Cuvânt și iubire

Din voia Domnului, cu permisiunea familiei Vieru, dintr-o iniţiativă frumoasă, de a inaugura un cenaclu la Toronto, cu sprijinul şi binecuvântarea lui Ovidiu Creangă, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, care a sugerat ideea, ca cenaclul să poarte numele poetului Grigore Vieru, cu dragostea a 21 de inimi, pline de respect faţă de valori, la   29 noiembrie 2009, în oraşul Toronto, Provincia Ontario, Canada a fost inaugurat Cenaclul „Grigore Vieru”. Şedinţa de inaugurare a avut o agendă complexă, care a accentuat, pe etape, prin versurile atât de semnificative (Formular, Legământ, Cămăşile, Pentru ea, Răsai, Mi-e dor de tine, mamă, Nu am moarte cu tine nimic etc.) datele biografice şi capodopera literaturii române, lăsată nouă, ca moştenire, de Grigore Vieru – „lacrima şi surâsul românilor de pretutindeni”, precum s-a exprimat, la moartea poetului, un forumist la Pro TV Chişinău.

 Evenimentul, oglindit în ziarul “Literatura şi Arta” (http://www.literaturasiarta.md/public/1598ro_Nr_50.pdf), a avut loc într-o frumoasă zi de duminică, caldă şi însorită, destul de primăvăratică pentru „ultima lună de toamnă” în Canada, la 29 noiembrie 2009, pe adresa 326 Major Mackenzie Drive. La inaugurare au   participat 21 de persoane, dintre care 16 români, 2 ruşi, 2 evrei şi un grec. Vin cu lux de amănunte fiindcă un cenaclu literar nu se lansează, atât de des, mai ales în comunităţile româneşti în care este bine observată influienţa, activitatea sporită a coloanei a 5 pentru dezbinarea in continuare a neamului românesc, pentru separarea în continuarea RM de România şi păstrarea aşa zisei „limbi moldoveneşti” şi „naţionalitate moldovenească”. Tot în acest contest se înscrie şi formarea asociaţiilor, comunităţilor, fundaţiilor cenaclurilor şi altor ONG-uri moldoveniste, adică a moldovenilor, nu a românilor moldoveni sau a românilor bassarabeni pentru a accentua statalitatea RM şi tot despre ce am scris mai sus…Iată în condiţiile acestei lupte s-a fondat Cenaclul  GRIGORE VIERU 6 ani în urmă, când folosindu+se de bunătatea şi slăbiciunea noastră duşmanii noştri au interpretat cum au dorit ei fondarea Cenaclului, chiar apărând şi un articol într-un ziar rusesc „AMERICANCA” un articol cu toate cele petrecute la şedinţa ceneclului exagerate, schimbate după placul duşmanilor, chiar accentuând că s-a fondat o comunitate a celor veniţi în Canada din Republica Moldova, adică o Internaţională… prin aceasta discreditându-l şi pe bunelu Ovidiu Creangă, cofondator al cenaclului.

Dar ne-am luat de seamă la  timp şi acum ne bucurăm de succesele frumoase ale acestui neobişnuit cenaclu condus de D-na Maria Tonu. Vreau să menţionez, că trecând peste mari obstacole tinerii români basarabeni au pus bazele fondării Comunităţii Românilor Basarabeni VOCEA UNIRII din Ontario, Canada. La baza Comunităţii (inima) se află Cenaclul „GRIGORE VIERU” în frunte cu neobosita Maria Tonu şi cei mai fideli şi activi membri ai cenaclului Tatiana Cazacu, Vasile Julea, Olga Chebac, Olga Porcescu, Mariana Culeanu, Maia Roitman, Mariana Iordachescu, Diana Porcescu, Valentina Culeanu. Vasile Crihan cât şi a tinerilor entuziaşti Sofia Revencu, Rodica şi Vitalie Dvorean, Alexandru Lozovan, Liliana şi Radu Ciorescu, Victor Cazacu, Ghenadie Boghiu ş.a.

Atât Comunitatea Românilor Basarabeni „VOCEA UNIRII2 cât şi cenaclul „GRIGORE VIERU” fac parte din WORLD ROMANIAN FORUM  (FORUMUL ROMÂNILOR de PRETUTINDENI) preşedinte acad. Nicolae Dabija, alături de asociaţia „CÂMPUL ROMÂNESC” din Hamilton, preşedinte Dumitru Răchitan, FDRM – preşedinte acad. Nicolae Dabija, asociaţia „MUNTELE MĂSLINULUI” din Khitchener, preşedinte Dr. Pr. Dumitru Ichim şi  Cenaclului Florica Băţu–Ichim din Kitchener ş.a.

Vă aduc la cunoştinţă   încă un fapt important: că la ultima şedinţă a Cenaclului, care a avut loc în „bojdeuca” bunelului Ovidiu Creangă a luat naştere ansamblul folcloric „Crenguţa”, de la numele cofondatorului…

În aceşti ani Cenaclul „GRIGORE VIERU” a avut oaspeţi mulţi şi bine doriţi, ca familia de artişti Ciobanu (Mihai, Valentina şi Mihăiţă), afăcut multe prezentări de cărţi, ca   “Omul şi Destinul”,” Cerc”, şi “Unghiul cercului”, autor Maria Tonu.  “Poetul din Stele”, incluzând creaţii a 45 de autori, din arealul limbii romăne. In 2013 şi 2014 a fost promovat volumul “Poetul din Stele”  înn cadrul Cenaclului Florica Băţu–Ichim din Kitchener şi Asociaţiei Câmpul Românesc din Hamilton.

In luna februarie 2015, volumul a fost editat online un nou volum „80 de poeme” în care sunt incluse 80 de autori din România Mare, România Mică şi Diaspora Româneasca din Franţa. Italia, SUA, Canada. Toţi autorii au primit Certificat de autor.

Volumul a fost lansat de Ziua Basarabiei, 29 Martie 2015, la Câmpul Românesc şi în reşedinţa scriitorului Ovidiu Creangă la 26 aprilie 2015.

Cenaclul este deschis pentru toţi admiratorii operei lui Gr.Vieru şi ai literaturii noastre naţionale in general. Să-i dorim mari succese întru păstrarea şi promovarea sfintelor noastre valori naţionale româneşti şi în lupta pentru Reîntregirea şi unitatea neamului.

————————–

Iacob CAZACU-ISTRATI

Kitchener, Toronto, Canada

Martie 2013

 

PSALMUL 91

 

Să vină puterea Ta peste mine

Mă întărească cu bunavestire

Voi fi iubitor de milostivire

De s-a mărit lucrarea Ta de bine

 

Şi întru făptura Ta m-ai veselit

Lucrările Tale mă vor bucura

În gândurile Tale simt căldura

Păcătoşii ca iarba m-au ofilit

 

Vreau în veacul veacului ca să piară

Numai Tu Doamne preaînalt eşti în veac

Când lucrează fărădelegea dă leac

 

Ca să dispară în a nopţii gheară

Şi bătrâneţea mea unsă cu belşug

Nu mai poate trage ca boii la jug

 

 

PSALMUL 92

 

Vezi smerenia mea cu ochi milostiv

Din puţin viaţa mea se cheltuieşte

În podoaba Sa îmbrăcat vesteşte

Lumea nu se va clinti fără motiv

 

Gata este scaunul Tău de atunci

Glasurile lor râuri au ridicat

Prin înălţare sufletu-mi implicat

În glasuri de ape simt multe porunci

 

Minunate-s înălţările mării

Întru cele nevăzute-n  infinit

Mărturiile deschid ochii zării

 

Casei Tale zidită-n sfinţenie

Pentru care pământul s-a împlinit

Când trupul meu va intra-n muţenie

 

 

PSALMUL 93

 

Dumnezeul răzbunării a grăit

Înalţă-Te cel ce judeci pământul

Răsplăteşte pe cel ce nu-s Cuvântul

Cei  fărădelege s-au mai înrăit

 

Pe poporul Tău Doamne l-au asuprit

Pe văduvă şi pe sărac i-au ucis

Credeau că n-ai putere să-i vezi precis

Cum trece lumea destinul ipocrit

 

Cel ce-a sădit urechea n-aude ?

Cel ce a zidit ochiul nu priveşte ?

Nebunii cei răi n-au cum să asude

 

Când dreptatea vine la judecată

Suflet nevinovat sfinţit trăieşte

Câştigă cei cu inima curată

 

 

PSALMUL 94

 

Veniţi să ne bucurăm de Dumnezeu

Să privim faţa Lui întru laudă

Să-L cântăm în psalmi ca să ne audă

Împărat mare peste sufletul meu

 

În mâna Lui marginile de pământ

Şi uscatul mâinile Lui l-au zidit

Tot universul doar Domnul l-a clădit

Veniţi să ne rugăm Lui prin jurământ

 

El a făcut-o şi-a Lui este marea

Veniţi să ne închinăm în faţa Lui

Şi să plângem înaintea Domnului

 

„Nu vor mai intra întru odihna mea“

Întru  mânia mea iarăşi m-au jurat

În spiritul Său intră omul  curat

 

 

PSALMUL   95

 

Să cântaţi Domnului cântare nouă

Binevestiţi zilnic  mântuirea Lui

Vestiţi între neamuri  minunile Lui

Dreptate şi credinţă ne-a dat nouă

 

Aduceţi Domnului slavă şi cinste

În faţa Lui pământul să tremure

Spuneţi între rude nimeni să-ndure

În cartea cea sfântă nu-s idei  triste

 

Lumea întărită nu se va clinti

Câmpia să se bucure de roade

Despre  păcate nu ne vom aminti

 

Fapte bune cu drag sunt repetate

Să fugim mereu de gânduri năroade

Viaţa judecată pentru dreptate

 

 

PSALMUL 96

 

Temelia neamului meu dreptatea

Şi judecata lumii prin veac dorit

De fulger cum ceara munţii s-au topit

Slava Lui distruge-n veci răutatea

 

Să se ruşineze cei ce se-nclină

La chipuri cioplite şi se laudă

Ca idolii lor crescuţi prin fraudă

De iubim răul spre rău ne alină

 

Se bucură  fiicele  Iudeii

Pentru judecăţile Tale sfinte

Din rugă se nasc roadele ideii

 

Celor drepţi cu inima veselie

Raza conştiinţei Tale aminte

Prin ea ne vom duce spre veşnicie

 

 

PSALMUL 97

 

Să cântaţi Domnului cântare nouă

Că lucruri minunate a mai făcut

Dreptatea sfântă prin veacuri  n-a zăcut

Mântuirea Sa viaţă ne-a dat nouă

 

Să cântaţi Domnului cu alăută

Fie cânt şi în rugă de psaltire

Strigaţi numele său la mănăstire

Să se clătească marea nebăută

 

Şi râurile vor bate din palme

De faţa Lui munţii se vor bucura

Vine să judece în zile calme

 

Întru dreptate şi nepărtinire

Cu smerenie tainic va strecura

Clipa sfântă ce naşte fericire

 

 

PSALMUL 98

 

Domnul împărăţeşte peste popor

Şade pe heruvimi să cutremure

Pământul cum vântul valea de mure

În puterea Sa sfântă tainic cobor

 

Domnul în Sion este cel mai mare

Şi înalt peste popoarele lumii

Puternic şi sfânt vede ale humii

Forţa Sa dreaptă orice necaz sare

 

Moise şi Aaron sunt preoţii Lui

Domnul în stâlp de nor grăia către ei

Mărturii şi porunci păzeau de-ale Lui

 

Cei ce te cheamă au nume zidite

I-ai auzit şi milostivit pe ei

Şi faptele lor toate răsplătite

 

 

PSALMUL 99

 

Strigaţi-vă Domnului  tot pământul

Să slujiţi Domnului cu veselie

Intraţi înaintea Lui cu tărie

Nu uitaţi niciodată legământul

 

El ne-a făcut din lut pe noi şi nu noi

Oile păşunii Lui acest popor

Pe porţile Lui intraţi ca sfânt odor

Fără pofta averii curaţi şi goi

 

Să cântaţi numele Lui că este bun

În veac este mila Lui cea din lume

Adevărul Lui din neam în neam adun

 

Eu singur l-am lucrat cu sârguinţă

Doar sufletul meu poate să adune

Miluit şi mântuit prin credinţă

 

 

PSALMUL 100

 

Mila şi judecata Ta voi cânta

Ţie Doamne voi cânta şi voi merge

În calea fără prihană voi şterge

În casa mea ruga se va avânta

 

N-am pus în ochii mei gând nelegiuit

Pe călătorii de lege i-am urât

Cel ce clevetea vecinul m-a durât

Cel nesăţios şi rău m-a schingiuit

 

Cel ce creşte calea fără prihană

Cu gând de înger acela îmi slujea

În casa mea cel mândru n-are hrană

 

Şi cel ce grăieşte nedreptăţi în hău

Chir pe toţi păcătoşii îi voi strujea

Ca să nimicesc din cetate ce-i rău

 

 

PSALMUL 101

 

Rugăciunea şi strigarea mea dreaptă

La Tine să ajungă în orice zi

Pleacă spre mine urechea vei trezi

Că zilele mele s-au stins pe treaptă

 

Inima tristă s-a uscat ca iarba

Că a uitat să mai mănânc pâinea mea

Sunt singur şi mi-e viaţa atât de grea

Vrăjmaşii mei m-au umilit degeaba

 

Şi ruga celor smeriţi împlinită

Pentru neamul ce va să vie scrie

Calea celor flămânzi nu-i infinită

 

Că anii Tăi Doamne sunt din neam în neam

Nu-mi lua lumina din poezie

Mai lasă-mi gândirea întreagă la geam

 

 

PSALMUL 102

 

Binecuvântează suflete al meu

Numele cel sfânt din cer cu petale

Pe cel ce vindecă bolile tale

Milostiv prin veac când eşti singur la greu

 

După distanţa dintre cer şi pământ

A întărit Domnul mila Lui prin veac

Spre cei ce se tem de El are bun leac

Cu puterea divină oricând înfrânt

 

Că El a cunoscut zidirea noastră

Şi-a adus aminte c-am fost ţărână

Şi-a ieşit din rai prin faptă păgână

 

Cad din timp lacrimi de mir pe fereastră

Îngerii Lui puternici în virtute

Coboară-n suflet raze nevăzute

 

 

PSALMUL 103

 

În strălucire şi-n mare podoabă

Te-ai îmbrăcat cu lumina divină

Ca şi cu o haină în zi senină

Cel ce-ntinzi cerul ca un cort în grabă

 

Şi cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri

Cel ce acoperi cu gândire alt loc

Şi pe slugile Tale pară de foc

Hotar ai pus de nu trec de văzduhuri

 

În depărtare pe toate le-ai zărit

Glas de tunet cercetarea va fugi

Se vor înfricoşa prin văi şi-or mugi

 

Lucrările Tale cu mult s-au mărit

Toate cu înţelepciune le-ai făcut

Toate pe pământ din Duhul Tău născut

 

 

PSALMUL 104

 

Între neamuri lucrurile Lui vestiţi

Şi numele cel sfânt al Său lăudaţi

Pe Domnul strigaţi faţa Lui căutaţi

De minunile Lui să vă amintiţi

 

Şi-a adus aminte-n veac de legământ

Porunca Sa într-o mie de neamuri

De Cuvântul dat din ceruri de geamuri

Cu legătură veşnică pe pământ

 

Au şi trecut de la un neam la altul

De la împărăţie la alt popor

Prin cuvântul ce sfânt au făcut saltul

 

Urgie mare s-a produs pe pământ

Moise prin pustiu devine călător

Evreii respectă sfântul  legământ

 

 

PSALMUL 105

 

Cei ce păzesc judecata fericiţi

Şi sădesc dreptatea în toată vremea

Adu-Ţi aminte Doamne de ruga mea

Prin mântuirea Ta suntem împliniţi

 

Prin mântuirea Ta să nu lăudăm

Că părinţii noştri au păcătuit

În strâmbătatea rea ne-am alcătuit

În Egipt n-am ştiut cum să cugetăm

 

În adâncul mării ca prin pustie

Din mâna vrăjmaşului El i-a izbit

Sub apă s-au sfârşit cei ce i-au lovit

 

Cei răi au ars în văpaie târzie

N-au nimicit neamurile slăvite

Lăudat vei fi în cele clădite

 

 

PSALMUL 106

 

Lăudat fie Domnul că i-a salvat

Au rătăcit prin pustie cu spaimă

Însetaţi şi flămânzi şi fără noimă

Hămisit şi când ieşi din viaţă argat

 

Întru mila lui Dumnezeu lăudat

Pe calea cea dreaptă i-a povăţuit

Să-i lase-n în veci pe cei ce i-a hărţuit

Suflete uscate  un pom neudat

 

Să meargă spre cetatea de locuit

Că erau fericiţi de sărăcie

De spaima morţii sufletu-i arcuit

 

Pustiul prefăcut în câmp roditor

Drepţii izbăviţi până-n veşnicie

Cine-i înţelept nu-i în veac călător

 

 

PSALMUL 107

 

Dăruieşte-mi gânduri de pocăinţă

De rugă este gata inima mea

Deşteaptă-mă psaltire din lumea rea

Dimineaţă voi fi  întru credinţă

 

Decât tot cerul mila Ta mai mare

Mântuie cu dreapta Ta şi mă auzi

Din locul cel sfânt şterge ochii mei uzi

Nu mă lepăda viu peste hotare

 

Dă-ne ajutor să ieşim din necaz

Oare nu Tu ne-ai lepădat ieri pe noi

Când ne va duce acasă în zăvoi

 

Oare cine ne-a murdărit pe obraz

Doar cu Dumnezeu vom birui monştri

Chiar  El  va nimici vrăjmaşii noştri

 

 

PSALMUL 108

 

Lauda mea n-o ţine sub tăcere

Gura celor răi spre mine s-a deschis

Cu limba lor vicleană au râs precis

Cuvinte de ură nu-mi fac plăcere

 

Pus-au împotriva mea cele rele

Şi ură în locul iubirii mele

Cel păcătos şi diavol în zăbrele

Judecat şi osândit fără stele

 

Vreau să fie zilele lui puţine

Din judecată să iasă osândit

Familia lor de moarte se ţine

 

Ca umbra ce se înclină m-am trecut

Scoate-mă din acest destin negândit

Doamne dă-mi credinţa Ta ce m-a născut

 

 

PSALMUL 109

 

Învaţă ce-a zis Domnul Domnului meu

„Şezi de-a dreapta mea până ce nevăzut

Voi pune pe urmaşii Tăi aşternut

Picioarelor Tale “ca un curcubeu

 

Toiagul puterii  Ţi-l va trimite

Domnul din Sion zicând :”stăpâneşte

În mijlocul vrăjmaşilor tăi “creşte

În ziua naşterii Tale ivite

 

Poporu-i al Tău în ziua puterii

Să crească strălucirea sfinţilor Tăi

Din pântece te-am zămislit vederii

 

Înainte de luceafăr te-am născut

Tu eşti preot în veac să-i scapi de cei răi

În viaţă  Doamne pentru mine eşti scut

 

 

PSALMUL 110

 

Lăuda-Te-voi Doamne cu inima

În sfatul celor drepţi şi-n adunare

Lucrarea Ta sfântă în noi loc are

În biserica slujba ne anima

 

Lucrul Lui laudă şi măreţie

În veac de veac dreptatea Lui rămâne

Minunile Sale în noi stăpâne

Milostiv şi-ndurat Domnul să fie

 

Poruncile Lui sunt adevărate

Gândurile Sale fac pomenire

Raţiunea Sa prin gânduri cărate

 

Frica de Domnul e înţelepciunea

Poporului Său a dat izbăvire

Înţelegerea să trăim minunea

 

 

PSALMUL 111

 

Fericit bărbatul care se teme

De Domnul în porunci şi în jurământ

Semenţia puternică pe pământ

Neamul celor drepţi cunosc alte teme

 

Lumina celor drepţi vine din noapte

Bogăţia în casa lor rămâne

Peste toate stau suflete stăpâne

Să strângă din spirit roadele coapte

 

Bun este bărbatul care se-ndură

Îşi leagă vorbele cu judecată

Pomenirea veşnică dă căldură

 

În inima lui însetată de mit

Ce-n puterea sfântă e aplecată

Până când trupul său va fi adormit

 

 

PSALMUL 112

 

Tineri numele Domnului lăudaţi

Binecuvântat de-acum şi până-n veac

Spre cele smerite să vă fie leac

În gândirea Sa sfântă să-l căutaţi

 

Numele Domnului este lăudat

De la soare răsare până-n apus

Întru slavă puterea Lui ne-a adus

Şi m-a smerit ca grădina la udat

 

Pe toate neamurile le încântă

Sub ceruri slava Lui este prea sfântă

În sufletele noastre Domnul cântă

 

Cel ce scoate din pulbere pe sărac

Iubirea pentru sărman îl încântă

Prins de ruga Lui ca planta de-un arac

 

 

PSALMUL 113

 

La ieşirea lui Israel din Egipt

A casei lui Iacob din popor barbar

A ajuns Iuda sfinţirea sa ca dar

Iordanu s-a întors înapoi dogit

 

Ce-ţi este ţie mare că ai fugit ?

“Şi tu Iordane că te-ai întors înapoi”

Pe dealuri  pe munte sunt turme de oi

Pământul cutremurat s-a alungit

 

Ce-a voit Dumnezeu din cer a făcut

Frica de Domnul aduce ajutor

Păcătoşii în greu boală au zăcut

 

Şi în Dumnezeu s-a născut Cuvântul

Binele din lume în trup călător

Cel ce a zidit cerul şi pământul

 

 

PSALMUL 114

 

Glasul rugăciunii mele auzit

Iubit-am pe Domnul că m-a ascultat

În viaţa mea îl voi chema afectat

Să ocolesc moartea m-a călăuzit

 

O Doamne izbăveşte cugetul meu

Milostiv şi drept Domnul miluieşte

Cel sfânt de toate relele păzeşte

Am fost umilit dar mântuit mereu

 

Suflete al meu întoarce-te din drum

La odihna Ta că ţi-a făcut acum

Ochii din lacrimi şi te-a scos din moarte

 

Picioarele mele de la cădere

În pământul celor vii am şedere

Pe Sfântul Duh inima mea să-l poarte

 

 

PSALMUL 115

 

Luminează ochii gândului meu azi

Ascultă glasul rugăciunii mele

Şterge fărădelegea până-n stele

“Tot omul e mincinos “ vreau să o razi

 

Cu sfânta lumină născută în gând

În sufletul meu liman duhovnicesc

Pentru tot ce mi-ai dat vreau să răsplătesc

Şi iau paharul mântuirii flămând

 

Sunt robul Tău şi fiul roabei Tale

Ţie-Ţi voi aduce jertfă de laudă

Numele cel sfânt voi chema în cale

 

Făgăduinţele mele vor fi în fapte

Nimic nu voi culege prin fraudă

Cum mielul suge la mama sa lapte

 

 

PSALMUL 116

 

Lăudaţi pe Domnul aceste neamuri

Lăudaţi-l azi popoarele toate

Plin de păcat prin lume nu se poate

Vom fi într-un univers fără ramuri

 

Altă lume suflete te aşteaptă

Adevărul Domnului rămâne-n veac

Mila Lui peste noi are dulce leac

Calea spre sfinţire cea mai deşteaptă

 

Doamne Sfinte cel ce în cer locuieşti

Milostiv spre cele smerite priveşti

Cu ochiul Tău cel a toate văzător

 

Şi ne binecuvântează pe noi toţi

Cu mila Ta peste toată lumea poţi

Prin sfânta zidire eşti cugetător

 

 

PSALMUL 117

 

Toţi cei ce se tem de Domnul în viaţă

În necaz l-au chemat şi l-au auzit

Prin mila Lui prin veac ne-a călăuzit

Desfătarea ne-a scos în dimineaţă

 

Fără teamă ce-mi face mie omul

Toate neamurile m-au înconjurat

Ca albina  faguri ne-am asigurat

De-am dat roadele lumii precum pomul

 

Dreapta Domnului a făcut putere

Mi-a sădit tăria spre mântuire

Poarta sfântă singura mea avere

 

În casa Domnului suntem lăudaţi

Din cer vine ruga Lui spre zidire

Doar în credinţa luminii creştem fraţi

 

 

PSALMUL 118

 

În veac Cuvântul Tău rămâne în cer

Cine-l ştie cu inima-s fericiţi

Şi cei fără prihană se vor iubiţi

Judecata dreptăţii Tale eu cer

 

Îndreptările Tale le voi păzi

Nu mă părăsi Doamne la nesfârşit

Străin sunt lumii pe pământ şi spăşit

În legea Ta minuni aflu zi de zi

 

În gura mea Cuvântul Tău ca mierea

De n-ar fi fost legea în gândirea mea

În limba mea s-ar fi născut tăcerea

 

Şi Te va lăuda sufletul meu viu

Căile mele în faţa Ta să stea

Până când acest trup va fi în sicriu

 

 

PSALMUL 119

 

Ruga mea a fost singura avere

Am cugetat la poruncile Tale

M-ai smerit ca să uit calea de jale

Din cer Cuvântul Tău îmi dă putere

 

Vezi că poruncile Tale am iubit

Când eram necăjit şi m-ai auzit

Iar legea Ta din cer m-a călăuzit

Nedreptatea am urât dar m-a albit

 

Vai mie pribegia-mi s-a prelungit

Trăit-am în corturile lui Chedar

Sufletul meu tare mult s-a pribegit

 

Pe cei ce urau pacea chiar îi uram

Prin veac se luptau ca mine în zadar

În lume făcător de pace eram

 

 

PSALMUL 120

 

La munţi ridicat-am ochii mei tăcuţi

De unde va veni ajutorul meu

Ajutorul meu de la Domnul mereu

Cerul şi pământul de El sunt făcuţi

 

Nu vrea să se clatine piciorul tău

Nu va dormita cel ce te păzeşte

Cel ce vrea pe Israel izbăveşte

Şi apără sufletul tău de cel rău

 

Domnul va păzi intrarea ta dreaptă

Şi ieşirea ta de-acum şi până-n veac

Lumina sfântă pe ultima treaptă

 

Numai poruncile Tale să gândesc

Trupului meu să-i fie cel mai de leac

În botezul de lacrimi să nu trudesc

 

 

———————————–

Aurel V BURICEA

mai 2015

Bucureşti

 Suntem dispuşi în formă de stea de mare. De fapt, madam Gurnişt e steaua, în jurul ei ne aflăm numai vecinii bărbaţi şi o ascultăm curioşi.

   – Prietenei mele din Ierusalim i s-a întâmplat o nenorocire mare, ceva de necrezut. Soţul ei era într-o deplasare în Cipru…Nu ştiu ce şi cum devine cazul şi se întoarce dumnealui mai devreme… Tocmai când se afla la ea în vizită un prieten din tinereţe, un turist din America…

   – Cunoaştem noi, zice sec Boris Glazpapier. Capitaliştii ăştia, dacă au bani, cred că totul e de vânzare… Femei, sentimente, apartamente… Ştim noi!

   – Da’ de unde, îl întrerupe madam Gurnişt. O veche dragoste… Dar soţul nu-l cunoştea şi de aici toată nenorocirea. Ia să văd dacă ghiciţi ce s-a întâmplat.

   – I-a împuşcat pe amândoi! presupune Eliahu Iliescu. A mai fost aşa un caz acum doi ani, s-a spus şi la televizor, pac, pac şi gata.

   – Crezi matale, punctează steaua. Altcineva? Cine are altă părere?

   – Păi, opiniază Leopold, presupun că soţul i-a iertat, dar ca să-i pedepsească pentru toată viaţa, s-a sinucis.

   – Tu să taci, îi strigă nevasta. Mormolocule… S-auzim o variantă logică.

   – Eu cred, zice Simon Şeinerovici, că dacă era un om inteligent, l-a obligat pe american s-o ia pe respectiva soţie de nevastă. Cea mai bună răzbunare asta ar fi… Ha, ha, ha…  S-o ia ăla!

   – Ha, ha, ha, îl îngănă madam Gurnişt. Crezi că americanii sunt fraieri? Ce părere ai matale? se adresă lui Menaşe.

   – Păi, ştiu şi eu, bolboroseşte Menaşe. Întâmplarea asta e adevărată?

   – Cum mă vezi şi te văd.

   – Atunci,  probabil că tipul care era în vizită s-a retras discret şi de atunci soţul o omoară cu reproşuri. Cum femeia vrea ceva, să-şi cumpere pantofi, sau o bluză sau mai ştiu eu ce, dânsul îi închide gura cu aventura cu americanul. Şi-a asigurat omul liniştea. Vine el acasă târziu, nu poate să-i spună nevasta nimic. Bea o bere, două cu amicii şi ea vrea să-i facă scandal, imediat îi aminteşte de…

   – Nţţ, ţuţuie madam Gurnişt. Cine ghiceşte ia premiul Nobel.

   – Ştiu eu! se înghesuie domnul Oiţerman. Probabil că are loc o discuţie între soţ şi american şi din discuţie rezultă că de fapt ea are pe altcineva, un al treilea. Atunci cei doi fac o asociaţie…

   – Nooo, îl anulează madam Gurnişt. Că e femeie serioasă.

   – Ştiu eu, intervine Marcu. Dânsa îi iubeşte pe amândoi, nu se poate decide şi atunci se îmbolnăveşte de leucemie. Un bărbat şi o femeie…

   – Asta era “Love story”, precizează Menaşe.

   – Hai că m-am prins, sare Boris. Americanul nu era bărbat…

   – Dar ce?

   – O americancă…Una din alea. O capitalistă pervertită. Atunci soţul face un infarct aflând că nevastă-sa preferă femei şi…

   – Tâmpenii, îl opreşte decisă madam Gurnişt. Cine ştie ce reviste idioate citeşti matale. Cum, chiar nimeni nu ghiceşte? Nimeni nu vrea premiul Nobel?

   Am considerat că a venit momentul să intervin:

   – Au părăsit-o amândoi partenerii. Şi soţul şi americanul!

   – Aşa e! exclamă dezumflată madam Gurnişt. Cum naiba ai ghicit?

   – Mi-a spus madam Brodiciche, prietena matale. Că ea povesteşte fără întroducere. Ce se aude cu premiul Nobel?

   – Să ţi-l dea madam Brodiciche, pleoscăie ea dezamăgită. Auzi ce ideie, să-mi strici mie poanta tocmai la sfârşit!

Dr. Dorel Schor

Tel Aviv, Israel

Diamanta Lupu (n. 7 aprile 1967, Bucureşti) este licenţiată în filologie la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine. Este căsătorită cu Octavian Lupu.

Cu o înclinaţie evidentă spre poezie, cu o teză de licenţă având tema “Motive romantice în poezia lui Eminescu şi Lermontov”, a colaborat pe parcursul anilor de studii universitare, la revista Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine. Este atrasă de artă în general, şi în special de literatură, pictură şi muzică, preferându-i pe Pierre Lotti, Jane Austen, Daphne du Maurier, Aghata Christie şi Georges Simenon. În privinţa poeziei, are o adevărată pasiune pentru Sara Teasdale, Emily Dickinson şi Ezra Pound, iar în pictură pentru tablourile lui Karl Briulov, Ingres, Emil Munier şi Elisabeth Louise Vigee Le Brun.

„Literatura nu e în genere o vocaţie feminină, ci bărbătească“, spunea Eugen Lovinescu. “Calităţile” atribuite în general, literaturii feminine (considerată, preconceput, ca fiind lirică, subiectivă, imatură etc.) nu se regăsesc în poezia Corinei Lupu, care foloseşte un stil cultivat, dar în acelaşi timp lejer, degajat, dinamic, apelând la unelte literare cum ar fi epitetul, comparaţia, metafora, pentru a crea imagini estetice de valoare. Poeziile Corinei Lupu dau impresia de tablouri, de pânze atent lucrate, de pictură în cuvinte, în culori vii, pastelate, însă în acelaşi timp diafane, capabile să surprindă în mod clar, fără ezitări şi cu detalii preţioase, un anumit aspect din realitate. Autoarea are puterea de a transfigura, de a declanşa fără ostentaţie emoţia generală, sintentizând imagini autentice, ce pornesc de la evenimentul trăit. Poemele sale sunt rezultatul unei sensibilităţi dispuse la comunicare, necenzurate, care o situează sub zodia originalităţii.

Corina Lupu descrie ceea ce vede şi ceea ce aude, întorcând totuşi privirea asupra propriului conţinut sufletesc, atrăgându-ne atenţia, cu tact, într-o demonstraţie elegantă şi convingătoare, că atributul „feminin“ nu e un stigmat de care ar trebui să ne temem. Compoziţia sa este autentică, uniliniară, fără alunecări de prisos şi fără crispări morale, oferind răgazul trăirilor lăuntrice lucide şi pertinente, neabătîndu-se, totuşi, de la obiectivul iniţial – să fii sincer la modul absolut. Meritul poeziei sale este acela că apare fără ocoliri, spontan şi simplu, având rostiri elementare şi vii. Dincolo de cuvinte, se află un om viu, în permanentă mişcare, a cărui opţiune rămâne orientarea spre nuanţe filologice clare, cu semne, deprinderi şi expresii caracteristice.

Autoarea dovedeşte o fantezie inteligentă, alegând categorii limpezi în domeniul spiritului şi având vocaţia directităţii şi gustul pentru propoziţiile clare. Chiar dacă nu ajunge la concepte, adică la filosofie, poezia sa nu este cu nimic inferioară, întrucât preferă scenariul clasic, însă într-o rescriere modernă. Formularea frazelor este nuanţată şi riguroasă, iar stilul este controlat, elegant, concis, sobru, fără efuziuni retorice şi clişee leneşe, caracterizându-se prin coerenţă, claritate şi expresivitate. Analizele sale sunt atente, migăloase, de o logică impecabilă. Lectura ne descoperă o autoare cu un spirit liber, deschis, colocvial, echilibrat, cu o atitudine relaxată, dezbărată de orice inhibiţie.

Poezia sa se remarcă prin capacitatea de a nu anihila intimitatea, inefabilul, visarea, frumosul şi alte sentimente, stări şi ipostaze care ţin de complexitatea persoanei poetice si de autonomia esteticului. Trăirile sale sunt intense, ceea ce o determină să deschidă supapa expresiei, în speranţa că mărturisirea în versuri îi va aduce eliberarea. Aristotel spunea că “speranţa este visul omului treaz” – poezia Corinei Lupu depăşeşte limitele iluziei, îmbrăţişând într-un mod miraculos o realitate necosmetizată.

Poezia Corinei Lupu priveşte cu interes constructiv viaţa, cu imaginile şi experienţele ei, fiind asemenea unui mozaic, diversă şi atrăgătoare prin varietate, ca o despletire a sufletului ce atrage şi stimulează imaginaţia. Nu există monotonie, ambiguitate, lipsă de perspectivă în aceste poeme, ci doar o desfăşurare de registre tematice şi de exprimări cuminţi, emoţionate şi emoţionante. Nu este o poezie a supravieţuirii, ci a vieţuirii într-un univers unic, real, însă în acelaşi timp estetic prin sine însuşi. Dincolo de aceste cuvinte urmează poezia… ornamentală, liniştită, expresivă.

Octavian D. Curpaş

Phoenix, Arizona

Vreau să precizez din start că sunt cititor pasionat dar și activ. Pentru mine orice carte pe care o deschid este permisiune din partea autorului de a pătrunde în univesul scriiturii sale, a mă îndestula din cuvintele pe care mi le oferă, dar și o ivitație de a-mi spune părerea despre cele scrise și a mulțumi pentru festinul la care m-a poftit și din care m-am înfruptat.

Acesta este motivul pentru care îmi permit să scriu câteva rânduri, să-mi exprim bucuria de a fi lecturat o nouă carte primită prin generozitatea autorului, cumpărată ori doar doar împrumutată. Să faci critică literară este lucru complicat, e treaba profesioniștilor, a filologilor, nu e treaba mea! A împărtăși însă părerile personale despre un text scris ori despre o carte cred că este dreptul nescris al oricărui cititor( spun nescris deoarece nu cred că a elaborat cineva vreun statut al cititorului unde să fie notate obligații și drepturile celor ce încă mai citesc cărți tipărite!)

Sâmbătă 16 martie am primit cartea prof. Gheorghe Clapa ce poartă numele „Cristale de gând” Edit Pim Iași 2015, o carte pe care o așteptam de mai bine de un an. Știam doar că este o carte de eseuri despre cărțile unor autori bârlădeni printre care și eu. Doar atât. Marea surpriză a fost aceea că documentaristul  Gheorghe Clapa  a ales să scrie numai despre carțile doamnelor, cartea fiind un elogiu adus femeii, frumuseții fizice ce o face atât de specială dar și implicarii ei în viața culturală. O siluetă feminină (pe prima copertă a cărții), aleasă de ochiul iscusit al unui bărbat iubitor de frumos, pe un fond roșu ce iradiază un halou auriu, promite un conținut mai mult decât înteresant.

Și dacă prima copertă m-a surprins  la modul cel mai plăcut, doar parțial lămurită dar foarte curioasă deschid cartea după ce savurez textul de pe coperta a doua.

“Între frumusețea femeilor, femeia româncă predomină. Frumusețea româncelor este una dintre cele mai adevărate creații ale naturii dumnezeești. Femeia româncă are însușiri sublime de la natură, e complexă, relativă și se detașează deasupra oricărei încercări de clasificare. Trăsăturile feței: orbitele sunt mijlocii, iar buzele subțiri. Românca are o talie mijlocie spre înaltă, cu o greutate de 5o-55 de kilograme. Osatura sa e fină, musculatura proporțională, corpul modelat armonios.

S-a realizat o perfectă simbioză între elementul dacic și cel mediteranoid. Românca are o față de culoare albă-închisă, este înaltă, suplă, cu spatele drept, umeri puternici și frumoși, modelați, mersul ei este deoasebit de feminin, cu mișcări ondulate ale șoldurilor, cu o rară noblețe în mișcări. Frumoasă este și forma sprâncenelor, încondeiate, groase, arcuite, a genelor lungi, răsfirate, a ochilor mari. Nasul este drept iar părul o adevărată podoabă, reprezentând o sinteză a frumuseții feminine românești.”

Cine este autorul cărții „Cristale de gând” Gheorghe Clapa din Barlad? Profesor, muzeograf, istoric, publicist, etnolog, eseist, s-a născut la 2 februarie 1942, în Bârlad, jud Tutova și are publicate opt cărți ce cuprind peste o mie de pagini, nenumărate articole de specialitate, eseuri, cronici de carte, distincții și diplome ca scriitor, istoric și jurnalist, este o personalitate recunoscută, distinctă și remarcabilă a Bârladului. Activitatea și valoarea scrierilor sale este cunoscută și recunoscută pe plan local și nu numai.

Cartea începe cu un text (nu-i spun Cuvânt înainte deoarece sună prea oficial și nu e) intitulat „Elogiu femeii în scrierile noastre”, pe care orice femeie autor sau nu ar fi încântată să-l citească! Eu l-am citit de mai multe ori, deoarece destul de rar am ocazia să constat că există barbați ce prețuesc femeia la adevarata ei valoare și nu văd în ea o ființă inferioară limitată, ori un obiect sexual așa cum din nefericire se întâmplă adeseori acum șidin todeauna… Iată ce spune autorul spre finalul acestui cuvânt de întâmpinare la cartea sa „Cristale de gând”: “Bărbații năzuiesc spre glorie, savanții la academii, dar dacă la acestea toate nu se include și un surâs de femeie, pe deasupra,  acestea nu sunt complete. Toți bărbații adevărați  își găsesc puterea și desăvărșirea totală numai și numai  în inspirația și iubirea femeii.

Femeia trebuie prețuită ca o grădină frumoasă inundată de trandafiri. Femeia româncă are însușiri sublime de la natură, e complexă, relativă și se detașează deasupra oricărei încercări de clasificare. Chipul ei îl găsești  transpus în pânzele marilor noștri pictori, dar și în versurile poeților.”

Cartea are două capitole unul dedicat poeziei intitulat „Poezia- un mac înflorit în lanul nesfârșit al speranțelor” și al doilea capitol “Voci feminine în proza contemporană”.

Capitolul dedicat poeziei debutează cu eseul ce poartă numele “Femeia în metafora creației poetice a lui Eminescu”, pentru ca apoi să ne fie oferite spre lecturare douăzeci de alte eseuri  cu biografii oarecum romanțate ale celor douăzeci de poete, alese după criterii doar de autor știute pentru a le prezenta în cele mai frumoase culori și a le lăuda așa cum numai un bărbat ce adoră femeia o poate face! Iată câteva nume (bine ar fi să nu-mi scape nici unul): Petre Chiva Coadă,  dr. Claudia Voiculescu, dr. Teona Scops, Gabriela Ana Balan, Silvia Budescu, Augustina Vișan Arnold, Mioara Popa, Oana Andrei Pavăl, Corina Dimitriu, Dorina Stoica, Viorica Găinaru Tazlău.

Capitolul dedicat prozatoarelor ne prezită scrierile: Nataliei Dinopol, dr. Florica Bagdazar, Eugenia Moldoveanu, Iulia Deleanu, Petruța Chiriac, Eliza Artene, Eugenia Vicol Stan, dr. Larisa Schuste, dr. Raisa Marinescu, Elena Buză, Dorina Stoica, Elena Angheluță Buzatu.

Cartea este atractivă, ușor de citit (deși scrisul este foarte mărunt) datorită lirismului intercalat cu note biografice, elemnte de critică și analiză literară precum și fișe de autor, fiind astfel  nu numai un depozitar de date folositor documentariștilor cât și o carte de beletristică  spre delectarea ochiului și a gustului de frumos.

Cartea domnului Gheorghe Clapa îmbină la modul cel mai fericit utilul cu plăcutul și va rămâne o mărtirie peste timp a faptului că lumea scrisului este prezentă și în provincie având reprezentante ale sexului frumos ce au reușit să lase o urmă (prin cărțile publicate) a trecerii lor prin viață .

Nu știu dacă se scriu ori s-au scris deja multe astfel de cărți, adevărate ode aduse femeii,  dar eu personal mă simt onorată, fericită și recompensată cu această carte scrisă cu multă dăruire și iubire agape.  Citind-o mi-am amintit din nou cea mai frumoasă definiție a  dragostei a Sf Apostol Pavel ( Epistola I către Corinteni) din care citez doar parțial:

“Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.”

Cele scrise de mine doresc să fie picătura de recunoștință pentru un semen de-al meu, profesor, scriitor, soț, tată și concitadin de toată cinstea. Să ne trăiești frumos domnule Gheorghe Clapa ani mulți cu sănătate și să ne bucuri, să ne aduci un zâmbetul pe față ca să fim și mai frumoase!

Cu mulțumiri aduse Creatorului ( “Slavă Ție pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus în cale”)  a consemnat pentru neuitare.

 

Dorina Stoica – 17 mai 2015

Înălțarea          

 

 

Se Înaltă Hristos în cerul deschis,

Departe de zarvă și gloata nebună,

Un înger vorbește de raiul promis

Și are nădejdea înfiptă pe strună.

 

 

Altarul se-aprinde în flacără vie

Lumini necreate lucesc în sfârșit

Cer și pământ sunt împreună,

Prin jertfa suprema s-au intalnit!

 

 

Serafimi și îngeri și-acoperă ochii,

Lumina-i orbește când cerul e plin,

Cățuia se-aprinde în inima popii

Și umple biserica toată cu mir.

 

 

Mireni din strană oftează ușor

E taina acesta mult prea înaltă,

O inimă vie în piept încă saltă

Profundă traire ce n-am s-o măsor…

 

 

La o icoană a plâns busuiocul,

Aprins de Lumină s-a înfiorat

Așteaptă de-o vreme să vină sorocul

Să vadă norodul tot vindecat!

 

 

 Camelia Cristea

 

 

ÎN  RÂND CU LUMEA BUNĂ

(schiță umoristică)

   Cat mi-e de simpatic Leopold Gurnist si cat de bune sunt prajiturelele doamnei Gurnist!! Si cu toate astea, cam de multisor nu i-am vizitat. Ieri insa, am intrat la ei, auzisem ca Leo e bolnav si eu, ca vecin si medic, m-am simtit obligat. Doamna Gurnist m-a primit de la usa cu bratele deschise si cu un potop de intrebari:

   – Ce mai faci? Si de ce ai venit singur? Sa-ti fac un ceai de tei? Sau, poate, o cafeluta? Mai bine un ceai, totusi…Sa vezi ce o se bucure Leo!

   Leo statea intr-un fotoliu, invelit intr-un pled si parea ca tocmai se trezise din motaiala. La picioare, incovrigat, un catel de rasa nedefinita dormea de-a binelea.

   – Ei, dar vad ca sunteti in pas cu lumea buna! mi-am gasit eu subiect. Ati facut rost de un caine…

   – De ai stii cu cata alergatura, exclama madam Gurnist. E un caine dintr-o rasa foarte speciala. Pe asta, cand creste si se face mare, nu-l iei nici cu  trei sute de dolari…

   – E un coccinel! mormaie expert Leopold.

   – Canis, prostule, auzi la el..! Caine de rasa pura, cu parintii si bunicii din ambele parti verificati pana la a patra generatie. O raritate! Daca un cunoscator ar sti ca noi avem asa ceva, ne-am putea imbogati…

   – Sa nu vi-l fure, zic eu prudent.

   – Chiar asa, mormaie Leopold aprobativ.

   – Chestiunea e foarte serioasa, ofteaza madam Gurnist. Sa nu crezi ca nu ai dreptate. Leopold il scoate dimineata, dar apoi se duce la serviciu. Eu sunt ocupata, pacat de asa un caine sa stea toata ziua in casa. Pentru matale, ca ne esti drag si ai asa niste copii simpatici, am face gestul asta unic si ti l-am ceda. Pentru nici o suta cincizeci.

   – Merita mai mult, zic. Trebuie sa gasiti un cunoscator adevarat, luati pe el o avere…

   – Da-i incolo de bani, suspina madam Gurnist.Sa-l dau la niste straini? Stii ce suflet are rasa asta? Ce inteligenta? Ce memorie? Da-mi cincizeci de dolari si ti-l fac cadou pentru copii. Sunt asa de draguti…

   – Dimpotriva, sustin eu. Trebuie sa-l dati cuiva care nu sta foarte  aproape. Ca sa nu sufere! Aveti nevoie de un amator serios, care locuieste la vila. Sa aibe o bucatica de curte, sa poata zburda in voie…

   – Dar sufletul? La suflet nu te gandesti? ofteaza madam Gurnist. Parca totul e sa stai la vila si sa te plictisesti? Tot la bloc e mai vesel. Asa un catel de rasa se ataseaza de copii, se  joaca cu ei, mai mare dragul. Nu am eu inima sa-l dau la un strain nici pentru o avere. Dumitale, parca, parca ti l-as ceda, pana nu ma razgandesc, si cu doua zeci si cinci.

   – Regret sincer, spun cu regret. Tocmai acum am niste datorii…

   – Ei, daca e asa, se schimba socoteala, zambeste binevoitoare doamna Gurnist. Prietenul adevarat se cunoaste numai la nevoie. Tot asa si vecinul adevarat… Stii ceva, Leopold n-o sa se supere, asa sa am bine ca o fac de dragul copiilor, ia-l! Ia-l pe gratis, ia-l fara nici un ban, dar promite-mi ca o sa aveti grija de el, ca o sa…

   – Tocmai asta e problema, declar eu foarte trist. Nu pot sa va promit nimic. Nici ca o sa avem grija de el, nici ca o sa… Copiii sunt alergici la rasa asta de caini.

   – Ce ciudat! se mira doamna. Stai sa-ti aduc ceaiul.

   – Asculta-ma repede, sopteste Leopold, pana nu se intoarce. Fa-mi un serviciu personal, ca eu plimb potaia de patru ori pe zi si numai pe fotoliu meu se pisa, lua-l-ar naiba. Ia-l si baga-l intr-un taxi, sa-l duca cat mai departe, nu ma uit la bani. Merita! Fie-ar sa fie de coccinel, ca mi-a mancat sanatatea…

Dr. Dorel Schor

Tel Aviv, Israel