis años. Además, durante ese tiempo, usted trabajó para una televisión (Canal C) haciendo entrevistas políticas.

R: Me encontré con un periodista francés bien conocido (Jean-Pierre Elkabbach) para preguntarle cómo planear mi carrera como periodista. Él me dijo que primero, tenía que salir de París, trabajar en provincia para aprender y ser un poco más madura (tenía 21 años de edad). Explicó que eso era la mejor escuela para una joven periodista, y es verdad ! Así que me fuí a la Alta Saboya (cerca de Chamonix y Ginebra) y comencé en la Radio Mont Blanc. También tuve un programa mensual en la televisión “Canal C”, con entrevistas a políticos y personajes famosos, pero sólo para hablar de su vida privada. Después de eso me decidí a salir de Francia de nuevo. Me encanta Francia pero vivir en diferentes países me ha dado la posibilidad de ver las cosas desde diferentes ángulos y enriquecerme culturalmente.

P: Usted ha trabajado en Haití, en una estación de radio que necesitaba un periodista francés. ¿Ha trabajado sobre el l terreno o en el estudio?

R:. “Radio Vision 2000″ de Port-au-Prince estaba buscando a una periodista francesa para encargarse de la información y de la formación de sus periodistas Cuando llegué allí, me dí aún mas cuenta, si cabe, la suerte de haber nacido en un país libre donde uno tiene todo lo que quiere. Trabajé sobre el terreno y en el estudio durante un año. No fue fácil, pero aprendí mucho cada día. Haití es un país fascinante y siempre está en mi corazón. También estoy agradecida a Haití porque es donde conocí a mi marido ! Llegó a Puerto Príncipe para una semana de vacaciones a casa de un amigo diplomático. Ahora es el padre de mi hija de 11 años, Anouck, y de mi hijo Álvaro de 8. Es abogado de negocios y hemos vivido en Londres, París, Valencia (donde nació), Banjul (Gambia África del Oeste) y en Lisboa, Portugal. En Gambia, un país pequeño, muy bonito y bueno para un primer contacto con África), dí a luz a mi hijo en un hospital público. Fue mi elección, porque la atención médica fué realizada por un excelente equipo de médicos cubanos . Fue gracioso porque el nacimiento de mi hija, se llevó a cabo en el mejor hospital privado y moderno de Valencia, con la mejor tecnologia, pero preferí el de Banju,l con los médicos cubanos en ese hospital público muy pobre, pero al menos, con nombre elegante: El Royal Victoria Hospital ! En medio de la cesárea, se fue la electricidad !. Después del nacimiento de mi segundo hijo empecé a editar y publicar guías turísticas. La primera fue sobre Gambia, después , publiqué algunas en España, y la última sobre Saint-Gervais Mont Blanc, Francia.

P: ¿Por qué Saint-Gervais?

R: Saint Gervais Mont Blanc es un sitio mag-ní-fi-co para las vacaciones, para el esquí o el senderismo. Conocía esa ciudad porque había estado varias veces cuando era periodista en Radio Mont Blanc. Hacer una guía de turismo también fue para mí una buena excusa para volver!

P: ¿Dónde vive usted ahora y qué van a hacer ahora?

R: Actualmente, vivo en España, en Valencia, una hermosa ciudad en el Mediterráneo. Trabajo con la empresa Americana Relìv (www.reliv.com). Produce y vende suplementos alimentarios naturales excelentes. Un día ví a mi mamá tomar esos batidos y me interesaron esos productos. Siempre me han interesado los temas de nutrición y salud. En Europa, muchas personas toman suplementos porque realmente mejoran la salud. También hacemos frente a una crisis de salud muy seria en Europa. Nuestra comida de hoy, no tiene suficientes vitaminas y fitonutrientes. Al privar a nuestro cuerpo de nutrientes esenciales sustituyéndolos por alimentos procesados y productos químicos, somos vulnerables a la fatiga, alergias y todo tipo de enfermedades y disfunciones. Ahora sabemos que los suplementos dietéticos pueden colmar esta brecha nutricional. Estos productos proporcionan niveles óptimos de nutrientes, y Reliv es una empresa a un alto nivel. El verano pasado, asistí a la Conferencia Internacional en St. Louis (Estados Unidos. Missouri.) y me encontré al fundador, Robert Montgomery. Gracias a estos productos, ayudé a muchos de mis amigos y miembros de mi familia a resolver sus problemas de salud. Por supuesto, también tomo estos productos, aunque siempre he gozado de una muy buena salud. Pero gracias a ellos, me siento mucho mejor. Tengo más energía, mayor concentración y duermo mejor. Tengo la suerte de trabajar en esta empresa ya que puedo ayudar a la gente y también cuidar de mis hijos.

P: ¿Has pensado en mudarse a los Estados Unidos?

R: Me encantaría vivir en los EE.UU. porque fuí allí varias veces, pero nunca fué suficiente ! y tengo una relación especial con ese país … Creo que conozco un país y su cultura, si me quedo por lo menos un año. Espero que un día tenga la oportunidad!

P: ¿Qué sabe usted acerca de Rumania? En sus viajes, ¿se ha encontrado con muchos rumanos?

R: Mi esposo trabaja ahora en Rumania en un proyecto de aerogeneradores, en las montañas. Le gusta mucho ese país. Mi única conexión con Rumanía fue la joven que me ayudaba en casa cuando vivía en Portugal y se convirtió en una amiga. Me gustaría poder ir a Rumania este año con mi esposo porque dice que vale la pena!

P: ¿Cuáles son tus hobbies?

R: Me encanta viajar ! También me encanta estar con mis amigos y familiares. En cuanto a los deportes, me gusta el squash, tenis, esquí y el alpinismo. Una vez subí hasta la cumbre del Mont Blanc con esquís: fueron ocho horas para llegar a la cima y 6 horas para bajar, todo ello en un paisaje totalmente salvaje . ¡Fue fantástico!

P: ¿Cuáles son sus planes en un futuro próximo?

R: Me ocupo del desa rrollo de Reliv, aquí en España, y acabo de empezar un libro sobre nutrición y salud que se publicará en Francia.

Entrevista realizada por Octavian D. Curpaş

Phoenix, Arizona, USA

17 Feb
2016

Romanians are Fleeing Norway Following Confiscation of Children

In the wake of Barnevernet confiscation of children from families like Bodnariu and Nan, many Romanian families are not taking a chance, and they are leaving the country.

Barnevernet in certain counties is in full damage-control mode. They have had town hall meetings to try to educate Romanians living in Norway about their Child Protective Services. They are concerned that families are leaving from towns like Skjervøy where a sizable population of Romanians are doing farm work.

Two large Norwegian newspapers have reported on this issue. Bergens Tidende (here) and Vart Land (here) have each written articles hinting that Norway may experience an exodus of Romanian labor force.

The BT article presents an interesting spin on the situation. They interviewed pastor Beniamin Ciuciu who pastors a Romanian congregation of about 40 members in Rogaland. Ciuciu does not support the protests against Barnevernet and is critical of the work activists like Delight in Truth are doing on Facebook. He says that his congregation membership dropped to half because families have either moved back to Romania, or they are leaving his church because he renounced action against Barnevernet.

Ciuciu blames the friends of these families who post dramatic stories of child confiscation on Facebook.

Are you kidding me? A 13-year-old child has just died in Barnevernet custody (here)! 

Beniamin Ciuciu is now used by the Norwegian media which is Barnevernet-friendly as a puppet to tell the world that everything is fine in Norway, and that the shocking stories of child confiscation are not what they seem.

Maybe Ciuciu should try talking to the victims of the system like the Nans and the Bodnarius.

What we have here is just another case of Barnevernet blaming everyone but themselves. They blame the international media. They blame the activists. They blame the international uproar. They claim that the Eastern Europeans are not educated enough about their progressive system.

They blame the victims for posting their stories on Facebook, and the people sharing them!

Barnevernet keeps saying that we just don’t understand.

We do understand. The perfectly healthy Bodnariu and Nan children were found to have bruises and injuries on them during visitation! This is evidence of improper care and neglect within Barnevernet!

Children are dying in their custody!

photo: Delight in Truth

Sursa:  http://delightintruth.com/2016/02/17/romanians-are-fleeing-norway-following-confiscation-of-children/

17 Feb
2016

Ayurveda de Pranab Mukherjee, Președintele Indiei – Traducere de George Anca

Imagini pentru AYURVEDAAyurveda – cel mai Vechi Sistem

de Medicină Supraviețuitor

14 martie 2015

 

Este într-adevăr un privilegiu să mă adresez acestei distinse adunări a Vaidyas și practicanți ai Ayurveda. Aș vrea, în primul rând, să felicit All India Ayurveda Mahasammelan and Vidyapeeth pentru organizarea celei de a cincizeci și opta All India Convention on Ayurveda și pentru pregătirea unui important forum pentru experți în acest domeniu spre a schimba puncte de vedere, a delibera asupra aplicării moderne a acestei științe antice, și să examineze împreună sarcina de a promova utilizarea acesteia.

Ayurveda, ca știință, face parte din India. Este cel mai vechi sistem de medicină supraviețuitor din lume. Rădăcinile sale au fost detectate în urmă cu mai mult de 5000 de ani. Se crede că conceptele Ayurveda erau cunoascute oamenilor din Indus Valley Civilisation. Această știință s-a dezvoltat semnificativ în timpul perioadei Vedice a istoriei noastre. În fapt, principalele surse de cunoaștere în acest domeniu sunt Vedele – în particular, Atharvaveda, care se crede a fi fost scrisă în jurul lui 1000 BC. Știm că în secolul al 5-lea, tratatele erudite ale celor mai mari Vaidyas, Sushrutha și Charaka ale noastre au fost traduse din sanscrită în chineză, iar în 700 AD, savanții chinezi studiau medicina în India la Universitatea din Nalanda. În secolul al 8-lea, aceste texte au fost traduse în arabă și persană. Vedem că lucrările arabe derivate din textele noastre Ayurvedice au ajuns în Europa în secolul al 12-lea. Astăzi, este un motiv de satisfacție că Ayurveda nu numai că se susține ea însăși în multe țări din Asia de Sud, dar este populară și peste mări în unele țări din Europa și în SUA.

În India, cei mai mulți, conștientori ca o chestiune de practică tradițională – ne încredem în Ayurveda în viețile noastre zilnice. Chiar cei dintre noi care nu sunt formal instruiți în Ayurveda au îmbrățișat principiile sale în preferințele dietare și rutina de zi cu zi. În toate diferitele culturi ale diferitelor regiuni ale Indiei, ierburi, condimente, plante, frunze, flori și uleiuri, în nenumărate combinații, sunt preparate în gospodării și administrate ca suplimente preventive ori remedii medicinale, pentru a trata afecțiuni, fie mari sau mici. Există, de exemplu, un motiv specific ca tumeric-ul să fie un ingredient cheie în hrana noastră de fiecare zi; frunza de tulsi (busuioc) este, similar, încorporat în apa sfințită ori charan amrit, consumată după rugăciunile zilnice; și ghee (unt), făcut din laptele de vacă, a fost un aliment principal pentru gătit de-a lungul timpurilor. Datorită naturii simple a ingredientelor din remediile Ayurveda, mulți dintre noi preferă să se încreadă în Ayurveda pentru a evita efecte secundare nocive ale medicinii moderne.

Este regretabil că Ayurveda, ca știință, a fost suprimată pentru o lungă perioadă, când India era sub regim colonial – din cauza căruia instrucția și educația în această știință antică au suferit. Din fericire, în India post-Independență, atât guvernele centrale cât și cele din state au făcut un număr de pași sprea revifia acest inestimabil tezaur al secretelor medicinale antice. Guvernul Indiei are, astăzi, un Ministry of AYUSF, pe deplin pus la punct, pentru dezvoltarea și protejarea Ayurveda, Yoga & Naturopatie, Unani, Siddha și Homeopatie. Ministerul a lucrat cu practicanți ai sistemelor medicinale indigene ale noastre pentru a dezvolta și întări educația și instruirea în aceste științe. Sushruta Samhita și Charaka sunt acum disponibile pentru studenți, în hindi și engleză. Eu sunt confident că astfel de eforturi vor încuraja semnificativ dezvoltarea Ayurveda în țara noastră și în străinătate.

Aș vrea să precizez că Ayurveda nu trebuie privită doar ca un sistem de îngijire a sănătății; ea este, mai degrabă, un set de discipline care lucrează împreună pentru a crea echilibru și armonie înăuntrul nostru. Este bazată pe percepția că viața reprezintă o relație între atma ori suflet, mana ori minte, Indriya ori simțuri și sarira ori trup. Este o combinație unică a științei și filosofiei pentru echilibrarea componentelor corpului fizic,mental, emoțional și spiritual. Doctorii ayurvedici cred că acest echilibru este necesar pentru sănătatea bună. Creând astfel de balans ajută vindecarea bolnavului, menținerea sănătății celor ce sunt bine, și la prevenirea bolilor, și promovarea calității vieții.

De prea mult timp a fost Ayurveda respinsă ca o disciplina ‘nedovedită’. Aș dori să văd medicina Ayurvedică fiind demistificată și popularizată prin marketing informativ și ambalare ușor de utilizat. Aș dori să văd ziua când vom avea clinici mobile furnizând tratament medical Ayurvedic prin satele din toate părțile Indiei. Aș dori, în particular, să încurajez tinerii Indiei să studieze, să salvgardeze și să practice și propagheze acest sistem antic de cunoaștere.

Se crede că, acum câteva secole, sistemele medicinale Ayurveda și Siddha au stabilit protocoale pentru tratarea cu succes a bolilor pe care le cunoaștem astăzi ca HIV și tuberculoză. Dacă aceste remedii ar putea fi cercetate, și descoperirile urmărite, ele ar putea aduce o nouă speranță pentru milioane, și ar revoluționa medicina modernă. Pentru a realiza aceasta, aș dori să văd o mai mare colaborare între cercetătorii Ayurvedic și alopatic, pentru a lărgi baza de date a protocoalelor de tratament și a practicilor medicale de succes pentru beneficiul poporului nostru. Ar fi, de asemenea, aproppriat a se stabili canale de conectivitate directă între labortoare Ayurvedice și producători de medicamente. Unele spitale moderne oferă adițional Ayurveda în numele medicinii integrative. Aș încuraja, cu siguranță, spitalele din toată India să adauge, pe orice cale pot, facilitatea și serviciul tratamentului Ayurvedic. În acest context, importanța Yoga a fost făcută cunoscută pentru protejarea sănătății și vindecare bolilor. În acest an, Națiunile Unite au adoptat, fără vot ori rezoluție, declarând ziua de 21 iunie ca International Day of Yoga, recunoscând că „Yoga asigură o abordare holisitcă a sănătății și bunăstării”. Cum Yoga și Ayurveda sunt complementare una alteia – și practicarea Yoga poate crește benefic efectele Ayurveda – ele pot merge o cale lungă dând bună sănătate și prevenind boala.

Eu sunt confident că deliberările de la această a cincizeci și opta sesiune a Congresului va servi la inducerea unui nou impuls conștientizării și practicării Ayurveda, precum și sporirea relevanței ei în societatea noastră contemporană, simplificând-o și popularizând-o prin intervenții științifice moderne. Cu aceste cuvinte, felicit încă o dată organizatorii acestei conferințe și le transmit cele mai bune urări de succes.

17 Feb
2016

Carmen Marin: Cândva

Cândva

 

Într-o varǎ am fost copac.

Cu frunzele mele împodobeam pǎmântul,

Şi tot atunci seva îmi picura prin gene,

Trezindu-mǎ dimineaţa, în zâmbetul catifelat al soarelui.

 

Într-o altǎ varǎ am fost stea.

Rǎtǎceam pe bolta cereascǎ,

Oferind ofranda mea seninǎ,

Ochilor întristaţi de visare.

 

Şi apoi, într-o varǎ târzie,

Am fost râu.

Un râu ce îşi poartǎ cântecul şoptit,

Printre maluri stinghere.

 

Într-un alt anotimp am fost eu.

Obositǎ de mine.

Adormeam pe o ramurǎ de cireş,

Iar gândul cǎlǎtor, îmi mângâia amintirile uitate.

 

Carmen Marin

 

 

16 Feb
2016

O Istorie Sacră de Pranab Mukherjee, Președintele Indiei – Traducere de George Anca

Commonwealth Science Conference –

O Istorie Sacră

25 noiembrie 2014

Sunt fericit să particip la ceremonia Commonwealt Science Conference organizată de Royal Society pentru prima oară în India. Royal Society este una din cele mai mari academii științifice din lume. Este nu numai una din cele mai vechi, dar și o academie cu o mare istorie a realizărilor. Royal Society a reprezentat calitatea și a definit direcții în știință pentru multă vreme. Pentru o persoană aleasă Fellow al Royal Society este o împlinire semnificativă și o onoare. Mulți dintre cei mai buni oameni de știință ai Indiei independente au fost aleși Fellows. Un star printre ei este Professor C.N.R. Rao, unul din principalii organizatori ai acestei întâlniri. India este, în particular, mândră de Prof. Rao și contribuțiile sale științifice și construirea de instituții. În recunoașterea serviciilor sale pentru știință și națiune, i-a fost atribuit, la începutul acestui an, cea mai mare onoare civilă a noastră – Bharat Ratna.

Este minunat că Bangalore, butucul IT al Indiei și casă a multor instituții științifice, găzduiește această Conferință Științifică a Commonweath-ului. Înțeleg că mulți din cei mai recenți membri – Fellows – ai Royal Society din India sunt Institutul Indian de Știință din Bangalore și Centrul Național al Științelor Biologice din Tata Institute. Sediul Indian Space Research Organization, ai cărei oameni de știință sunt mândria Indiei, este de asemenea situat acolo. Cea mai mare realizare a ISRO – relizarea Mangalyaan, ori misiune spre Marte, a fost descrisă de Time Magazine ca una din cele 25 de invenții ale anului și ceva ce prevestește bine nu numai pentru programul nostru spațial, dar pentru știință în general. India este a patra din lume care ajunge pe Marte. Este și prima care-și atinge scopul chiar din prima încercare și la un cost de 74 milioane dolari SUA, o fracțiune din banii cheltuiți de alții.

Commonwealth este o organizație internațională unică. Ea traversează cea mai mare diviziune nord-sud din lume, cu o diversitate imensă de rase, religii, culturi, răspândire geografică și stadii de dezvoltare. Cea mai mare parte a membrilor ei vine din 31 de state mici cu o populație de 1,5 milioane ori mai puțin. În același timp, staele membre mai largi împărtășesc similarități cu acestea. Astfel, Commonwealth-ul este un foarte util for de dialog, promovând înțelegerea pe probleme globale și forjând consensul asupra acțiunii internaționale.

India este un membru fondator al Coomonwealth și cel mai mare stat membru, fiind casă pentru aproape 60 la sută din totalul populației asociației. India este al patrulea cel mai mare contributor la bugetele și programele Commonwealth. Este al doilea doar după UK în livrarea de experți tehnici către Commonwealth Fund for Technical Cooperation, pentru extinderea asistenței pentru țările Commonwealth în curs de dezvoltare.

India este puternic atașată valorilor fundamentale și principiilor Commonwealth. Ea crede că Commonwealth-ul are potențial să joace un rol și mai mare legat de provocările contemporane cu care se confruntă lumea, și poate fi o punte între țările în curs de dezvoltare și cele dezvoltate. Punctul nostru de vedere este că Commonwealth-ul, cu diferiții săi membri, și stilul democratic de guvernare, bazat pe consens și informalitate, este bine plasat pentru avocatura globală pe probleme contemporane. Este deci important ca toate țările Coomonwealth-ului să fie împreună nu numai pentru a discuta probleme contemporane legate de știință și tehnologie, dar și să exploreze cum poate cel mai bine știința să fie folosită pentru a aborda provocările presante care confruntă umanitatea.

India, sub îndrumarea primului Prim Ministru, Jawaharlal Nehru, a doptat știința și tehnologia ca o prioritate din primele zile ale independenței înseși. Crearea de noi instituții educaționale și de cercetare a început chiar din 1950. Încă din 1951, țara a decis să înființeze Atomic Energy Commision, care a permis Indiei să construiască propriile reactoare. Programul spațial a fost început tot în jurul acelui timp, permițându-ne să lansăm rachete și sateliți în spațiu.

În momentul independenței, sectorul nostru agricol era sub-dezvoltat și noi eram importator net de cereale pentru hrană. Din actualizarea sistemului nostru agricol a rezultat sinergia dintre știință și politica publică. Excelența oamenilor noștri de știință și truda fermierilor noștri, împreună, au dus la Revoluția Verde a anilor șaizeci, care a făcut țara noastră autosuficientă în hrană și un exportator major astăzi. Astfel de tranziție are puține paralele în istoria umană.

În anii care au urmat, cercetarea indiană a dus la apriția unei puternice industrii farmaceutice, urmată, mai recent, de industriile biotehnologiei și a tehnologiei informației.

Noi, în India, vedem viitorul nostru ca indisolubil legat de progresele pe care le poate face în domeniul științei și tehnologiei. ICT (information and communication technology) și revoluția digitală ne transformă rapid viețile. Numărul utilizatorilor de tetelefon mobil în India a fost de aproximativ 930 de milioane la sfârșitul lui septembrie 2014, care este al doilea cel mai mare din lume după China. Densitatea telefonului nostru mobil, de 74,55, se compară favorabil cu alte țări din topul clasamentului. India se clasează de asemenea a treia, după China și SUA, în termenii numărului de utilizatori de Internet. În același timp, pătrunderea utilizării Internetului, ca procentaj al populației noaste, este doar 19,2 la sută în prezent, indicativ pentru uriașul potențial de creștere în continuare.

Parlamentul Indiei a adoptat, în 1958, o rezoluție asupra politicii științei, care promitea să „întrețină, promoveze și susțină” știința în toate aspectele. În 2013 a fost adoptată de către Guvern o Politică a Științei, Tehnologiei și Inovației, țintind să modeleze viitorul unei Indii ambițioase. Astăzi, suntem determinați și angajați să continuăm investiția în știința de bază, chiar dacă utilizăm știința pentru a transforma societatea noastră.

Oamenii de știință indieni au fost parteneri mândri în descoperirea particulei Higgs Boson în 2012. Noi am fost parte la colaborări globale asupra științelor vieții, care au avut ca rezultat vaccinul low-cost contra Rotavirus, ce va fi curând introdus în programul național de imunizare. Comunitatea științifică indiană a fost și parte la proiecte precum Cercetarea asupra Facilității pentru Antiproton și Ion, Darmstadt, Germania; linie de crisalografie macromoleculară și fizica fasciculului sub presiune, la Elettra Synchrotron Facility, Trieste, Italia; Neutrino Experiments at Fermilab, USA; Proiectul Telescopului de Treizeci de Metri (TMT) la Mauna Kea, Hawaii, Proiectul Matricei Kilometru Pătrat (SKA), Africa de Sud și Australia; și experiențele la Marele Accelerator de Hadroni (LHC) la CERN, Geneva. În curând, noi sperăm, de asemenea, să lansăm programe colaborative indernaționale în biologia bolii, biologia marină și bioinformatică.

Nanoștiință și Tehnologie este alt domeniu de focus. A fost lansat un program umbrelă, numit ‘Nano Mission’, pentru a promova cercetarea și dezvoltarea acestui domeniu emergent și activ. Astăzi, India este plasată a treaia din lume în termeni publicațiilor științifice în acest domeniu.

‘Nano Mission’ este un bun studiu de caz despre cum pot fi întărite capacitatea și capabilitatea într-un domeniu specific al Științei, prin inițiativa focusată a Guvernului. Professor C.N. Rao a condus acest efort de succes. Eu folosesc oportunitatea să-l felicit pentru această inițiativă.

Multe inițiative noi sunt, de asemenea, pe nicovală: energie solară, mobilitate electrică, fizica energiilor înalte, astronomie, descoperirea de vaccinuri și medicamente, biologie marină, pentru a numi câteva. Sperăm să focusăm în viitor asupra a trei tipuri de eforturi științifice:

1.     Cercetarea cerului albastru, care se ocupă cu dezvoltări importante în științele fundamentale, incluzând materiale avansate și biologie medicală;

2.     Cercetare și dezvoltare, legat de problemele presante ale omului ca apa și bolile specifice Indiei, și,

3.     Domenii în care India se poate ivi în lume ca unul din lideri. Sperăm să identificăm astfel de zone și să le sprijinim adecvat.

Eu înțeleg că a construi capacitate științifică în țările în curs de dezvoltare este unul din cele mai importante subiecte, care va fi duscutat în această conferință. Sunt, de asemenea, fericit să aflu despre inițiativele pe care le are Royal Society angajarea în știință a Africii. Trebuie intensificată colaborarea tinerilor oameni de știință din țările Commonwealth cu principalele laboratoare ale lumii. Este, de asemenea, nevoie de a îmbunătăți predarea și calitatea învățării la fiecare nivel, îndeosebi al școlii. Eu cred că această Commonwealth Science Conference trebuie să recunoască și încurajeze tinerii oameni de știință. Eu văd, de asemenea, că tineri oameni de știință au fost invitați la congres și prezită comunicări. Atragerea studenților talentați la studiul științei și urmărirea unei cariere în știință este o mare provocare în multe țări în curs de dezvoltare și, într-adevăr, peste tot în lume. Tineri băieți și fete din orice context social și economic, din orice colț al lumii, trebuie să aibă oportunitatea să învețe instrumentele riguroase ale științei, pentru a-și împlini visele de a înțelege misterele planetei și ale universului. Sunt fericit să vă informez despre o inițiativă a guvernului meu în această privință, numită schema Innovation in Science Pursuit for Inspired Research scheme (Inovație în urmărirea științei pentru Cercetare Inspirată), ori INSPIRE, care se implementează prin Ministerul nostru al Științei și Tehnologiei. În ultimii cinci ani, mai mult de un milion de studenți au fost premiați, din care mai mult de 230 inovații sunt procesate pentru brevetare provizorie.

Națiunile Commonwealthului trebuie să-și dea mâinile în inițiative ‘Mega Science’ , bilaterale și internaționale. Din cauza scării și a complexității lor tehnice, astfel de proiecte ‘Mega Science’ sunt manifest multi-agenție, multi-instituționale și, cel mai adesea, internaționale în caracter. Aș dori să încurajez Royal Society să dezvolte programe de colaborare internațională, care să se întindă de la Indiile de Vest până în Australia, cu sprijin de la fonduri naționale și filantropie privată. Împreună, briliantele intelecturi strânse în această sală pot promova știința și metoda științifică printre oamenii tineri de pretutindeni, și să facă lumea un loc mai bun. India ar fi fericită să colaboreze, în oricare manieră posibilă, îndeosebi să întărească baza științifică și capacitatea de cercetare a țărilor mai mici ale Commonwealth-ului.

Știința este unul din eforturile creative ale minții. Știința caută adevărurile universale și fundamentale. Știința joacă un rol vital în avansarea vieții umane, iar studiul ei este central pentru progresul tehnologic. Societățile moderne și națiunile trebuie să fie construite pe cunoaștere științifică. O cultură științifică și logică trebuie să determine alegerile și deciziile făcute de indivizi, societăți și națiuni.

Permiteți-mi să conchid citând pe Primul Ministru Jawaharlal Nehru, care sublinia adesea, și citez: „Viitorul aparține științei și celor care leagă prietenie cu știința.” (citat închis) Apelez la toți cei adunați aici să facă tot posibilul pentru a asigura ca această Commonwealth Science Conference să acționeze ca o platformă pentru înflorirea ideilor ingenioase de care să beneficieze omul comun.

15 Feb
2016

Democrație și Guvernanță – de PRANAB MUKHERJEE, Președintele Indiei – Traducere de George Anca

Democrație și Guvernanță

5 august 2014

 

Sunt fericit să mă adresez vouă la începutul acestei noi sesiuni academice. Salut toți studenții care s-au alăturat, pentru prima oară, universităților și altor centre de învățământ superior. În timpul Conferinței Anuale cu Vice Cancelarii universităților centrale, ținută în Rashtrapati Bhavan în februarie 2013, s-a decis că eu voi avea e-interacțiune cu insituțiile academice, de două ori pe an, odată la începutul anului calendaristic , și, din nou, în august, la începutul anului academic. Prima oară am interacționat prin această e-platformă în ianuarie 2014. Îmi exprim gratitudinea către Prof. S.V. Raghavan și echipei lui de la Rețeaua Națională a Cunoașterii, echipei NIC, pentru a fi făcut posibilă această video-discuție.

Voi, tinerii țării noastre, sunteți viitorul nostru. Aveți o miză în progresul acestei națiuni și progresul poporului său. Alegerile Generale pentru cea de-a 16-a Lok Sabha au avut loc în aprilie și mai, anula acesta. Alegerile sunt un mare festival al democrației și o piatră de hotar crucială în călătoria unei națiuni către pace, progres și prosperitate. Mulți dintre voi au votat pentru prima oară la alegerile din acest an. Cât de adânci sunt rădăcinile democrației noastre se poate aprecia din faptul că de la nivelul de aproximativ 58 la sută, atât în Alegerile Generale din 2004 cât și din 2009, participarea la vot a urcat la un încurajator 66 la sută în alegerile din acest an. Vă complimentez pentru participarea voastră entuziastă în acest cel mai larg exercițiu din lume.

Aceste alegeri au dat majoritatea unui singur partid pentru formarea unui guvern stabil, după 30 de ani, cu mandatul de a asigura o bună guvernanță. Buna guvernanță este un mecanism de a stabili ordine, a urmăriprogresul social și economic și a promova bunăstarea oamenilor. Cum țările în curs de dezvoltare luptă cu o multitudine de obiective socio-economice, standardele guvernanței au intrat într-o focalizare clară în ultimii ani. Pe acest fundal, eu am ales să vă vorbesc astăzi pe o problemă de relevanță contemporană – Democrație și Guvernanță.

Deși buna guvernanță a intrat în lexiconul dezvoltării acum două decenii, esențele sale au fost prevalente în India din timpurile antice. În Arthasastra, Kautilya a descris calitățile unui rege ca fiind, și citez: „Fericirea poporului este fericirea regelui; singur binele lor este al lui; binele lui personal nu este adevăratul lui bine; singurul bine adevărat este acela al poporului său. De aceea, regele să fie activ în lucrul pentru prosperitatea și bunăstarea poporului său.” (încheiat citatul) În ajunul independenței Indiei, Pandit Nehru, în discursul său, ‘întâlnire cu destinul’, a subliniat ținta Indiei libere ca fiind sfârșitul sărăciei, ignoranței, bolii și inegalității de opotunități. Era evident că libertatea politică va avea puțin sens fără justiția socială și economică.

În momentul independenței, noi, poporul Indiei, am ales democrația ca formă de guvernământ. Idealurile noastre democratice curg din Constituție, care reflectă valorile noastre civilizaționale. Preambulul, Drepturile Fundamentale, Îndatoririle Fundamentale și Principiile Directive ale Politicii de Stat conțin ingredientele bunei guvernanțe. În Preambul, noi am hotărât să constituim India într-o republică suverană, socialistă, seculară, democratică și să asigurăm tuturor cetățenilor: Justiție, socială, economică și politică; Libertate a gândirii, exprimării, credinței și religiei și cultului; Egalitate de statut și oportunități, și să fie promovat pentru toți; și Fraternitate, asigurând demnitatea individului și unitatea și integritatea Națiunii. Drepturile fundamentale sunt esențiale pentru a prezerva demnitatea umană. Demnitatea umană nu poate fi asigurată fără eliminarea sărăciei. Principiile Directoare sunt un ghid esențial al practicilor bunei guvernanțe. Numai buna guvernanță poate eradica privațiunea și înapoierea. În hotărârea reper, în cazul lui Kesavananda Bharati vs. Statul Kerala în 1973, Suprema Curte a observat că atât Directivele Directoare cât și Drepturile Fundamentale sunt egal ‘fundamentale’. Constituția ne-a dat trei stâlpi ai democrației – parlament, executiv și judiciar. Prevederea libertății vorbirii și a exprimării a dat naștere unei puternice și vigilente media.

În India, eu văd buna guvernanță ca pe un exercițiu de putere, în cadrul Constituției, pentru managementul resurselor noastre economice și sociale întru bunăstarea oamenilor, prin instituțiile statului. Constituția noastră este un document viu, care a evoluta cu timpul și, prin spațioasele sale prevederi, a acomodat nevoile de schimbare ale democrației în creștere. Există un memento al valorilor noastre civilizaționale, pe care, uneori, tindem să-l uiăm. Am face bine să ne reamintim nouă înșine, cel puțin ocazional, că aceste valori sunt sacrosancte pentru funcționarea democrației noastre.

Buna guvernanță nu este dată în niciun sistem. Ea a trebuit să fie nutrită de atent dezvoltate instituții ale democrației. Se întâmplă distorsiuni când o instituție nu funcționează în maniera așteptată de la ea. Ceea ce se cere atunci este întărirea, revigorarea, reinventarea acestor instituții pentru a satisface nevoile timpului. Se face apel la cât mai largă implicare a societății civile. Se impune participarea liberă și deschisă a oamenilor în procesele politice. Se cere o angajare mereu crescândă a tinerilor în instituțiile și procesele democrației. Se face apel la comportament responsabil al mediei.

Buna guvernanță este critic dependentă de premise precum: aderența inviolabilă la domnia legii, existența structurii participatorii de luare a deciziilor, sensibilitate, transparență, răspundere, societate liberă de corupție, echitate și incluziune. Pe scurt, buna guvernanță implică un cadru care are ca punct focal bunăstarea oamenilor. Legislațiile progresive oferă o atmosferă permisivă și autorizează cetățenii să acceseze drepturi. Câteva exemple sunt dreptul la Informație, educație, hrană și loc de muncă.

Noile legislații pot lucra numai cu mecanisme robuste de livrare. Corupția duce la negarea distribuirii echitabile a beneficiilor. Complexitatea și opacitatea regulilor și procedurilor, discreția în exercițiul puterii și slaba executare a prevederilor legale sunt factori ce contribuie la corupție. Deși am putea avea nevoie de unele noi instituții pentru a lupta cu corupția, soluția stă nu doar în a crea mai multe instituții, ci în întărirea și reformarea celor existente pentru a da rezultate.

Buna guvernanță cere descentralizarea puterii. Instituțiile Panchayati Raj au nevoie de autonomie financiară și abilitate administrativă. Reformele în acest al treilea nivel de guvernanță sunt necesare pentru împărtășirea puterii reale cu oamenii. Guvernanța implică atragerea societății civilă ca un colaborator egal. Trebuie, prin urmare, să fim conștienți de îndatoririle și responsabilitățile ei, dincolo de drepturi. Intoleranța și acrimonia în discursul public trebuie evitate. Țara noastră are nevoie de perteneri constructivi mai degrabă decât căutători de privilegii. Fac apel la voi să contribuiți la o societate democratică sănătoasă și practici ale bunei guvernanțe în toate sferele de activitate.

Dr. S. Radhakrishnan a spus cândva, și citez: „Toată educația esta, pe de o parte, o căutare a adevărului; pe de altă parte, este o urmărire a progresului social. Poți descoperi adevărul, dar trebuie să-l aplici întru îmbunătățirea statutului societății.” (încheiat citatul) Un sistem de educație sănătos este o rocă-mamă a unei societăți iluminate. Instituțiile noastre de învățământ superior sunt leagănul viitorilor administratori și politicieni. Serviciile gândirii progresive trebuie semănate și nutrite aici. În aceste instituții trebuie inculcate: sâmburele valorilor civilizaționale al iubirii de patrie; performarea datoriei; compasiune pentru toți; toleranță pentru pluralism; respect pentru femeie; onestitate în viață; auto-control în comportare, responsabilitate în acțiune și disciplină.

O democrație nu poate fi sănătoasă fără participare informată. Voi sunteți printre cele mai strălucite minți din această țară. Societatea a investit în voi și, în schimb, voi datorați ceva societății. Vă sunt încredințate speranțele și așteptările oamenilor. Citiți, învățați și formulați puncte de vedere pe probleme naționale. Faceți guvernanța acestei țări pasiunea voastră. Alegeți să vă anagajați în frumoasa și uneori zgomotoasa noastră democrație. Ca viitori practicanți ai guvernanței, aveți de jucat un rol activ și pozitiv în a asigurara că aceste instituții își performează îndatoririle cu responsabilitate.

În contextul democrației noastre, buna guvernanță este a funcționării cu succes a instituțiilor noastre de stat cu intenția singulară a bunăstării cetățenilor la inimă.

14 Feb
2016

Harry Ross: Despre Auschwitz -Țara morții (Aforisme)

Imagini pentru Harry Ross

Harry Ross

 

Aforisme

 Despre Auschwitz -Țara morții

 

Genocidul a mânjit toate filele istoriei cu sânge nevinovat.

x

Ajuns în Țara morții, am dat de niște barbari în uniformă  și pistoale la brâu.

 Unul îi zice: pentru tine sfârșitul sunt eu. Na că bine l-am păcălit și am supraviețuit.

x

Lagărul n-a fost o farsă ci un turn cu carne arsă

X

Numai somnul rațiunii a putut naște un asemenea

 mecanism draconic care a tocat milioane de vieți neprihănite.

X

După Auscwitz, tot ce a urmat a fost un fel de surogat.

X

Cine a văzut odată acele schelete umane,   a văzut infernul cu fantomele sale.

x

Auschwitz – o rană mare în trupul unui popor ales și neînțeles.

X

Fuhrerul a vrut să ne omoare până  la unul. Războiul l-a ucis pe el, nebunul.

x

Nu se poate uita ceea ce este scrijelit în carnea și sufletele noastre

x

O lume a știut, o lume a tăcut și nimic nu a făcut.

X

Istoria multe crime a înregistrat, dar nici una ca asta cu munți de cadavre

încheiat.

X

Incredibil,  am ieșit în țara morții, spulberând înaltul zid al sorții.

X

Lumea cântă și dansează, moartea noastră încă o visează.

x

Ochiule, nu plânge, n-ai să mai vezi râuri de sânge.

X

Genocidul a fost o lecție cumplită ;  cu viața a milioane a fost plătită.

X

Auschwitz  a arătat lumii că, civilizația rasistă este, de fapt, o junglă nazistă.

X

Să nu uităm, asta e porunca, să ținem minte că am fost și încă suntem ale dușmanilor ținte.

X

Auscwitz e o pată care a  întunecat un secol de așa-zisă civilizație.

X

Hitler  a ucis o lume și n-a câștigat decât fluvii de dispreț și ură.

X

Am fost și eu acolo de unde mântuire nu-i,  am scăpat cu viața, uite așa de-al dracului.

Harry Ross

Israel

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii