Un imn-acatist ce se adaugă formelor liturgice existente în cultul Cuvioasei Parascheva*
În raport cu sfinţii, oamenii rămân într-o perpetuă comuniune de iubire şi adâncă recunoştinţă pentru atitudinea mijlocitoare pe care aceştia o au în iconomia mântuirii. Sfânta Parascheva este una dintre cele mai iubite sfinte mijlocitoare pentru noi, creştinii din Moldova, având în vedere ajutorul pe care timp de patru secole ni l-a oferit, astfel încât ea a ajuns să fie supranumită „ocrotitoarea Moldovei“. Sfinţii sunt roadele Duhului Sfânt, căci ei au fost şi sunt mediul transparent prin care Dumnezeu Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt a luminat în istoria acestei lumi cunoştinţa adevărului. Ei reprezintă omul transfigurat pentru că au rămas într-o continuă legătură cu izvorul sfinţeniei, în ei locuind Hristos euharistie Care i-a încorporat Trupului ecleziastic. Prin viaţa lor liberă faţă de patimi au definit calea desăvârşirii umane experiind teandric drumul de la chip la asemănarea cu Dumnezeu. În ei a luat chip Dumnezeu.
În lumea aceasta, sfinţii şi-au trăit „viaţa în Hristos“ Care li s-a împărtăşit mistagogic şi a lucrat prin Duhul în fiinţa lor. Dumnezeu S-a sălăşluit în ei şi a luat prin aceasta forma „templului“, căci scopul vieţii lor a fost câştigarea Duhului Sfânt. Cuvioasa Parascheva şi-a închinat viaţa dobândirii Duhului Sfânt pe care L-a purtat în fiinţa ei şi are puterea mijlocirii pentru noi. Roadele sfinţeniei vieţii ei şi rolul mijlocitor pe care îl are au determinat pe cei ce întruchipează conştiinţa consemnării istoriei mântuirii să aştearnă, sub inspiraţia Logosului, mărturia vieţii prin cuvântul lor. Astfel, cronologic, hagiografii au fost cei dintâi care au consacrat tezaurului universal slova pilduitoarelor vieţi ce au biruit prin Hristos moartea spirituală, lăsându-L să ia chip în ei. „Vieţile Sfinţilor“ au luat naştere prin pana hagiografului inspirat care a scris rugându-se şi s-a rugat scriind sintetic, esenţial, ceea ce Duhul Sfânt l-a inspirat, în duh evanghelic, ceea ce este necesar pentru mântuirea celor care citind vor cere în rugăciune schimbarea propriei vieţi.
Evlavia creştină şi cultul local închinate Sfintei Parascheva au dat naştere cuvântului cântat insuflând melozii şi imnologii ce au introdus în cultul universal exemplul vieţii ei, minunile şi prezenţa binefăcătoare a ei, iar tim¬pul liturgic ce se derulează dincolo de succesiunea temporală o face contemporană creştinului din toate timpurile. Pictarea chipului ei transfigurat de prezenţa energiilor îndumnezeitoare şi înălţarea de biserici în cinstea ei ne fac martori la puterea pe care ea o are de a transfigura lumea, de a ne face părtaşi ritmului timpului liturgic şi de a supravieţui în spaţiul ecleziastic al prezenţei lui Dumnezeu în lume. Astfel, prin mijlocirea formelor de receptare şi reprezentare a Sfintei, putem pregusta încă din lumea aceasta starea omu¬lui nou în care locuieşte Dumnezeu şi să rămânem încorporaţi în trupul lui Hristos-Eclesia, putând experia comuniunea cu prezenţa ei.
Cinstirea şi iubirea care, în contemporaneitate, se îndreaptă către Sfânta Parascheva din toate colţurile Ortodoxiei sunt de neegalat. în Moldova, receptarea liturgică şi formele de venerare închinate Cuvioasei sunt atât de intens prezente în viaţa creştinilor, încât, între sfinţi, doar cultul închinat Maicii Domnului ocupă un loc mai important. Este un adevăr care, liturgic, de veacuri mărturiseşte acest lucru ce reiese din slujba ce i s-a închinat şi pe care din anul 1737 o avem şi în limba română. De fapt, Maica Domnului şi Sfânta Cuvioasă Parascheva au fost alăturate în veneraţia creştinilor. în cult, de fiecare dată laudele şi rugăciunile îndreptate către Cuvioasa Parascheva sunt urmate imediat de „Bogorodicină“, cântarea închinată Maicii Domnului. Sfânta Parascheva rămâne mereu în comuniune liturgică cu cei ce o venerează şi îi cer ajutorul şi prezenţa ocrotitoare în necazuri, aşa cum Maica Domnului a fost încredinţată de Fiul său să ne fie Maică şi Mijlocitoare, iar permanenta asociere şi împreună prezenţa lor în slujba închinată Cuvioasei sporesc şi intensifică importanţa prezenţei şi ajutorului pe care îl primeşte rugătorul: „întru năpaste aflându- ne, Cuvioasă Parascheva, de către văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, de toate bunătăţile am sărăcit; pentru aceasta la tine cădem, rugându-te ca neîncetat să te rogi la Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă“, scrie în slujba ei, şi imediat după aceea ruga se îndreaptă către Maica Domnului: „Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău. Căci mântuire luăm cu adevărat prin tine, Preacurată de toţi vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi armă nebiruită te avem, stăpână“, fără ca prin această asociere să se diminueze înălţimea cultului mariologic. Prezenţa Sfintei Parascheva alături de Maica Domnului se explică prin aceea că sfântul are puterea de a naşte la o viaţă nouă în Hristos pe cel care rămâne în comuniune orantă cu el, iar Cuvioasa, din momentul în care călătoria moaştelor sale făcătoare de minuni s-a încheiat la Iaşi, nu a încetat de a ne determina să renaştem în viaţa cea nouă.
Nicăieri şi niciodată cultul Sfintei nu a avut o intensitate şi o răspândire ca-n momentul în care a binevoit să-şi aleagă loc de şedere în Iaşi, unde de 372 de ani acest cult nu încetează să fie prezent în sufletele pelerinilor din toate locurile, pelerini ce înţeleg să caute sfinţenia în comuniunea cu ea, înfruntând toate obstacolele.
Cum pentru prima oară locul de unde cultul Sfintei Cuvioase Parascheva a dobândit la români şi prin români amploarea lui de astăzi a fost Episcopia, astăzi Arhiepiscopia Romanului, unde viaţa Sfintei este reprezentată iconic încă din secolul al XVII-lea, în compoziţii de o frumuseţe unică, ne-am manifestat şi noi evlavia faţă de Cuvioasa prin închinarea unui imn acatist, ce completează formele liturgice existente. De asemenea, intenţionăm să publicăm o lucrare exhaustivă, rezultatul unei analize atente asupra textelor existente dedicate vieţii şi cultului Cuvioasei, realizate de o echipă de specialişti convocaţi de smerenia mea.
Considerăm apariţia acestui imn acatist, însoţit de imaginile reproduse după fresca din interiorul Catedralei noastre arhiepiscopale, un preambul al manifestărilor culturale şi liturgice consacrate sărbătorii Sfintei Parascheva şi o pregătire pentru publicarea lucrării închinate vieţii şi cultului Cuvioasei.
ascultaţi aici: Imn-acatist închinat Sfintei Cuvioase Parascheva
Ioachim Băcăuanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului
Imn-acatist închinat Sfintei Cuvioase Parascheva: Înregistrare realizată cu sprijinul P.S. Episcop Ioachim Băcăuanul şi Coralei ,,Episcop Melchisedec” a preoţilor din Protopopiatul Bacău, dirijor Pr. Andrei Ioan Antal. Text alcătuit de Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul. Editura Filocalia – Roman 2013
Sursa: Revista Melidonium
“Un popor atâta există cât trăieşte Evanghelia. Dar vrăjmaşii neamului nostru au ştiut să ne dezmoştenească de formele acestea ale noastre. Că vedeţi prea bine, când vor să scoată religia din şcoală, când icoana, şi unde mai punem că, înşişi fiii noştri sunt cei care ajută la acest dezastru religios şi moral. Pentru că învăţătorul nostru, ca să îşi poate avea postul acolo, zice: „Da, nu mai e nevoie, să întrebăm poporul. Are nevoie de religie în şcoală?” „N-are nevoie”. Şi împreună cu domnul învăţător o dă la o parte din şcoală.
