Cuvânt și iubire

INCREDIBIL

 

• Imposibilul e contemporan cu multi dintre noi.
• Din stuguri acri nu poate iesi un vin dulce…
• “Noi avem şi puşcăriaşi de marcă. Voi aveţi?”.
• “Dragostea e oarba şi serviciile sociale sunt incompetente in cazul acesta”.
• Nu-i ruşinos să te naşti prost. Ruşinos este să mori prost (Marin Sorescu).
• Intre minciună şi tăcere nu este nici o diferenţă.
• Proştii înghit orice… Şi apoi au probleme cu digestia.
• Vor fi întotdeauna câţiva care vor susţine că viitorul e în partea opusă.
• Nu înjura, dar nici nu uita înjurăturile!
• Singurul bine este cunoaşterea. Singurul rău este ignoranţa (Socrate).
• Răzând îndrepţi moravul , nu şi arabul (Academia Caţavencu).
• Pe câte unul îl uită Dumnezeu… La vârsta lui e explicabil.
• Dacă ţi se spune că eşti modest, nu te lăuda cu asta la toată lumea (ebraică).
• Credem orice cu condiţia să fie incredibil.
• Toleranţa este celălalt nume al libertăţii (Mahatma Gandi).
• Celui care uită repede i se aduce des aminte…
• Când eşti necorespunzător în funcţie, dacă eşti mic te dă afară. Dacă eşti mare, te avansează.
• Puţină decenţă nu strică nici când ne punem poalele în cap.
• Când nedreptatea devine dreptate, rezistenţa devine obligatorie (Berthold Brecht).
• Cartoful fierbinte se răceşte mai repede dacă e făcut piure.

DINOZAURI

• Cainii sunt ca oamenii: unii latra degeaba.
• Chestia e groasa rau… De lungime nu mai vorbim…
• Uneori un banc devine realitate, alteori realitatea se transforma in anecdota.
• Legendele nu pot inlocui realitatea.
• Oamenii fericiti sunt cam saraci cu duhul (Nae Cernaianu).
• Pamantul e rotund si in cele patru colturi ale sale…
• Singurul sfarsit fericit cunoscut este sfarsitul de saptamana (francezii).
• Ce au facut unii intr-un an, altii vopsesc in zece.
• Unul moare de foame, altul de ciuda, de invidie, de plictiseala, de curiozitate… Si mai sunt unii care chiar mor de moarte.
• Cel mai interpretabil raspuns este tacerea (Beatrice Vaisman).
• Daca pomul laudat e plop, cum sa faca micsunele ?
• “Cu milioane de ani in urma, cind au disparut dinozaurii, lumea inca nici nu exista…”
• Cine se pricepe stie, dar cine stie, se pricepe?
• E rau cu imunitatea si cind e prea multa si cind nu e deloc. Politica.
• Nudurile de astazi sunt exagerat de goale (Vlad Nicolau).
• Noi nu vorbim pe la colturi. Noi vorbim in cerc inchis…
• Ar fi vrut sa spuna si ceva bun, dar nu mai avea cuvintele la el.
• Caracter alunecos.
• Ura alimenteaza nerabdarea, nerabdarea reaprinde flacarile urilor (Zoltan Terner).
• Viata nu e dreapta. De acea se recomanda multa fizioterapie.

 

 

Dr. Dorel SCHOR

Duminică, 19 aprilie 2015

Tel Aviv, Israel

 

Mi-a fost dat să aud vorbele din gura unui politican al vremurilor noastre. E drept din categoria plevuşcă, dar nu mai contează. Se vede că cele câteva luni la Beciul Domnesc i-au înmuiat mult din aroganţă şi infatuare. Sper ca aerul de munte să-i nu-i revigoreze noncalităţile anterioare!

În Săptămâna Luminată, 255 de şparlamentari ai României se tot gândesc cum să ne mai prostească odată, asigurându-şi o pensie „specială” din statul degeaba pe bani publici. Fără să fi contribuit măcar la plata asigurărilor sociale! Pe lângă cea de toate zilele !? Şparlamentarii, tot şparlamentari! Fac ei ce fac, şi tot mai şparlesc ceva de la boborul idiotizat de atâtea mesaje contradictorii. Mai că aş fi de acord, dar numai pentru cei care au făcut o lege importantă de la cap la coadă. 100 de lei=o lege. Arhisuficient!

Altfel, pentru cei care au dormit (pi buni!), ani de zile în fotolii, niciun ban! Din contra, i-aş pune să plătească câte o sută de lei/lună de fiecare mandat. Pentru dezastrul pe care l-au produs în ţară. Pe niciunul nu l-am auzit, însă, să spună „Sunt principalul vinovat!”

Aflu, pe surse, ce au mai făcut şmenatorii cu prilejul aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea Senatului. Au cheltuit peste 40.000 de euro pe suveniruri, magneţi, pungi şi pixuri fără număr. Pe semnătura manechinului propulsat mafiotic pe cea de-a doua funcţie în stat. Mai nou dă şi lecţii de moralitate între două ilegalităţi!

Am auzit o cugetare. Citez aproximativ: „Cu crocodilii e simplu! Ei încearcă să te ucidă şi să te mănânce. Cu şparlamentarii e mai complicat. Ei, mai întâi, se împrietenesc cu tine!” De aceea nici nu se grăbesc cu noua lege electorală. Interesant! Tătucul Lukaşenko a adoptat legea „paraziţilor sociali” în Belarus! Cobor pe filieră şi constat că nici la guvern nu a existat vreun ministru, care să declare că e principalul vinovat în dosarul întocmit de organele specializate. Doar finanţistul din urmă s-a comportat ceva mai demn. Fără mir, miruiri, rugăciuni în grup organizat, şovăieli şi lacrimi de telenovelă. Şi-a luat pinacoteca în spinare şi s-a prezentat la DNA. Nu ca aia, ce vroia Föhn!

Curtea de Conturi a ajuns un fel de bunică! Constată de ani de zile tot felul de potlogării de ordinul miliardelor de euro, dar nimeni nu o ia în seamă ! Între timp, Guvernul României legiferează bacşişul. Pe când legalizarea comisionului şi a şpăgii? Cobor la cea mai coruptă instituţie a României. A preşedintelui de consiliu judeţean. Jnapanii jnapanilor ! S-a depăşit jumătatea totalului în privinţa celor corupţi până în măduva oaselor. Vă daţi ce reţea mafiotă colcăie pe dedesubt! Eşti uluit cum şi-au dosit şpăgile!  În bani sau în natură. De fapt, finanţistul, aici şi-a făcut milioanele. Şi operele de artă!

„Şeful” judeţului Iaşi, vizat de DNA privind fapte de corupţie, declară că nu se simte responsabil, motivând că nu ştie ce firme sunt declarate câstigătoare. Păi, însuşi faptul că nu ştie ce firme îi vor aplica proiectele e motiv de a-şi da demisia. Au avut de unde învăţa primarii! Altă instituţie publică. Poate cea mai importantă. Întrecerea socialist-coruptă între judeţe clasează Bacăul şi Maramureşul pe primele locuri. Vezi: http://romaniacurata.ro/harta-coruptiei ?

Bucureştiul iese din calcul, deoarece nu are adversar cu 887 de condamnaţi. La categoria consilieri locali-găinari, câtă frunză şi iarbă, sunt tot mai mulţi încolonaţi spre cercetări penale. Cu excepţia celui menţionat, niciun alt primar sau consilier nu şi-a asumat responsabilitatea dezastrului produs prin comunităţile pe care le-au „administrat”. Nici cei cu parcuri fără rost, nici cei cu terenuri de fotbal în pantă, telegondole fără eficienţă economică, nici cei cu parodii de piscine, săli de sport, şcoli, bani irosiţi pe paraghelii… Din contra, mai toţi se jură că nu fură…

În final, ajung, la noi. Alegătorii. Pe câţi i-aţi auzit: „Sunt vinovat pentru cele întâmplate în ultimii 25 de ani! Am votat ca un/ca o … !”?

Pilula destresantă 

Un nebun a stropit nişte bani cu otravă şi i-a donat unui azil dintr-un mare oraş. Au murit 3 deputaţi, 2 senatori, primarul şi secretara sa. Nici un bătrân nu a avut de suferit!

*

Toate bune!?!

Ai nevoie de o informaţie?

Mică, mică? O rezolvăm împreună.

Trimite mai departe! Mulţumiri! Să se vadă! Ne-am eliberat de frică!

————————————————-

Sergiu GĂBUREAC

http://blogulluigabu.blogspot.ro

http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3         

Bucureşti

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Cum se poate obține această diplomă?

 

Începând cu anul 2014, examene  Cambridge ca Preliminary English Test (PET) și First Certificate in English (FCE) sunt echivalate cu proba de evaluare a competențelor lingvistice din cadrul examenului de bacalaureat. În plus, copiii cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani au ocazia de a absolvi examenul Cambridge Young Learners (YLE), etapa anterioara lui PET si FCE.

 Prin parteneriatul internațional pe care Helen Doron English l-a încheiat cu reputata universitate britanică Cambridge, centrele educationale din această rețea de școli pentru învațarea limbii engleze sunt recunoscute drept centre oficiale de pregătire a copiilor pentru a participa la toate tipurile de examene Cambridge. Din acestea, se numără și examenul care se echivalează cu proba de evaluare a competențelor lingvistice din cadrul examenului de bacalaureat sau cu proba pe care elevii de clasa a V-a o vor susține pentru a accede într-o clasă de limba engleză intensivă.

Sesiunea de examene din acest an, pentru cele trei module Cambridge YLE (Starters, Movers, Flyers), va debuta la Centrele Internaționale Helen Doron English din România. În data de 13 iunie 2015, tinerii vor putea susține examenul Cambridge YLE la sediul Helen Doron English din Constanța.

“Este un mare avantaj pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani să obțină o certificare Cambridge pentru limba engleză. În această epocă, cine cunoaște limba engleză are din start un avantaj în fața unui alt copil care nu cunoaște o limbă străină. Statistic vorbind, peste 90% dintre cursanții Helen Doron English care participă la examenele Cambridge YLE obțin punctajul maxim la proba de engleză vorbită. De asemenea, profesorii Helen Doron English vor ști care este nivelul la care a ajuns fiecare copil, astfel încât aceștia să poată fi încadrați pentru examenul potrivit gradului de pregătire acumulat”, declară specialistul în educație Ștefania Filip, coordonatorul Centrului Helen Doron English.

Cei interesați pot cere informații suplimentare la numărul de telefon 0723.949.3930723.949.393 sau prin e-mail: se_romania@helendoron.com.

Helen Doron English este o instituție internațională cu un succes de 30 de ani în predarea limbii engleze pentru copii de la 0 la 18 ani . Peste 2 milioane de copii din intreaga lume  vorbesc astăzi engleza datorită Helen Doron English.

Transmite:

Dr. Tănase TASENŢE

Director General

Plus Communication

 

Persoană de contact

Ștefania Filip

Coordonator Helen Doron English

Telefon: 0722.204.3950722.204.395;

E-mail: se_romania@helendoron.com

 

Ultima noapte de dragoste

 

Ne-am sărutat, îmbrăţişat,
Şi-n lungi priviri ne-am cufundat –
Ţineam să-nvingem teama grea
Şi-am reţinut câte-un oftat.

 

Ne-am mângâiat ca-ntâia dat’
Şi-n lungi tăceri am căutat
S-ascundem teama ce sporea
Şi-am lăcrimat, pe înfundat.

 

Ştiam că mâine nu va fi
Nici zi, nici noapte de iubit,
Şi că vom plânge, vom tânji…
Şi doar o clipă vom cerşi
Din cele multe ce-au pierit
Cu noaptea ultimelei zi’…

 

17 februarie ’83

Sonet 5…

       Lui Cris…

 

De moarte vorbeşte doar cel care simte,
Că viaţa-i se scurge încet, fără rost;
Acel care crede că n-a făcut totul,
Că ceea ce lasă nu are un cost.

 

Acel care-i plin de ce face, de sine,
Nicicând nu se teme că poate muri;
Mereu e convins că şi moartea îl ştie,
Şi-n semn de respect îl va şi ocoli.

 

Şi viaţa îmi spune că am şi dreptate,
Că nu-i ironie în cele ce spun;
Sunt unii ce cred că şi rău-l fac bine,
Că moartea nu-i paşte, chiar dacă-i pe drum.

 

Şi-aşa, înarmaţi cu-această credinţă,
Ei merg înainte cu capul în fum…

 

9 aug.’89

Boris David

 

Postibsenieni

 

Care mai faci Davidoglu din Flaubert

Nici o respiraţie ba da Gine zice halima

Ăi din 50 se recos şi mai rupători răpitori

Cu mormântul pe sub autograf călcasem

 

Complimente copitelor muribunzi pe trataţii

Cântă-ne calul cu mamă pustnică

Nu comerţul cu sânge putrefacţiei

Neprimindu-mă pui câinii pe mine anume

 

Am întrebat vreţi să intraţi în puşcărie grupaţi

Amintire proletcultismul din anii 50 sau 90

Peştera lui Pituţ citită de Valentina Sandu că

Ştiu mulţi ne strecurăm pe sub pietroaie

 

Paznicul din parcul Stalin Vladimir Streinu

Most modern and safe way no to cover with shame

Cine te omoară pentru a-l slăvi călăreţul morarul

Transcrieri de fantome fum tăcerea corupţi latini

 

Muriră toţi înapoind ce-aţi furat maestrul Gaetano

Unul e Leonard atunci din catolici nezişi

Nici o speranţă grupurlor sub anticorpi

Părinţii au citit prea mult vieţi câte cărţi

 

Copilul lor Tror ucise pe Lorikm

Puse mâna pe Tracia de-i zicem Trudheim

Din fiu în fiu Voden Odin soţia-i Frigida Frigg

Valhall Ginnungagap gol căscând

 

Troia din carnea lui Ymir pământul din sudoarea-i marea

Stânci din oase copaci din păr din ţeastă cer

Din sprâncene zei călare pe lup venin pe faţă

Lupul înghite soarele luna pe Odin

 

Navă din unghii de oameni they sung and slung

Deşteaptă-te Frodi fericire gâtuitorului

Şarpe-n corn de ren bucuria somnului ţesătura

Visului neamul Volsungilor anatomia runelor natya

 

Să ne închinăm ca magii să plângem şi să strigăm

Frumuseţe străină am văzut şi cu ea mi-am rănit inima

Femeie nu am cunoscut dar fecior nu sunt

Arhiepiscopul catolic Milingo s-a căsătorit prin Moon

 

Tatăl nostru de Felicia Aleluia de Wolfgang

Acum şi-n ceasul morţii noastre să nu ne întristăm

Pectoribus pe toţi ne emoţionează in hora mortis

Cred că multe suflete au fost salvate de această invocare

 

Indulgenţele nu se obţin pentru sine însuşi ci pentru

Sufletele celor din purgatoriu nu că păcătuiţi şi

Cumpăraţi-vă indulgenţe diversiune să ne suspectăm

Tatăl nostru de Ciprian ne izbăveşte şi ne mântuieşte

 

Cra crai Crăciun credincios ding dong nu ştiu ce

Lerui-ler leagăn legănel cerurile s-au deschis

Până după Bobotează peste cadouri şi reni

Raza blândă-a soarelui scaldă faţa domnului

 

Din vremuri de bujori împroşcaţi cu prim-planuri

Şi kitsch la nesănătoasa toţi cu evantai în muşiţă

Necum artişti şi gânditori repicaţi sub şenile

Nici evreii nu ungurii nu ţiganii nu românii

 

Va veni revanşa lovitură koreană comunicare odinică

Greaţă în loc de graţie frumuseţe de băşică pupată piersiciu

Septicemie de partea asta dulcegării subcomuniste

Nu ne spânzurătoare din nimic tot ceilalţi în gând

 

Se vaită toată noaptea c-o dor toate alea nu suportă tv

Cam nervoasă şi Lenuţa e aici câte-o zi tăcută şi supărată

Nici nu mai mănâncă cine să-i dea şanse măcar de nu

S-ar mai chinui aşa burta spatele în fund câte-un pic

 

Vezi stupa te vindeci arbore vieţii moaşte din darmakaya

Ciuf pe creştet tulpină rigvedică turn islandez în elevare

Citeam felicitările când mi-a pleznit dintele în măr

O deum Odin Wodan id est furor Edda tasmaniană

 

E aşa alb pe jos că ţi-e milă să calci pomeneşti de un vis

Al fericirii veşnice care-ţi va face zilele frumoase şi păcat

Că nu ai mai avut timp pentru el aş fi vrut foarte mult să-l ştiu

N-am putut să mă abţin şi am cumpărat Maupassant

 

Staza nu metastaza geloziei de atunci de ce-oi fi tristă

Unde m-o fi visat fie-mea c-am ucis cu sânge rece

Adevărul rândunicii al câmpiei şi al cerului

În armată traduceam din Rousseau pentru taică-meu

 

Viaţa ne-a fost mamă bună nu sunt jidanca lui Anca

Sunt îngerul păzitor Grivin anagramă din Irving nu Diaconu

Alibi de-a lungul vieţii pocăinţă simetrică passer by la chute

IT offers you the freedom of choosing the right moment

 

Din tineri povestindu-ne scrisorilor praf tot nevindecându-ne jaf

Încă o iarnă rându-ne lăstunului perdaf n-ajungem să fi fost

Numărul de aur dumnezeul dragostei la prima vedere Syzigia

Cum să cred că vom ajunge vreodată la Amsterdam consonantic

 

 

mulţumindu-vă coropişniţe

de-o frunză fără de urmă

luminându-vă cetăţuie

pe cetăţuie din zăpada soarelui

 

 

dăruindu-vă diploma de sinucidere

pe fantezie sincron vision

visul lui Ion al Ioanei când

ne înfloreşte Viorica în Eminescu

 

 

scriindu-vă tăietura regizorului

din Brăila că la Râmnic

opera se distilează

până-n ambasada din India

 

 

visându-vă ca amici sus pe

afrodisiacul propriei naşteri

numai durere şi creştere şi moarte

de-a cancerul mamei noastre

 

 

euforizându-vă resturi empatice

răşluitei ritualităţi

prin epilepsia lui Hadrian

în istorie partizană pe Scurtu

 

 

prăfuindu-vă cânepa duselor

brădulene prin pornografie

mămăligară încă din trupuri

nedigitalizate la refuz farfuze

 

 

îmbătrânindu-vă osteoporoză

fără indemnizaţie de merit

cine şi copii neavând

o grea nemuritoare bătrâneţe

 

 

poetizându-vă ce foste improvizaţii

romanţa a mai fi intersectat

cum s-ar reteza comarnicul

şi s-ar întări catadixirea

 

 

închinându-vă carcerei lui Stăniloae

drepţilor din ţepi de barbă liberă

s-o comândeze Răzvan Ionescu

pe esplanada patriarhală

 

 

Dalai Lama nu pune cap de iac pe corp de oaie

O moarte bună încununează o viaţă bună apud Mathieu

Călugărului cel mai mult i-a fost frică să nu-şi piardă

Dragostea şi mila faţă de cei care-l torturaseră

 

De n-aş fi paralizat în vise harababura zilelor fără moarte

Ne şi regretăm tigrii albi doar zăpadă neschiaţi cu tramvaiul

Clopote skald întortochindu-ne castitatea intranscriptibilă

Dinastie violentă cădelniţa vandana maithuna din Eliade

 

Joc de orgasm stup de albine stupa de oase caravana crepusculului

Cumsecădenie regretabilă atoateîncetinirea nu şi depresia cumătră

Pictează în vis vederea surpându-se cu mine la uşi duminica asta

Aici îmi aşterneam inconştientul neglijat pe o poftă din Calafat

 

 

cum ne prefăcusem civilizaţi o negritudine

tot ne americanizează vânătaia rusească

pe stâncă pact întreit contorţionari de sfinţi

 

 

nescrisă calotă recunoştinţei neluată

în seamă ghilotină ce pască sacaua

picură creştet creştin creastă cristelniţa

 

 

cu o memorie binară prelocomotivă

lumea se indianizează în înconjur de spirală

tardivă divă deva în Deva kama karma

 

 

dubletele crengilor nefrunza

mint clopot clopotesc minciuna

 

 

altei căruţe inima explodată

în şalele tatălui de văr

 

 

nu-ţi crească pieptănarea pieptul

de nu-mi retezi teza capului

 

 

în spatele penei atotlucii

lipsirea de sanscrită cantă

 

 

pelasg svântându-se vântului

de neînchipuit odihnă

 

 

adormita din crâng ie

pe planta congratulatei baldâre

 

 

vouă n-o să vi se mai pară cantabilă

gelozia pe împuşcate

 

 

nouă ne-a prins bine cruzimea

de peste dragostea tinereţii

 

 

să ne pară rău toată bătrâneţea

păcat de concentrarea într-un vis

 

 

fakirul indian jucat de Mozart

vulturi vulguri nezoroastriene

 

 

India e leagănul civilizaţiei

dar civilizaţia n-a rămas în leagăn

 

 

n-am cum te ajunge în Valhalla

pe frigul corectitudinii

 

 

colonizăm colinele colind

sub a biciului bicisnicie

 

 

adevărul legionar comunist

în memoriile lui Caraza

 

 

megafoane deşertice

cămilele în dreptate

 

 

pe Sena în Sinaia

terţinele chinezeşti

ne haikueşti ne haiduceşti

 

 

 

 

 

 

Reconnaissance

 

 

fiordul Orşova şi tu Dunăre

cu ora frâncă la coroană

cu o viperă la Herculane

îndulcind împrimăvărare

din somn în vapori aporie

porii apriori încai hai cai

cântă ultim vers prim Ahile

cantică atlantică Aviodun

n’arm jandarm Noviodunum

naşterea recunoaşterea morţii

 

 

de pe când son mason muson

loja lui Kipling din Chandigarh

plin pelin d’al clubur’lor

 

 

baltă suptă în oglindă

francofonia prin Teremia

 

 

parletre

 

 

în 90 pe rău-iubit

îl traduceam la comă

staul perenei cratime

nerupt ascezei socru

nisipuri ecumenice

plouă la lumânarea

soarelui de ieri

 

 

părere de inimă rea

canonul tunului

zidurilor pietate

recunoştinţa unui spovedit

pe tangoul tigrului

spasm pe spadă o Damasc

am conversat în viteză

să-l bată vântul ăsta pe Ricoeur

în Iabalcea

înverzeşte salcea

banaticus

fanaticus

şterse călăuze

pe Calea Girocului

petale de

moarte artificială

îmi vedeam pantofii

te uiţi să mă cunoşti

scriam scrima

sub aura sudurii

pe regiuni într-o

sporovăială revolută

ameninţări pe păsăreşte

oul de pensamiento

bagaj de asemănare

plictis pe săturate

condens presăra parafa

pe necunoscuţi nerecruţi

tot timpul este un

astăzi la Timişoara

fantezie organizaţională

centrul de competitivitate

întârziere faţă de China

complex de superioritate

lumea se schimbă

dispăru Baudelaire de la stand

şi Medeea i-o dădui lui Bolot

dodofonie ochi

pentru semeni români

în litere mai mari o să vă

citesc a vă asurzi

România creativă

cultura numerică

şcoala dovedită

standul vizitat

trebuie ştiut ce

se află în maşină

papagal mai junglă

să ne-ajungă

nu transportaţi păsări

vii în marmoră

facem parte din echipă

de nimeni nu ne e frică

tumultuită subţirime

concertul clopotelor

cetăţean numeric

persoană digitală

la f(r)acture numerique

avizi de conectivitate

tinereii Polianei

evitând scleroza

toate curg de la sine

globalul nu lasă rece localul

şi nici viceversa

defizicalizarea pedagogiei

pod decalajului digital

dreptul la apa cunoaşterii

scris francofon

oralitate americană

cartea pe moarte

patroni gârlă

Ricoeur amic lui Eliade

internauţi vizigoţi

români mai hoţi

strada palmierilor

cimitirul mătăsarilor

splaiul Sofocle

zona soarelui

Pandora ca Eva

Medeea Medusa

occidentalizarea planetei

Moise egipteanul fondă

primul monoteism cel iudaic

din care luară naştere

creştinismul şi islamul

Dunăre tulbure

sub ondulaţii negre

fiord dezgheţat Gange

cuţite abia sânge albia

Babel confirmă devorarea

Dunărea noastră care eşti în Doina

printre vagoane de marfă

mişcare contra valului retezat

trezire pe altă cinste

orb căuta din măslini

dezrădăcinaţi de îngheţ fiord

mesteceni horă albă

cu trunchiuri de întuneric

pe liber numai răpunerea

de sine cu aplauze

pe înalt pe rotund necredinţa

n-are cine ne mai nega

jusqu’au-boutisme Canada

mimoză de gheaţă sub romanţe

crucificare jungiană Paul Neagu

la valse-hesitation Herve Fischer

scăpai cu viaţă şi din Timişoara

largheţe nepovestită arhitect

temele patriotic francofone

ne plictisim de fanatism

patima antipatimii

Niculceva avea leucemie

mare închisă Mihalcea şi Cochn

 

 

terminând sfinţii

te mai pui Nifoane

năvăditelor canoane

peste tablă eu la maică

dinainte îmi rod covrigii

cum ne ţine ea în braţe

Cristoase Dumnezeule

religiozitate pe religie

Emma de la Mancha

Anton cu Iov de Ladea

printează melonul

odi et amo Catullus

Blanche zăpada de-altădată

vrăjmaşii mercenari nebiruind

nici o cronică ne pe de rost

hanatomia şi strănutai

mă strămutai în rai

fost la Paris cu Epistemon

ba în Troia cu Paris

unde-s vremurile lui Tobie

crimă comunistă de traducere

moare da Leopold Africa imperiilor

 

 

jucaţi-vă cu mărgelele de sticlă

ceri un bănuţ şi-l dai pe Dumnezeu

aia e de Brăteşti dă-o boalii

nimic nu e mai frumos ca dansul

i-am spus când am putut deschide gura

dreapta o ţii într-a gagicii

cu stânga ne conduci

grâule din boabe ploaie

când erai cârtiţă

neînverzind pădure

martor iluziei martire

o zi înainte o zi după

tăinui dăinui secundă scundă

pe talia catalană coupa santa

regii ceilalţi nu deconstrui diferenţa

pe respect din popor nu mai da

 

 

AmericanCorner

 

 

trenul gol ca Oslo-Bergen

poate prin Moldova pân’ la Botoşani

mi se rupse şi nasturele la plecare

piesa n-are scene pentru operă

la distanţă aventurile sub amintire

mai de treabă uitarea scrisorile

woman behold your son

doctrina singurei rase

ritualizarea reprezentativităţii

fumă poligonul cută pe destin

fereastra trenului melodramă

neaniversându-mă de felul meu

cine se mai întoarce pe-o parte

de tineri căzând la cuvânt

nici inutilitatea întuneric

cauţiunea americanilor

neînţelegerea tinereţii

haine verzi ochi tot albaştri

personajul cornelian Păcală

pe strada Buzinschi din Bacău

Indii fertile în scăzământul

dinspre ţâţele noastre Tirezias

nu mai apărăm părăsitura

nici n-o mai face sfârşitul României

nu lăsa nimeni claustrul aripă

ne crestarăm est-vest călători

ăla e urât eu sunt frumos voi ha ha

cavernă din cancerul ultimelor zile

ne îmbătrânesc şi studenţii

n-ajunge abstinenţa vieţuirii

pic pictor locului culoare

împrivămărându-ne jilăveala

din degete neveste povestind haos

de nu prevestind hospodar

locuri orelor nevăzute

licurirea temporalităţii

auzirăm de ani neîmbătrânire

ploaia încartiruieşte somnolenţa

urci uzurparea florii

schizofrenia aburului

oştiri dezrădăcinând

ţi se face dor de mine

părăsit o aniversare

nu mai am timp de noutate

pândă de nimeni sinea-mi de veci

alungarea tragediei

răchiţi de culoarea vinului

avatar avortonului ipse

fiind eu Ibsen nenăscut

12 aprilie 2006 nu

vrei să te mai întâlneşti

zborul obscurităţii

plin de păsări

pieirea de o fiinţă

invitaţii la poale de dispariţie

verde şi-o codirişte

sentinţa etern amânată

nici de pedepsire născut

patrii pe ducă nici

dependenţa de propria naştere

vraişte ne ducem

unde nu ne-am născut

abia făcurăm armata

steluţe fluturate

răcesc la loc

rozându-şi cipsii

apocalipsii

violul zilei

de pe urmă

când m-am născut

delirul ne urcă în pod căzuţi

pe foi de ceapă pe coji de nuci

exces de glie

accidente infertile

neclar bărbat neclară femeie

rozătoarea din faţă

prin creştini cresc spini de fini

al lui Stavru ars cadavru

vouă ce vă trebuie viaţă

moşilor şi nu verdeaţă

american corner

virusat francez

de ziua mea în Bacău

liberarea de inexistenţă

a ceea ce există

în ochi de evidenţă

mai plouă-n sus

 

 

americanilor garnizoana

de amorul puilor

lustrele i-ar înfoca

încă un tren de singurătate

piere de cum vin păsările

ziua mea în străini dispăruţi

reamericanizaţi zinc aţă

mâine soră-mea se naşte

tot în altă parte să te naşti

azi în Bacău sub arme

nemaistrânse-n palme

pe gol pe somn all the same

de unde atâţia francezi

români pe cale de dispariţie

 

 

marmoră măruntă picuri

geneza nasadya voluspo

pe ce scrii pe ce citeşti

stânca ancestralităţii

nici nu vă înţeleseseţi

cum aţi fi ăle de pe urmă

cum mi-ai vorbi dicţie

piept rampa adios

 

 

Sculpturograma

 

citindu-ne scrisorile

nici Pavel nici piatră

o să ne arătăm prana

fără opera Parvati

dă-mi mata în scris

urmarea din concert

 

 

patru feţe pe un cap

jur-împrejur gât-barză

abdomen în patru ţâţe

inima afar’ încornorat

în umbră ferăstrău

pe ce căpăcire

că nu eram însumi

pe ce transpiraţie

la gât cravată energie

labe roşii portrete

la şpiţ iar c-aripă

coaste de fâlfâire

sfârşitul călătoriei

cupluri apostolice

un an cu luni

s-o fi terminat eclipsa

umbrelor la bec

spre Basile cu Sorana

ludicus incubator

mâini încrucişate peste ouă

natură statică olandeză

de-o spânzurătoare

pasăre grasă de bronz

atârnată culorii unsuroase

pe masă mulaj roşu

scara cu picioare nesirenă

patru cuie unul rupt

Cristos cinându-se

această compoziţie cu şarpe

potcoavă călcată-n călcâie

de femeia cu burta mare

un copil afară în mână cu suliţă

înfiptă în capul şarpelui

carpe diem memento mori

o copită cum să tropăie

nu ştie să vorbească

da’ ştie să scrie

Ken era Adam din polimeri

Barbi că din bărbat

plutească-ne materia

tăietura plecarea

funambulul de schimb

încântându-ţi ordinal

 

 

astă-seară la salon

tema kalokagathon

dumnezeiască minte dulce glas

luminătorul a toată lumea

Rembrandt second hand

Sorana neînţelegând jertfa

ochelar de negritudine

cenuşa numelui de premiu

vii în Scoţia sculpturogramă

înainte şi după pustnic

 

 

 

nearsă prescura

 

 

nearsă prescura curăturii

din visul cailor pe moarte

nesocotită coasta Predii

în accidentul plutonic

armata mai omoare basul

din balamaua nedreptăţii

sperietură mormântală

excludere din sine

am trăit degeaba

a muri aşijderi

 

 

trecurăm de mască

ne mursecă fiara

scandal pe parfumuri

tocana de aripi

împuşcarea fătului

gazde plecate

vă fiu grădinar

părinţi de arsenic

copilăria fericită

povestind-o tragic

plutonul se scuză

sergentul un vis

femeia detestă pe Isus

doi saci de morcovi

eliberaţi burghezii

Eliade bhavan

în Shantiniketan

împăcate parfumuri

somnolenţa nedormire

 

fierbere de ceai

vere Tudorică

notiţe la film

culorile pastel

vise împuşcate

secundar retează

ochi de iarbă mare

glonţ bunuelian

tânăr şi subţire

judecător de voie

alege timpul

din ochii bărboşi

ultima clipă

încarcerează-mi

nu lăsaţi cadavre pe stradă

 

 

nesfârşirea picajului

prin cenuşa jazzului

a formelor plânsoare

nemaiînotată cine vrea

să mă trimită la moarte

îmbujoraţi-mă caravane

înecaţi suiţi în sund

frăţie în spargere

mirare nefripţilor ţapi

măştile pe faţa cancerului

ceartă şi remember

ieşiţii la iveală

nici din Dante nici din Ibsen

calm clan magnet atavic

lanţuri de strigăte

pantomimă inconştientul

n-aş îndrăzni să-mi

diger lăcomia

preschimbată în

teferi combatanţi

mlaştină de parfum

mirarea dihorilor

trăitul din scrisori

cine a ieşit din pluton

scrisorile după moarte

mi le va arde

citeam cărţi tu în lotus

arhitecta scrie în cupole

rămânem la partizani

incineraţi de vii

sub fotă coaptă călătoare

vedenie păroasă

pe degete pubere

se încarnară skalzii în fiord

derâdere Derrida

florile se întorc în grădină

ne-om fi schimbat în celălalt

poezia a murit în America

tu se numeşte cartea

m-am derecunoscut neprerecunoaştere

decât de el înţeleasă gaură în cap

protestant catolic iar protestant

pe soare strângem verbina

puţin ne lipseşte să murim fericiţi

cu opera în mijlocul nostru

cu spânzuratul adăpai epitropia

chindii nemaipovestind pridvor

var nestins în somn

mă înduioşez naufragiu

catcher in the rye bande mataram

tarhon în perişoare pe coasta Predii

că moare omul cu zile

dacă nu trăieşte bine

ţine-mă tăcere

netranscriind paternitatea

pe la trei c-o să mor

îmi adusei aminte

macule copacule

conversaţii getice pieritei Românii

unde ne duce schizofrenia

nimic mai dulce ca dispariţia

nu-ţi pasă că România se ia

adio la români morminte

nici să murim nu ne-o mai fi

ereditatea datinei

pierdere de ţară

cum mai ieşim din jug

treacă de la voi corbii

cadavrele de negăsit

poporul foştilor români bacău

voaleta dărâmătură pe Lipscani

sfârşitul României

luat în rîs de sfârşitori

the greatest risk is not to risk

teologabilă globaligă

Ibsen interzis şi la Iaşi

pe cadavrul armatei sinelui

plan nedreptăţilor cifru

pe istorie de ucişi

depresie de represie

Ibsen baciul moldovean

din peşteră Cleopa on-line

şi-n somn revelaţiile logos

latini prin imperiul germanic

sine respiră în avatar

altarul flutură cununi

coruri din văi curg însorire

cultul sunete în schimbare

şi totuşi prea ne recunoaştem

 

 

te-o pârâ şi pe tine

scrierea poeziei

pe mine viziteze-mă

doina învierii

ne-am întâlnit

în cosmogonii

ăi bătrâni cu ăi tineri

nu ne-o mai veni vremea

nu ne-om mai duce pe copcă

nu ka sa ugula pa idim ka rai

nobilul care ştie tainele

va merge în rai

apud Bucurescu

în Tărtăria liberă

te-am văzut şi anul

trecut alb înflorit

te mai văd la anu’ mărule

Chopin Sibelius

alfi din elfi

vikingii noştri

endBeckett

gata de Turku

FinishRomania

 

Am vrut

 

Am vrut să fiu un vultur călător,

Pe aripi de cuvânt să port lumina

Să iau din floare, mir izbăvitor…

Și să alung din grâul bun, neghina!

 

Am vrut să cânt cu îngerii în cor

Și să învăț cu-n rost psaltirea,

Cu pașii frumuseții să măsor

Pământul tot!… Să-mi schimb și firea!

 

Am vrut să înfloresc într-o mușcată

Să fiu iertată de umbra fără rost,

O salcie mai plânge vinovată,

Oglinda lacului îi sade adăpost…

 

Am vrut să fiu în via cea bogată,

Iar roadele celor sărmani să împart

Cu mine să mă împac ca prima dată

Și neputința toată să o ard…

 

Am vrut să împlinesc doar cele bune,

Rostirea mea să fie cu folos…

Să las un semn frumos în lume,

În vers să scriu și cerul luminos!

 

 

 

Să trecem

 

Prea mulți farisei se-arată smeriți

Calcă pe fapte trec zdrențuiți

Au candela stinsă făr’ untdelemn,

O toaca mai bate smerită în lemn…

 

În templu ne vând chiar pe Hristos

Și banii aceștia nu-s de folos,

Iuda nu știe a cere iertare,

Doar streangul alege ca alinare…

 

Tremură frunza, dar și pământul,

Când groapa-i deschisă și intră Cuvântul,

Lacrima vremii e plină de sânge

Pământul și cerul deschis încă plânge!

 

Dar piatra înlături de îngeri e dată

Iar viața e toată mult mai curată!

Iisus se ridică în cerul lumină

Păcatul să moară! Doar Om fără vină!

 

Osana răsună în strana Învierii,

De veghe stau îngeri ca templierii,

Mironosițe femei sunt purtate

Pe brațe de arhangheli înaripate…

 

Flacăra vie trece prin noi

Ne curăță trupul de boli și nevoi,

Apostolii duc vestea Învierii în lume

Să trecem prin viață cu faptele bune!

 

Camelia Cristea

18 aprilie 2015

,,Avem doar un singur mod de a ne apropia de Dumnezeu, credinţa. Aceasta se află pe Calea Crucii şi a pocăinţei. Altă Cale nu este! Ea este la îndemâna oricui. Singurele condiţii sunt asumarea ei şi urmarea lui Iisus Hristos”. (Arhimandrit Ciprian Grădinaru – Fără cruce nu se poate ajunge la mântuire, pag. 6)

Poeta creștină Dorina Stoica, și-a asumat drumul, din iubire față de Dumnezeu în  volumul de poeme ,,Când nu Te iubeam”, Editura PIM, Iași, 2014. Volumul este orientat asupra sacrului în poezia românească prin  limbajul poeziei religioase, a poeziei- rugăciune, ce definesc  legătura hristică a poetei.

O poezie profetică, ce s-a născut în urma prigoanei…

Titlul acestei antologii de autor, sugestiv, privind trecutul autoarei și urcarea sa pe alte trepte de lumină.  Iubirea, adevărata măreție de a ajunge la divinitate. Dumnezeu este Iubire, iar unde este Iubire acolo este și Dumnezeu. Este nevoie de a cunoaște trecutul omului pentru a putea ajunge la o cunoaștere deplină a prezentului, a stării de făptură renăscută în Hristos. O evoluție spirituală a poetei prin multă jertfelnicie, acum, la maturitatea crezului său poetic.

,,Când nu Te iubeam/ iubeam o floare /cândva am iubit/ un copac/ apoi o mulțime/ de păsări /cuibărite în sufletul meu/ la geam şi-au făcut cuiburi/ a venit o furtună din senin/ au căzut cu pui cu tot/ ca o pasăre am suferit/ ce i-a păsat naturii/ ea nu are nici măcar /un copil din flori/… când nu Te iubeam iubeam/ o rază de soare/ intrată/ pe geamul îngust/ din biserica veche/ parcă eram o gâză/ în brațele ei/ aşa de strălucitoare era/ că-mi venea/ să mă fac Lumină…/când nu Te iubeam/ iubeam străzile oraşului/ cu pietre rotunde/ grele cât luna/ şi florile din grădina/ cu cireşe coapte/ pe care aş fi vrut să le fur/ aşa de poftă îmi era/… când nu Te iubeam/ iubirea părea indiferentă/ dar mă pândea/ lasă că într-o zi te prind/ să văd unde ai să-ți ascunzi/ inima/ când nu Te iubeam/ Doamne, lut şi țărână eram”( Când nu Te iubeam, pag. 9)

Sfântul Grigorie de Nazianz afirmă că, „în calitate de pământ, eu sunt legat de viaţa de aici, însă având în mine o parte divină, port în mine dorul după veşnicie“.

Poeta în căutarea sinelui, urmărită de umbre, pornește pe drumul mântuirii prin rugăciune, conștientă că, măreția omului constă în faptul că el este chemat să devină așa cum spune Maxim Mărturistorul, o ,,biserică tainică“.

Sfântul Simeon Noul Teolog afirmă şi el că, „fiecare din noi este adus la existenţă de către Dumnezeu ca o a doua lume mare în această lume mică şi văzută. „În ce constă măreţia omului?“, întreabă Sfântul Grigorie al Nyssei. Şi tot el răspunde: „Nu în asemănarea lui cu lumea creată, ci în faptul că este făcut după chipul naturii care l-a creat“. Aceasta înseamnă că măreţia omului se află în drumul lui…

În raport cu natura şi cu întreaga creaţie, poeta își înțelege menirea de a fi o purtătoare de cuvânt a lumii în fața lui Dumnezeu urcând scara virtuților spre desăvârşire. Poeta Dorina Stoica se dorește a deveni o biserică vie în care lucrează tainic Duhul Sfânt. “În biserica Ta, Doamne,/ nu-s nici regi, nici sărmani,/ nici răi, nici virtuoşi,/ sunt doar oameni ce se roagă,/ nişte simpli păcătoşi.” Smerenia autoarei, măcinată de întrebările existențiale, aprind în ea dorul de Dumnezeu. Doar prin poezia-rugăciune își regăsește echilibrul, într-o lume dominată de mentalități… Pentru toate exitând un nou început. Drumul poetei Dorina Stoica, este un drum spre lumină și adevăr. Prin puterea cuvântului ziditor, depășește barierele văzute și nevăzute. Poezia Dorinei Stoica este rugăciune, poeta, trăind în momentul indefininit al creației, o stare de îndumnezeire a omului.

 Mesajul înălțător al poeziei religioase definește poetul ca fiind ,,un purtător al unui mesaj înalt în istorie, un mărturisitor al Logosului”, cum spunea marele imnograf Ioan Alexandru.

Rugăciunea de mulțumire, fascinează prin mesajul simplu și direct al autoarei către divinitate.

,,Îţi mulțumesc azi că sunt pentru ziua de mâine./ Îţi mulţumesc că am pe masă o pâine. /Îţi mulţumesc pentru stropii de ploaie, /pentru fructe, păsări, flori, /pentru soarele care răsare în zori, /pentru cerul cu licăr de stele, /pentru toate zilele vieţii mele… Mulţumesc pentru Pruncul Iisus/ ce din Fecioara Maria în iesle se naşte,/ că Te-ai răstignit pentru noi şi ai Înviat/ în noaptea de Paşte./ Am atâtea lucruri pentru care să-ţi mulţumesc/ că n-ar fi de-ajuns o mie de ani să trăiesc! ” (Îţi mulţumesc, Doamne, pag. 12)

Pentru părintele Stăniloae, actualizarea sensului lumii, şi prin aceasta „urcarea ei pe trepte spirituale mereu mai înalte, este o lucrare a spiritului uman ce acţionează prin mijlocirea trupului, căci omul se depăşeşte pe sine însuşi pentru a intra în comuniune cu persoana absolută, adică cu Dumnezeu“.

Autoarea este consecventă drumului asumat, iubește poezia, oamenii, frumosul, dar nu poate să nu se întrebe de ce schilodim prin nimicnicia noastră ce ne-a fost dat…

,,Ce vină are ziua că-i plină de lumină?/ Iar omul are vină că se întoarce-n tină?/ Ce vină are pomul că s-a umplut de flori?/ Ce vină are cerul când se adună nori ?/… În dar le-avem pe toate spre-a noastră folosire./ Atunci de ce-avem ură şi n-avem doar iubire? “ ( Întrebări, pag. 14)

Sfântul Grigorie Teologul, în Cuvântarea sa la Sfintele Paşti, spune că, după crearea omului, Dumnezeu îl „pune pe pământ ca o altă lume mică în cea mare, ca un alt înger, închinător al lui Dumnezeu, văzător al creaţiei văzute şi iniţiat în cea inteligibilă, împărat al celor de pe pământ şi împărăţit de sus, pământesc şi ceresc, vremelnic şi nemuritor, văzut şi nevăzut, dar înţeles cu mintea, la mijloc între măreţie şi umilinţă, acelaşi duh şi trup…“.

Poezia Dorinei Stoica, scrisă cu inima, este rodul întâlnirilor cu Dumnezeu în iubire, printr-o trăire lirică intensă raportată la sacralitatea vieții. Nu este ocolită confesiunea, credința ca stare de existență în fața lui Dumnezeu, revelația, suferința, strigătul disperat într-o lume păcătoasă.  Prigoana a fost dintotdeauna…cei care prin menirea lor profetică, strigă în cetate, vor fi huliți aici, dar mângâirea o vor primi în Împărăția Cerească…Este cazul și poetei Dorina Stoica, conștientă de Crucea pe care cu umilință și smerenie trebuie să o poarte. Aici intervine  jertfelnicia poetei Dorina Stoica !

Acest volum, unde sunt înmănunchiate un grup de poeme de inspiraţie biblică, este o adevărată comoară duhovnicească, menită să ne îmbogățească spiritual. Poetica creştină are  rolul de a pune omul în legătură cu Dumnezeu ajungând să spună precum psalmistul David ,,gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul.”

Poezia religioasă a Dorinei Stoica îşi are rădăcinile în cărţile sacre. Există o artă a limbajului în poezia religioasă, poetul pare inundat de lumina divină, poetul duce mesajul, făclia, la oameni, sub semnul intertextualităţii şi transtextualităţii, remarcând etapele: arta scrierii textului, momentul receptării textului, efectul de purificare provocat de text, conform teoreticianului H.R. Jauss.

Inspirată după o rugăciune a Părintelui Arsenie Boca, autoarea se prezintă smerită și ispășită în singurătatea ei, simțindu-L alături,  doar pe Tată Ceresc.  „Doamne, Cel ce vii în taină printre oameni” /Ai milă de mine, te rog nu mă izgoni/. Ajută-mă să mă vindec de minciună,/ De invidie, de lăcomie şi să lucrez fapta bună./ Luminează-mi gândurile întunecate şi rele,/ Nu lăsa nici o umbră să cadă peste ele!/ „Doamne, Cel ce vii în taină printre oameni” /Vino la îndrăzneaţa-mi chemare să mă alini… „Doamne, Cel ce vii în taină printre oameni/ La Tine alerg, afară de Tine nu am pe nimeni.” (Doamne, cel ce vii în taină, pag. 14)

Suferința purifică. Harul poetei s-a născut pe acest drum, pe Calea Crucii, pe care l-a urmat la un moment dat…Strigătul ei de ajutor, este ridicat spre cer. Vremurile au venit, au plecat… Poeta s-a regăsit prin vers, prin puterea rugăciunii, poemele ei reușind să transfigureze sufletul omului, ridicând-o la rangul de lucrător cu Dumnezeu la frumusețea lumii.

Și-a asumat drumul, spinos și plin de angoase…Poeta Dorina Stoica, o poetă ce completează lista poeților creștini, care nu-și dorește altceva, decât, mântuirea. Puțini vor înțelege…Dar, prin iubire, har, desăvârșire și jertfelnicie , Dorina Stoica a biruit!

,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (I Corinteni 13)

 

Mariana Gurza

Timișoara

20 aprilie 2015