8 Mar
2015

Părintele Gheorghe Cazacu: Gânduri despre Femeie!

Gânduri Despre Femeie!

Când spui femeie, spui viață! Când spui soție, spui speranță! Ea, femeia, mama, soția, gospodina, umple totul: casa, lucrarea, bucuria, fericirea, vazduhul, cerul! Ce minune a mai creat Dumnezeu! Femeia strașnică!

 A pus Dumnezeu atâta plinătate și atâta forță în sinea ei, deși pare și chiar este atât de sensibilă și chiar, se poate spune, extrem de fragilă. Auzeam uneori spunându-se de către unii bărbați că femeia nu trebuie atinsă nici cu un fulg, așa trebuie să ne purtăm de delicat și frumos.

 Doamne, ce ființă este femeia! Daca ar ști ea însăși cât este de valoroasă! Dar s-o lăsăm așa, mai bine să nu știe pentru că în final ea este o taină a lui Dumnezeu printre noi, oamenii. Să nu fim barbari cu femeia pentru că este viața și cu ea ține Dumnezeu! Să nu uitam!

Cu Drag,

  Fratele Cazacu Gheorghe

Sursa: http://www.fratelesuferintei.blogspot.ro/2014/05/ganduri-despre-femeie.html

7 Mar
2015

Iuliana Paloda-Popescu: Într-o privire albastră

    Într-o privire albastră



Seara
coboară, lungi pânze de
fum adie pe ziduri, pe străzile
albe, făclii se aprind la răscruci,
iar în pieţe, cei săraci se încălzesc
lângă focuri şi visează nopţile în
care Îngerul trece înveşmântat
în cămaşa lui de mătase
albă, Îngerul ce

ne cunoaşte
şi ne ţine de mână sub
felinarul aprins, şoptind vorbe
de neînţeles, Îngerul ce ne apropie
de vis şi de aura Lunii, fără să ştim
gândul lui, pentru că El este cel
ce veghează, să nu cazi, iar
de se-ntâmplă să
luneci pe

frunzele
reci, lăcrimând uneori,
El întinde o aripă şi te înalţă
încet, lângă inimă, pentru că ştie
cum treci, ca un cântec pe ape sau
pe ţărmul de aur, unde El, numai El
te cuprinde într-o privire albastră
şi te poartă în taină sub
pleoape!…


Iuliana Paloda-Popescu

7 Mar
2015

Mugurel Pușcaș: Poeme în dar, pentru tine FEMEIE!

FEMEIE

Femeie blândă a sufletului meu,
Tu mă-nconjori cu dragoste mereu,
În lupta vieţii mele ai un rost,
Eşti lângă mine unic avanpost.

Emani răcoarea brazilor de munte
Când e înfierbântată a mea frunte,
Cu aură de linişte si tihnă,
Mă înconjori mereu fără odihnă.

Nu aştepta să-ţi mulţumesc…Nu ştiu!…
Te necăjesc şi-mi pare rău ades,
Tu nu te supăra…Trăirea mea
E uneori, al suferinţei mers…

Tu…Iartă-mă…Stai!…Nu îndepărta
Potirul dragostei din al tău suflet,
Suportă-mă cum sunt, iubita mea,
Să simt, etern, în mine al tău umblet.

ULTIM FESTIN

Nu întreba nimic…Stai lângă mine….
Tăcerea să ne mângâie în zori,
Privirea mea să răscolească-n tine
Păcate vechi, resentimente noi.

Nu întreba nimic…Uite cum plouă…
Stropi reci, amorfi, prelinşi pe tâmpla ta,
Răstălmăcesc ale iubirii patimi,
Străină eşti…Nu te mai simt a mea.

Eşti tristă…Ştiu…Şi nu te pot atinge,
Să-ţi mângâi tâmpla…Veşnicele ploi
Ne vor îndepărta şi vor învinge
Ce-a mai rămas din iarnă, cald, în noi.

E primăvară, totul se topeşte…
Priveşti cu ochii mari şi visători
Înspre-a iubirii noastre tinereţe,
Când te purtam în braţe printre nori.

Dar trupurile…Parcă, se mai cheamă…
Vor un banal, carnal, ultim festin,
Să amăgim a sufletelor dramă,
Iubindu-ne puţin câte puţin.

Şi explodând în ţăndări de plăcere
Să ne reamintim de vremuri vechi,
Împreunând sub lacrimi de tăcere
Uitate suflete…Trupuri perechi.

 

DIALOG

– Clipe dragi adu-mi, DOAMNE,
Să mă bucur de EA,
S-o iubesc, de există…
Şi să simt că-i a mea.

– Clipe dragi ce vei arde
Pe-al iubirii poem,
Sunt tăciuni ce-or rămâne,
Când la MINE te chem….

– Suferinţa iubirii
De la TINE e-n noi?…
De la TINE sunt toate
Ale inimii ploi?..

Cum poţi asta a crede?…
Doar iubirea sunt EU!
Suferi singur, degeaba…
EA-i păcatul, mereu….!

Mugurel Puşcaş
(vol.”Cabana de foc”)

 

 

7 Mar
2015

ECOURI DIN ATHARVA-VEDA – Versiuni de George Anca

 

ECOURI DIN ATHARVA-VEDA – Versiuni de George Anca

Ecouri din

ATHARVA VEDA

 

 

Agni jertfitorului dor

înlănțuie-ne arderea

 

sălașul sama inimii ni-mi-ni

pe cal norocul laptelui

acoperit de bobul grâului

Savitri Vayu Indra Brihaspati

mana stăpâna iarba

apa vrejul dușmanii

o sută de toamne întru eroi

ființe vas cu parisrut

amrita învăpăindu-ne

ape goale de yakshma în kala sălașului

 

din saman în atharvan

magmă spre rik absent

lemnul învârtit de metal

așa și piara așa și piatra

în altă parte în altă parte

 

născută apei soma agni

arși vrăjitorii yatudhana

țiitorii de yatu

canibalii kimidins

 

Indra Pushan Varuna Mitra Agni

Brahman o jatavedas

potop arnava Târnava

rupte punțile sinelui

 

amurg murg laur ard curg

treime îndoirăm triremă pentadei

strunjește-te neîmprejurime

împrejmuitorilor lecuinzi

 

crăia craisthya sojata subjugat-a

incantația brahman de vinerea mare

izvorul Poșaga prăznuirea spui

fraților și celor ce ne urăsc

 

o naștere atharva în Șușani

a vinului anko tam anko

adio americanco Julian Po

împins în râu-ți fără nor-ocean

 

tata pitar nemăritata

mireasă lui Yama

Antigona Aheronului

incantând pe Asita Kacyapa Gaya

 

râuri vânturi păsări patatrin

dania dhana untul sarpis

bhurikpathyapankti

adya dvitiya bhurik

 

plumb lună nouă palid purusha

săgeți divin umane manusya

deva manusya rishayo

dușmanii dușmăniți de zei

 

taure Indra neînfricându-se

înroșește și gălbinarea

risipimu-o în papagali

ropanakas haridravas

 

palita pălită lepra leprită

neted nume de mamă

neted nume de mamă

netezitorule leac leprei

 

de-a blestemat cu blestem

de s-a înrădăcinat în mura urii

de-a supt tinerimea

mănânce-ți odraslele

 

bună-stare svasti

ființe jagat

oameni purusha

binefacere suvidatra

 

misterul spune-l

nici de pe pământ nici din cer

foc în miezul apei

Agni în Varuna

 

miere madhu m-adu

mieros madhumant

cuprins paritatnu

trestie în neant

 

coborâtori din Daksha

vii ayus o sută de toamne

putere-ntâi născută

cu aurul din Daksha

 

boala roga piară

fiind arogana

furnicile upajika

ne cară leac din ocean

trăzniți demonii rakshas

 

vena brahmaatmadaivatam

mantranam gandharvapsarodevatyam

dor invocat atoatețiitor pe-o formă

Gandharva-n azur iubind Apsara pe zarul oceanului

 

laudă și rugă lui Indra

laudă și rugă lui Agni

aindram agneyam

blestemul cadă pe blestemător

 

yakshma kshetriya

pierderea demon

durita avadya

greul reproșului

 

Brihaspati podoabă dă lui Soma

neauzire de blestem

trupului de piatră toți zeii

să le dea o sută de toamne

 

cum cerul și pământul n-au teamă

așa și suflarea mea

luna și soarele brahman și kshatra

adevărul și neadevărul bhuta și bhavya

 

suflu-răsuflu apără-mă de moarte svaha slavă

cer-pământ apără-mă de ascultare slavă

soare apără-mă de suspin svaha

Agni Vaishvanara apără-mă cu toți zeii slavă

prana panayurdevatyam

 

Agny Vayu Surya lună apă

cin incineră urâtoru-ne urât

fur înfurie-te pe urâtoru-ne urât

pară păruie urâtoru-ne urât

ard rde-ne urâtoru-ne urât

luciu dezlucește urâtoru-ne urât

haras arcis cocis tejas

 

mâncați-vă propria carne

 

vraci băutor de sânge

curgă laptele cirezilor

oamenii caii untul

de jertfă eroii

 

o bătrânețe copil nu-mi da

suta de morți lasă-mi prieten mitrata

dăruitor hotar să mor bătrân

întru nașterile tuturor zeilor

 

tragi traci tuaregi tuaregi

antipozii la jumătate de Ampoi

horă nostraticului nostru prin horj

materialitatea umbrei nimicului

 

moartea altora o sută nu te omoare

ca o mamă Mitra apere-te de prieteni

și de dușmani junghiindu-ți cirezi

suflul răsuflul nu te părăsească

tatăl cer mama pământ

Aditi ținându-te pe genunchi

păzit de suflu răsuflu

o sută de ierni

 

vântul vălure iarba

eu mintea ta

iubește-mă

nu mă lăsa

ce spun vulturii

ce spun vindecații

ascultă vino-mi

gât la săgeată

 

piatră de mormânt lui Indra

macină grâul khalva

iar eu pisez viermii

văzuți nevăzuți în munți

în cirezi în noi înșine tanu

măcelărit regele viermelui mama

fratele sora viermelui măcelăriți

 

Soma Brahman Aryaman

și Dhatar aducător de soț

găsească femeia aceasta

o Agni un bărbat

nască fii ajungă prima soție

adu-i tu Savitri un bărbat

 

focul lui Agni tunetul lui Indra

pe dușmani pe blestemători

cenușă pleavă ochii scoși

 

ava-gamaya rege iar

pune-mi-l Indra

Varuna din ape Soma din munți

șoim printre supuși

o rege ca Indra om

 

mamă lui Indra și Soma

fiică lui Prjapati

împlinește-ne dorul

primește-ne jertfa

o noapte cât anul

lasă-ne zeilor

ierni hayana veri soma

faur daur taur

 

antika prezența morții

o mie de ochi peste greul durita

o sută de toamne o sută de ierni

o sută de primăveri întru

Indra Agni Savitri Brihaspati

ducă-se alte morți până la sută

pe cele două mâini ale adevărului

 

sălaș conacul cula ceala pe colnic

stăpâna gătită în iarba razelor

să trăim ai eroilor o sută de toamne

unși cu unt și ambrozie în foc amrita

 

uda udaka inima apelor

unde nadi valg-vlăguinde

pe apucatele apakamam

răsuflet udan tinerețea vatsa

 

zilele toate ție

cal în picioare Jatavedas

hrană în bogăție

vecinii Agni nu ne arde

 

devreme pratar zeilor rugă dhi

norocul lor norocul nostru

și zorii sacrificiu adhavara

străluminându-ne caii în duh

 

poeții kavi duhlii dhira

cântând plug langala sira

Indra întoarce brazda

din cer cu lapte o stropșește Ciunasira

 

buruiană bade ține-mi

alta du-o dintre inemi

abia abhi hopa upa

vaca vițel apa albia

 

cânt ctitor preot

jupân energii bunătate

 

foc în apă în om în pietre ierbi arbori

foc în soma în păsări în fiare

în car cu Indra al tuturor oamenilor și zeilor

atoatedevoratorul Kama dăruitor-primitorul

preot hotar primit de mintea a 13-a

ființări bhauvana cinci rase manava

 

nașterea elefantului

domn dumnezeirii

picură-mi splendoare

asemenea o Agni

 

departe-apa stârpiciunii-vehat

făt săgeată pe zece luni erou

îți jurui ceremonia Prajapati

ierbile zeilor-daivata tată cerul

mamă pământul rădăcină oceanul

îndură-se de tine cu un fiu

 

dor adhi săgeată inimii

cu gura uscată înlănțuie-mă

departe de mamă și tată

fără vlagă numai a mea

 

zeii din răsărit săgeți de foc

zeii din miazăzi săgeți de kama

zeii din apus săgeți de apă

zeii din miazănoapte săgeți de vânt

zeii de aici săgeți de leac

zei avasvant săgeți Brihaspati

 

mioară picioare albe

dorințelor kama jertfă

dulce seceta payas

nu-mi despărți răsuflarea

nici sinele nici odrasla

 

miere spre mama

ferită de yakshma

zei uniți întru nemurire

suflul suflului răsuflă

 

în pântecul yoni (non)existența

nașterea temeinică janus

karya tatăl Atharvan

Brihaspati tuturor părinte poet zeu

 

cine-i zeul cărui jertfa închinămu-i

singur suflet dăruind putere

rege răsufletului zăpadă munților

apele cu oul de aur dintâi

albușul ulba coperindu-l

cerul și pământul țiindu-l

 

rudram uta vzaghradevatyam

tigru om-purușa lup

râuri codri dușman vi se pleacă

lup-hoț departe-para funii colț

tigru colți hoț șarpe vrăjitor lup

ruină-murna fiarei coastele

Atharvan rupător-de-tigru-jamhana

 

acum Agni acum Savitar acum zeiță

Sarasvati acum Brhamanaspati

faceți-i arc virilitatea-vrșnia

de cal măgar țap berbec și taur

 

taur cu o mie de coarne ieșind

din ocean să adormim oamenii

să nu mai bată vântul pământul

doarmă femeile și câinii cu Indra

tuturor să punem ochii împreună

mama să doarmă tatăl să doarmă

câinele să doarmă toată lumea

lasă-mă somn treaz până-n zori ca Indra

 

întâi născut Brahman cu zece capete

prim băutor de soma dezrotrăvitor

cer pământ șapte fluvii cuvinte de otravă

primul te bău vulturul-garutmant

cu ambrozia-amrita alung veninul

vlăguit veninul răsăritului vlăguit

al miazănopții miazăzilei grăunte karambha

de foame îngurgitat scapă

otrăvirea ți-o zburăm săgeată din clocot

 

athatvangiras

rajyabhishekyam

ființă lapte în ființe

îmbrățișare tigrului

 

oloi munte vindecător de oameni-purușa de cai

scoică-fulger-ocean-os-de-zeu

măduvă cu măduvă

carne cu carne os cu os

aceasta mi-e mâna vindecătoare

cu două mâini te ating

 

o Agni ochi de zeu și om

căprioru-ți născut văzându-te

îl scald în lapte vultur pân la cer

capul țapului în răsărit

spinarea în sus mijlocul în văzduh

acoperă cu piele coaptă țapul copt

 

ceața plece norul vină

ploile pe rădăcină

armăsarul șarpele

focul broasca apele

o tadurii

și-a pădurii

o khanvakha o khaimakha

fulger vânt jertfită japca

 

doi vorbind Varuna-i aude al treilea

din cer o mie de ochi pe zaruri

în funii șapte câte șapte legi mincinosul

ducă-se grăitorul adevărului zeul omul

 

la toate buruienile le-am zis lecuiți-mă

cin’ te blesteamă înghită-și odrasla

din rău vis lua-l-ar abhva

vindece apă marga

moartea de sete de foc

 

aceeași lumină cu a soarelui zi noapte

aruncă-n ucigaș mormânt de pietre când arde

ia-i vraja draga-priya îndrăgitorului

cu iarba asta am spulberat toate farmecele

 

iarbă sfâșiată în o sută

sfâșie-ne asaltatorii

neființa veni în ființă-sambhu

tu născută întoarsă cu fruct întors

întoarce de la mine blestemele

ține-mă cu suta apără-mă cu mia

Indra domn al ierburilor

 

te uiți în cer în aer pe pământ

pupilă vulturului ceresc

iarbă purtând mireasă pământul

zeu cu o mie de ochi în dreapta-mi

văd vrăjitor pe shudra pe aryan

 

juninci jertfite zeului vitelor Indra

slăvite de jertfitor și cântăreț

neprăfuite de călăreț

necălătorite în abator

 

fie regele drag lui Indra

drag junincilor ierburilor cirezii

cer-pământul picure-i dulce-vamă

necucerit cuceritor peste mai mari-kshatra

 

pregând-pracetas Agni ia-ne dor

ierburi mieroase Agni ia-ne dor

preimnuri-stoma Indra ia-ne dor

Vayu și Savitar luați-ne dor

 

cer și pământ luați-ne dor

Marugdani Bhava Sarva luați-ne dor

Mitra și Varuna luați-ne dor

arcașii cei mai ochitori luați-ne dor

 

grăire a toți zeii a oamenilor

regină prima jertfă-nțelegând

după voie prefac brahman și înțelept

ființe de sub cer de sub pământ

 

mânie focuri în dușman

în țipete de victorie

drag nume îți cântăm

și spargem barbarul aryan

cu aprinderea-tapas

fiii-ne de-a dreapta

dulce-madhu gustând

 

rău-agha o Agni pe rugu-ți

trece-ne bine ca peste râu o barcă

ofranda vishatarin de orez

gătită cu tapas

miere cerească pe lotus

petrecere peste moarte

amrita gayatri vedas

audă-mi zeii credința

 

vânători pe lună nouă

devoratori de carne

stricători de aproape

vă frânge puterea-mi

câinii văzând leul

nu-și află adăpost

mă-nfuriați ca muștele elefantul

 

ne supără dispară cei cu dorul

din față-est călcând pe Agni

din miazăzi călcând pe Yama

din apus călcând pe Varuna

de deasupra-nord călcând pe Soma

de dedesubt călcând pământul

din văzduh călcând pe Vayu

din tării călcând pe Surya

de la mijloc încălcând pe brahman

 

Trita pricepător de vorbă nevorbită

trimită-ne îmbrăcăminte clanurile

învingi pe cine nu suflă pe cine răsuflă

sudoare-svadu mai dulce ca mierea-madhu

astfel a cânta Brihaddiva Atharvan

pentru sine-tanu ca pentru Indra

 

ție Agni invocații-vihava

ațâțându-te ne împodobim

Marutsii cu Indra Vishnu Agni

al meu văzduhul bată vântul dor

jertfa mea jertfească-mi-se

mintea mi se adeverească-satya

cu mine invocația divină

invocatori-hotar cerești învingă

drumuri de aur corăbii de aur

vindecă dorul capului ochilor trupului

dumnezeiască virilitate-vrishnya

 

sora zeilor ești silaaci sulcină-iederă

cu noaptea mamă norul-nabhas tată

străbun Aryaman cine te bea trăiește

lovitul de măciucă de săgeată de flacără îl alini

crești în arbori banyan-nyagrodha prana

vio la noi o arundhati alinare

ești sora apelor o laksha suflet ți-e vântul

aur de soare culoarea-ți burtă păroasă

căzuși din gura calului lui Yama

pârâu-saraa peste arbori o vino arundhati

 

plinit-radh căzut-ava-radh lovit-apa-radh

de lănci ascuțite o Soma și Rudra feriți-ne

dezarmează o Agni atacatorul

vă invoc Sarasvati Anumati Bhaga

 

soarele ochiu-mi vântul suflarea

atmosfera sufletu-mi-atman

pământul trupu-mi paznic-gopitha

 

o Varuna ce vorbă vaca de jertfă

o Atharvan ești poet ești jataveda

sunt și nu barbar-daasa nu aryan

ba nimeni nu-i mai poet ca tine

mai tare ca fiecare imn de slavă

dar nedăruit pentru doi într-o naștere

Varuna părinte tatălui Atharvan

ne ești camaradul suprem

 

fiu ție însuți Tanunapat

unge cu miere calea dreptății

fii lăudat o Agni invocator de zei

primească zeii mâncarea de slavă

 

poetul cerului Varuna-mi dete

vrăji-vacas a-ți topi veninul șarpe

otrava ta te otrăvească

tabuva-tastuva dezveninatule

 

du iarbă farmecul înapoi la fermecător

blestemul la blestemător ca în trăsură

ca fiul spre tată trmurător constrictor

antelopă-eni elefăntiță-varani

mai ca săgeata zbârnâie farmecul înapoi

în pieptul de cerb al fermecătorului

 

din mine unu și zece descântători-apavaktar

mieroasă iarbă miruie-mă

din mine doi și douăzeci descântători

din mine trei și treizeci

din mine zece și o sută

din mine o sută și o mie sunt apavaktar

madhu tva madhula

 

ea este soția brahmanului

întâi Soma a înapoiat-o brahmanului

apoi Varuna Mitra Agni

oameni-mansya regi pricepând-grah adevărul

înapoiară soția brahmanului

soția brahmanului arde împărăția

prin care trece un iepure

foetuși avortați-ava-pad

ființe-jagat azvârlite-apa-lup

eroi uciși între ei

nu soață nu taur nu cal nu lotus

nu vacă de lapte în împărăția

fără soția brahmanului

nu e a lui vaca de lapte

și nu i se înjugă boul

acolo unde brahmanul stă mizerabil-papaya

fără soție-jani

 

zeii nu ți-au dat vaca s-o mănânci-ghas

vaca brahmanului nu e de mâncare

ruinat-parajita la zaruri dacă devoră

vaca brahmanului să trăiesc azi nu mâine

crezând brahmanul hrană bea otrava lui Timatan

Vaitahavyas o mie devorară vaca

brahmanului și pieriră-para-bhu

chiar vaca fiind junghiată

împunse pe cei vaitahavyas

de-au gătit ultima capră

din Kesaraprbandha

vaca brahmanului fiind mâncată

nu mai naște erou viril-vrișan

un rege devorând un brahman regatu-i piere

copacii-i spun nu veni la umbra noastră

 

dobă de aur pădure

doboară-ne dușmanul

răget de leu taur spre vaci aprinse

străpunge inima dușmanilor

să-și părăsească satele

răspunde vocilor dumnezeiești

auzi rost-prayam bun doba vorbă

fugă femeia spre pruncu-i luându-i mâna

bată doba din iad desfacă fălcile dușmane

zvon-dhvani dulce-n cer tunet victorios

dansează-le avutul arde-le inima

dușmănească-se-ntre ei dușmanii

 

tuse și junghi duceți-vă-n străini

febră de-a treia zi pe toamnă pe frig

pe arșiță pe ploaie piei

 

ajută-ne pământule cerule

sfântă Sarasvati Indra și Agni

să strivim viermii

vrej pe nări pe ochi pe dinți

doi câte doi negri roșii vultur cuc-koka

strivește regele viermilor mama fratele

vecinii toți viermii și viermoaicele

 

Savitar stăpân peste trăiri

Agni peste arborii păduri

cer-pământ peste dăruitori

Varuna peste ape

Mitra și Varuna peste ploaie

Marutsii peste munți

Soma peste plante

Vayu peste văzduh

soare-Surya peste ochi

luna peste asterisme

Indra peste cer

tatăl marutsilor peste cireadă

moartea peste ființa praja

Yama peste părinți-tata

sus-jos-para-avara tataamaha

 

embrion fiecărei existențe

yoni-pântec primească

ațineți Sinivali Sarasvati Ashvini

al vostru Mitra și Varuna Brihaspati

Indra Agni Dhatar

Vishnu gată yoni Tavshtar o gătește

pătrunde Prajapati Dhatar dă sămânța

nască-se fiu peste zece luni

 

trei bogății trei zei trei vulturi

din cer apere-te galbenul

din mijloc argintul

din pământ fierul

pe cine ne devoră Agni sfâșie-i

ochii inima limba crapă-i dinții

 

te-ai născut aici

nu muri înainte de bătrânețe

 

ce ți-a făcut vraja te fac la loc

fermecătorii spintece-i Indra arză-i Agni

 

apere-ne Arica Bhaga Varuna Mitra

Aryaman Aditi Marutsii

 

iederă iubire vulturi aripi spre

pământ soare mintea ți-o îndrăgostesc

să-mi vrei trup genunchi ochi coapse

ochii părul să ți se usuce de doru-mi

 

din bărbat sămânța curge în femeie

să ne nască fiul altunde fiica

 

fără șerpi cer fără soare

noapte doar cu lebădă fără otravă

 

laudă armelor-vadha zeești ție moarte

laudă răubinefacerii tale rădăcină a morții

 

zboară balaasa

din oase din inimă

 

herb din trei

soma presus

 

te mâncăm aabayu

vikaalha ți-e tată madavati mamă

 

cum primește sămânța existențelor pământul

cum ține pădurile munții făpturile

poartă-ți fătul până la naștere

 

pământ mai fără minte ca om mort

moartă aripă mintea gelosului

 

curățească-mă zei oameni întru rugă-dhi

toate ființele curățească-mă

 

laudă ție febră-takman

Rudra Varuna cer herb

 

Marutsii vulturi galbeni

prin zbor de ape-n cer

 

din cer reverse

apele herb

 

pieriți ca urletul hulirii

cinci cincizeci din ceafă

șapte șaptezeci din gât

nouă nouăzeci din umeri

 

lasă-mă răule paapman fără rană

o-mie-de-ochi du-te în cel ce urăște

 

perdiția doamne

nu ne-o aducă porumbelul

nici bufnița

 

mimoză-cami ca o mamă

părul mângâie-mi

 

de la mama din răsărit

spre tatăl cer

 

arzi demonii Agni nu casele noastre

rupe-le Rudra coastele ducă-se la Yama

Mitra și Varuna întoarceți-i unii contra altora

 

Indra domnul oamenilor

Agni focul demonilor

luciu-dyumna în cer-svar

în chipul tuturor lucrurilor

 

blestemul cu o mie de ochi

caută blestemătorul

ca lupul casa ciobanului

lasă-ne blestem foc din lac

trăznet pe copac pe blestemător

(ne)blestemându-ne dau-l

morții ca osul câinelui

 

ajungă-ne strălucirea-tvisi a

leului focului brahmanului

aurului apelor oamenilor-purusha

carul zarului taurului

vântului ploii dobei

 

liberi de dușmani dedesubt

deasupra în spate în față

întru transpirația-vyana jertfă

respirația hrană Sarasvati

sinele-tanu apărându-ne născându-ne

 

destind coarda arcului furia sufletului

împreună-sac prieteni nevorbind aiurea

 

o somn nici viu nici mort

nemuritor embrion al zeilor

Varunani ți-e mamă

Yama ți-e tată

Araru te numești

sfârșit fiind moarte fiind

alungă-ne visul rău

al șaisprezecelea al optulea

du-l celui ce ne urăște

 

prima libație-savana lui Agni

a doua tuturor zeilor marutsi Indra

a treia poeților-kavi saudhanvanas

 

șoim în metru gasyatra

ribhu în metru jagat

taur în metru tristubh

 

sigur fără moarte o Agni

ai atins cruzimea sinelui-tanu

saan-apsas cu sân

soma în guri verzi

 

frângeți Ashvini rozătorul samanka

hei lăcustă upakavasa la o parte

 

soare Aditya văzut de toți

măcelar al celor nevăzuți

dispărute undele nevăzute

planta kanva lecuiește de toate

și de nevăzutele ăstui om

 

pe celălalt întru Indra

îl cresc precum ploaia iarba

 

cărări pășite de zei

an-ida an-pari an-sam

 

ne lăsați zei șarpele

să ne sugrume

laudă constrictorului

 

creatorul-dhatar ține pământul

cerul și soarele

atunci să-i dea-dha bărbat pe gustul ei femeii

 

rostesc adevărat ce nu e adevăr

rostul divin și lumea o cuprind

 

curățească-ne raza lui Agni

sufletul vântului laptele pământului

 

ștreangul divinei perdiții-nirriti

ți-l dezleg întru viață-lungă-ayus

 

aceeași rotire-mantra

întru același gând-cetas

 

jos-ava furia săgeata

fără mâini fie dușmanii

șerpi descăpățânați

 

Savitar aduce briciul Vayu apa

Adityas Rudras Vasus să radă

capul regelui Soma

preoți cu același brici radeți-mi capul

 

ashvini zei ai frumuseții

ungeți-mă cu miere de albine

să spun cuvinte dulci la lume

 

ca șarpelui negru în rut

ca elefantului calului

crească-ți mădularul

 

ducă-se peste trei mări cinci țări

neântors cât soarele e pe cer

 

născut în apă crescut în cer

măreția pe pământ fiindu-ți oceanul

ofrandă îți aducem raza câinelui ceresc

 

pe ce cale Ashvinii purtară

pe Surya fiica lui Savitar

pe aceea îmi spuse Bhaga

adu-ți-o soție

 

bube zburați ca pasărea-saparna

soarele vindece luna strălucească

 

lumea te crede pământ

eu te știu perdiție-nirriti

mi te-a dat înapoi Yama

 

cuvântul-vacas lui Indra Mitra Varuna

vocea-vac a tuturor zeilor

alunge yakshma din acest om

 

oceanul stăpânul valurilor

agni al pământului luna a mareelor

fii singur stăpân

 

nu ți se prăbușească regatul

ține-ți pe loc regalitatea

cerul pământul munții

 

jos bate vântul soarele arde

vacile inviolabile dau lapte

apele spală bolile toate

 

iute ca vântul și ca gândul

învinge în cursă calule

călărețul să-și aprindă steaua

 

Yama zei cu arme

steie-ne departe

 

trei ceruri de-aici zeii

în corabie de aur

cu floarea nemuririi kushtha

mai tânăr-garbha herb ca toate

cu munții și viețile

fă-mi omul sănătos

 

vino tu întâi înțelepciune-medha

cu vite cai și raze de soare

seara dimineața la prânz

pe raze de logos-vacas

te primim înăuntru nostru

 

în ziua tigrului se născu eroul

fie crescând să nu-și ucidă tatăl

 

liberează-mi omul Agni

care legat îmi urlă

parte o să-ți facă

nebun când n-o mai fi

liniștește-ți-l nebun

din păcatul contra zeilor

din demon știu un leac

nebun când n-o mai fi

ție însuți să te dea Apsaras iarăși

ție însuți Indra ție Bhaga iarăși

nebun a nu mai fi

 

nu-l lăsa Agni să-l junghie

pe cel mai bătrân apără-l

de dezrădăcinare

dezleagă-i tată fiu și mamă

 

fără voie mâniindu-vă

iertați o Adityas

jertfa neîmplinită

 

cu știre fără știre

păcatu-ne iertați o zei

pe trezie în somn am păcătuit

la stâlp legat dezlegat

 

fie-ne hrana bună de jertfă

cu dulceața-i unindu-ne

peste păcat de la mamă de la tată

 

ce mănânc de împrumut neîntors

tribut lui Yama o Agni

 

de-am aranjat cu mâna zarurile

cele două Apsaras ne ierte azi

 

mama pământ fratele văzduh tatăl cer

ferească-ne de blasfemie

 

zei părinți părinți zei

cine sunt eu eu sunt ei

 

din cer acum din marele văzduh

căzu un picur cu esența-rasa

cu puterea lui Indra cu lapte

de-a căzut din pom e poamă

de-a căzut din aer e vaer

pe ce parte pe ce hrană-mi pică

apele mă spele de pieire

 

cor sfânt pădure de eroi

primește-ne jertfa

 

trimite doamne dor-smara

om-yon să ardă pentru mine

să mă iubească yon-om

nu eu pe el arză Agni

din cap din picioare dor

iubire picurată de zei

în apă arzând

 

morții învățăcel-brahmacharin

strâng în cingătoare lui Yama om-purusha

credinței fiiică soră sihaștrilor

îmbrățișează-mă cingătoare

 

herb ține firele vechi de păr

puiește nenăscutele

lungește răsăritele

 

herb fă-l pe cutare fătălău-kliba

Indra piseze-i cu pietre boașele

te-am făcut eunuc-vadhri

 

inima uscată gura uscată

usucă-te de dorul lui

 

doi dinți de sus doi tigri copilaș

a devora tată și mamă

ba boabe de orez și de sesam

 

cuțitul roșu perechea-mithuna

de urechi ale vitelor însemne

 

crești grăunță cât cerul oceanică

orz divin vultur semănătorul flămândul

 

cu unu cu zece cu doi cu douăzeci

cu trei cu treizeci dejugă-ne Vayu

 

jertfiți jertfei zeii

antici perfectibili

 

Atharvan neam de zeu

foetus mamei spirit tatălui

 

Aditi din cer aer mamă tată fiu

toți zeii sunt Aditi cele cinci rase

ce e născut ce se va naște

 

fii lui Diti Aditi

în adâncul mării

 

și mai bine întru Brihaspati

depărtează-mă de dușmani

 

Pushan cu mâna dreaptă

ne îndreaptă spre ce am pierdut

 

țâța ta o Sarasvati

rugămu-ne s-o sugem

 

nu fulgera doamne sămânța

n-o sparge în raze

 

îngăduie-anuman Anumati

jertfa-ne printre zei

 

chemare-vacas stăpânului soare

oaspete lumii puternic-vibhu

 

vis viclean trai rău strigoi

fă să piară dintre noi

 

Indra Agni cântăreți Marutsi

răspundă-ne cu Savit

 

ar Prajapati Anumati

 

invoc întâi

Vishnu Varuna

 

stearpă-asu te prefac

cu o piatră te acopăr

 

noi doi ochi de miere

ține-mă inemă

 

al meu cu totul

alte nu pomeni

 

ajută-ne Sarasvant ce pe cale-ți curg

cirezi pâraie bunăstare

 

O Soma Rudra duceți boala

pierzania păcatului

 

sindhu-râu stinge

focul gelos dintr-însul

 

soră de zei Sinivali

soață lui Vishnu dă-ne fii

 

Kuhu lună nouă

Raka lună plină

 

ne ajute soațele zeilor

Indrani Agnayi Ashvinii

Rodasi Varunanii

 

ca trăznetul copacul zdrobească

zarurile-mi jucătorii

o Indra sparge virilitatea dușmanilor

lupul înșface oaia eu potul

cirezi și grâne dă-ne prin vicleșug

câștigurile-n dreapta victoria în stânga

herghelii avere aur a câștiga

o zaruri ca o vacă laptele

revărsați-mi șase-șase amin

 

armonie cu ai noștri

cu străinii o Ashvini

cu mințile întregi

a nu ne lua la bătaie

cu gândul zeilor

fără urletul distrugerii

fără săgeata lui Indra

 

lecuitori ai zeilor

Brihaspati Ashvini o Agni

din lumea lui Yama cealaltă

din moarte ne-ați întors

doi umblați nu ieșiți din trup

suflet-răsuflet împace-se

viață de o sută de toamne

Agni ți-a adus răsuflarea din poala pierzaniei

nu părăsească sufletul acest om

nu i se pustiască expirația

șapte înțelepți ducă-l ferice-svasti întru bătrânețe

intrați în el suflet răsuflet

ca doi tauri în staul

a ta fie suflarea ducă-se yakshma

ne țină-n viață Agni din beznă

suindu-ne pe cerul cel înalt

la soare zeul zeilor lumina cea mai înaltă

 

ric-vers saman-cânt rugă-yajus

jertfim în rituri-karman

 

otrava șarpelui negru

spulber-o dulce buruiană

răul vorbei trupului

untdelemn Sarasvati

 

cine ne blesteamă neblestemându-ne

cine ne blesteamă blestemându-ne

usucă-se ca de trăznet

copacul din rădăcină

 

ne întoarcem pe la case

recunoască-ne venind

de noi nu se teamă

fără foame fără sete

 

bată vânt vină soare

vină zile nopți scapere zorii

 

asu-viața-ploi-fără-moarte-picuri

jivatu-viața-câinii-lui-Yama-focuri în ape

a nu te afla întunecimea bocitoare

 

te dezbrac de penele morții

îți aduc viața înapoi

pentru o sută de toamne

din vânt suflare din soare privire

mintea ca trupul nebâlbâită limba

binecuvântă moarte omul acesta

fie-ți milă de el lasă-l să plece

al tău fiind să-și împlinească anii

te-am făcut să treci peste moarte

ți-am îndepărtat pe Agni mâncătorul de carne

toată hrana ce ți-o dau e neotrăvită

apărat fii de aryas ce vor să te devore

 

din vechime o Agni ai ucis vrăjitorii-yatu

din urmă din față de jos de sus o Agni poet

apără-ne cu poezia ca prietenul pe prieten

maturul pe imatur nemuritorul pe muritor

pune recitatorului o Agni ochiul acela

prin care se văd vrăjitorii atârnând în cârlige

o Indra-și-Soma ruga-mati înconjură-te

precum chinga caii vânjoși invocația hotra

fie să mor azi dacă sunt un vrăjitor

ori am ars o viață de om acela desprindă-se

din zece eroi spunându-mi zadarnic tu vrăjitorule

pe cel ce nefiind îmi spune tu vrăjitorule

pe îndrăcitul spunând sunt curat lovească-i Indra

prăvale-se mai jos decât orice creatură

cea ca o bufniță noaptea vrăjind s-o dai

într-o văgăună-vavra fără fund

zvârle pe îndrăciți o Indra un munte

piatră de moară pe câinele cucul-vrăjitor

 

amuleta-sraktya sfâșie dușmanii

cu ea l-a tăiat Indra pe Vritra

și i-a terminat pe Asuras

a cucerit cerul pământul cele patru direcții

amuleta se întoarce și dă înapoi vrăjitoare

amestec cer pământ zi noapte soare

așa și zeii întoarcă vrăjitoare cu astă întorcătoare

să-l apere pe acest om cu sratkya

Indra Vishnu Savitar Rudra Agni

Prajapati Parameshthim Viraj

Vaicvanara și toți înțelepții

tigru leu taur se face purtătorul amuletei-sraktya

 

baja aceasta alunge răul

dea naștere bună femeii-straaina

baja alungă neagra păroasa asura

câinii kishkins devoratori de carne

baja îndepărtează pe cel ce doarme lângă tine

ca un frate ca un tată ca un chip de eunuc

alungă pe-oricine ar face-o să nască pruncul mort

cu mirosul tău pune-i pe goană

pe dansatorii nocturni cu răgete de măgari

pe kukundhas pe kukurabhas jucând a impotenții

pe făloșii-n umeri străpungând coapsele femeilor

pe cel cu călcâiele nainte duhnind a bălegar

ochește-n inimă pe hoțul embrionului

baja și pinga nu prefacă băiatul în fată

 

acha-aa-vad vă spunem herburi

brune strălucitoare roșii negre

cu tată cer mamă pământ rădăcină ocean

salvați omul acesta de yakshma

vaca și calul omul și fiara

oricâte mii de herburi pe pământ

libereze-mă toate de moarte de spaimă

tigroaică leoaică demonii zvârle-i

dincolo de curenții navigabili

 

întindeți-vă herburi pe pământ

al cărui rege e arborele pădurii

ce plante știu și văd cele necunoscute

adună-se a scoate omul acesta din boală

să bea putere din amrita

să prindă suta-de-ani-haayana

mistrețul știe planta mangusta știe herbul

șerpii ce știu îi chem în ajutor

ce herburi știu angirasele vulturii lebedele

toate aripatele și fiarele le chem în ajutor

 

viraaj tată lui brahman în cer svaraaj

gayatri triștubh jagati anuștubh brihadarki

triplu-soma cincisprezece treizeci și trei douăzeci și unu

opt drept-născuți Aditi are opt yoni a opta noapte jertfa-havayam

opt Indra șase Yama șapte drepți cinci ape oameni herburi

aceasta a fost viraaj dintre toate ființele

din ea născându-se aceasta chiar va deveni universul

sus jos în foc de jertfă în oameni a ne ști

sus în arbori de-o sfâșie și renaște într-un an

și așa ce se taie din pădure crește într-un an

sus la Părinți de-o sfâșie și renaște într-o lună

și așa Părinților li se dă în fiece lună jertfa

sus la zei de-o sfâșiară renăscu în jumate-lună

pentru zei fac vasat în jumătate de lună

sus la oameni-manusya de-o sfâșiară

și dintr-o-dată-sadyas luă ființă

așadar în amândouă zilele dau pomană

asuras o chemară o vino iluzie-maya

părinții o svadha vino manusya o grână vino

gandharvas și apsarase o dulce șerpii otrăvito

 

madhudevatyam madhusukta imn mierii

din cer pământ aer ocean foc vânt

stup se născu din miere inimilor

botezată sămânță a oceanului

fiică-napti fără seamăn a marutsilor

mamă a Adityas suflare a ființelor-praja

pântec auriu al nemuririi-amrita

miere să generez o Agni

o voi Așvini stăpâni ai frumuseții

ungeți-mă cu miere de albine-saaragha

să spun cuvinte mândre pe la oameni

șapte cine le știe mieri brahmanul regele

vaca boul orezul orzul mierea

 

kamadevatyam taur Kama doboară-mi dușmanii

dă-le vise rele stârpire și ruină

străpunge-i Kama în adânc întuneric arde-i o Agni

cu fiica ta o Kama pe nume vacă de lapte

pe care a poeților rostire-vac o numesc viraaj

cu suflarea cireada viața ocolește-i

cu puterea lui Kama Indra Varuna Vishnu

cu impulsul lui Savitr-țepeș cu preoția-hotra

lui Agni îmi înțep rivalii barcă pe apă-udaka

libereze-mă Kama de rivali audă-mă toți zeii

 

Kama s-a născut cel dintâi nu zeii

Părinții nu muritorii l-au atins-aap primii

le ești presus-jyayans o Kama ție mă-nchin

vast cer pământ iuți ape foc le ești presus

oricâte biete albine lilieci kururus

oricâte vaghas iedere le ești presus

presus ești cui clipește cui stă-n picioare

niciun vânt nu-l atinge-aap pe Kama

nici focul soarele și nici luna

ce trupuri priincioase alegi spre a te învedera

intră cu ele în noi diavolul intre aiurea

 

caladevatyam vatra-agnicala

laudă zeului casei focului duhului

cirezii cailor la tot născutul gospodăriei

palat odihnei-nivecani ființelor vii

înălțat pe rugă-brahman ridicat de poeți

apere-l Indra și Agni vas pentru soma-somya

cuib-kulaya pe cuib vas în vas aici un muritor

se naște vi-ja din care totul ia ființă pra-ja

 

taurul îmbrâncindu-se însuși în a lui Indra formă

cu ale sale arme împunge demonii

cu ochii junghie ruina cu urechile aude ce e minunat

el este stăpânul inviolabil al cirezii

o sută de jertfe ci pe el focul nu-l atinge

toți zeii au grijă de cel ce dă în dar un taur brahmanului

 

skambha

stâlpul

creației

 

în ce mădular al său se află pedeapsa

în ce mădular e depozitat dreptul-rita

unde-i jurământul-vrata unde credința

în ce mădular al său se află adevărul

 

din ce mădular al său pârjolește Agni

din ce mădular bufnește Mataricvan

din ce mădular are luna a măsura

mădularul marelui Skambha

 

în ce mădular al său se află pământul

în ce mădular se află atmosfera

în ce mădular se află

ce există sub cer

 

încotro dornic a ajunge pârjolește Agni

încotro dornic a ajunge bufnește Mataricvan

încotro dorind să ajungă merg sorți-sorțile

asta spune-mi skambha care-i previziunea

 

încotro merg demilunile încotro lunile pe-o cale cu omul

încotro merg anotimpurile și ale lor

asta spune-mi skambha care e previziunea

 

încotro dorind să ajungă aleargă pereche fecioarele-yuvati

multelor forme ziua și noaptea încotro dornice de ajungere curg apele

asta spune-mi skambha care e previziunea

 

creându-le Prajapati

în ce menține lumile

asta spune-mi skambha care e previziunea

 

ce-i sus ce-i jos ce-i la mijloc

în toate formele creat-a Prajapati

dar cât de mult intră acolo skambha

cât nu intră

 

cu cât de mult intră skambha în existent

cât din el se întinde în ceea ce va exista

ce înmiit un mădular făcu

acolo cât e skambha

 

unde cunosc oamenii și lumile

și receptacolele apele brahman

întru care non-existentul și existentul sunt

asta spune-mi skambha care e previziunea

 

unde strădania păstrează

cel mai înalt jurământ

unde dreptul și credința apele brahman

sunt așezate împreună asta spune-mi

 

în al cui pământ atmosfera în

al cui cer e așezată unde stau fixe

focul luna soarele vântul asta spune-mi

 

în al cui mădular cei treizeci și trei zei

sunt adunați împreună asta spune-mi

 

unde sunt întâi-născuții înțelepți

cântul formula sacrificială cel mari mahi

unde înțeleptul solitar asta spune-mi

 

unde nemurirea amrita și moartea

sun așezate împreună în om-purusha

din cine oceanul venele nadi sunt

așezate în om asta spune-mi

 

cui cele patru direcții îi sunt vine

unde s-a întrecut sacrificiul

asta spune-mi skambha

 

al cui cap fu Vaicvanara

ai cui ochi fură Angirasele

ale cui mădulare demonii familiari yatu

asta să-mi spui skambha

 

a cui gura celui numit brahman

și stupul de miere și limba

al cui ugerul celui numit viraaj

asta să-mi spui skambha

 

din cine închipuiră versurile

din cine sgâriară formula sacrificială

cui îi sunt cântecele păr

atharvanii și angirasele gură

asta să-mi spui skambha

 

creanga non-existentului țeapăn

lumea o știe de felul celui mai înalt lucru

și cei mai de jos ce se închină crengii tale

se gândesc la lucrul existent

 

unde stau Adity și Rudras împreună și Vasus

‘nde se află ceea ce este ce va să fie și toate lumile

asta să-mi spui skambha care-i prevederea

 

a cui comoară nidhi apără cei treizeci și trei zei

comoara ce-o păziți o zei cine o știe

 

unde brahman știind că zeii se închină

la brahman de seară care și el îi

știe astfel ochi la ochi pratyaksham

poate fi un brahman un știutor

 

mari-brihant în nume sunt zeii

născuți din non-existent pe acel

mădular al lui Skambha

lumea îl numește non-existentul de dincolo

 

pentru viață lungă

trăiește o Indra

trăiește o Surya

trăiți voi zeilor

să trăiesc și eu

să-mi trăiesc veacul

 

lăudate fie de mine

mamele Vede

bune urătoare

lăsați-le să rostească

imnul soma al

celui de două ori născut

dăruindu-mă cu veacul vieții

suflare odrasle cirezi faimă proprietate

splendoare vedică tu îndreaptă-te spre

lumea brahma

 

din ce receptacol ridicat-am Veda

acolo o așezăm la loc

ce jertfe aduce puterea eroică

a lui brahman

cu aceeași fervoare o zei

favoare faceți-mi aici

 

6 Mar
2015

Camelia Cristea: Versuri

Am înflorit

 

 

Am înflorit în liliacul din grădină

Şi-n tei mi-am pus sărutul de cu zori,

Din meri bătuţi cu frunză de sulfină,

Trimit spre tine calde îmbrăţişări.

 

Mă – alintă o iasomie despletită

Mirată-n râsul ei mă regăsesc,

Miresme dulci, cu iz de sânziene

Mă poartă pe tărâmul cu poveşti.

 

Mă vei afla albită în cireş

Şi-n clopotul de lăcrămioare,

Adorm în trandafiri şi mă trezesc

În lujerul din fiecare floare.

 

Mai naşte-mă

 

Mai naşte-mă Mamă o dată

Şi spune să fie sorocul,

În zori când floarea zâmbeşte

Şi crapă în zece bobocul.

 

Mai naşte-mă Mamă o dată

Când rouă în lacrimi se scurge

Şi spune-i ursitei s-o ţină

În cupă de crin şi de sânge.

 

Mai naşte-mă Mamă o dată

Când vulturul taie văzduhul,

Să-şi lase visul pe clanţă

Ca uşa să-mi fie deschisă.

 

Mai naşte-mă Mamă o dată

Atunci când se crapă de ziuă,

Să scriu cu lumină – cuvinte,

Şi-n veac să rămân doar lumină!

 

A trecut

 

A trecut în grabă vara peste noi,

Toamna din penel frunza’ ngălbenește

Bat în geam cu lacrimi ploile șuvoi

Parcă ar fi un râu gata să se verse.

 

Iarba se usucă, crengile se frâng,

Dorul mi-a rămas învelit în șoapte,

La un țărm tomnatic salciile spun

Că aș fi un mal tare singuratic.

 

În căușul palmei am găsit o scoică,

Marea îmi vorbește, valurile-s reci

Simt nisip pe talpă și un colț de stâncă,

Pescăruși în zbor visul mi-l petrec.

 

Am aprins în mine candela speranței

Și-am să scriu cu via strugurilor copți,

Furii vor să vină iar în miez de noapte

Eu rup un chiorchine și-i hrănesc pe toți!

 

Visul meu de vară a plecat lunatec,

Am rămas în toamna frunzei arămii

Adun în panere fructele ce-s coapte

Și le dau în dar celor ce sunt vii.

 

M-am născut

 

Din puterea rugăciunii

M-am născut a mia oară,

Gândul bun în mine crește

Și îmi cântă a primăvară.

 

M-am născut din foc și apă

Când ruinele din oase

Îmi intrase pân la sânge

Și dospeau în strâmte vase..

 

M-am născut iar din țărână

Ca un bob micuț de grâu

Să țin răul la distanță

Și tot binele în frâu.

 

M-am născut în dimineață

Pe un clopot alb de crin,

Vorba mea să fie dulce

Ca durerea să-ți alin.

 

M-am născut din rugăciunea

Sfinților ce știu a ține

În pocal iubirea-naltă

Și o floare-n piept de bine.

 

Și dau slavă pentru toate

Câte sunt și-or să mai fie

Un ochi plânge, altul râde

Și mă-aprind în bucurie.

 

Mamă

 

Mamă pace vreu să-mi dai

când coboară înserarea,

pe cărări și văi abrute

craiul negru ține calea.

 

Mamă, doar în poala ta

îmi găsesc iertările

și pe treptele de foc,

mi se ard durerile…

 

Mamă, doar în ochii tăi

văd albastrul cer senin,

când furtunile lovesc

eu tăcerii mă închin.

 

Mamă, doar pe brațul tău

un copil își pleacă tâmpla

și în ochii vii din el

arde-n verde iarăși lunca.

 

Mamă, doar cu vorba ta

toți ghețarii se topesc

și în locul lor izvoare

curg din ochiul omenesc.

 

Mamă dă-mi din forța ta

când doar sforile mă leagă

și mă – ajută după viscol

să rămân mereu întreagă…

 

Mamă, tu auzi vioara,

corzile în inimi plâng

prin decorul freneziei

uneori am pasul strâmb…

 

Mamă, pace vreau să-mi dai

c-am plătit tribut cu anii…,

doar în parcul tinereții

înfloriți mai sunt castanii…

 

Mamă, pace vreau să-mi dai…

Camelia Cristea

5 Mar
2015

Daris Basarab: ”N-a fost să fie…” Cap. XII

Cap.  XII

Primul pas, la prima oră, a fost la magazinul central, un universal în felul său, de unde am alergat la laborator. Chiar că mă înecasem ca țiganul la mal. Să obții spectrograma dar să n-o poți vedea din cauza unei emulsii fotografice năbădăioase care nu se dezvăluia decât ”revelată”! Toată noaptea am visat la cum o să fie, dar satisfacția reușitei nu poate fi comparată cu niciun vis. Placa revelată, fixată și uscată cu grijă, privită la Microfotometru, în semiobscuritatea camerei obscure, mi-a arătat un spectru al fierului de toată splendoarea. Era primul spectru obținut în scurta mea carieră de inginer, deci nu putea fi decât grozav. Singurul termen de comparație era doar spectrul parțial observat cu ochiul liber, privind de pe poziția casetei cu placa fotografică. Am spus parțial observat deoarece ochiul nostru nu decelează liniile spectrale din ultraviolet. Dar să revin la succesul obținut pe care l-am împărtășit pe loc cu Țigănuș. Tipul era un entuziast care m-a luat în brațe, m-a sărutat și, ceea ce n-am putut prevedea, mi-a dat peste mâna în care țineam trofeul. Placa a ajuns într-o clipire jos și a crăpat în zeci de componente inutile. Nu-l voi uita niciodată pe Țigănuș. Bucuria victoriei s-a metamorfozat într-o dezolantă înfrângere. ”Domnu inginer, tovarășu Boris, ce ne facem?!” ”Simplu, acum că știm că aparatul funcționează, repetăm experiența…” ”Păi cum?!…aparatul n-a pățit nimic?!” ”Păi tu, adică noi, n-am spart aparatul, am stricat doar o placă foto…hai!…la treabă, dar stai mai departe de mine…bucuria și îmbrățișările după ce închidem laboratorul…” Ei, n-a fost singura boacănă, dar mi-au prins bine pentru că am învățat mult din ele.

M-am dus pușcă la Șefa să-i raportez primul succes. S-a repezit la mine, dar m-am ferit la timp. Experiența câștigată m-a scutit de o nouă surpriză. ”Ce te-ai speriat așa?!…ai sărit ca ars…nici nu știai ce aveam de gând…” ”Ba!, știam ce se poate întâmpla…” Și ca să-i curm nedumerirea, i-am relatat povestea cu Țigănuș. A râs copios, de fapt am râs amândoi. ”Dă-i bătaie!, aștept să ne ajuți cu analizele spectrale…sunt o comoară pentru noi chimiștii de la analitică…și geologii îți vor face curte.”

Cum pofta vine mâncând, zilele ce au urmat au fost copleșitoare. Prins de nebunia chefului de lucru am atacat în paralel conținutul din toate lăzile. Trebuia să știu exact la ce să mă aștept. Planul meu de lucru, de fapt nu aveam niciun plan, haotic în aparență dar dătător de satisfacții, cu Țigănuș lângâ mine, a prins viață. Celălalt spectrograf, cel cu mare dispersie, microfotometrul, spectroproiectorul, generatoarele și Flamfotometrul, parcă se luau la întrecere pentru a mă cuceri. Munca grea, istovitoare uneori, mă deturna de la obsedanta problemă a locuinței. Aici chiar că am avut noroc cu Babi. Parcă molipsită de nebunia mea, s-a cufundat în studiul analizei chimice complexe, în experimentarea metodelor ”sovietice de analiză”, aiurea, nu erau cu nimic mai sovietice decât cele aplicate în chimia analitică a minereurilor radioactive pe plan mondial, probe în care uraniul era însoțit de un sfert din elementele Tabelului lui Mendeleev, elemente rare cu care, noi românii nu ne-am prea întâlnit prin unitățile de specialitate. Așa a înțeles termenul de ”Minereuri de Elemente Rare și Radioactive” care însoțea în antet documentația Sovrom Quarțitului. Cu ambiția trezită de acel nevinovat ”devușca” cu care o apostrofase Șefa, Babi a devenit inaccesibilă. Trecea pe la ”Spectro” doar când descifra metodele de lucru puse la dispoziție în limba rusă. ”Măi, nu te mai speti așa că avem de gând să rămânem aici până la saturație…” ”Lasă că-i arăt eu ce poate ”fetița” asta. Auzi, tu, devușca!?” ”Păi, fii fericită că arăți ca o fetiță…tu nu ești ”sovietică”, tu ești o minunată corcitură de nemțoaică-româncă…ascultă-mă, că știu ce spun…patru ani de ”studii” m-au făcut expert în materie…”

Aprilie a zburat ca vântul, maiul a intrat cu problemele lui, a trebuit să ne gândim și la statutul de familiști. Ne-am luat inima în dinți și am aterizat la Oradea unde era și Mami în vizită la Tușa Mațuș. Dacă aș fi putut aș fi cumpărat un certificat de căsătorie numai să scap de tevatură. Cerere oficială în ”Consiliul” patronat de Mami, unde toți aveau un cuvânt de spus, adică tușa și unchiul, condiții ”sine qua non” pentru ceremonia religioasă, la romano-catolici, angajamentul botezării copiilor în această religie, no comment, masă festivă în famile, cu rudele în devenire, vreau să spun, la Restaurantul Central de lângă Teatru, u.s.w…Te du, frate, cu Babi la braț, la ai mei, părinții și două surori, la raport și ”acceptare”. Ce acceptare?! Erau atât de fericiți să mă vadă fericit încât nici nu prea au ascultat pomelnicul condițiilor. Babi a devenit pentru toți Babuți. Se uitau la ea ca la o vitrină cu bijuterii, mângâind-o cu privirile și acoperind-o cu vorbe de încântare care mai de care. Era într-o sâmbătă, iar pentru duminică am invitat-o pe Mami la masă în vederea atestării înțelegerii pe care am numit-o ”Înțelegerea de pe Strada Castanilor”. S-a ales și data. Avea să fie de 24 iunie și a fost. Babi s-a dus cu Mami la tușa să doarmă, i-am zâmbit lui Babuți, la care s-a strâmbat la mine, cu toate că i-am zâmbit nevinovat, ca pe vremea lui ”împreună” de la Timișoara.

Luni am luat autobuzul spre Ștei, aveam învoire așa că am profitat să stăm undeva în liniște, pe malul năbădăiosului Criș Nergru, să facem puțină ordine în gândurile noastre. Și erau multe. Gândurile erau logice, dar se împiedicau de ”insolubila” problemă a locuinței, a confortului după care jinduiam. Eram noi tineri, dar aveam și pretenții. Ne simțeam cam cum se simțeau cei plecați ”voluntari” să construiască socialismul pe șantiere ca cele de pe Valea Jiului. De acolo răzbea doar ”entuziasmul”, nu și mizeria în care se scăldau eroii neamului. Locurile pe unde ne spălam amărăciunea erau mai mult decât frumoase. Pe măsură ce te depărtai de albia Crișului, intrai în raiul arborilor, nu pitici, dar nici prea mari, de un verde de primăvară, aruncând umbre ispititoare pentru popas, pentru visare, pentru liniște, pe care nu îndrăzneam s-o tulburăm cu un viu grai încărcat de nemulțumiri. Era locul unde ne încărcam nu doar plămânii cu aerul proaspăt și răcoros, dar și cu puterea de a lua viața așa cum era, sinuoasă, plină de neprevăzut. Aveam aliat tinerețea noastră, amintirea unei copilării presărate cu bune, dar, mai ales, cu rele. Nici unul din noi nu putea să ignore ”pățaniile” copilăriei. Mie îmi ajungea coșmarul coloanei de deportare, cu mama muribundă, cu blestemul nagaicelor cu care niște figuri asiatice, calmuce, în goana de neoprit a cailor, șfichiuiau aerul îndemnând la iuțirea marșului. Că s-a terminat cu o minune, și acum o consider Divină, când atacul aviației române, confundând coloana deportaților cu o retragere în marș a trupelor sovietice, a făcut prăpăd cu focul mitraliilor. Calmucii au luat-o la goană, o parte au rămas înțepeniți alături de trupurile deportaților, mușcând țărâna Basarabiei, pentru ei pământ cotropit, pentru ai noștri, pământul natal. Prețul plătit nu-l poate uita un copil de 12 ani, nici după curgerea atâtor ani. Timpul vindecă multe, dar sunt și lucruri care nu pot fi uitate. Alături, ținându-ne cu mâinile pe după umeri, așezați direct pe iarba proaspătă a primăverii, privindu-ne, intuiam pe unde hoinăreau gândurile fiecăruia în parte. Știam povestea copilăriei Margarítei, știam pe unde rătăceau gândurile ei. Războiul nu a ocolit prin binefacerile sale nici Sântana. Tatăl, șvab din Banat, plecat cu trupele germane în retragere, cu o mamă ducând de una singură greutățile legate de creșterea și educarea celor doi copii, cu stigmatul etniei soțului, cu prezența ”eliberatoare” a armatei sovietice și instalarea comunismului, cu urmărirea fiecărui pas pentru depistarea eventualelor legături cu soțul, cu spectrul sabiei atârnate asupra întregii familii, reprezentată de deportarea nemților în Bărăgan, cu nevoia de a-și crește copiii pe la rude, și, mai ales de teama de a nu fi primiți copiii la studiile superioare. Toate aceste aduceri aminte, chiar și după reușita nostră de a face o facultate, constituie sursa obsesivă a amintirilor de coșmar. Astfel de momente de înțelegere mutuală erau alimentate, bineînțeles, de ceea ce ne împiedica să gândim împăcați în privința perspectivelor unui viitor lipsit de probleme.

Ne-am întors agale la baracă, uitând de cantină, uitând de foame și am poposit în odaia dătătoare de tristețe. Nefiind la lucru, eram lipsiți de compensațiile oferite unor amărâți de dușurile și grupurile sanitare ale laboratorului. După o gustare la Florica, cu o mină de ”lasă-mă să te las”, ne-am retras să păcălim somnul care în ultima vreme, cam umbla hai-hui. Nu e de mirare că așteptam dimineața cu nerăbdare s-o zbughim la laborator. Era locul în care, fiecare în parte, găseam satisfacția instruirii și, de ce să n-o spun, a multiplelor manifestări de recunoaștere. Atitudinea aceasta de ”încântare” ce se citea pe fețele noastre la intrarea în laborator, plus, hai s-o spun, moacele noastre simpatice, stârnea uneori o ușoară nedumerire pe fețele celor care vedeau în munca zilnică o corvoadă. Da, laboratorul ne-a adus o mare de bine în deschiderea carierei noastre. Am îndrăgit atât de mult această muncă, mai bine spus, preocupare, încât tot răul care ne înconjura prin rolul nostru de subalterni în propria noastră Țară, subalternii ”ocupanților”, cum li se mai spunea cu jumătate de gură ”sovrom quarțiștilor”, am început să-l privim ca pe un rău necesar, mai mult, ca o șansă. Șansa a fost că amândoi am intrat într-un domeniu doar visat la acea vreme la noi și avea să se adeverească prin faptul că, lăsând la o parte exploatarea barbară a unui zăcământ unic în lume și trimiterea produsului direct la uzinele din Uniunea Sovietică pe banii noștri, cu timpul am preluat frâiele și am trecut la propria cercetare tehnologică și am construit o uzină de prelucrare a minereurilor de uraniu. Dar la acest aspect voi reveni la timpul său, timp în care amândoi am ajuns ”specialiști de prim rang” în probleme de ”Metale Rare și Radioactive”, Babi pe linie de chimie analitică, iar eu pe linie de Spectrografie și, spre marea mea satisfacție, pe linie de tenologie și proiectare, în domeniul nuclear.

Până atunci, însă, a trebuit să ne punem cu burta pe carte, pe instruire și perfecționare. În general drumul a fost un continuu suiș iar noi, nu atât ca soț și soție, cât mai mult ca un cuplu ca la Timișoara, în atenția întregului șantier. Dacă stau să mă gândesc, am făcut bine că nu l-am ascultat pe Orest și m-am pus pe treabă și răbdare pentru a ajunge după mai bine de trei ani, la acel atât de greu acceptat ”împreună”.

Pentru că baraca a rămas puternic imprimată în arhiva amintirilor, îmi vine și acum să râd la cele întâmplate într-o zi de duminică. Eram ”acasă”, liniștiți, ne pregăteam de o plimbare prin locurile înverzite. Niște zgomote neobișnuite, de voci supraexcitate, lovituri surde și nu numai, de corpuri contondente, într-o mișcare continuă de avansare înspre baracă, a stârnit curiozitatea locatarilor. Oamenii au apărut pe la geamuri, unii au ieșit în fața ușilor de acces, dar curiozitatea a cedat temerii și tot omul s-a retras pentru a privi din spatele geamurilor închise în grabă. Am aflat că se mai repetase dar nu la așa proporții. Toată zona înverzită din jurul barăcii, întinzându-se mult dincolo de malurile Crișului se transormase într-un câmp de bătaie. Un șugubăț a deschis un geam și a strigat ”Căderea Berlinului Seria Treia”…Beligeranții erau minerii versus soldații, pentru motive niciodată elucidate. Aveai impresia că se înfrună de plictiseală, dar cu o implicare demnă de o scenă de bătălie pentru un film istoric. Că nu era o glumă se vedea pe fețele desfigurate de loviturile primite, însângerate, hidoase de ură. Era o nouă față a vieții de șantier și a efectului băuturilor locale. Țuica de prune produsă în gospodăriile din regiune se bucura de un renume ce depășise cu mult granițele Bihorului. Limpede precum cristalul, cu o tentă gălbuie abia perceptibilă, cu alcool de la 50 grade în sus, avea ,totuși, o hibă. Se bea ușor pe lângă nelipsita slană, dar te și trimitea într-un mers în afara liniei drepte, un fel de slalom printre obstacole imaginare. O bătălie ca asta dura cam două-trei ore, după care cîmpul de bătaie se transforma într-o imagine parcă inspirată din Război și Pace. Trupuri peste trupuri odihnindu-se în muzica unui sforăit general, dar liniștitor pentru noi. Toată această scenă se petrecea fără ca vreun Inginer Șef, sau vreun Căpitan de Pluton să-și facă apariția. Un răspuns primit de la o persoană responsabilă suna cam așa: ”N-ar fi avut niciun rost liniștea restabilindu-se de la sine(!?)” Într-adevăr, dimineața, din zori, se retrăgeau într-o liniște nefirească, aproape frățească, după care sosea o echipă pentru curățirea perimetrului devastat. Nu era de glumit, locatarii barăcii nemulțumiți, dar și speriați trimiteau emisar la stăpânire, obțineau promisiuni solemne pentru viitor, dar realitatea era că nimeni nu se punea cu minerii, și nici cu militarii, înțelegând condițiile în care munceau pe rupte. Primii în mină, răcanii ca însățitori la basculantele ce ”cărau” continuu minereul extras, la gara din Ștei. Nu era ușor pentru nimeni, mai ales că minereul radioactiv era împrăștiat peste tot, din grabă și neglijență.

La laboratoare totul era ca la plecare, cu un mic plus de atenționare și anume reapariția șobolanilor, preponderent în marea sală de chimie analitică. Mari, iuți, nestingheriți de prezența oamenilor, alergând vioi, ca să nu spun amenințător, printre mesele de lucru și făcând adevărate curse de-a lungul culoarelor de pe lângă nișele din mijloc. Că i-a scos primăvara din bârloage, că le-au făcut bine radiațiile nelipsite în întreg spațiu al clădirii, și-au făcut cuiburi prin te miri ce colțuri ascunse manifestând o rezistență deosebită față de substanțele de deratizare. Povestea lor era legată de faptul că edificiul laboratorului a fost ridicat pe un vechi depozit de porumb, un adevărat rai pentru rozătoarele noastre. Ei, asta a reprezentat o problemă pentru Babi, care reacționa prin cunoscutul ”bârrr…” chiar și la apariția unui gândac plimbăreț. Din când în când răzbătea din sala de analize câte un strigăt ascuțit lansat de componentele, exclusiv feminine, ale personalului de laborator. Din fericire pentru mine, nu au fost atrase de laboratorul de Spectrografie. Multitudinea cablurilor electrice la vedere ar fi putut deveni o sursă de necontrolat pentru surprizele ”electrotehnice”. Un loc favorit unde le plăcea să se zbenguie în voie nefiind deranjate, era muzeul de mineralogie, uzina de radiații ucigașe, unde oamenii nu rezistau mai multe minute. Curioasă această adaptare care merita atenția unui studiu privind efectele radiațiilor asupra ființelor în general și asupra rozătoarelor în particular. Dacă despre adaptare putea fi vorba. Posibil că ”victimele” dispăreau undeva în străfundul locației pe care trona muzeul.

Lăsând la o parte micile-marile necazuri, Margaríta, a devenit chiar un fel de fetiță preferată a Elenei Petrovna. Se așeza lângă ea, mai făcea câte o intervenție în procesul analitic, ca să rămână în formă, după zisele ei. Controalele, și erau multe, ieșeau nesperat de bine și devușca a câștigat un loc în ierarhia capetelor încoronate cu încredere, din cadrul colectivului de la analize chimice. Că era ambițioasă știam foarte bine, dar că dorea ”fruncea” ca la liceu sau facultate, depășea liniștea cu care o abandonam să se descurce singură. Eu eram cu aparatura, cu optica, cu electrochimia, dar să nu mă pui la piguleală analitică de laborator chimic. La un moment dat l-am pus pe Țigănuș să mă inițieze în secretele strungăriei și a prelucrării sticlei în flacără. Erau adevăratele mele clipe de relaxare iar amicul meu nu-și mai încăpea în piele. M-a ajutat nu pentru a mă implica direct într-o atare activitate, dar m-a pregătit efectiv în munca mea de inginer, fiind apt pentru a cere ”competent”, de la tehnicieni, unii adevărați maeștri, execuții fără cusur.

Dar, cum am mai spus, timpul curgea la vale mai ceva decât Crișul Negru. A zburat maiul meu de taur, fără probleme, în liniștea unei mese organizate de frățiorul meu și de minunata lui Florica. Nu mă cunoștea, încă, lumea, nici măcar colegii. Și a venit vertiginos iunie, nu cu emoție, eram tineri, ”împreună”, îndrăgostiți, nu unul de altul, mai bine zis unul de alta, dar cu conștiința necesității împlinirii unui vis. Eram amândoi destul de săraci ca să ne hazardăm în planuri costisitoare, la fel ca și ai noștri, cei din cele două tabere, să visăm ceremonii de poveste. La Oradea toate au fost pregătite conform ”Înțelegerii de pe strada Castanilor”, iar ziua de 24 iunie le-a rezolvat, una după alta, ca la moară: cununia civilă, cea religioasă și masa festivă. Cea mai emoționantă a fost cununia religioasă de la Biserica Romano-Catolică, de lângă Sfatul Popular, de pe malul Crișului Repede. Aici a trebuit nu doar să repet că sunt de acord cu botezul viitorilor copii în religia romano-catolică, dar să și dau în scris. Am făcut-o fără rezerve, mai bine spus, fără ezitare, cu tot trecutul meu de creștin ortodox, cu o bunică ce s-a străduit să-i urmez întru totul principiile, cu un tată slujitor de o viață la Episcopiile Ortodoxe din Ismail și Oradea. De undeva, de departe, unde se odihnea pe pământul ei natal, cred că a oftat și m-a iertat, ca întotdeauna. Ce a simțit mama sau tata, nu am putut afla niciodată. Purtarea lor, ca și a surorilor mele, nu a dat semne de îndoială în legătură cu alegerea mea. Cheia sta undeva în acea ”Babuți”, pe care o adorau și așa a rămas până la dispariția lor, în unele cazuri, prematură. Cât privește frățiorul meu ”reformat” pe front, un fel de ateu, sau comunist de circumstanță, așa ceva nu putea face obiectul unor păreri. Era adeptul libertății de opinie, atâta timp cât nu se ciocnea de a lui. Și trebuie să recunosc, ne-am ciocnit, dar scânteile au fost stinse din aer de cele două înțelepte, Florica și Margaríta.

Ne-am întors la Ștei cu speranța obținerii unei locuințe pentru familiști, cum am început să ne considerăm. Promisiuni au fost la toate nivelele dar soluția nu apărea. În timpul acesta la baracă era mult tumult. Meciurile campionatului mondial de fotbal din Elveția ajunseseră în sferturi. Televizoare nu erau încă, iar aparatele de radio erau exploatate la maxim de sonoritate. Cum erau mulți unguri locatari, transmisiile erau bilingve provocând un haos ce viza infernul. Să nu uităm că în 1954, Ungaria era cotată cu maximum de șanse iar pretendente mai erau Brazilia, Uruguay, Anglia și Germania de Vest. Ceea ce era greu de suportat era isteria reporterului ungur care transmitea meciurile în care era implicată Ungaria. Era marele lor György Szepesi, insuportabil pentru noi, adorat de unguri. Erau ultimele zile ale lunii iunie când au apărut primele rezultate surprinzătoare în sferturi. Ungaria a eliminat Brazilia, Uruguay a eliminat Anglia, iar Germania Federală a trecut de Jugoslavia. Au urmat semifinalele când Ungaria a eliminat Uruguay și Germania Federală a trecut de Austria. Finala din 4 iulie a fost câștigată de Germania în detrimentul Ungariei, cu un 3-2 considerat scandalos din cauza arbitrajului. Ce a fost în aceste zile și seri la baracă nu poate fi descris în cuvinte. Szepesi acoperea toate vocile înfierbântate. Ungurii într-adevăr aveau o echipă colosală din care, am avut norocul să-i văd la lucru La Oradea pe fantasticii Puskas, Kocsis, Loránt și Hidegkuti, la CAO, Clubul atletic Oradea, o parte din ei veniți de pe la Ferar Cluj, fără să-i uit pe Bodola sau Barátki. Au început în forță meciul conducând cu 2-0, dar au fost egalați și după un gol al lui Puskás anulat, au pierdut cu 2-3. Maghiarii din baracă au plâns, au urlat, au spart sticle și pahare și nu puține geamuri. A fost de pomină. Starea de doliu a durat zile bune în care, era bine să nu fie abordați, chit că eram în relații bune, de colocatari. Cum timpul șterge multe, cu tot fanatismul maghiarilor în susținerile sportive, nici cu al nostru nu mi-e rușine uneori, ne-am mulțumit cu participarea noastră, în grupuri combinate, români și maghiari, de a ne înfrunta în mici întâlniri de volei, baschet și chiar fotbal. Terenurile pentru sport erau de abia în fașă, așa că ne mulțumeam cu improvizații așteptând cu nerăbdare darea în folosință a sălii de sport și a bazinului de înot. Pentru locuință m-am dus la Kostianoï, s-a scuzat, mi-a promis dar n-am primit niciun răspuns ferm. La plecare am scăpat obsedanta sintagmă a unchiului Alex cu ”N-a fost să fie”. N-a înțeles și atunci i-am tradus, cam cum mi-a venit ”Ne bâlo bâtï…”. A zâmbit spunându-mi ”budet, budet…”( Va fi, va fi…).

~ Va urma ~

Daris Basarab alias Boris David

București

4  Martie  2015

3 Mar
2015

Camelia Cristea: Mă iartă

Mă iartă

 

 

Mă iartă de greșesc atunci când scriu,

nu vreau să vântur pleava în pustiu

suntem de ceară, firave lumânări

ne stingem uneori în căutări…

 

 

Mă iartă când grăiesc fără să spun,

aș vrea să fiu smerit și să fiu bun,

pe scară către Tine aș urca…

nu singur…mai aduc pe cineva!

 

 

Mă iartă că am haina peticită

și uneori o inimă îndoită,

Tu știi că fire noastră-i păcătoasă

când vremea-i rece și ploioasă…

 

 

Mă iartă de tot ce-aș fi putut să fiu,

de lacrima pe care iar o scriu

atât de fragedă-i făptura

pe drumul Tău s-o ducă umblatura…

 

 

Camelia Cristea

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii