5 Sep
2013

Poeme inedite de George Anca

George ANCA

graba grapei

 

graba grapei sihăstria betonaților

ajuns în necunoștință sine sin si

orbi provorbind caii clapelor

 

orbi-v-ar deambularea și-așa

topindu-mă praf de versie stai

că e verde Silvia să te sculpteze

 

filtrat prin pânza zilei Savitur

soarele te lasă fără tristețe

albește-te negreală gene înarmate

 

sile genetice violuri piatră

a cui muzică p’eros langorii

cui dai peste cașcaval cine de nu

 

proiecția plesnei p’alee paleo

supuși pestilenței servii

obscena scena pizzerie

 

sentimental stilat autoironie

vedem dacă ajungem la piersici

are în urmă toți exclușii rămașilor

 

empatic sinei copii mulți clasă mare

vorbiri nevorbitorilor încă

incantații improvizate silențios

 

pe mine voind să mă mântui

fluență narativ-psihedelică

ordin neîndeplinit nici trădări

 

 

să nu vrei

 

să nu vrei tu la wellness

c-aș strecura chimia albastrului

prin apa gravitației de sare

 

Eva voise să scape de paradis

cum și Plata exteriorizându-se

căzută Uioara Pushpaka

 

altele din palimpsest

crest agrest para ne rest

și cu Palestina lest

 

altă haltă naltă-ncaltă

lucra lemn nume de salcă

rare vorbele ba daltă

 

dicții de poetică depresivă

ce revăzând miraj în Raj

cum aș reajunge la curaj

 

sfințească-se numele necunoscut

împărăția voii cui

pâinea iertării în ispită mintă

 

las plas sân sănii sânii

clasă clepsidra vidra cidra

proba zăpezilor detemperate

 

în al doilea mă și așez sub aer

în așteptarea telefonului

de-om mai umbla umbră

 

 

le-am văzut

 

le-am văzut sufletele vid întors

abătui sindrofia pruncului

văd ocult parcelat ca Olanda

 

cult nestingherit de glie refren

cioara se scaldă în rouă

adrenalină mistică

 

fracturi devinatorii în frac

te dai jos din psalm în balm

sunete nelumilor lor

 

 

singurătate călătoare

 

singurătate călătoare la o bere

treci cu ecou și încă o litanie

pâine greșitoare de satană

 

mizantropia mersului pe jos

în aura piciorului tăiat

ce ne-o fi tot înspăimântând

 

 

ora rămasă

 

ora rămasă se scurtează

nici nu e lume am loc

s-o revărsa umbra stejarilor

 

îmi scăzuși hinduismul

la interogatoriul de ordinare

ce părere ai de homosexuali

 

să mă întorc deochi în Nazians

că-n rest ajunsul aur rudă

răboj falit jain suspans

 

 

nici cabotin

 

nici cabotin spovedaniei

pe aripile întrupării sancte

unde ne ducem toți duminică

 

d’alei corbe corbișor

neîndor nervii mor

corb novac ne vrem cor

 

aproape că se răcorește

când să educăm convivii

hei se repetă aceeași mantră

 

 

mi-a recunoscut

 

mi-a recunoscut vocea

mai și povestim până

nu ne prinde semioza

 

ăl scurt după ăl înalt

plăpânzenii flămânzenii

floare fluture bonz bronz

 

ne distrăm en passant

fără adresă fără pungă

hai băiat de olimbiadă

 

 

până la figuri

 

până la figuri tot acolo

oarece romantism

ocolit de ajungere

 

pân’ la frate de supărată

casca boxerului efațată

nici a volterului văleată

 

rochii negre cu bule albe

își freacă lepra pe abdomene

ca Venus Anadyomene

 

mahapranam jai puram

Vișinescu din Pătroaia

direcționa mălaia

 

ba de școală și inspector

lector Hector nu terector

care-mi și provență vector

 

 

mendră șulumendră

 

mendră șulumendră cendră

grași cu tabloid amendă

așezați ferestrei mendă

 

pe lung femei înfădesfășate

altei cataracte catarg

pe cine-am spart o să mai sparg

 

din cartier marșarier

guguștiuc pe voci și corb

pâinea cărnii pre ispită

 

 

cedând ce

 

cedând ce dând procedând

patru hetaire cerești

nebun în rimă Edgar

 

că-n piept inima bate

și prinde-mă nepoate

pe suflare halul

 

Caligula ba calul

nespălătură plas

Atena pa palas

 

 

Marie

 

Marie mântuiește-ne

prin fiul tău Val

frământă-ne nisip

 

de ziua traversărilor

adormirilor mărilor

independență Mirabai

 

cum aș muri în Rajastan

spor deșertului anekanta

abia mă compun domnambul

 

nici Gange nici cenușă

lume cu flori după post

buchetele încăpătoare unde

 

nici lumânări aprinse

de-avurăm soră Marie

și regină și fiică Marițo

 

 

ție bastonul

 

ție bastonul mie furnica

Tecla de-a lui Pavel Kate

numai fii prin biblie

 

capăt așteptându-ne adăpost

până acolo purtându-ne

cât spre tăierea capului

 

lumea vine după poveste

vrea să meargă în India

e numele comunei noastre

 

 

a spus altora

 

a spus altora că se sinucide

pierdut turneu în America

îi era frică de avion

 

ce frumos vorbeai de Poldi

ai spune și tu viața la țară

întrebasei pe Pasi de Mușatescu

 

refăcuse un Shakespeare

din versuri în proză

să urmărească publicul mai ușor

 

 

sânge-n cap

 

sânge-n cap ca de căldură

sau smântâna bandoneon

ori traduceri din pustie

 

hai și azi în Nazianz

ornic dornic spornic

înapoi la Roccasecca

 

frică mi-e a inventa

nasture haina nudului

crampon crampa dinainte

 

 

novissima

 

novissima pâine greșeala

roșul Lorne mă încălzește

cum m-aș fi întors legănat

 

corb avatar dintr-o moartă

Dumnezeu mi-a lăsat restul

să înțelegi toate cuvintele mele

 

foarte simpatic fără talent

vorbăreț secretar de partid

frate-su o ține pe Stăneasca

 

 

quietor

 

quietor de nu Polonius

și mâine îi absentez

ca universul din consilii

 

îți suflai suspendat după carte

printre disabilități locvace

te-adusesem și la supradotați

 

mă visezi sau mă vezi

nu e greșeală față

de pâinea mâncată iertător

 

retragere din ceai negru

ori zilelor neunit

ăl cu suta racului

 

seculară dimia rimei

Mila peste Du de-o creastă

de nu m-ar ajunge războiul

 

rață pe aer Salinei Rosegur

ori munți ori toamnă pe ascuns

ce-ți spuneam grăbitule grăpat

 

George ANCA

5 Sep
2013

Părintele Adrian Făgețeanu: “Trebuie metodă, răbdare şi dragoste, pentru că dragostea toate le rabdă.”

“Diavolul e împotriva ascultării. Televiziunea preamăreşte violenţa, banii fără muncă, mărirea fără merit. Dar toţi vor da faliment.

Dintre toate acatistele pe care le-am citit, cel al „Rugului Aprins” e cel mai cizelat, cel mai cult, cel mai subtil. Am fost foarte apropiat de părintele Daniil (Sandu Tudor). Mulţi nu-l iubeau, pentru că era foarte pretenţios, dar era foarte pretenţios mai ales cu el însuşi. Eu îi mai făceam observaţie că vorbeşte prea mult. Era schimonah. Un schimonah nu spune decât şapte cuvinte pe zi, dar unii spun chiar şi numai două. Au însă milioane de cuvinte nespuse, pe care le reedita părintele Daniil. Nu se supăra când îi spuneam aşa, ştia că îl iubesc.
Nu vă este de folos ce vă spun acum: el nu a pornit la drumul acesta cu gând sincer. El era un specialist în literatură, cu o asemenea pricepere, că vlădicii îl chemau să le cizeleze cărţile, cuvântările. Mitropolitul Firmilian, dar şi alţii. Stăteau nopţi întregi cu el şi lucrau la cărţi. Şi el s-a gândit că dacă Damian Stănoiu a scos atâţia bani din acele scrieri pornografice, el o să scoată de 1000 de ori mai mult. S-a dus în Athos şi îi întreba pe călugări: „Ce, asta e haină? Asta e mâncare? Ăsta-i creştinism?” Şi a rămas uimit de răspunsul primit: „Ăsta e stareţul meu şi Dumnezeu prin el mă va mântui”. El încerca să-i instige şi ei i-au închis gura. Acasă mitropolitul i-a zis acelaşi lucru şi atunci el s-a schimbat cu totul, a devenit călugăr. A fost bătut mai rău decât toţi la Aiud, a fost omorât în bătaie.

Nu trebuie să ne apucăm noi să vorbim despre canonizarea celor din închisori. Doar Dumnezeu poate hotărî când e momentul. Într-o peşteră din Efes au fost găsite trupuri de sfinţi care zăcuseră acolo sute de ani. La Mânăstirea Neamţ s-a ridicat trotuarul şi au ieşit moaşte. Nu s-a ridicat singur. Doar Dumnezeu hotărăşte când e momentul. Zamfira, care vrea să canonizeze pe cineva la Prislop, e îndrăcită. La fel şi cei care vor să-l canonizeze pe părintele Argatu. Nu e încă momentul, dacă Dumnezeu nu a arătat că vrea să se întâmple acum acest lucru. Atâta privilegiu are Dumnezeu, să hotărască momentul canonizării şi vrem să-I luăm şi asta?

Talmudul n-are nimic din adevărul lui Dumnezeu.

Să nu-i judecăm pe alţii, să nu ne comparăm cu ei.

Ortodoxia adevărată n-a fost niciodată în contradicţie cu ştiinţa, n-a prigonit-o, n-a avut Inchiziţie. Dăm cezarului ce e al cezarului. Dar azi şi ştiinţa se falsifică. Grigore Ureche spunea că minciuna e dumnezeul antihriştilor.

Mielul lui Dumnezeu a ridicat şi păcatul – lui Adam – şi păcatele noastre.

Trebuie să fim atenţi la metodă, la ton şi la semiton. Nu trebuie să-i spunem omului totul deodată, ci să-l luăm uşor. „Te înţeleg, azi cei mai mulţi oameni sunt ca tine. Şi eu am momente de îndoială”. Trebuie metodă, răbdare şi dragoste, pentru că dragostea toate le rabdă.”

Părintele Adrian Făgețeanu

4 Sep
2013

Victor Roncea: “ATAC LA UN SIMBOL NAȚIONAL: PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU. Ce nu știe Alexandru Florian de la Institutul Elie Wiesel: Părintele Justin Pârvu mai este deja Cetățean de Onoare și la Poiana Teiului. Nemțenii îl așteaptă pe fiul ideologului bolșevic Radu Florian să vină să-l conteste pe Părinte la Poiana Teiului”

“Maramureşul nu a luat-o înaintea Neamţului când a avut iniţiativa de a-i acorda părintelui Justin Pârvu titlul de cetăţean de onoare al oraşului Baia Sprie. Comuna Poiana Teiului, unde arhimandritul a ridicat lăcaşurile de închinăciune de la Petru Vodă, l-a inclus încă din 2004 în rândul vârfurilor localităţii. “

Victor Roncea, jurnalist

Presedinte-fondator Asociatia Civic Media

 

4 Sep
2013

ATAC LA UN SIMBOL NAȚIONAL: PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU

“Niște șmecheri, sub egida guvernelor României, obișnuiți să mănânce bliduri pline de delicatese, bătând monedă pe antisemitismul românilor (fără ca vreodată să-și vadă bârna din proprii ochi sau din propria istorie, pentru că, evident, nu pot fi considerați ca făcând parte din Istoria României), s-au gândit, într-un perfect limbaj proletcultist, așa cum le-a fost inoculat de Marx, Engels, Lenin, Stalin&Comp., să ceară ”cu profundă indignare” retragerea titlului de cetățean de onoare acordat postmortem Părintelui Iustin Pârvu de către primăria din Baia Sprie.

Ne-am obișnuit ca oricine încearcă să mențină în niște parametri reali istoria acestui popor să fie urmărit până când își dă duhul sau chiar dincolo de asta. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”, în lipsa unor oameni vii, a început să-i urmărească și pe morți. Nu a fost suficient că Părintele Iustin s-a dus la Ceruri. Acum, o ceată de lefegii, care se cred păstrătorii învățăturilor sfinte de genul ”ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, s-au hotărât să-i pângărească memoria. Ce nu știu acești mercenari într-ale ideologiei internaționaliste prost înțelese și ce nici nu pot ei înțelege este că, cu cât îl vor ataca mai mult pe Părintele Iustin, memoria acestuia, cu atât se vor duce în derizoriu și-și vor primi răsplata exact atât cât merită.

Cam ce poate să producă în anul 2013 un… institut aflat și în solda statului român:

– Că Iustin Pârvu și-a menținut ”pe întreg parcursul vieții convingerile xenofobe, antisemite, negaționiste și pro-legionare”;

– Că și-a manifestat atașamentul față de Mișcarea Legionară, care ”s-a ridicat fățiș împotriva comunismului”. Din câte ținem noi minte, chiar s-au ridicat fățiș împotriva comunismului, un curent la fel de xenofob, negaționist, dar, e drept, antisemit doar atunci când anumiți membri ai conducerii depășeau orice limite în privința atrocităților comise împotriva celor care încercau, la noi sau aiurea, să păstreze o identitate națională – n.r. Nimeni nu scuză excesele, crimele sau prostia unor legionari. Dar nici nu pot fi negate cauzele care au dus la apariția acestui curent în România și în multe alte ţări europene.

– Că a îndrăznit să spună ”în România nu a existat Holocaust” și că a invocat chiar documente în acest sens, vorbind și despre ”descrierea Holocaustului din România ca invenție a evreilor care doresc umilirea românilor”. Probabil că Părintele Iustin a citit, pe lângă faptul că a trăit acele vremuri, despre umilințele îndurate de Armata Română în special din partea unor membri ai comunităților evreiești din orașele și satele basarabene, imediat după ultimatumul sovietic care a determinat chiar moartea violentă a unor români. Evident, fiind vorba de niște români, nu se poate pune problema unor acuzații la adresa acelor membri ai comunității evreiești care s-au dat în stambă. Ei sunt apărați de institute care transformă și când nu este cazul orice lucru în agresiune antisemită.

– Că Părintele Iustin Pârvu ”și-a manifestat public în repetate rânduri sentimentele de ură împotriva evreilor”. După știința noastră, dacă zecile de mii de români care au stat la ușa Părintelui Iustin, care i-au cerut sfatul, care au plecat împăcați sufletește de acolo, ar fi fost inoculați cu aceste sentimente de ură împotriva evreilor, acum probabil la nivelul populației românești ar fi existat acest sentiment mai pregnant decât exista în perioada Răscoalei de la 1907, împotriva arendașilor, mulți dintre ei evrei.

Cea mai interesantă afirmație din comunicatul de presă al institutului, referitoare la Părintele Iustin și la părerile acestuia, ar fi că preocuparea acestuia ”pentru ideea purității etnice” (se subînțelege, credem noi, a românilor) ar fi confirmată de ”îngrijorarea sa față de natalitatea scăzută a românilor” și că ar fi fost îngrijorat de faptul că ”ne-au ocupat țiganii și străinii”. Lăsându-i la o parte pe țigani, ca să nu facem apropieri nefericite, ne întrebăm cine ar fi, în viziunea institutului în cauză, străinii. Poporul român, pe care Părintele Iustin Pârvu l-a elogiat întotdeauna, pentru care a făcut ani grei de pușcărie comunistă, i-a primit întotdeauna bine, de multe ori chiar prea bine, pe toți cei care au vrut să se așeze în aceste locuri – țigani, evrei, polonezi, maghiari, nemți, ruteni. Doar atunci când aceștia au început să se considere stăpâni, nu peste un pământ oarecare, ci peste porțiuni strategice din această țară și peste istoria acestor locuri, românii i-au pus la punct. Au fost conflicte, cu excese din toate părțile. Au fost atrocități din toate părțile. Cât despre îngrijorarea pentru scăderea natalității la români, îl îndrumăm pe semnatarul comunicatului de presă să tragă cu ochiul la declarațiile unui membru de onoare al Institutului, președintele României, Traian Băsescu, care exprima cam același lucru cu puțin timp în urmă.

De ce acum un institut, care se consideră singurul în drept să stabilească ce este un mesaj rasist, xenofob, antisemit, a pornit război împotriva celui care a fost Părintele Iustin Pârvu? Probabil pentru că el reprezintă un simbol al românismului, al ortodoxiei și, dincolo de o ideologie la care a aderat, a propovăduit Iubirea, Bunătatea, Buna înțelegere între oameni, în mii de slujbe în fața a sute de mii de oameni. Tocmai de simbolul acesta se ferește Institutul ”Elie Wiesel” și trage o concluzie demnă de ședințele de tip stalinist, care sună apoteotic: ”Imaginea Părintelui Iustin Pârvu nu poate fi un simbol demn de promovat și în consecință solicităm retragerea titlului de cetățean de onoare post-mortem.”

Probabil toată gruparea de șmecheri se va oripila în continuare, va face presiuni pe niște oameni care au dorit doar să exprime mulțumirea față de un OM care și-a închinat viața românilor și României și va promova un mesaj ”politically correct”. Ne aducem aminte, aproape firesc, că demni înaintași ai institutului au spus și despre Mihai Eminescu că a fost xenofob, rasist și antisemit. Mai ales după ce a publicat această poezie:

Doina

De la Nistru pân’ la Tissa

Tot Românul plânsu-mi-s’a,

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.

Din Hotin și pân la Mare

Vin Muscalii de-a călare,

De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o ațin;

Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii,

Și străinul te tot paște

De nu te mai poți cunoaște.

Sus la munte, jos pe vale

Și-au făcut dușmanii cale,

Din Satmar pân’ în Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Român săracul!

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge, nici se ‘ndeamnă,

Nici îi este toamna, toamnă,

Nici e vară vara lui,

Și-i străin în țara lui.

De la Turnu ‘n Dorohoi

Curg dușmanii în puhoi

Și s’așează pe la noi;

Toate cântecele pier,

Sboara păserile toate

De neagra străinătate;

Numai umbra spinului

La ușa creștinului.

Își desbraca țara sînul,

Codrul – frate cu Românul –

De secure se tot pleacă

Și isvoarele îi seacă –

Sărac în țara săracă!

Cine-au îndrăgit străinii,

Mânca-i-ar inima câinii,

Mânca-i-ar casa pustia,

Și neamul nemernicia!

Mihai Eminescu, ca și Părintele Iustin, a iubit cu tot ce avea mai bun acest popor. Respectând proporțiile, fiecare și-a sacrificat viața pentru el. Asemenea simboluri pot deveni un pericol pentru cei care ne vor rupți de istoria noastră, de tradițiile noastre, de dorurile noastre, de credința noastră. Prin acest comunicat de presă Institutul ”Elie Wiesel” a atentat la buna creștere și răbdarea tuturor acelora care l-au cunoscut pe Părinte, la memoria tuturor acelora care au murit în temnițele comuniste, un adevărat genocid la adresa unei părți a poporului român.”

Valentin BĂLĂNESCU

4 Sep
2013

Icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” este prăznuită pe 4 septembrie.

“Icoana Maicii Domnului „rugul aprins” are la bază relatarea biblică a Vechiului Testament la care a fost prezent Moise. În capitolul 3 din Ieșirea, Dumnezeu i se arată lui Moise pe Muntele Horeb, din mijlocul unui rug care „ardea, dar nu se mistuia”:

Şi depărtându-se (Moise) odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; iar acolo i s-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.(Ieşire 3, 1-2)

Din mijlocul rugului i-a vorbit Dumnezeu Însuşi. Moise a fost înştiinţat că îi va conduce pe evrei la izbăvirea din robia egipteană, iar Domul i-a spus numele Său: „Eu sunt Cel ce sunt“. (Ieşire 3, 14)

Biserica a considerat dintotdeauna imaginea rugului nears ca prefigurare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care Îl naşte pe Mântuitorul lumii, rămânând Fecioară şi după naştere. Această idee a pătruns în imnografia bisericească (de exemplu, Dogmatica de la vecernia sâmbetei, pe glasul 2), şi, dar și în iconografie.

Una din cele mai vechi reprezentări ale Icoanei Maicii Domnului „rugul aprins”, o reprezintă pe Maica Domnului ținându-L pe Fiul ei în brațe, în mijlocul unui rug aprins. Moise este reprezentat într-o parte, scoțându-și sandalele, pentru că locul era sfânt. (Ieșire 3, 5)

Acum majoritatea icoanelor reprezintă „rugul” într-un mod simbolic. Este reprezentat sub formă de stea cu opt colţuri, compusă din două romburi suprapuse: unul roșu (reprezentând focul), și unul verde (sugerând rugul păstrat neatins de foc). În centrul stelei se află Maica Domnului cu Pruncul.

Pe fiecare colţ al stelei roşii, sunt zugrăvite simbolurile biblice ale celor patru evanghelişti: îngerul (Sfântul Evanghelist Matei), leul (Sfântul Evanghelist Marcu), boul (Sfântul Evanghelist Luca) şi vulturul (Sfântul Evanghelist Ioan), după cum sunt indicate la Iezechiel 1, 10 şi în Apocalipsă 4, 7. În celălalte patru colțuri ale stelei verzi sunt reprezentați Sfinții Îngeri.

În timp, icoana a devenit din ce în ce mai complexă. Pe margine au apărut (în afara stelei): într-o parte, Proorocul Moise, Sfinţi Arhangheli şi rugul (Ieşire 3, 2); în alt colţ Profetul Isaia şi serafimi cu cărbunele aprins din profeţia sa (Isaia 6, 7); în altul, Profetul Iezechiel şi poarta prin care numai Domnul poate intra, profeţie a acestuia (Iezechiel 44, 2) şi în ultimul colţ, patriarhul Iacob cu scara sa (Facere 28, 12). Maica Domnului ţine, în centru, scara lui Iacob de dimensiuni micşorate, care urcă de la pământ la cer, pe cei credincioşi. În unele reprezentări iconografice ale acestui tip apare şi „mlădiţa lui Iesei” (Isaia 11, 1), mai exact arborele genealogic al Mântuitorului din care răsare „Vlăstarul” divin.

Se cunoaşte o istorie veche, despre un incendiu care cuprinsese mai multe clădiri din lemn. În mijlocul focului, o bătrână stătea în faţa casei sale, ţinând în mână o icoană a Maicii Domnului „rugul aprins”. Un martor a văzut-o acolo și s-a minunat de credința ei. A doua zi, s-a întors la fața locului și a văzut că doar casa femeii era neatinsă, în timp ce toate celelalte din jur au fost distruse. Acest lucru explică faptul că Icoana Maicii Domnului „rugul aprins” este considerată ocrotitoare de incendii.

Se crede că cele mai timpurii icoane ale Maicii Domnului „rugul aprins” au fost pictate la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, dat fiind faptul că altarul acestei biserici este ridicat pe rădăcina rugului străvechi, unde Moise a vorbit cu Dumnezeu.”

Sursa: Doxologia – Portal ortodox

“Dintr-o Maică de-a pururi Fecioară
aşa S-a zămislit, S-a întrupat,
Cel ce a păzit nevătămat!
trupul Rugului de pară.
Cuvânt de rostit S-a făcut
Numele Domnului de slavă
Dumnezeul cel nevăzut
ce-n inima focului s-a ghicit,
Faţa Frumuseţii cereşti
Chipul cel nemărginit
pe Sine S-a încăput
cu măsură S-a măsurat
şi aievea Cel nenumit
aici, printre noi S-a arătat…”

(fragment din „Imnul Acatist la rugul aprins al Maicii Domnului”, Ieroschimonah Daniil – Sandu Tudor)

http://www.sfintiiarhangheli.ro/imnul-acatist-la-rugul-aprins-al-nascatoarei-de-dumnezeu

3 Sep
2013

Victor Roncea: “Titlul de Cetățean de Onoare acordat Părintelui Justin Pârvu pentru martiriul său din minele de la Baia Sprie va rămâne indiferent de vociferările unor urmași ai comisarilor bolșevici cocoțați în vârful Institutului cu numele lui Elie Wiesel, un impostor al holocaustului.”

“Alexandru Florian, urmasul unui comisar ideologic bolsevic si o persoana cu evidente probleme mintale – cand, oare, vor fi testati psihiatric toti cei numiti in sinecuri de stat? -, a sarit, din nou, ca prostul din baie (vorba romaneasca), pentru a contesta onorarea post-mortem a unui martir al inchisorilor comuniste. Dupa agitatia bolsevica si lucratura de tip stalinist savarsita impotriva “Sfantului Inchisorilor”, Valeriu Gafencu, la Targu Ocna, de data aceasta personajul cocotat in fruntea unui institutii ce poarta numele unui impostor al holocaustului, Elie Wiesel, contestat radical de mai multi evrei la nivel international si in instantele de la Budapesta, il ataca chiar pe bunul Parinte Justin Parvu, numit de catre popor “Sfantul de la Petru Voda”si “Duhovnicul Neamului”. Plecat la Domnul si fratii sai, martirii temnitelor comuniste, pe 16 iunie, in urma unei suferinte crunte indurate cu mucenicie, Parintele Justin Parvu tocmai a primit titlul de Cetatean de Onoare post-mortem al orasului Baia Sprie, localitate unde a fost chinuit la munca fortata in minele de sare si plumb, in perioada detentiei sale de 16 ani. Distinctia i-a fost oferita saptamana trecuta, cu votul in unanimitate al intregului Consiliu Local, la initiativa Gazetei de Maramures, sustinuta de sute de simpli romani dar si mari personalitati ale Romaniei si organizati neguvernamentele, inclusiv IPS Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului si Asociatia Fostilor Detinuti Politic din Romania (vedeti toate detalii mai jos). Ce ar fi de spus, deocamdata: ca Titlul de Cetatean de Onoare acordat Parintelui Justin Parvu pentru martiriul sau din minele de la Baia Sprie va ramane indiferent de vociferarile unor neo-comisari bolsevici. Voi reveni. Doamne ajuta! “

Victor Roncea, jurnalist

Presedinte-fondator Asociatia Civic Media

Sursa si mai multe: http://roncea.ro/2013/09/03/titlul-de-cetatean-de-onoare-acordat-parintelui-justin-parvu-pentru-martiriul-sau-din-minele-de-la-baia-sprie-va-ramane-indiferent-de-vociferarile-unor-urmasi-ai-comisarilor-bolsevici-cocotati-in-varf/

Multumiri Domnule Victor Roncea!

 

3 Sep
2013

Maria Diana Popescu: “Culisele rebeliunii siriene și Casa Poporului”

“În spatele rebeliunii din Siria stau uriaşe interese geostrategice şi economice. Occidentalii care îi momesc pe rebelii sirieni cu sloganul democraţiei, ascund planuri de bătaie. Rebeliunea împotriva lui Bashar Al-Assad este un pretext pentru a pune mîna pe resursele de gaze şi petrol din zonă. Miza conflictului sînt de fapt aceste resurse. O pungă imensă de hidrocarburi, descoperită în 2010 în Bazinul Levantin al Mediteranei, transformă regiunea într-un nou Golf Persic. La doi ani şi jumătate de la declanşarea premeditată a războiului civil în vecinătatea Turciei, jandarmul planetei şi-a apropiat ameninţător de Siria navele de război din Mediterană, dotate cu rachete de croazieră. Nu numai americanii şi-au băgat navele la înaintare, se pare că şi ruşii le-au scos de la naftalină, fiecare cu propriile convingeri. Totuşi, „atenţie la foc! Vîntul bate dinspre Est spre Vest, invers decât în ’40”, îmi scrie Ion Ştefan!

Siria nu va fi atacată înainte de summitul G-20, care se va ţine în 5-6 septembrie la Sankt Petersburg, unde Obama şi Putin se vor privi ochi în ochi ca leoparzii. Experţii ruşi consideră că retorica unor ţări occidentale pare pentru moment un joc de şotron. A ataca Siria înainte ca experţii ONU să-şi încheie activitatea la Damasc, pare îndoielnic în sens moral şi pentru un neofit într-ale politicii. Lupul moralist, adică Oncle Sam ţine lecţii de conştiinţă mondială oilor, calificînd drept, „indecenţă morală” folosirea armelor chimice în Siria. E uşor de ghicit ce mînă ascunsă le-a folosit! „Armata siriană se pregăteşte pentru cele mai rele scenarii ale atacurilor occidentale”, a anunţat un responsabil al serviciilor de securitate siriene. Bashar al-Assad a afirmat că ţara sa „se va apăra împotriva oricărei agresiuni şi împreună cu poporul său, care rezistă eroic de cîţiva ani, şi cu valoroasa sa armată, este hotărît să pună capăt terorismului susţinut de Israel şi de ţările occidentale pentru a servi intereselor acestora – divizarea regiunii, fragmentarea şi supunerea popoarelor ei”. Siria n-are cum să mai scape din ghearele colonialismului. Cărţile vor fi făcute la G20. La fel a fost cu România. A devenit colonie din momentul în care au pus mîna pe ea cei veniţi călare „pe tancurile sovietice”. De la tăticul lui Neuländer – revoluţionarul – la Saul Bruckner, Ana Pauker, Gisela Vass… pomelnicul e lung (mulţi dintre ei au dat ortul popii), pînă la trădătorii şi vînzătorii postmoderni ai Ţării (fiecare după numele lor), ştiuţi şi neştiuţi.

Nici n-au strănutat cei din Siria că noi am şi răcit! Veştile din Orientul Mijlociu privind iminenţa conflictului militar inflamează deja piaţa petrolului, se ştie, vulnerabilă şi manipulabilă la acţiunile războinice. Diverşi analişti şi voci din domeniul bancar avertizează asupra posibilei creşteri a preţului petrolului în contextul în care conducerea Siriei va fi pusă pe fugă de jandarmii planetari. În România, benzinarii îşi freacă mîinile de bucurie. Războiul îşi mută greutatea de pe un picior pe altul şi mai e puţin pînă va fi scăpat din braţe, acesta fiind un motiv  excelent să mai crească preţul carburanţilor la pompă. Explicaţiile vor fi, ca şi pînă acum, legate de contextul global şi de creşterea cotaţiei barilului de petrol. De cînd s-au obişnuit să ia cu japca, americanii – un fel de huni moderni – nu mai cumpără nimic. După aşa-zisa eliberare a Siriei, pentru poporul sirian nu se vor mai construi decît moluri, marcheturi, farmacii şi bănci. V-aţi dat seama, sper, că după lovitura de stat din România, nu s-a mai construit nicio grădiniţă de copii, nicio şcoală, niciun teatru. S-a dărîmat tot! Iar ce-a scăpat nedărîmat sau nevîndut a fost lăsat în paragină! Mai rămăsese gardul de la Casa Poporului, şi poc, hai să dărîmăm încăpăţînatul ăla de gard, doar pentru că pare comunist. Oare gardul ăla ne ţine în starea de sclavie, de sărăcie şi de cobai ai organismelor internaţionale? Să fim serioşi! Credeţi că dacă dărîmăm Casa Poporului scăpăm de dictatorii democraţi mai comunişti decît comuniştii? Nu, nu! Prea-cinstiţii destrămători şi traseişti sînt o specie inexpugnabilă. Zgonea, ştiţi cine e uimitorul purtător al numelui, a luat repede ciocanul în mînă să lovească simbolic Casa Poporului, o extraordinară creaţie arhitecturală a poporului român din fostul regim – a doua ca mărime din lume, după clădirea Pentagonului -, dar nu s-a gîndit să facă acest gest faţă de abuzurile care au acaparat scena politică şi instituţiile fundamentale ale statului.

Încetaţi cu prostiile propagandistice! Eventual mutaţi-vă peste marea baltă şi loviţi cu ciocanul în clădirea Pentagonului. Să vedem ce-or să zică americanii. Democraţia nu înseamnă dărîmarea unor ziduri, ci morală şi puterea poporului în mîinile sale! Ori Ţara noastră nu este astăzi o democraţie europeană, pentru că aţi transformat-o într-o sclavă a puterilor străine, o colonie stăpînită de capital străin. Verificaţi identitatea celor care au demolat România vreme de 24 de ani şi a celor care acum vor să dărîme gardul Casei Poporului! Veţi vedea că aparţin unor minorităţi care au un dinte împotriva Ţării. Nu au în palmares nicio performanţă profesională şi trăiesc ca nişte paraziţi, întreţinuţi din munca poporului pe care îl detestă. Nu într-un zid stă legătura cu fostul regim comunist! Zidul Casei Poporului este construit din sudoarea a mii de muncitori români, care n-au nicio vină. Ce-ar fi ca egiptenii, pe motiv că acum este democraţie, pardon haos şi rebeliuni, să-şi dărîme piramidele, pentru că au fost construite de faraoni. Uite cum laşii, corupţii, hoţii, anarhiştii şi mercenarii fac circ! Şi liderii rromilor se bat cu cărămida în piept cum că ar fi discriminaţi. Dacă li s-ar interzice să se mai joace-n public de-a regii şi împăraţii sau să-şi căsătorească odraslele la vîrsta copilăriei, ar ţipa ca din gură de şarpe: „Rasism!” Cică nimeni n-are voie să atenteze la impostură ca tradiţie a etniei, la delirul grandomaniei, luxului  şi puterii care bîntuie palatele cu turnuri şi mistifică aberant istoria acestei minorităţi. O istorie tragică, de sclavie, care explică decalajele civilizaţionale reproşate azi etniei. „Felicitări” televiziunilor centrale care au transformat o ţigăneală de cartier în evenimentul numărul unu al societăţii româneşti. Încă un motiv pentru străini de a confunda rromii cu românii. Semnalul „Ţiganiadei”- versiunea 2013 – a fost amplificat de însuşi preşedintele Ţării, secondat de odrasla euro-parlamentară, după vechea zicală românească: „fă-te frate cu dracu’ pînă treci puntea”… viitoarelor alegeri pentru Parlamentul European.”

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii