Cuvânt și iubire

 

Eroi au fost, eroi sunt încă!

 

Noi suntem undeva, în iarba moale,

În spicul copt, în ţarina fierbinte

În munţi, cu mândrele poieni la poale,

Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

 

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,

Sus, sus, la ale veşniciei porţi

Să aducem iarăşi jertfa ne’ntinată,

Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!

 

Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,

Din noi se-nalţă flacăra cea vie,

Prin care-n ceruri amintim mereu

Că este pe pământ o Românie.

 

Şi dacă neamul plânge în nevoi,

Noi stăm de veghe sus necontenit

Şi cerem izbăvire pentru voi,

Căci numai pentru asta ne-am jertfit.

 

Zorica Teodosia Lațcu

La sfârşitul lunii mai a.c., a apărut volumul de poezie şi interviuri “DIN PULBEREA LUMINII”, la editura “Armonii Culturale” din Adjud. Iată ce scrie, printre altele, în Cuvântul înainte, scriitoarea Georgeta Resteman: “Fără să răsfoieşti prea mult paginile volumului, însuşi titlul ales de autor te îmboldeşte să-i pătrunzi cu ochiul minţii şi-al sufletului, deopotrivă, conţinutul şi să parcurgi fiecare filă, culegând mărgăritare de vers primenite în lumina creaţiei lui Cornel C. Costea, cu drag de cuvânt şi nesaţ, aşezându-ţi-le-apoi în sipetul inimii şi sorbindu-le, pic cu pic, spre bucurie şi înălţare.”
Iar în finalul volumului, scriitoarea Mariana Gurza susţine că: Lirismul poeziei lui Cornel C. Costea se dezvoltă într-un perimetru filosofico-religios, ce ne trimite la probleme existenţiale, la meditaţia asupra raportului om-divinitate, idei ce ajung până la certitudini ce nu suportă contestaţii. Petre Ţuţea socotea că: „E foarte greu, când ai responsabilitatea a ceea ce faci, să te pui pe scris, fiindcă scrisul te definitivează, în sensul că te arată fără ieşire”. Cornel C. Costea își asumă această responsabilitate prin iubire.
[…]
,,De-a crede în „a fi” şi-„a dărui”,
În Poezie şi în Libertate.”
[…]
Se simte liber prin vers, dăruind iubiri necondiționate celor din jur, dintr-o grădină frumoasă a ,,florilor inimii”. În acea ,,liniște celestă”, oferă, celor dragi, bucăți de suflet. Dragostea pentru soția sa, bucuria nașterii lui Gabriel, gânduri închinate locurilor dragi, ni-l înfățișează cu o mantie de românism autentic. Haikul, eseurile, povestirile pentru copii sunt prezente în creaţia sa. Poetul Cornel C. Costea se detaşează de mulţimea poeţilor (ce abundă în peisajul literar, uneori steril), preferând poezia clasică, romantismul, mângâind cu tandreţe graiul românesc.

 Cornel C. Costea

DUPĂ CINĂ

 

 

am răcorit Ricoeur pe Mircea

cu virtualitatea injurioasă

ne ţinem de politehnică

în Munchen cu Heidegger

 

ne vedem instantaneu orbi

tema a ne fi urmărit

de te dădeai indian Mirceo

viaţă din aşteptări şi mai rău

 

abia vorbisem nescrişi

pe servus ne mai key speaker

cu barbă că e nebun

sau numele lui Eliade

 

aşa mă îndemnaţi la revoltă

poate voiaţi să discutăm

o viaţă cu Maupassant

vorbiţi de Medeea că nu v-a omorât

 

cina euforiei dinaintea albeţei

nu te sifilizezi fraţilor intertext

fertilitate pe marea conversaţie

ne-om fi întâlnit bătrâneţe

 

singur dor Maldoror ape curg Brandemburg

ar fi versul sorţii de memorii morţii

cum pe Ştefan muma-l ţine-n faţa porţii

să fii Vasile chiar drumul cancer cu duiumul

 

teii neînfloriţi ale voastre birourile

lentilele fluide Gangele ori viaţa

teii aviatorilor pe aripa năvălitorilor

din etnia traducătorilor cartoforilor

 

la noi la Târgovişte cozieni dumivoni

rushdian negandhian plonjat în ocean

brusc Tibet după Csomo chong pe Jamuna

de geaba trăirăm ba naţiunea distrusă a vedea

 

cât o mai fi de mers unu doi stâng drept

ne trezim mai greu şi nu mai prindem

parastasul cu foamea nu ne cerem de

pomană nu mai existăm niscai străini

 

idealuri dealuri mă ţineţi deţineţi

fiordul ars o vale efect Vădastra

concertul teiului pentru izmă şi maci

scufundându-ne eliadismul în posteminescianism

 

literatură pe furate tot pe bani omenire

Avram Iancu 9 mai pân’ la Washington mai hai

mama şi tu neamuri prieteni sinucigaşi

tocmai lumânarea aprinsă lui Eliade se îneacă

 

Dante se ţinu Eminescu în faţă

fum pe apă tei pe ducă freamătul

plopilor cenuşa eliadină

în noaptea de sânziene

 

triburi prinse-n spuma căngii

pleacă Târgoviştea domnişoară

cât se americanizează se antiromânizează

eu mă duc într-o piesă de Shakespeare

 

mâncam pizza senza madonna când

de la mamma securitate ăl cu tataie

icoanele scara voievozii

masonii evreul del Chiaro

 

o fi fost lumânarea mea stingându-se

noroc de nefăcuta pasiune mor cu ea

asta era după cina Târgovişte

ne-om fi fost podul să înghiţim nodul

 

George ANCA

 

               Sfânta Teodora de la Sihla

 

 

Ieşind din moartea pietrei, cu ochiul obosit,
Deodată vezi o stâncă cu vârful ruginit.
E vatra suferinţei, e peştera în care
Martira Teodora aflat-a alinare.
Aici, sfânta femeie, ducând un aspru trai,
Vedea prin rugăciune minunile din rai.
În faţa grotei sfinte, o piatră se arată.
Pe fruntea ei pleşuvă, de fulgere brăzdată

Săpate din natură, un mic rotund bazin
Ce-n orişicare vreme cu apă este plin.
Sfinţenia şi taina aicea predomnesc.
Pădurea, apa, stânca, tăcute se privesc.
Doar micul licurici, a tufelor făclie
Împrăştie în noapte lumină albăstrie.
Aici răşina albă, tămâia bradului
Carpatice arome trimite cerului.
Şi-adesea, către seara, când clopotul se plânge,
Când glasul rugăciunii încet prin văi se stânge,
Călugării din Sihla, bătrânii munţilor
La piatra Teodorei înalţă ruga lor.

(din volumul Poezii al lui N. Beldiceanu, Bucureşti, 1893)

Vântul pustiirii (Urgia cerească)

               Sf. Ioan Iacob Hozevitul

 

Iarăşi lupte, iarăşi sânge,
Iarăşi zgomot de război,
Iarăşi lacrimi nesfârşite
Iarăşi valuri de nevoi!

 

Când a şters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăşi
Alte valuri de necaz.

 

Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Şi copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.

 

Pustiise-vor oraşe
Şi pe mulţi îi vor robi
Unde sunt cântări deşarte,
Gloanţele vor dănţui.

 

Iar în locul răsfăţării
Şi a luxului nebun,
Vor domni de-acuma groaza
Şi cutremurul de tun.

 

Cari azi de zburdăciune
Umblă goi neruşinaţi,
Vor ajunge ca să umble
De nevoie dezbrăcaţi.

 

Când sporeşte răutatea
Se scârbeşte Dumnezeu,
Pentru asta vin în lume
Şi războaiele mereu!

 

 

Lansare cu apă de ploaie

În plin sezon de cod roşu, o viitură de peste trei metri l-a dus la vale pe premier şi l-a mînat prin Novaci, Bengeşti, apoi spre Polovraci, adică taman în bazinul electoral pesedist, de unde a ieşit în mijlocul localnicilor cu pantofii de lac lustruiţi, cămaşă albă şi pantaloni la dungă, bine costumat pentru un eveniment tragic, de parcă fugise de la vreo nuntă. Nu c-ar fi fost foarte impresionat de tragediile localnicilor, doar nu e străin de ploile provocate, de sistemul geotectonic şi de control al vremii, dar s-a gîndit că prilejul este bun pentru a-şi lansa candidatura la apă. „Să le dăm nişte bani, să repare ce s-a stricat”, a fost formula magică a premierului, de însăilat şi cîrpit dezastrul. Apele furioase înghiţiseră gospodării, animale, culturi, iar premierul se visa în palatul de la Cotroceni. Inundaţiile reprezintă pentru clasa politică ocazii de creştere a popularităţii, iar jalea năpăstuiţilor – o portiţă pe care intră cu lacrimi de crocodil pentru a aduna voturi prin cîţiva lei azvîrliţi cu dedicaţie din partea partidului. În context să ne amintim de primul brevet pentru provocarea ploii controlate cu ajutorul ionilor de argint, primit de o româncă în Franţa anului 1930. Ştiinţific vorbind, primul om care a adus ploaia a fost românca Ştefania Mărăcineanu, fizician, absolventă la Sorbona cu teza „Radioactivitatea artificială”. În vara anului 1934, ziarele franceze publicau articole detaliate cu privire la un experiment senzaţional realizat în Sahara şi în Bărăgan. Tehnologia a avansat enorm şi după ploile torenţiale care au provocat distrugeri uriaşe, HAARP ne va face cadou în luna august, temperaturi de 40°C. Adio recoltă! Exportatorii străini îşi freacă deja mîinile de bucurie! În curînd, marfa lor modificată genetic şi tapetată cu E-uri va lua drumul României.

Fiecare cetăţean va trebui să aibă un stingător în casă!

Calculul din sertarele Guvernului nu se potriveşte sub niciun chip cu cel din tîrg. Iată de ce deficitul bugetar s-a dublat, leul se depreciază puternic, datoria publică a crescut la 60 miliarde de euro, un nivel de 2,5 ori mai mare faţă de cel de la sfîrşitul anului 2008, cînd criza economică mondială se instala în România. Unde s-au dus banii împrumutaţi de la F.M.I.? Locuri de muncă, ioc, sărăcie cît cuprinde, cele mai mici salarii şi pensii din U.E. Sistemul de pensii se aproapie de colaps, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii au anunţat că vor creşte contribuţiile de sănătate cu pînă la 14%, impozitul pe case va creşte şi el, iar F.M.I.-ul, care ne stă în coastă, consideră esenţiale şi justificate astfel de măsuri pentru buzunarul său. Un senator, care precis are vreo firmă de stingătoare, propune într-o iniţiativă legislativă ca fiecare cetăţean să aibă în casă un stingător. Urmînd o astfel de minte îngustă, fiecare cetăţean ar cam trebui să-şi cumpere cîte un dig şi o barcă pentru viiturile care periodic sînt programate să distrugă România.

Zidul de la Tîrgovişte e prea scurt, iar armata nu mai are puşcaşi psihopaţi precum plutonierul Cârlan

În iarna viitoare România nu mai depinde de gazele ruseşti. Reprezentanţii A.N.R.E. spun că s-au disponibilizat încă aproximativ 2,5 miliarde de metri cubi din producţia internă, odată cu sistarea producţiei în fabricile de îngrăşăminte ale miliardarului Ioan Niculae. Acuzat de săvîrşirea infracţiunilor de complot şi subminarea economiei naţionale alături de alte 40 de persoane, funcţionari publici cu funcţii de conducere din cadrul S.N.G.N Romgaz, Ministerul Economiei, A. N. R. în Domeniul Energiei şi reprezentanţi ai unei societăţi comerciale din Bucureşti, Ioan Niculae, un infractor celebru, s-a ales cu sechestru pe fabuloasa avere. În acelaşi dosar este acuzat şi fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu, nănaşul bordurilor. Infracţiunile lor au produs un prejudiciu de 126 milioane de dolari patrimoniului S.N.G.N. Romgaz S.A. şi bugetului statului, subminînd economia naţională şi punînd în pericol sistemul energetic naţional. Fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu a fost asasinat folosindu-se, în mod murdar şi neadevărat, falsul motiv al subminării economiei naţionale. Adică atunci economia duduia de sănătate, nu existau şomeri şi nici exploatarea românilor de către stat şi de către capitaliştii străini. Trădătorii de astăzi, înavuţiţi peste noapte – boieri democraţi din conducerea României cu dosare penale – sînt atît de mulţi şi sînt liberi, iar zidul de la Tîrgovişte este prea scurt şi armata nu mai are puşcaşi precum plutonierul Cârlan, dispuşi să ucidă cu sînge rece la comanda „agenturilor străine”.

Germania, Franţa şi Marea Britanie exportă armament Rusiei

Trecînd graniţa la prietenii germani, vedem cum, în faţa situaţiei din Ucraina, Germania îşi mută greutatea de pe un picior pe altul. Berlinul a declarat că a suspendat toate contractele militare cu Rusia, salvînd, motivează aceasta, pacea şi stabilitatea în zonă. Este vorba despre exportul de armament de 5 milioane de euro către Rusia şi de baza de antrenament militar construită la Kazan. Reporterii de front spun însă că baza este încă operaţională şi că acolo s-au antrenat 50000 de militari ruşi. Istoria se repetă! Înainte de 22 iunie 1941, militarii Wehrmachtului se antrenau în U.R.S.S., iar industria sovietică fabrica blindate pentru Germania nazistă. Conform Reuters, în zilele noastre, Germania, cea mai puternică economie a Europei, a vîndut Rusiei în 2013 produse economice în valoare de 36 de miliarde de euro, adică o treime din exporturile U.E., conform Reuters. Franţa şi Marea Britanie rămîn pe poziţie şi derulează în continuare exporturile de armament către Rusia, respectiv contractul de 1,2 miliarde de euro pentru navele franceze Mistral şi exportul de armament britanic în valoare de peste 165 milioane de euro. Anglia are 251 de licenţe de export de armament către Rusia (puşti cu lunetă, armament uşor de asalt, muniţii, protecţii antiglonţ, echipament de comunicaţii militare).

Londongrad, un paradis fiscal pentru oligarhii ruşi

Londra îşi poartă cu cinste porecla de Londongrad, pentru că în ultimii ani a devenit paradis fiscal şi investiţional pentru oligarhii Rusiei, un centru financiar european preferat de marii deţinători de capital din lume, datorită reglementărilor legale favorabile. Bunăstarea economiei britanice se sprijină riscant de mult pe investiţiile ruseşti şi pe influxul de capital asigurat de oligarhii ruşi şi străini. Pînă la urmă Rusia face tot ce vrea şi îşi va lua ce-i aparţine în competiţie. Bogătaşii Rusiei, unii dintre aceştia, apropiaţi ai regimului Putin şi îmbogăţiţi de pe urma sa, au acaparat sectorul financiar şi o mare parte din fluxul de capital al Marii Britanii. Publicarea notiţelor unui consilier al premierului David Cameron, care arătau că Marea Britanie „nu va închide centrul financiar al Londrei pentru ruşi” a provocat un scandal diplomatic imens, iar bogătaşii ruşi rămîn în continuare invadatorii de lux din Londongrad, cu toate că ziarele britanice se temeau şi scriau în mod ingrat despre o invazie a românilor. Apropo de Londra, doar investiţiile marilor deţinători de capital din lume au făcut economia britanică să meargă mai bine. Încă de pe vremea lui Margaret Thatcher, Anglia era un model economic bazat pe consumism, alimentată prin îndatorare, alături de un boom imobiliar subvenţionat de stat, iar capitalul pe care s-a bazat acest model a fost atras în Marea Britanie prin arbitraj internaţional – reglementări laxe ale produselor financiare, scutiri de taxe pentru rezidenţii străini bogaţi, un sistem legal atractiv pentru marii proprietari şi taxe foarte mici pentru proprietăţi, consemnează „Foreign Affairs”.

Guvernul britanic este speriat

„Prezentând Londra ca pe un loc unde oligarhii pot investi şi cheltui banii fără prea multe întrebări, guvernul britanic este acum prea speriat să conteste aceste privilegii, de frica inversării fluxului de capital”. Un avantaj imens oferit de britanici investitorilor şi de care ruşii au profitat din plin sunt vizele de reşedinţă. Marea Britanie oferă vize pe trei ani, de tip „investitor”, pentru persoanele care investesc peste un milion de lire sterline în bonduri guvernamentale. După doi ani, aceşti investitori pot achiziţiona proprietăţi de reşedinţă în Marea Britanie, în valoare de pînă la 10 milioane de lire sterline, dacă şi-au păstrat bondurile guvernamentale în portofoliu. Conform „The Economist”, oligarhii ruşi sînt cei care au profitat cel mai mult de aceste facilităţi. În total 433 de ruşi au primit astfel de vize britanice, între 2008 şi 2013. Ruşii sînt urmaţi de chinezi, cu 419 investitori de mare calibru care au obţinut viza britanică de investitor. Doi dintre primii cinci cei mai bogaţi oameni din Marea Britanie sînt ruşi: Alişer Usmanov şi Roman Abramovici. Prosperitatea multor oraşe din Vest este întreţinută de banii ruşilor şi ai chinezilor. Iată de ce în războiul din Ucraina o mînă spală pe alta, iar eu nu pot crede în manipulările media.

Maria Diana Popescu

Grafica – Ion Măldărescu

http://www.art-emis.ro/editoriale/2397-pantofii-noului-presedinte-stingatorul-pentru-romani-londongradul-si-armamentul-livrat-rusiei.html

„Orice adevăr trece prin trei etape: în primul rînd este ridiculizat, în al doilea rînd este atacat cu vehemenţă şi în al treilea rînd este acceptat ca fiind de la sine înţeles” (Schopenhauer). La fel s-a întîmplat cînd în 2012 scriam în editorialele „Programul rabla pentru politicieni, bancheri şi imperii” şi „Lupul dacic, bucata de caş şi taxa pe obraz”, despre expansiunea ţărilor BRICS, privită cu mînie de corbii F.M.I. şi de cei ai Băncii Mondiale. Scepticii arătau spre mine zeflemitor cînd am consemnat că marile economii emergente ale ţărilor sub acronimul BRICS – Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud – pun la cale înfiinţarea unor instituţii financiare internaţionale, menite să combată dezechilibrele economice şi volatilitatea valutară, ameninţînd poziţia Băncii Mondiale şi a F.M.I. Potrivit „The Wall Street Journal”, statele BRICS, sătule de dominaţia S.U.A. asupra sistemului financiar global, vor inaugura în 2016 propria Bancă Mondială şi un altfel de F.M.I. Anunţul a fost făcut de către ministrul de finanţe al Rusiei, Anton Siluanov, care a declarat că liderii statelor BRICS vor face public la momentul oportun care dintre oraşele New Delhi, Shanghai, Moscova şi Johannesburg va găzdui sediului central al viitoarei instituţii „New Development Bank”- proiect la care s-a lucrat timp de doi ani. A şasea reuniune la nivel înalt a BRICS a avut loc în 15-16 iulie în oraşul Fortaleza din Brazilia. Banca va avea un capital final de 100 miliarde de dolari şi va finanţa proiecte de infrastructură. Liderii statelor BRICS au semnat în Brazilia şi un acord cadru privind constituirea unui Fond Monetar Internaţional, o replică la actualul F.M.I., pentru a lupta împotriva crizei financiare create în laboratoarele S.U.A. şi răspîndită metodic pe glob. Într-un timp relativ scurt BRICS a devenit un pol de putere care, pe termen lung, va da bătăi de cap S.U.A. Ca pîrghie a Noii Ordini Mondiale şi a celebrilor bancheri aserviţi Ocultei Mondiale, F.M.I.-ul a îndatorat ţările sărace, după ce în prealabil au fost „eliberate” de independenţă şi suveranitate cu ajutorul rachetelor şi dronelor sau prin declanşarea unor lovituri de stat, apoi, au fost obligate să-şi vîndă resursele naturale marilor corporaţii din Oculta Mondială, care se pare, a dat de naiba, cu un concurent format din cinci puteri ale lumii.

Comerţul cu moartea

De la reuniunea BRICS şi noua Bancă Mondială care, să sperăm, nu va fi aceeaşi Mărie cu o altă pălărie, să ne oprim la declaraţia patriotului român Ilie Ilaşcu: „Este tare suspectă această alipire a Crimeei, mai ales că Occidentul a tratat-o paşnic. După părerea mea, este o înţelegere a Rusiei cu guvernele statelor din Uniunea Europeană. Opinia mea este că acest scenariu a fost ticluit mai de mult şi mulţi dintre demnitarii din România cunoşteau acest lucru. Ceea ce face acum Putin este un joc, este un teatru bine pus la punct cu Occidentul. Totul este o înţelegere”. Se prea poate. Ei regizează războaiele şi tot ei vin cu soluţia. La fel cu virusurile celebre de gripă, eliberate din laborator printre oameni, pentru care tot ei au produs vaccinurile. Companiile farmaceutice din ce ar trăi, dacă nu din comerţul cu moartea. Aşa a fost întotdeauna în istorie: două tabere finanţate de aceiaşi putere, apoi, „Divide et impera!”.

Cele două războaie mondiale, nazismul, comunismul (create în Europa Occidentală şi finanţate de băncile occidentale şi americane), capitalismul, democraţia, formarea Uniunii Europene au lovit drastic în omuleţii-jucărie ai planetei, s-au jucat cu statele şi cu libertatea lor. Să fie U.E. şi S.U.A. acum împotriva Rusiei pe care tot ei au tolerat-o? E o diversiune pentru a dezbina lumea prin război (aşa-zisele revoluţii de catifea şi primăveri arabe) şi a putea crea un cadru propice unei puteri unipolare, care să înlăture total frontierele, suveranitatea, independenţa naţiunilor, să anihileze cultura, religia, limba, familia tradiţională. Altfel, Germania, Franţa şi Marea Britanie ar fi stopat comerţul cu moartea, adică ar fi întrerupt contractele de livrare a armamentului către Rusia.

Google a primit milioane de cereri de eliminare a persoanelor din căutări

La antipod, lumea virtuală găzduieşte altfel de războaie. În virtutea „dreptului de a fi uitat”- aceasta fiind o decizie recentă a Curţii Europene de Justiţie (CEJ), milioane de oameni doresc să fie şterşi şi să dispară din căutările Google. Şi din România Google a primit peste 500 de mii de cereri de eliminare din căutări şi din link-uri. Înseamnă că talciocul virtual îşi va micşora numărul de tarabe cu chilipiruri umane, îşi va restrînge spălătoriile de rufe în public. Pe Google găseşti tot ce vrei despre cel care şi-a lăsat cu iresponsabilitate lenjeria intimă pe sîrmă. E suficient să tastezi numele dorit şi ţi se deschide o prăvălie ticsită, o magazie cu lucruri pestriţe, aruncate halandala: de la data naşterii, oliţa de noapte şi prima relaţie sexuală, pînă la numărul de la pantof. Nevoia de mister a dispărut în tentaţia oceanelor virtuale. Dintotdeauna misterul a dat inspiraţie minţilor cercetătoare, determinîndu-le să aprofundeze căutarea şi cunoaşterea. Deschiderea totală şi gratuită a persoanei nu mai dă profunzime percepţiilor noastre, în schimb poate provoca tragedii. Sîntem prea mici pentru un internet devenit junglă! Tot mai mulţi oameni petrec ore în şir pe feisbuc sau pe alte reţele de socializare, fără să-şi dea seama ce pericolele îi pîndesc, afişînd informaţii cu privire la viaţa personală, familie, domiciliu, obiceiuri, pasiuni, statut social şi material. De la hărţuire pînă la a fi victima unei infracţiuni grave, e doar un clic distanţă. Site-urile nu oferă utilizatorului posibilitatea de a-şi ascunde datele personale, astfel devenind vulnerabili în faţa spărgătorilor de locuinţe, violatorilor, atacurilor stradale, chiar pedofililor. Din aceste motive, Google a primit sute de mii de solicitări de eliminare din căutări şi din link-uri, la puţin timp de la înfiinţarea unui site special şi a unei comisii de experţi, pentru a respecta  decizia Curţii Europene de Justiţie, conform căreia utilizatorii pot cere gigantului Google şi altor motoare de căutare să şteargă din rezultatele căutărilor unele link-uri către biografii, date personale, decizii judecătoreşti sau alte documente cu informaţii personale, care încalcă dreptul la viaţă privată. Google a publicat pe internet un formular ce poate fi accesat de oricine doreşte eliminarea rezultatelor personale de pe motorul de căutare. Ţările din care au venit cele mai multe astfel de cereri sînt Franţa, Germania, Spania, Italia, Marea Britanie şi România.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de