2013
Părintele Justin Pârvu, “Părintele Inimilor” !
“Cei care l-am cunoscut avem mare răspundere, în fața lui Dumnezeu în primul rând. Toți cei care l-am cunoscut trebuie să împlinim milimetru ce ne-a învățat Părintele! Adică TOT. Altfel nu ne putem numi nici ucenici, nici fii duhovnicești, nu ne putem numi nici măcar români! Părintele Iustin a fost un mare român! Și a vrut să facă din noi români! Părintele Iustin, el este un român adevărat! Prin viața lui, prin trăirea lui, a arătat ce înseamnă să fii român adevărat: iertând, iubind, miluind, rugându-te…” (ierom. Siluan Antoci)
Foto: Cristina Nichitus Roncea
2013
Omul cu harfă – Sandu Tudor
Omul cu harfă
Spre oglinzi, spre inimi, larguri, spre somnul scut din cer,
pe argintăria harfii, visul, degete mi-l frâng,
străvezii suiri de sunet, “fuga” ploilor ce plâng
presimţirile din peşteri, Evul Omului stingher.
Luna mare-n crucea vremii, prin răsunet să opresc,
ca din cupa ei de ceară, mierea de mir pe văzduh
să răstorn cu zvon de strună, sub botezul nefiresc
să zăriţi prin zmalţ de aur faţa semnelor de duh.
Sandu Tudor
Din antologia: “Aceşti mari poeţi mici” alcătuită de Mihai Rădulescu
2013
Cântec la inelul Aminului – Sandu Tudor
Cântec la inelul Aminului
Pe căi de dimineaţă,
cu stihia pe faţă
am sânecat,
am mânecat,
însingurat
peste pământul întunecat.
Şi când apa cea mare
din soare-răsare,
în apa cea mică
din izvoare,
despică
noaptea de lumină,
trupeasca-mi tulpină,
din a somnului tină
o am despărţit
lămurit,
o am curăţit
smerit,
cu pumni de răcoare
ce doare,
îngheţare
plăcută
din cută
de apă neîncepută.
Şi cu zor
tropăitor,
pe urme înturnat,
tălpile mi-au cântat
peste tăceri de revărsat.
În cămară m-am oprit,
lacăt am zăvorit,
făclii am-aprins,
Şi cuget desprins,
Şi cuget supus,
am prins de spus,
fără glas
la iconostas,
pe aţă de gând
după orând,
vorbele salbe,
vorbele bune
de rugăciune,
Lui
iubitului,
Blagoslovitului,
Marelui
Stelarului
Dumnezeu,
Lisandru, eu
gură
de făptură
plină
de vină,
inimă haină,
oase
păcătoase.
Dar cum chinuiesc,
cum spovedesc
icoanelor mele
vorbele acele,
cu faţa-n răsărit
stâlpnic neclintit,
de undeva pică
sunet de sticlă
nesprijenit,
deauna pornit,
inel
supţirel,
ocol lămâior,
inel sunător
ce poartă
în toartă
înfiripată,
aevea-ntrupată,
piatra Aminului,
de culoarea vinului,
biserică mică
ce nu se strică,
lumină rotundă,
aurită undă,
prund vioriu
cu foc străveziu,
inel de evlavii,
coroniţa Slavii.
Ca în liturghie,
în apa lui vie
de nestimată
fără de pată,
vezi Lumea toată
străluminată,
nuntind curată
ca-n prima zi
ce o zămisli.
Şi ca să crezi,
ca-în el să vezi
adânci namiezi,
privind în părţi
ca-n albe cărţi,
să te cufunzi,
să te pătrunzi,
să nu ascunzi
mărturisind:
În joc de argint
Pasărea Duhului,
vâslaşe văzduhului,
cu lunecări
pe creste de zări,
în horele clipii,
din umbra aripii
pune supţire
de peste fire,
fir de lucire,
fir de ninsoare,
fir de-nscrisoare
măsurătoare.
Sub blândul lui nart
cu limpede şart
stană,
bulboană,
bob, lighioană,
pomul,
ca şi omul,
fiece formă
harnică normă,
stă cununată
în limpezime
neînserată.
Şi poţi să crezi,
şi poţi să vezi,
să te pătrunzi,
să nu ascunzi
că Lumea toată
a stat odată
ca niciodată
îmbrăţişată,
ca în piatra mea,
fără de spin,
fără de chin,
în lin Amin?
de chin,
în lin Amin.
Sandu Tudor
Din antologia: “Aceşti mai poeţi mici” alcătuită de Mihai Rădulescu
2013
“Invitație la Baia Sprie, la decernarea titlului de cetățean de onoare Părintelui Justin Pârvu”
“Primăria oraşului Baia Sprie ne invită sâmbătă, 14 septembrie, să participăm la emoţionantul eveniment de decernare a Titlului de cetăţean de onoare post mortem Arhimandritului Justin Pârvu, ce va avea loc la sala de cultură, în cadrul simpozionului cultural „Triunghiul morţii”, dedicat martirilor din temniţele comuniste ce au pătimit în coloniile de muncă de la Mina Baia Sprie, Cavnic şi Nistru.
Părintele Justin Pârvu a trecut prin calvarul temniţelor comuniste timp de 16 ani, pentru vina de a mărturisi cu demnitate în plin regim totalitarist comunist, valorile naţionale şi creştin ortodoxe, cărora şi-a închinat şi jertfit întreaga viaţă. În Mina de la Baia Sprie, Părintele Justin a fost transferat pentru muncă silnică din penitenciarul Aiud, împreună cu primele loturi, din septembrie 1950 până în martie 1954. Aici Părintele a dat dovadă de un comportament exemplar, mărturisind lumina lui Hristos până în adâncurile pământului, la 800 de metri adâncime, neacceptând reeducarea politică în ciuda condiţiilor inumane de muncă şi chiar salvând de la moarte pe unul din gardieni, prigonitorii săi, care rămâneau uimiţi de bunătatea şi dragostea acestor deţinuţi. De aceea ne bucurăm că cetăţenii vrednici ai acestui oraş, unde Părintele Justin şi-a jertfit 4 ani din viaţă, au conştiinţele neadormite şi fac recurs la memorie şi demnitate pentru cinstirea martirilor din temniţele comuniste, acordând titlul de cetăţean de onoare mult iubitului nostru duhovnic, Părintele Justin Pârvu.
Pe această cale rugăm pe cei care vor să cinstească memoria Părintelui Justin să vină alături de noi la Baia Sprie, unde se va oficia şi parastasul de 3 luni al vrednicului de pomenire, Părintele Arhimandrit Justin, la troiţa de la intrarea în Mină, ctitorită chiar de sfinţia sa în anul 2010.
De asemenea vom participa la Sfânta Liturghie în cinstea praznicului Înălţării Sfintei Cruci, la Biserica Ortodoxă Pogorârea Sfântului Duh, din Str. Dragos-Vodă, începând cu ora 9 dimineaţa, unde corul mănăstirii noastre va susţine cântările la strană. La ora 12 vom merge la Casa de cultură pentru a participa la ceremonia de conferire a cetăţeniei de onoare Arhimandritului Justin Pârvu. Apoi ne vom îndrepta cu toţii la Troiţa de la intrarea în Mină unde vom oficia slujba parastasului de pomenire a celui ce a înălţat Crucea Neamului românesc din adâncurile Minei de la Baia Sprie.
Fie ca bunul Dumnezeu să ne ajute să ducem mai departe Crucea Neamului nostru spre Înviere, aşa cum ne-a învăţat Părintele Justin prin pilda vieţii sale. Amin.”
Obştea mănăstirii Paltin Petru Vodă
Sursa: http://www.paltin-petruvoda.ro/invitatie-la-baia-sprie-la-decernarea-titlului-de-cetatean-de-onoare-parintelui-justin-parvu/
2013
Sfinții închisorilor!
,,Sambata, 14 Septembrie 2013: Parintele Justin Parvu distins la Baia Sprie cu Cetatenia de Onoare post-mortem in cadrul simpozionului “Triunghiul mortii”. Pomenire de trei luni la Petru Voda. Conferinta Sfintii Inchisorilor la Aiud – See more at: http://roncea.ro/2013/09/07/sambata-14-septembrie-2013-parintele-justin-parvu-distins-la-baia-sprie-cu-cetatenia-de-onoare-post-mortem-in-cadrul-simpozionului-triunghiul-mortii-pomenire-de-trei-luni-la-petru-voda-conferi/#sthash.s4EAUq5z.dpuf“
Sursa: Victor Roncea
2013
Ion Măldărescu: “România în scandal perpetuu, G20 în criză”
Între „Aşa nu se mai poate!” şi eutanasiere
„Ionuţ Anghel, în vârstă de 4 ani, a murit pe 2 septembrie, după ce a fost atacat de câini maidanezi, pe un teren privat din apropierea Parcului Tei”, anunţa cotidianul „România liberă”. „Ionuţ Anghel – copilul de 4 ani decedat după ce a fost muşcat de câini vagabonzi în Capitală”, scria Mediafax. Vedete de duzină (alese pe criteriile presei de scandal), cu dorinţe fierbinţi de a-şi afişa imaginea nu doar în „show-uri păcătoase”, n-au ratat prilejul unui lătrat la lună. Şi-au vânturat silicoanele şi liftingurile printre placardele cu fel de fel de sloganuri: „Nu sunt hrană pentru câini!”, „Strada mea nu e coteţ”, „Vrem «legea lui Ionuţ»!”. Deşi pronunţată sub altă formă, nu a lipsit nici lozinca sentenţioasă: „Dinte pentru dinte! Vrem eutanasierea!”. Autointitulatele „vedete” (forme fără fond) s-au simţit în elementul lor în baia de mulţime a spectacolului stradal din Parcul Izvor şi din Piaţa Romană, unde au participat nu inteligenţa, ci cu fizicul vulcanizat la vedere. De, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.
Adversarii „formelor fără fond” şi-au spus părerea la „Universitate”, în faţa Teatrului Naţional, unde au protestat împotriva uciderii câinilor comunitari, susţinând că „Eutanasierea nu este o soluţie” şi pronunţându-se în favoarea sterilizării”(Mediafax). Uite-aşa s-a ajuns la referendum, unde consilierii gârlei din buricul Ţării trebuie să răspundă prin Da! sau Nu! la întrebarea propusă de bulibaşa Bucureştiului: „Sunteţi de acord cu eutanasierea câinilor fără deţinător capturaţi pe domeniul public al Municipiului Bucureşti şi neadoptaţi în termenul prevăzut de lege?”. Alţi bani, altă distracţie! Valeriu Zgonea (dărâmătorul Casei Poporului), hop şi el – de data asta fără Roger Waters – loveşte singur, cu ciocanul: „Mâine dezbatem şi dăm vot pe Legea privind câinii fără stăpân[…] deputaţii din Comisia juridică şi pentru administraţie se vor reuni luni, la ora 17.00, pentru a face o audiere a tuturor părţilor implicate, fiind invitat şi primarul general Sorin Oprescu. Acest proiect de lege va avea un raport […] de la cele două comisii sesizate în fond, Comisia juridică şi cea de administraţie. […] se vor audia toate părerile după care cele două comisii vor delibera şi vor face un raport. Mâine (marţi – n.a.) îl vom pune în plen la ora 10.00, la ora 12.00 este votul final şi-l vom trimite spre promulgare”.
Câinii vagabonzi – „Inamicul public nr.1”?
Cazul copilului Ionuţ este regretabil, dar nu câinii sunt vinovaţi, ci oamenii. Însă decidenţii şi-au dovedit – a câta oară – incompetenţa administrării unei situaţii create tot de Om. Folosindu-se de speţă, micimile lor au transformat câinii vagabonzi în Inamicul public nr.1 al României. De fapt, în spatele unor evenimente de conjunctură se camuflează premeditat cruda realitate românească: sărăcia, corupţia, dezorientarea, disperarea şi haosul care au pus stăpânire pe Ţară. Efectele catastrofale asupra mediului înconjurător şi asupra românilor, precum şi viitoarele consecinţe ale demarării proiectului minier de la Roşia Montană sunt eludate cu bună ştiinţă şi marginalizate deliberat. La Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov, Alba Iulia, Bistriţa, Sfântu Gheorghe, Suceava, Iaşi, Timişoara, Baia-Mare, dar şi în alte localităţi din România şi din străinătate (Montreal) mii de oameni au cerut şi cer retragerea proiectului de lege ce reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană, anularea contractului cu Roşia Montană Gold Corporation (R.M.G.C.), interzicerea exploatărilor cu cianuri în România şi introducerea zonei Roşia Montană în patrimoniul U.N.E.S.C.O.. Amintesc doar în treacăt şi de ignorarea şi/sau acoperirea cu pământ sau asfalt a siturilor istorice existente în zonă. Potrivit raportului Jandarmeriei Române, numai în Bucureşti au manifestat împotriva deciziilor guvernanţilor peste 8.000 de persoane (după alte surse, între 10.000 şi 15-000). Cel mai important zăcământ de aur din România a fost dat pe mâna străinilor, iar Parlamentul tace! Vacanţa s-a prelungit. Guvernul României face echilibristică pe sârmă: Uite popa, nu e popa! Câinii vagabonzi sunt de vină!
„Munţii noştri aur poartă/ Noi cerşim din poartă-n poartă!…” (Octavian Goga)
Cel mai important zăcământ de aur din România, evaluat la aproximativ 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint a fost dat pe mâna străinilor prin concesionare în vederea exploatării, Companiei Roşia Montană Gold Corporation. Compania Gabriel Resources deţine în prezent 80,69% din proiectul Roşia Montană, restul fiind în posesia statului român, prin compania Minvest. Prin subterfugii şi portiţe de interpretare ale dreptului, guvernanţii postdecembrişti ai Ţării au arvunit românii slugi la străini. Tot ei ne lipsesc sistematic şi cu o perseverenţă de invidiat, dar demnă de o cauză mai bună, de bogăţiile solului şi ale subsolului României. Pământul Ţării l-au vândut străinilor, acumulând, fără scrupule, averi considerabile pentru ei. Cu ce s-a ales România în cei 24 de ani de guvernare? După epoca de aur, a urmat epoca haosului absolut! Şi ne-am ales cu distugerea economiei, a industriei (grămada de fier vechi a lu’ Petrică Puloveristul), cu concedieri în masă, şomaj, datorii la bănci, sărăcire perpetuă şi distrugerea prestigiului naţional. Comparaţi, vă rog, imaginea Românie din ’89 cu cea de astăzi: de la datorie externă „0”, plus creanţe de recuperat, la peste o sută cincizeci de miliarde € datorie externă. Creanţele le-au recuperat unii, dar nu le-au vărsat în visteria Ţării, ci în vilele şi în buzunarele lor. De grija altor creanţe ne-au scăpat, ba americanii, ba hulpava uniune prin instrumentele ei murdare: F.M.I., B.M. & Co.
Şefii de stat întruniţi la G20 nu şi-au asumat riscul unei decizii ferme.
Sărind cu pas mare peste scandalurile din România, care par să nu se mai termine, nici întâlnirea G20 de la Sankt Petersburg nu a reuşit să producă o soluţionare rezonabilă a problemei siriene – noul butoi cu pulbere din Orientul Mijlociu. Unicul rezultat concret al acesteia s-a soldat cu relansarea unui Război Rece – deocamdată – între ştiutele părţi adverse. Dacă Preşedintele Obama şi Secretarul de Stat, John Kerry au depus/depun eforturi insistente pentru a convinge Congresul American şi pe aliaţii S.U.A. de oportunitatea unui atac asupra Siriei, Preşedintele Federaţiei Ruse a emis un avertisment ferm la adresa S.U.A., declarând că încriminatul atac cu arme chimice din Siria nu a fost desfăşurat de forţele fidele preşedintelui Bashar al-Assad, ci de către rebeli, conştienţi că se bucură de sprijin american. De asemenea, în cadrul unei conferinţe de presă ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov a precizat că: „Proiectilele cu sarin au fost fabricate în Siria pe teritoriul controlat de opoziţia siriană. […]Potrivit informaţiilor suplimentare, proiectilele cu această substanţă (sarin) au fost fabricate în februarie anul acesta pe teritoriul sirian, de una din grupările afiliate la Armata Liberă Siriană”.[1]
