Cuvânt și iubire

De Ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil,  are loc Hramul Mănăstirii Petru Vodă din judeţul Neamţ, un loc mirific în care te regăseşti într-un univers tainic. Prezenţa Parintelui Iustin Pârvu, un om al seninătăţii contemporane, de o profunzime şi o nobleţe sufletească deosebită, face acest colţ de ţară să fie demn de un mic “Athos românesc”, cu oameni calzi, blajini, într-un decor desprins parcă dintr-o pictură a Renaşterii, în care Raiul, este prezent prin verdele nădejdii, a viselor noastre…Recunoscut drept urmaş al părintelui Cleopa, de la Mănăstirea Sihăstria, Iustin Pîrvu,  prin faimă sa duhovnicească, este cunoscut în toată ţara.

Construcţia Mănăstirii Petru Vodă, dedicată martirilor din închisorile comuniste, a fost începută în anul 1992, un vis mai vechi al părintelui. „Mic copil fiind, cutreieram dealurile astea şi visam că într-o bună zi aici o să se construiască o mănăstire în care să slujesc. A fost o imagine care m-a ajutat să trec peste anii de detenţie” , mărturiseşte părintele Iustin, fost condamnat pentru convingerile sale la 19 ani de detenţie, în închisorile comuniste.

Mănăstirea Petru Vodă, azi loc de pelerinaj pentru toţi credincioşii, adăposteşte în biserica mănăstirii osemintele martirilor de la Aiud. Nu întâmplător Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa şi-a ales locul de “linişte” în cimitirul Sfintei Mănăstiri, unde flacăra credinţei de-o viaţă este mereu trează, prin cei ce priveghează.

„Nu este numai meritul meu. Călugării, preoţii din mănăstire, credincioşii care m-au sprijinit, toţi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am făcut posibil acest lucru. Aşa şi trebuie să fie, credinţa dreaptă nu trebuie lăsată să moară. Cînd privesc în jur, la mănăstire, la natură, la oameni, mă simt ca şi cînd aş fi la Athos”, mai susţinea stareţul Iustin.

Am avut privilegiul de a-l întâlni în această vară pe bunul Părinte Justin. Mereu sunt dominată de acea alură impunătoare a marilor noştri părinţi duhovniceşti.

Privirea albastră şi senină, acei ochi blânzi si gânditori, gesturile pline de modestie si smerenie, îţi dau sentimental că eşti în faţa unui “voievod al munţilor”, care ştie, vede, aude, fiecare foşnet, fiecare strigat al deznădejdii şi oropsirii omului…Nu ştiu când are timp pentru odihnă. Mereu asaltat de oameni bolnavi, de oameni ce au nevoie de un cuvânt de folos. Are timp pentru fiecare, ştiind că-n vremurile noastre tulburi, doar credinţa noastră ortodoxă ne mai poate salva din faţa răului. Dacă în detenţie a suferit pentru convingerile sale politice, astăzi, suferă pentru fiecare roman ce-i trece pragul, suferă pentru “un rău” deja instalat pe umerii Neamului Românesc.

            Mâine, lumini magige vor lumina Ceahlaul. Sufletele celor plecaţi, vor coborî pentru o clipă in biserica mănăstirii printre mir şi tămâie mirositoare. Se vor regăsi cu toţii într-o unică rugăciune pentru mântuirea Neamului Românesc, atât de încercat…Păstrarea credinţei, în ciuda greutăţilor, este singura noastră şansă de a rămâne o naţiune demnă şi puternică. “Suntem tot mai slabi, mai obosiţi, mai tracasaţi de lumea aceasta interesată să descompună naţiunile şi viaţa noastră. Există o continuă tendinţă de descompunere şi o tendinţă negativă asupra fiinţei noastre spirituale, ortodoxe, şi soluţia este să ne păstrăm credinţa, în ciuda tuturor greutăţilor “(Părintele Justin)

Mariana Gurza

(Revista Epoca, 2007, Destine umbrite, Ed. Atticea, Timisoara, 2008)

“Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte, odată pe an, pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil împreună cu soborul tuturor îngerilor. Prin cuvîntul “arhanghel” înţelegem “mai mare peste îngeri” sau “cel dintîi dintre îngeri”. Iar “înger” înseamnă “vestitor”, pentru că îngerii vestesc pe pămînt şi fac cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu. Îngerii sînt “duhuri slujitoare” cum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5). Ei au fost creaţi de Dumnezeu mai înainte de om şi de lumea văzută, dar nu prin cuvînt, ci numai cît a gîndit, Dumnezeu i-a şi creat.

Îngerii sînt împărţiţi, după Sfinţii Părinţi, în nouă cete şi fiecare ceată are o anumită misiune de împlinit în cer şi pe pămînt. Îngerii sînt duhuri, adică au trupuri nemateriale, nemuritoare sau, cum spune Sfîntul Apostol Pavel, au “trupuri cereşti” adică trupuri îngereşti, care sînt deosebite de cele pămînteşti şi sufleteşti ale oamenilor, care sînt muritoare. Scopul principal pentru care au fost creaţi îngerii, care formează lumea nevăzută, este pentru a-L slăvi neîncetat pe Dumnezeu. Apoi pentru a împlini întru toate voia Lui, pentru a face cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu şi pentru a ajuta pe oameni să împlinească poruncile Lui.

Au fost cazuri atît în Legea Veche, cît şi în legea Darului, cînd oamenii au făcut din îngeri idoli şi îi adorau, adică se închinau lor ca lui Dumnezeu (IV Regi 17, 16). Biserica din început a combătut acest eres, învăţînd că îngerii nu sînt creatorii lumii, ci sînt duhuri create de Dumnezeu pentru a împlini voia Lui.

Sfinţii Părinţi au fixat, însă, o zi de cinstire închinată Sfinţilor Îngeri şi Arhangheli pentru că ei ne ajută să cunoaştem voia Domnului şi s-o putem împlini. Această zi este astăzi 8 noiembrie, pentru că numărul 8 este simbolul vieţii veşnice; iar noiembrie este a noua lună de la creaţie, care s-a săvîrşit în luna martie, ca un simbol al celor nouă cete îngereşti.

Dintre toţi Sfinţii Părinţi cel mai bine vorbeşte despre îngeri Sfîntul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfîntului Apostol Pavel. El spune că îngerii se împart în nouă cete, fiecare avînd numele şi misiunea sa. Cetele îngereşti sînt împărţite în trei ierarhii sau grupe şi anume: ierarhia cea mai de sus, aproape de Preasfînta Treime, este formată din Serafimi, Heruvimi şi Tronuri. Ei stau în jurul tronului lui Dumnezeu înconjuraţi în văpaie de foc şi fac cunoscută voia Lui îngerilor de mai jos. Ierarhia din mijloc este formată din Domnii, Puteri şi Stăpînii, cum îi numeşte şi Sfîntul Apostol Pavel, vasul cel ales al lui Hristos. Ei domnesc peste îngerii de mai jos şi stăpînesc puterile iadului şi întreg universul. Ierarhia cea mai de jos este formată din Începătorii, Arhanghelii şi Îngeri. Aceştia sînt cei mai aproape de oameni, cărora le fac cunoscută voia lui Dumnezeu şi-i ajută să scape de cursele şi atacurile îngerilor răi, adică de ispitele şi amăgirile diavolilor.

Marele Prooroc Isaia spune că serafimii stau împrejurul Lui, avînd cîte şase aripi (Isaia 6, 2). Ei sînt în chipul focului, precum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5). Serafimii aprind pe oameni, cu focul dumnezeieştii dragoste, precum şi numele lor îi arată, că în limba evreiască “Serafim” se tălmăceşte “cel ce aprinde” sau “încălzeşte”.

După Serafimi, stau înaintea lui Dumnezeu înţelepţii Heruvimi, cei cu ochi mulţi, care, mai mult decît alte cete de mai jos, strălucesc neîncetat cu lumina înţelegerii şi a cunoştinţei de Dumnezeu. Heruvimii fiind luminaţi în tainele lui Dumnezeu, ale cunoştinţei adîncului şi înţelepciunii divine, luminează şi pe alţii; căci însuşi numele de “Heruvim”, în aceeaşi limbă evreiască, se tîlcuieşte “multă înţelegere” sau “revărsare de înţelepciune”. Prin Heruvimi se revarsă înţelepciunea cea de sus şi se dă ochilor sufleteşti luminare spre cunoştinţa lui Dumnezeu.

Ceata a treia numită a Tronurilor stă înaintea celui ce şade pe scaun înalt şi preaînălţat (Isaia 6, 1). Se numesc aşa căci pe dînşii, ca pe nişte scaune înţelegătoare, se odihneşte Dumnezeu gînditor, precum scrie Sfîntul Maxim Mărturisitorul; adică nu cu fiinţa, ci cu slujirea şi cu darul.

În ierarhia din mijloc, prima ceată se numeşte ceata Domniilor, pentru că domnesc peste ceilalţi îngeri care sînt sub dînşii. Ei “fiind liberi şi lepădînd toată temerea de rob, de bunăvoie şi cu bucurie slujesc neîncetat Domnului”. Ei revarsă oamenilor, care sînt puşi de Dumnezeu ca stăpînitori, puterea stăpînirii cu bună înţelegere şi a iconomiei celei înţelepte, ca să domnească bine şi cu dreptate peste ţările încredinţate lor. Aceşti îngeri ajută pe oameni să-şi stăpînească simţirile şi să-şi smerească patimile cele fără de rînduială, supunînd pe trup duhului.

Ceata Puterilor cereşti, împlineşte fără odihnă voia cea tare şi puternică a Domnului Savaot, stăpîneşte planetele şi stelele universului; dă oamenilor puterea proorociei şi darul facerii de minuni şi îi ajută pe creştini să rabde cu tărie necazurile vieţii şi să păzească poruncile lui Hristos.

Ceata Stăpîniilor, se numeşte aşa pentru că aceşti îngeri au mare stăpînire peste diavoli. Ei risipesc stăpînirea lor şi izbăvesc pe oameni să nu cadă în ispitele cele cumplite care îi duc la moarte şi la osînda iadului.

În ierarhia cea mai de jos prima ceată este a Începătoriilor. Se numesc aşa pentru că ei stăpînesc pe îngerii care sînt sub ascultarea lor, făcîndu-le cunoscută voia lui Dumnezeu. Ei au misiunea de a îndrepta toată lumea; ei păzesc ţările, tronurile celor ce conduc; ei păzesc hotarele neamurilor, oraşele, cetăţile, satele, limbile, bisericile şi păstorii de suflete. Ei îi ajută pe cei ce conduc popoare şi Biserici să facă voia lui Dumnezeu şi să nu asuprească pe cei de sub ascultarea lor.

Arhanghelii au misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu, de a descoperi proorociile cele înalte ale îngerilor şi prin ei oamenilor. Sfîntul Grigorie Dialogul zice despre Arhangheli: “Aceştia sînt cei care înmulţesc sfînta credinţă între oameni luminînd înaintea lor cu lumina Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credinţei celei drepte”.

Ultima ceată şi mai apropiată de oameni este ceata Îngerilor. Aceştia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu şi voinţele Lui cele mai mici chiar, povăţuindu-i să trăiască în dragoste, în fapte bune şi cu dreptate, împlinind întru toate voia Domnului. Îngerii sînt rînduiţi să păzească pe fiecare credincios, căci de la botez, fiecare creştin are un înger păzitor. Pe cei buni îngerii îi ajută să nu cadă, iar pe cei căzuţi îi ridică, prin pocăinţă şi spovedanie şi niciodată nu ne lasă pe noi, deşi uneori greşim. Îngerii sînt gata să ne ajute întotdeauna numai să voim şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu.

Pînă aici am vorbit mai pe larg despre îngeri, împărţirea lor, însuşirile şi chemarea lor, dar întrucît ceata Sfinţilor Arhangheli s-a arătat slujitoarea celor mai mari dumnezeieşti taine, care au înlesnit mîntuirea neamului omenesc prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, vom vorbi în continuare numai despre Sfinţii Arhangheli, a căror pomenire o avem astăzi.

Sfinţii Arhangheli sînt în număr de şapte, care stau înaintea tronului slavei lui Dumnezeu, după cum spune însuşi Sfîntul Ioan Evanghelistul: Ioan, celor şapte Biserici care sînt în Asia … şi de la cele şapte Duhuri care stau înaintea Scaunului Lui (Apocalipsa 1, 4). Şi aceştia sînt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil şi Varahiil. Fiecare arhanghel are o anumită misiune divină de îndeplinit.

Mihail, ce se tîlcuieşte “puterea lui Dumnezeu”, este voievodul oştilor cereşti şi cel dintîi din ceata Sfinţilor Arhangheli. El poartă sabie de foc şi are slujba de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a birui puterea vrăjmaşilor. Cînd Lucifer a greşit în cer şi au început a cădea mulţime de îngeri, atunci toate puterile cereşti tulburîndu-se, a stat Arhanghelul Mihail în mijloc şi a strigat: Să luăm aminte! Din clipa aceea a încetat căderea îngerilor, căci toţi luînd aminte de glasul lui şi la greşeala îngerilor răi, au căzut înaintea slavei lui Dumnezeu, preamărind numele Lui. Tot Mihail s-a certat cu diavolul în pustiul Arabiei pentru trupul lui Moise, zicînd: Certe-te pe tine Domnul! (Iuda 1, 9). De asemenea, el a însoţit pe poporul ales din Egipt în pămîntul fădăduinţei. El a adus cele zece pedepse peste poporul cel împietrit al lui Faraon. El s-a arătat păzitor oştilor lui Isus Navi, căruia i-a zis: Eu sînt Voievodul oştilor Domnului şi acum am venit (Iosua 5, 14).

El a stins cuptorul celor trei tineri din Babilon. El a păzit pe Daniil cu viaţă, în groapa cu lei. El a adus foc şi pedeapsă peste cetăţile cele desfrînate, Sodoma şi Gomora. El a dat biruinţă lui Ghedeon în luptă. El a scos viu pe Lot din Sodoma. El a făcut multe minuni, precum cea din Colose, minunea din Mînăstirea Dochiarul (Sfîntul Munte) etc. Iar la sfîrşitul veacului, tot el, împreună cu ceata arhanghelilor, va suna din trîmbiţă, va scula pe cei morţi şi va aduna toate limbile la judecată, după mărturia Sfîntului Apostol Pavel care zice: Că Însuşi Domnul, întru poruncă, cu glasul Arhanghelului şi întru trîmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer (I Tesaloniceni 4, 16).

Gavriil, ce se tîlcuieşte “bărbat-Dumnezeu”, este arhanghelul bunelor vestiri de bucurie, care are misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari dumnezeieşti. El nu mai poartă sabie de foc, ci crin de neîntinată bucurie. El este foarte dulce la vedere şi plin de dumnezeiască blîndeţe. Pentru aceasta a şi fost ales şi trimis de Dumnezeu la Fecioara din Nazaret să-i vestească taina cea mare a întrupării Domnului. Tot el a adus vestea zămislirii Maicii Domnului dumnezeieştilor ei părinţi Ioachim şi Ana. El a vestit în templu Sfîntului Zaharia că soţia lui va naşte la bătrîneţe pe Sfîntul Ioan Botezătorul. El a dus vestea cea bună Anei, mama proorocului Samuil.

Sfîntul Arhanghel Gavriil a dus la cer rugăciunea Fecioarei Maria cînd petrecea în templu. El i se arăta adesea şi-i descoperea taine negrăite. Îi aducea hrană îngerească la Sfînta Sfintelor. El a auzit cel dintîi despre taina întrupării lui Hristos, mai înainte decît toţi îngerii. El a rostit cel dintîi numele Preadulcelui Iisus. El a pus nume Sfîntului Ioan Botezătorul. El a vestit păstorilor că în Betleem s-a născut Mesia. El a cîntat cel dintîi Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămînt pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2, 14). El a învăţat pe păstori să cînte. El a descoperit magilor taina întrupării. El a liniştit pe Iosif cînd voia să lase pe Fecioara Maria. El i-a poruncit să fugă în Egipt cu Pruncul şi iarăşi să se întoarcă în Nazaret.

Sfîntul Gavriil ocroteşte pe fecioare, acoperă pe mame, păzeşte pe prunci, duce rugăciunile cele fierbinţi la Dumnezeu şi aduce înapoi împlinirea cererilor. El slujeşte tainelor celor mari şi ajută la înmulţirea şi mîntuirea neamului omenesc.

Rafail, al treilea arhanghel, este tămăduitor al neputinţelor omeneşti.

Uriil este luminător al celor întunecaţi.

Salatiil este rugător fierbinte pentru neamul omenesc.

Gudiil este slăvitor al lui Dumnezeu şi întăritor al celor ce se nevoiesc la fapte bune.

Varahiil, ultimul arhanghel, este aducător de binecuvîntare dumnezeiască pe pămînt.

Dintre toţi Sfinţii îngeri, cei mai mari binefăcători ai oamenilor s-au arătat Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, din care pricină se şi pomenesc astăzi cu alese prăznuiri şi cîntări de laudă, dimpreună cu toate cetele îngereşti. Se cuvine deci şi nouă păcătoşilor, ce sîntem păziţi de îngeri, să ne adunăm la sfintele biserici şi să lăudăm astăzi soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cerînd ajutorul lor.

Să nu uităm că Sfinţii Arhangheli sînt cei dintîi îngeri mijlocitori între Dumnezeu şi noi oamenii. Ei au grijă şi milă de creştini şi-i ajută pe calea mîntuirii mai mult decît ceilalţi îngeri. Sfîntul Mihail este protectorul direct al călugărilor, al armatelor creştine, al voievozilor, care purtau cu ei pe cîmpul de luptă icoana Marelui Arhanghel. Sfîntul Gavriil este, mai ales, protectorul fecioarelor creştine, al familiei creştine, protectorul mamelor care nasc copii, ca şi protectorul copiilor şi al călugăriţelor iubitoare de feciorie şi iubitoare de Hristos.

În ţara noastră cultul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil este foarte răspîndit. Numeroase sînt bisericile cu hramul Sfinţilor Arhangheli, numeroşi sînt şi credincioşii români care le poartă numele. În multe case se vede icoana Sfinţilor Arhangheli şi nu puţini din bunii noştri creştini citesc acatistul lor. Părinţii noştri aveau mare evlavie şi pentru îngerii păzitori pe care-i primeau de la botez şi se îngrijeau cu mare atenţie să nu facă vreun păcat ca să nu alunge de la ei pe îngerii buni.

Înaintaşii noştri iubeau rugăciunea, milostenia şi Biserica, ştiind că îngerii păzitori ne numără şi ne scriu paşii noştri spre biserică, spre rugăciune, spre cel sărac şi spre tot lucrul sfînt şi plăcut lui Dumnezeu.

Bun lucru este a lăuda pe îngeri, precum şi ei fără odihnă laudă pe Dumnezeu. Dar mai bun lucru am face dacă le-am urma şi petrecerea, printr-o trăire sfîntă, neîntinată, îngerească. Deci, dacă voim să primim mai mult ajutor de la sfinţii îngeri, să ne silim a-i imita prin fapte bune, după putere.

Sfinţii îngeri neîncetat slăvesc pe Dumnezeu; să ne rugăm şi noi neîncetat, lăudînd ziua şi noaptea pe Preabunul nostru Dumnezeu. Sfinţii îngeri sînt într-o veşnică mişcare, împlinind din dragoste voia lui Dumnezeu. La fel şi noi, să ne trezim din somnul nesimţirii, să alergăm mereu la Biserică, să facem voia lui Dumnezeu cu bucurie, iar nu din silă, nici cu cîrtire sau pentru răsplată. Sfinţii îngeri se iubesc desăvîrşit unii pe alţii. Ei iubesc şi pe sfinţii din cer şi pe noi cei de pe pămînt. La fel şi noi, să ne iubim ca nişte fraţi, lăsînd ura, mînia, bătăile, judecăţile, minciunile.

Sfinţii îngeri ascultă unii de alţii, cei mai de jos de cei mai de sus şi toţi de Dumnezeu. La fel şi noi să ascultăm de mai-marii noştri, de părinţii care ne-au născut, de cei ce ne învaţă şi ne ajută la mîntuire. Să ascultăm şi de glasul conştiinţei cînd ne mustră pentru păcate, cînd ne trimite la biserică, la spovedanie şi la cele bune. Să ascultăm şi de îngerii noştri păzitori. Să nu-i mai întristăm cu tot felul de păcate. Sfinţii îngeri se bucură de mîntuirea noastră (Luca 15, 10), ajută la îndreptarea noastră şi plîng cînd noi păcătuim sau sîntem aruncaţi în gheenă. La fel şi noi să facem. Să ne bucurăm pentru sporul aproapelui şi să plîngem pentru căderea lui. Să dăm sfat celui ce are nevoie de el. Să nu minţim pe nimeni. Să îndemnăm şi pe alţii la pocăinţă, la biserică, la post şi rugăciune.

Sfinţii îngeri nu se bîrfesc, nu se răzvrătesc, nu se mînie, trăiesc în bună rînduială. La fel şi noi, să nu ne mîncăm cinstea unul altuia, să avem răbdare în toate ispitele, să fugim de tulburare, de mînie, de ceartă, de pofte şi patimi trupeşti. Să trăim ca fraţii, în dragoste unii cu alţii, că sîntem fiii Tatălui ceresc.

De vom trăi în armonie, în iubire, în viaţă curată şi în rugăciune, vom imita pe îngeri şi vom deveni creştini adevăraţi, iar Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ne vor acoperi cu acoperămîntul aripilor lor cele îngereşti de tot răul şi primejdia.

Să rugăm, deci, pe sfinţii îngeri şi Arhangheli să ne fie ajutători în viaţă şi izbăvitori de duhurile cele rele, iar înaintea Tatălui ceresc calzi rugători pentru mîntuirea sufletelor noastre. Amin.”

Părintele Ilie Cleopa

Sursa: Crestin ortodox

“Dacă nu greşesc, doar covoarele se „nasc” pentru a fi călcate în picioare. Omul, Nu! Încet, dar sigur, o dictatură de tip neo-bolşevic s-a instalat în România, adaptându-şi contemporaneităţii româneşti arsenalul mefistofelic – Dictatura din generaţia „Terminator”, faţă de care, privind în urmă, epoca ceauşistă pare o imagine a Grădinilor Semiramidei. După lanţul catastrofic de administraţii malefice, întins pe durata a aproape un sfert de veac, România este condusă, fără răsuflare, în marş forţat, spre Armaghedon, de un guvern criminal, reprezentant al Cartelului Oligarhiei Postdecembriste (C.O.P.). Guvernul actual (asemenea celor precedente), în loc să urmeze menirea de slujitor al naţiunii, se erijează în descoperitor al secretului lui Polichinelle şi înşeală cu neruşinare aşteptările poporului. Precum regii de altădată, fiecare guvern are bufonul de serviciu. Aşa se face că un ministru-bufon, neinspirat sau poate prea plin de el, a sfidat protestatarii. Dacă după săptămâni de manifestări zilnice prim-ministrul Guvernului a rămas impasibil, când bufonul de serviciu a fost pus la colţ de mulţimea agitată, s-a sesizat imediat, ordonând forţelor de ordine „să-şi facă datoria”. Aparent, pare corect, dar, conform Legilor româneşti şi Regulamentelor Militare, prim-ministrul nu are dreptul să dea ordine Jandarmeriei. O face, punându-i pe jandarmi în situaţia de a acţiona ilegal şi atunci întreb: pe când premierul va ordona: „Deschideţi focul!” iar jandarmii îl vor executa? Nu sunt adeptul violenţei de niciun fel, însă cred sincer că bufonul de serviciu a primit mai puţin decât merita pentru prestaţia sa impardonabilă faţă de interesele naţionale. Deşi aproape tot timpul s-a procedat după brambureala clientelară a algo-ritmului politic, când la hârleţul agriculturii a fost instalat, cu forcepsul, un medic ginecolog, de data asta chiar că se potriveşte: bufon-circ-artă-teatru-cultură… O ţară întreagă a văzut (ne)respectul de care se „bucură” conducătorii României. Regretabil este că au văzut şi alţii şi ne-au mai bătut un cui în sicriu. Oricum, „nu-i destul de rău ca să fie bine!”

Când ai dreptul la ceva, nu ceri, revendici!

Nu contează care şi câte sunt nemulţumirile poporului! Guvernul României tace!

Nu contează incertitudinea şi (in)securitatea socială, aflată la ani-întuneric de cea din „Epoca de aur”! Poporul Român tace!

Nu contează (in)securitatea individului care este agresat de oricine, oricând şi oriunde. În urmă cu 30 de ani, umblai noaptea pe stradă, pe oriunde, fără teamă. Acum a devenit o aventură să ieşi seara sau noaptea pe stradă. Deşi s-au montat camere de luat vederi pe străzi, Poliţia nu vede (decât la ordin). Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează faptul că poporul este supus celui mai mare număr de taxe dintr-o ţară componentă a Uniunii Europene – Noua Uniune Sovietică (N.U.S.). Nu ştiu să mai existe în Europa taxă pe apa de ploaie, la noi se poartă. Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că sute de localităţi zac în beznă şi oamenii îşi luminează casele cu lampa cu petrol, ca în secolul al XiX-lea. Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că bătrânii trăitori prin sate izolate, neelectrificate plătesc taxa radio-tv, virată Societăţii de Radio şi Televiziune din România, deşi nu au radio sau televizor. Guvernul României acceptă şi  tace! Poporul Român tace!

Nu contează milioanele de concediaţi, azvârliţi pe drumuri de guvernele postdecembriste criminale, după vânzarea şi distrugerea fabricilor şi a intreprinderilor producătoare de bunuri. Guvernul României tace şi face! Poporul Român tace!

Nu contează că poporul român este condamnat la moarte, otrăvit lent, dar continuu cu chimicale, nitriţi, emulgatori, E-uri interzise cu stricteţe în alte ţări. „Codex-alimentarius” a fost impus obligatoriu fără ca poporul român să fi fost întrebat. Guvernul României aprobă! Poporul Român înghite şi tace!

Nu contează că prin voinţa unor nemernici am ajuns, din ţară independentă, ţară sub ocupaţie străină. Guvernul României acceptă şi tace! Poporul Român tace!

Nu contează că suntem umiliţi şi ţintuiţi la periferia N.U.S., că ni se închid porţile Schengen-ului, aparent din pricina unor minoritari, real, pentru că „cineva” vrea să acapareze poarta maritimă de Est a Europei – portul Constanţa şi încă n-a ajuns stăpân. De! Când n-ajungi la struguri, spui că sunt acri! Oficialii noştri dorm pe ei. Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că ministrul-şef are consilieri personali nişte neprieteni ai României: Gorgy Frunda stă lângă şeful guvernului român, primeşte bani de la Bugetul României, mănâncă hrană românească, dar bea apă de la Budapesta. Wesley Clark, omul care în timpul războiului de agresiune din Iugoslavia a adus planeta la un pas de declanşarea unui război mondial (noroc că i-au pus piedică britanicii) este consilier pe probleme strategice al prim-ministrului României. Halal strategie militară! Altul, un român n-au găsit, dar „chestiunea” se leagă cu învârtelile fostul ambasador Mark Gintenstein, pe meleaguri dâmboviţene. Dincolo de gradul de „rudenie” al acestuia din urmă cu Gabriel Resources şi de susținere a intereselor acestei firme în bătătura noastră, pe durata mandatului de ambasador al S.U.A. în oraşul lui Bucur n-a făcut altceva decât să prezinte demonstraţii de infatuare şi ipocrizie, să se plimbe pe străzile Capitalei, braţ la braţ cu „minorităţile sexuale”. Să fie coincidenţă că ultimii doi dintre cei numiţi sunt produse „Made in U.S.A.”.? Faceţi crucea mare că dracu-i bătrân, pentru că Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că pământul Ţării nu mai aparţine României, că a fost vândut bucată cu bucată, nu se ştie cui (ba ştie şi Preşedintele şi Primul ministru!). Ceea ce este extrem de grav, este faptul că pământul ţării înstrăinat (aproape un milion de hectare vândute pe te miri ce!) este în imediata vecinătate a graniţelor – în special de-a lungul graniţei de Vest – act criminal şi sinucigaş pentru poporul român, dar, în acelaşi timp, condamnabil pentru guvernele perindate prin România postdecembristă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât guvernele celorlalte ţări ale planetei, nu acceptă – prin Lege! – vânzarea de terenuri decât în anumite limite de suprafaţă şi numai la peste 100 de kilometri distanţă de graniţă! Se înţelege de ce! Dar, Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că norodul vrea una, tagma jefuitorilor vrea altceva. Regionalizarea se aplică după cum sună ordinele Licuricilor planetari. Nu de alta, dar „Gazele de şist” şi „Roşia Montană” sunt doar interfaţa. Haite întregi de fiare şi corbi se învârt în jurul Ţării, gata să muşte. Unii vor gazele, alţii vor aurul şi metalele rare. Mai sunt şi cei care vor Moldova, vor Canalul Dunăre-Marea Neagră… ne vor sclavi. Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că „munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă”, că ţara asta are aur, metale rare, petrol şi gaze cât să satisfacă în mare măsură consumul propriu, dar toate au fost vândute contra unor comisioane grase. Justiţia tace! Guvernul României tace! Poporul Român rabdă şi tace!

Nu contează că aurul Naţiei Române a luat calea trezoreriilor străine, iar Guvernatorul B.N.R. primeşte firmane cu antetul „Bilderberg & Co.”. Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că pământul Ţării se „fracturează”, se cutremură şi se cianurează, că a ajuns, după caz, vacă de muls, piaţă de desfacere sau ghenă de gunoi a trusturilor şi a marilor companii transnaţionale. Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că străinii nu onorează contractele cu statul român şi pleacă după ce au încasat fraudulos banii românilor, lăsând totul vraişte. Guvernul României acceptă şi tace! Poporul Român tace!

Nu contează că cercetarea românească a fost anihilată în qvasitotalitatea ei, că „Institutului Cantacuzino” i s-a interzis să mai producă vaccinuri româneşti, deşi este o instituţie cu prestigiu internaţional. Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că marile Corporaţii Farmaceutice au acaparat piaţa medicamentelor din România şi impun cetăţenilor Ţării să cumpere de la ele produse de calitate îndoielnică, la preţuri astronomice, că, rând pe rând aceleaşi corporaţii au declanşat panica gripei aviare, porcine. Acum ne sperie cu poliomielita şi noul coronavirusoriginar din Orientul Mijlociu. Alte vaccinuri, alţi bani, altă „distracţie”. Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că serviciile medicale – modeste, aşa cum erau, dar gratuite înainte de 1989 – astăzi sunt jalnice, dar „co-plătite” de nu ştiu câte ori. Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că din pricina salariilor de mizerie, medicii români sunt invitaţi să părăsească Ţara. Guvernul României se bucură, recomandând plecarea lor din Ţară! Poporul Român tace!

Nu contează că mal-praxisul dă buzna în spitale, că pacienţii – posesori de asigurări medicale – îşi cumpără medicaţia cu bani proprii (dacă au, dacă nu, sunt liberi să moară), că „toată lumea-i mulţumită, dar cu lacrimi pe obraz”. Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că inginerii, profesorii şi bunii meseriaşi pleacă din Ţară. Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că învăţământul şcolar, cândva gratuit şi de bună calitate, astăzi a ajuns o parodie a ceea ce era. Acum costă enorm, fiind una din cauzele pentru care abandonul şcolar este în floare. Mâine-poimâine vom ajunge o populaţie de analfabeţi, uşor de condus şi de controlat. Spiru Haret se răsuceşte în mormânt. Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că cerşetorii şi copii străzii s-au înmulţit îngrijorător, că ţiganii ne sfidează, ne agresează verbal şi fizic. Guvernul României este de acord! Poporul Român tace!

Nu contează că, deşi populaţia României este majoritar bonavă sau îmbătrânită, că s-au desfiinţat spitale şi că ţiganii aruncă în stradă copiii, pacienţi români din spitalele României. Justiţia  dă sentinţe favorabile lor. Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că România nu mai are armată proprie decât simbolic. S.U.A. se înarmează pe rupte şi îşi perfecţionează logistica militară, atacând state libere şi transformându-le în poligoane experimentale. Rusia, China, India, Israelul, Germania, Suedia, Norvegia, Franţa, Italia… se înarmează şi îşi modernizează armatele. Trăim cu iluzia că ne va apăra N.A.T.O. în cazul vreunui eventual atac. Vise! Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că Arhivele Naţionale au fost „secretizate” mai dihai decât pe vremea vechiului regim. Arhivele M.Ap.N. au fost date pe mâna străinilor de către un ministru vremelnic. Ni se fură istoria, iar Guvernul României tace! Poporul român tace!

Nu contează că hămesiţii jecmănitori – prin „inginerii financiare” – au scumpit gazele, energia electrică şi energia termică, (produse de noi, românii), ba ne buzunăresc şi pentru ceea ce nu ni se dă. Factura de energie electrică include taxa verde; plăteşti pentru ceea ce nu primeşti: cai verzi pe pereţi! Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că mulţi dintre „aleşii noştri” – care au menirea şi obligaţia de a sluji cetăţeanul şi se cred un fel de dumnezei locali -, primesc salarii care depăşesc mii de euro pe lună, chiar dacă lipsesc de la locul de muncă (somn sforăitor în încălţările statului). Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că primul fost preşedinte al României („Cucuveaua cu pene roşii”) s-a exprimat despre protestatarii din Bucureşti şi din alte localităţi ale Ţării: „Ăia din stradă nici nu ştiu ce vor!” Poate o fi aşa, dar, dacă el îl cunoaşte, de ce nu spune Adevărul pe care avem dreptul să-l ştim? Guvernul României tace! Poporul Român tace!

Nu contează că „cineva” aplică descentralizarea instituţiilor statului după interese de alţii ştiute: aruncă spitalele şi şcolile în braţele administraţiilor locale, dar banii îi distribuie ministerele, după clientela lor politică. Guvernul României jonglează, tace şi face! Dar, de cele mai multe ori, desface. Desface tot ce e bun şi trainic! Poporul Român tace!

Contează  că… „Tăcem, parc-am tăcea de veacuri/ Ca nişte funduri vechi de lacuri./ Şi ferecaţi în bezna sură,/ De mii de ani, tăcem din gură./ […] Deasupra vremii şi genunii,/ Tăcem ca spinii şi tăciunii./ Tăcem ca lama de custură,/ Tăcem mereu, tăcem din gură.” (Radu Gyr)

Pentru că atât prezentul, cât mai cu seamă viitorul unei lumi, se construieşte cu sacrificii, nu se clădeşte pe viziuni morganatice, nu contează că… Guvernul României tace, dar contează enorm dacă Poporul Român n-o să mai tacă sau după cum spunea Panait Istrati: „Nu e oare mai demn, mai sănătos sufleteşte, să lupţi pentru un drept, decât să pleci capul în faţa tâlharului atotputernic ieşit din urna electorală, dându-i astfel să înţeleagă că dreptul tău la viaţă ar fi discutabil?” Una e să cerşeşti, alta să ceri şi cu totul altceva să revendici. Intre elementele menţionate intervine laşitatea, acea stare care nu are nici măcar curajul să spună cum o cheamă. S-o eradicăm! Multe ar mai fi de spus…, dar Ajunge! Poporul Român trebuie să îşi revendice dreptul la existenţă demnă, să ia aproape totul de la capăt, să extirpe tumoarea egocentristă şi schizoido-cleptomano-malignă din trupul Ţării. Încă nu-i prea târziu! Să reaprindem Focul Sacru al Neamului Românesc! “

Ion Măldărescu

Sursa: Revista ART – EMIS

“Cum am lipsit puţin din post, cum N.A.T.O. a început să-şi dea în petec. Cursa aceasta a înarmărilor nu se va termina niciodată! Cine a reînceput? Ruşii sau americanii? Unde se termină şi unde încep graniţele marilor puteri? Evident, unde doresc ele. Ca să nu se plictisească, copiii aceştia oligofreni,  purtători de puşti S.F., se pregătesc în permanenţă pentru un viitor război! De atîtea ori i-am spus lui Obama să dea înapoi Nobelul pentru pace! El nu şi nu! Şi atunci, cum să nu nu-i sară ţandăra lui Ivan, cînd în apropierea graniţelor sale are loc cea mai importantă desfăşurare de forţe din istoria Alianţei N.A.T.O. pe timp de pace (6000 de militari din cele 28 de state ale Alianţei Atlanticului de Nord, plus soldaţi din alte trei ţări aşa-zis neutre: Suedia, Finlanda şi Ucraina. 350 de vehicule blindate, 60 de avioane şi elicoptere şi 12 nave de luptă iau parte la antrenament).

Să ne gîndim un pic şi la descoperirea „gadget-urilor” modificate, oferite în dar de ruşi oficialilor din ţările participante la G20 din septembrie, incident care marchează revenirea oficială a unui conflict între serviciile secrete din întreaga lume. Pe acest aspect nu prea s-a bătut presa internă, doar ceva şoptit şi cu frica în sîn în presa internaţională. Împotriva ţărilor participante la G20 (europene, sud-americane, arabe şi asiatice) s-a declanşat o operaţiune de spionaj menită să tensioneze şi mai mult atmosfera între diferitele servicii secrete şi diplomaţii. Ancheta tehnică, încredinţată germanilor, este încă în desfăşurare. Nu se ştie dacă toţi participanţii la summit, şefii de stat şi de guvern din cele mai importante 20 de ţări, cît şi lideri ai U.E. au avut aceleaşi gadget-uri „modificate”. De la sine înţeles că, cea mai mare parte a acestor chei U.S.B. au fost folosite de către unii delegaţi la summit. Vigilenţa serviciilor secrete germane, care au descoperit operaţiunile de spionaj ale ruşilor în Sankt Petersburg, vine pe fondul noii furtuni „Datagate”, poveste care pare fără sfîrşit şi prognozează răsturnări de situaţie.

Cînd vine vorba de noi, ne socotesc nişte furnici pe carîmbul unei cizme. Atunci cum să-şi mai recapete România suveranitatea? Am avea o şansă la anul, cu condiţia să ne dezmeticim înaintea alegerilor prezidenţiale şi a celor pentru Parlamentul European. Dacă alegem să tremurăm ca varga, vom trăi în continuare la mîna americanilor, a Bruxelles-ului sau a ruşilor. Ce-mi sînt americanii, ce-mi sînt ruşii sau integratorii europeni? Niciunii nu ne vor binele. Au interesele lor de realizat!  Am văzut noi vreodată ceva de la ei? Cum frica este legea care guvernează în Estul Sălbatic, România rămîne în continuare o piesă pe tabla de şah. Anul viitor ar trebui să decidem dacă vrem să trăim cu firimiturile de la masa străinilor sau cu mâncarea noastră din traistă, într-o ţară suverană. Haideţi să fim atenţi la viitorul „pretindent”! Ceea ce mă şochează este că niciunul din postdecembrişti, absolut niciunul n-a fost preşedinte pentru România, iar noi ne-am uitat la ei ca la Biblie sau ca la Învăţăturile lui Neagoe Basarab. Dacă erau preşedinţi pentru România, nu dădeau ce li s-a cerut şi nici nu luau ce li s-a băgat pe gît şi în buzunare.

Dacă tot a venit vorba de Rusia, uitaţi-vă cum stă la pîndă cam în toate propoziţiile internaţionale!, încercînd să manipuleze la Bruxelles anumite state membre ca să voteze împotriva semnării Acordului dintre U.E. şi Ucraina. Aşadar, cea mai importanta bătălie geopolitică a anului se va consuma în următoarele zile chiar la graniţa de nord-est a României,  toate ţările din regiune fiind fără discuţie afectate de decizia finală. Yanukovici nu-şi doreşte cu adevărat o apropiere de U.E. Dar n-are de ales, din moment ce e interesat de conservarea puterii sale şi a grupării pe care o coordonează împreună cu Oleksandr, fiul său. Cum Ucraina este în pragul unei grave crize economice, iar Yanukovici stă prost în sondaje şi are teamă că nu va cîştiga prezidenţialele din 2015, a hotărît să se însoare cu cine dă mai multă zestre. A aşteptat cît a aşteptat de la Putin o ofertă (relaţia tensionată dintre cei doi a făcut deja carieră, fiind alimentată de fantomele trecutului: Ianukovici a fost condamnat în tinereţe pentru tîlhărie, iar Putin a fost ofiţer KGB),  dar în loc de asta a primit ameninţări şi sancţiuni. Iritat de încăpăţînarea Ucrainei, a cărei independenţă înseamnă pentru ruşi o „trădare în dragoste” (Soljeniţin), Putin i-a impus un preţ piperat pentru gaze. Explicabil, de ce Yanukovici face tot posibilul  să obţină gaz ieftin şi credite ieftine de la Uniune. Haideţi să ne imaginăm un tîrg între un fost puşcăriaş şi un kaghebist. Se ştie că ruşii  nu-i vor ierta în veci pe ucraineni dacă se apropie de U.E. Deja le pregătesc o spînzurătoare economică şi energetică.

La final, o ştire extrem de importantă, prin gravitatea ei: România a devenit prima ţară din Europa care şi-a cedat PAVILIONUL de stat. Anul trecut, un grup de oameni de afaceri şi funcţionari ai statului român, nelinştiţi şi plini de imaginaţie în arta furatului, au pus la cale un contract fără precedent internaţional – cedarea/vînzarea pavilionului României (Pavilionul naţional indică statul sub a cărui protecţie se află nava şi de ale cărei legi este guvernată în apele naţionale şi internaţionale. Protecţia cuprinzînd nava care îl arborează, dar şi încărcătura mărfurilor pe care le transportă. Protecţia, dar şi responsabilitatea!) Imaginaţi-vă! Au vîndut tricolorul care se arborează pe navele statului român pentru 30 de ani unui Off-shore din Cipru. Pare greu de crezut, dar e o poveste adevărată. Un contract mai puternic decît legea, încheiat împotriva oricăror interese ale României. O afacere  penală,  de care nu sînt deloc străini aleşii noştri care au ocupat fotolii de miniştri.”

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Editura Basilica, Bucureşti, a editat în anul 2013 un important DICŢIONAR DE MUZICĂ BISERICEASCĂ ROMÂNEASCĂ, lucrare ce „reprezintă o sinteză care îşi propune să transmită, într-un mod cât mai accesibil, elementele de bază ale unei cunoaşteri cuprinzătoare a muzicii bisericeşti şi a liturgicii în general, atât din spaţiul românesc, cât şi, prin necesare referinţe la istoria şi universalitatea acestui domeniu, din tot spaţiul ortodox.” (n.e.)
Acest DICŢIONAR a văzut lumina tiparului din iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Volumul cu peste 900 de pagini, conţine ,,termeni muzicali şi liturgici, manuscrise şi tipărituri muzicale penotaţie psaltică ori liniară, sau pe ambele, precum şi corale, şcoli de cântăreţi, seminare, academii, institute, facultăţi, coruri, protopsalţi, creatori de muzică psaltică, precum şi compozitori de muzică corală religioasă, copişti, muzicologi, profesori de muzică religioasă – clerici şi laici – din toate zonele locuite de români, istoriografi, lexicografi, cronicari muzicali, publicaţii muzicale bisericeşti ş.a.” (n.e.)
În cuvântul de Introducere, al acestui volum preot prof. dr. Nicu Moldoveanu notează:
„Istoria străveche a culturii umane atestă faptul că arta, în general, şi muzica sau cântarea, adică arta sunetelor, în particular, era deja o prezenţă vie cu mii de ani înainte de Hristos, la populaţiile antice din tot Orientul, dar şi din alte comunităţi de pe suprafaţa pământului. Acest lucru arată că simţul muzical, precum şi sentimentul religios, au fost sădite de Dumnezeu în om din clipa în care l-a creat.”
Românii – consemnează preot prof. dr. Nicu Moldoveanu – sunt ,,un adevărat fenomen între celelalte popoare ale lumii, fiind un popor ortodox de origine latină, la care, în ceea ce priveşte muzica, a biruit doctrina creştină şi nu originea…”
La români creaţia muzicală bisericească „atât cea psaltică (omofonă), cât şi cea corală, construită pe motive psaltice sau în stil liber – s-a dezvoltat foarte mult, mai ales în ultimele două veacuri, aşa încât Biserica Ortodoxă Română nu duce lipsă de nimic în privinţa aceasta. Există un număr impresionant de protopsalţi-creatori români, dar şi de compozitori de cântări corale, care au îmbogăţit repertoriul bisericesc atât cu piese muzicale disparate, cât şi cu liturghii compacte, în diverse stiluri şi chiar cu oratorii şi fresce muzicale de mare anvergură pentru solişti, cor şi orchestră, ce se pot executa în sălile de concert.”( prof. dr. Nicu Moldoveanu)
În acest volum ,,cititorul va descoperi: termeni muzicali bisericeşti şi liturgici, personalităţi muzicale şi liturgice (imnografi, protopsalţi-compozitori, copişti mai însemnaţi, profesori, compozitori de muzică corală religioasă, dirijori, cântăreţi etc.), instituţii de învăţământ teologic (şcoli de cântăreţi sau de psaltichie, seminare teologice, academii, institute, facultăţi de teologie), societăţi, asociaţii, reuniuni cultural-muzicale, formaţii corale bisericeşti mai importante din România, cataloage complete de manuscrise muzicale bisericeşti vechi, medii şi neobizantine, psaltice româneşti, greceşti şi bilingve, din bibliotecile mari, publice şi mănăstireşti din România, de la Muntele Athos şi Meteore, tipărituri muzicale – omofone, pe notaţie psaltică, liniară sau pe ambele notaţii suprapuse, precum şi corale pentru voci egale, bărbăteşti şi mixte, tipografii mai importante din Principatele Române, istoriografi, lexicografi, cronicari muzicali etc.
Nădăjduim că acest Dicţionar de muzică bisericească românească va fi de mare folos tuturor cercetătorilor şi tuturor iubitorilor de istorie muzicală.” (preot prof. dr. Nicu Moldoveanu)

Cel mai important imnograf al sfinţilor români, în contextul canonizărilor consemnate după anul 1989 este P.S. IOACHIM BĂCĂUANUL, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

Emilia Țuțuianu

„ Albumul este un elogiu adus frumuseţii divine, capabil să înfioare orice inimă”

“Am în faţă Albumul doamnei Cristina Nichituş Roncea, pe care tocmai l-am parcurs şi care mi-a prilejuit o nouă “călătorie foto prin lumea ortodoxă românească”. Îmi simt sufletul înmiresmat de buna mireasmă duhovnicească ce se degajă din imaginile Albumului şi asemeni lui Lucian Blaga simt cum “flăcări de adorare îmi ard în ochi ca-n nişte candele de jertfă”. Da, mai simt nevoia să îngenunchez în faţa lumii monahale, ce adastă în văi, pe coaste sau pe plaiuri de munte, ca şi în acest Album, şi să ascult cum, din contemplarea imaginilor, prin ochi, se înfiripă în urechea mea şi în inima mea imnul de slavă pe care-l înalţă spre Cerul divin acele suflete care şi-au făcut din rugă şi din strădanie rostul tainic al mântuirii.

Arta autoarei a reuşit să surprindă vraja clipei fugare şi s-o înveşnicească în imagine, astfel că eu, cea care o privesc, înţeleg cât de mărit este Domnul Dumnezeu în vastitatea necuprinsă a Cerului şi în smerita Sa făptură şi până într-un fir de iarbă pe pământ. Căci într-adevăr, Albumul acesta este un elogiu adus frumuseţii divine şi este capabil să înfioare orice inimă, chiar şi pe aceea care nu cunoaşte miracolul tainic prin care Domnul Iisus se aşază pe altarele din bisericuţele pitite pe un picior de plai, lângă o gură de rai, aievea, ca şi în acest Album. Cercetaţi Albumul şi veţi cunoaşte bucuria cu care ne-nfăşoară harul frumuseţii, acea frumuseţe cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu Ţara şi pe lângă care trecem de-atâtea ori fără s-o luăm în seamă.

Cred ca ar fi o nechibzuinţă din partea mea să încep să desfăşor o analiză a imaginilor prezentate în Album, din care se detaşează chipul şi aura Duhovnicului. Albumul, în tot cuprinsul său, este un univers care se cere contemplat. Este cât se poate de explicit şi nu are nevoie de exegeze. Admiraţi-l simplu şi direct. Şi veţi desluşi frumuseţile lui multiple şi mirifice.

Mi-aş permite, totuşi, o remarcă: cred că nu este întâmplător (pentru că în lumea guvernată de Iisus nimic nu este întâmplător) faptul că autoarea a insistat mai mult pe imagini luate din Sfânta Mănăstire a Arhanghelilor, de la Petru Vodă. Aici, cu adevărat, ţie, care ai urcat până aici cu mari speranţe în suflet, ţi se deschide o uşă spre Cer. Dincolo de această uşă te aşteaptă acel păstor blând care-şi pune viaţa pentru oile ce au nevoie de îndrumare, de sfat şi de mângâiere. Vei afla nemijlocit că ai intrat în “tainica pustie a mântuirii” unde bunul Părinte Justin îşi aşterne ca pe o jertfă vindecătoare, de toate relele şi toate grele tale, întreaga sa viaţă. Şi o face fără timp şi fără odihnă, ca tu să te întorci în babilonul tău cu totul altul decât cel care-ai venit. Vei afla prin dragostea Părintelui unde-ai greşit şi care e calea pe care trebuie să-ţi îndrumi paşii ca să treci cu succes testele de iubire ce se vor ivi de aici înainte în drumul tău spre mântuire. Aici, lângă casa Domnului, înălţată tot din marea sa dragoste, tu, cel care ai urcat până aici, vei afla o bucurie nespusă, ştiind că te-a ascultat un adevărat ostaş al lui Iisus Hristos, care a luptat cu spada iubirii în mâna să aducă biruinţa binelui suprem asupra răului absolut. Un ostaş pe care îl vei recunoaşte oricând şi oriunde, fiind el plămădit din esenţa cea mai nobilă a neamului tău, creştin, ortodox şi românesc.

Răsfoind Albumul acesta vom afla şi vom înţelege cu toţii că este aşa, cum ne arată el. Înţelegem că este aşa din privirea înţeleaptă şi plină de căldură surprinsă de sora noastră Cristina atât de evident şi atât de copleşitor în ochii Părintelui Justin. Şi vom mai înţelege că iubirea de  oameni a Părintelui Justin este atât de nelimitată încât chiar şi acum, când a plecat de lângă noi, ne va ajuta în continuare. Nu se va împiedica de pragul dintre vremelnicie şi eternitate. Ci dimpotrivă, îl va trece uşor şi lin, din neţărmurita sa dragoste pentru noi, ori de câte ori îl vom chema în ajutor. Şi aşa va fi.”

Aspazia Oţel Petrescu

“Albumul Cristinei Nichituş Roncea, membru al UZPR, care contine sute de fotografii color şi alb-negru, însoţite de cuvintele de duh ale Duhovnicului Neamului, se găseşte în prezent la pangarele Mănăstirilor Paltin şi Petru Voda şi se va afla în curând in toate marile librarii.
Până atunci, puteti să-l comandati prin Poştă, la preţul promoţional de 25 lei, plus cheltuielile de expediţie, printr-un simplu email la adresa  cristina.nichitus@yahoo.com”