Maria...

Gata! Nu mai vreau sa plng!

Privesc albumul ngalbenit de vreme si ma ascund curioasa printre pagini. Am Romnia Mare n ochi.

Am cmpul de in si toloaca.Pe o prispa, un batrn deapana amintiri. Sunt curioasa. Vreau sa aud tot ce-mi spune. Vntul mi ntoarce paginile.

Dintre pagini ma priveste un preot , venit de la descalecare, din Ardeal, un Plavan. Da! El este cel ce a construit prima biserica n Cupca, un sat bucovinean. Bogat, cultivat, un om al muntilor, venit de a aduce binecuvntare. Generatii s-au bucurat de prescura alba coapta n cuptor.

Peste sat au nceput sa se auda doinele. Sezatoarele n care tineri si adulti se bucurau de frumusetea povestilor spuse la gura sobei.

Deseori se infiripau iubiri. Unele permise, altele nu. Asa s-a ntamplat si cu Domnicuta. ntr-o seara frumoasa, privindu-l pe Calistrat s-a pierdut n ochii lui mari si adnci

S-au vazut odata, de doua ori, pna cand tatal, vigilent, i-a spus ntr-o zi: "Sa nu te mai prind cu sarantocul asta!"

Calistrat era cel mai frumos fecior din sat. Multe tinere si frngeau gtul cautndu-i privirea. Dar, si lui i era draga Domnicuta. Frumoasa, blanda, hotarta. Pe ascuns si-au facut planuri. si trimiteau ravase prin cei mici, savurnd clipa cnd puteau fi doar ei doi.

ntr-o zi tatal prinsese de veste despre ntlnirile ascunse ale Domnicutei. Au ncuiat-o n casa, la razboiul de tesut. Fiecare fata stia sa toarca fuiorul, sa tese covoare nflorate, cum numai cei din Bucovina stiu sa mpleteasca dorul.

Dar, ntr-o buna zi, Domnicuta, fugise. Desculta, prin campul de in, pna la casa lui Calistrat. Astepta un copilCei doi, si-au jurat credinta, si au hotart sa lupte pentru iubirea lor, pentru ce avea sa vie

Mentalitatea vremii nu le era potrivnica. O rusine se abatuse peste familia mndra, peste sat. Babele ncepusera sa sosoteasca. Tatal nu-si putea ridica privirea. Sa-i dea fata... sa nu i-o deanu stia ce sa faca. Fecior bun, harnic, dar prea sarac pentru neamul lor

ntr-o seara, ngndurat, s-a ndreptat spre casa nvatatorului. Singurul om n care avea ncredere. Un intelectual care adusese "lumina" n sat, fiecare gasind raspunsuri la intrebarile nclcite.

Mergnd agale catre casa, omul parca mbatrnise brusc. si iubea familia, sotia si copii. nvatatorul i deschisese mintea. Sa-si lase fiica pe drumul ales, indiferent la rautati, la principiile taranesti, si hotar sa-i dea zestrea cuvenita pentru a-si vedea fiica la casa sa. Sa nu mai fie aratata cu degetul ! Sa nu mai rda babele hde ca napasta a dat peste casa lor."Of ! Doamne ! Cum Dumnezeu lasa durere n inima de parinte? Cum sa se curme o viata ? Nu, nu-i drept n fata Celui de Sus" - si spunea barbatul, mergand aiurea pe ulita satului, uitnd sa se opreasca n fata casei. "Si ct, pamant sa-i dea? Cte vaci?" Fata lui trebuie sa aiba de toate. Nu ! Nu o poate lasa asa..."

Totusi se nvoi cu viata noua a fiicei sale...De ce sa sufere biata copchila? Poate o fi bine! Flacaul i harnic, nimic de zis! O sa le dea pamnt, animale, o sa-i ajute sa aiba o gospodarie frumoasa.!

Vestea a nsufletit casa. Toader, fratele Domnicutei, ncepuse sa cnte din fluier. Cnta dumnezeieste! Nimeni nu era n sat ca el! S-au strns tinerii si au ntins hora, pna n zori.

Domnicuta era fericita. Era mpreuna cu alesul ei, si ncepuse din nou sa zmbeasca. Calistrat era mndru si multumit, desi treburile tarii uneori l mai puneau pe gnduri...Se mutasera la el acasa.

Si ntr-o zi Calistrat devenise tatic...

Se nascuse o fetita, cu nume de floare.

i voi spune Maria. I se potriveste mai mult. Sfnta Fecioara i-a fost mereu alaturi.

Dar, nunta, nu s-a mai facut. Murise Domnicuta. Asa, brusc, moartea a venit si a luat-o. O frumusete de femeie n pragul fericirii ! Gurile rele spun ca fetele din sat i-au facut farmece, pentru a nu mai fi cu Calistrat

n cimitir, Calistrat si strngea cu putere fetita n brate. Lacrimile erau uscate, gnguritul fetei era un fel de ramas bun, de la mama pe care nu o cunoscuse. Acolo, impietrit printre ceilalti, privind lung chipul iubitei sale, i promisese ca nu-si va parasi fiica niciodata.

Cu Maria n brate, Calistrat s-a ndreptat spre casa.

Timpul nu sta locului. Se scurge precum apa de izvor.

Maria crescuse. Tnarul barbat avea nevoie de o soata. Si ntr-o zi, Maria s-a trezit cu o straina n casa, ce-i devenise mama vitrega.

Femeia, rece, lipsita de tandrete, nu a stiut cum sa-si apropie fetita. n lipsa tatalui, mereu o alunga:"Du-te, pleaca la casa ta ! Nu ai ce cauta aici!"

Maria tacea. Fugea n poenita de in nflorit pentru a plnge de una singuraNu ndraznea sa spuna bunicilor nimica. Nici tatei. Se temea de femeia cea fara de inima.

ntr-o zi, n toamna anului 1940, Calistrat a fost arestat de autoritati, mpreuna cu alti noua tineri din sat, fiind denuntati ca si pregatesc fuga peste granita...Printre care si Nistor Plavan, unchiul Mariei. Au fost judecati cu usile nchise, fara avocati, fara martori, condamnati de catre un complet de judecata militar la multi ani de nchisoare. Nimeni nu stia nimic...

Maria a fugit la casa bunicilor. Din cnd n cnd mai venea cte o veste de la tata, de la unul, de la altuln inchisoare, Calistrat era macinat de soarta Mariei. si ntreba fratele prin scrisori de Maria. Ce face Maria?...Aveti grija de Maria!

Soarta lui, nedreapta ca a multora, s-a decis n acea nchisoare a mortii. Batut, tinut cu picioarele n apa, schingiuit, si-a dat duhulNu mai avea putere....nu mai avea pentru cine sa traiasca...aflase ca si Maria murise...

Un martir al neamului Romanesc.

Dupa ridicarea sa, sotia a nebunit. A dat foc casei. Un destin pe care ar trebui sa-l nteleg. Dar nu pot. Poate, daca daruia putina dragoste Mariei, nu ar fi sfrsit asa."Dupa fapta si rasplata"? Ma ntreb si eu asa, pentru a-i ntelege gndirea

Micuta Maria s-a adaptat repede n casa bunicilor. ndragea mult fntna din fata casei, cu apa cea mai buna din sat. Fntna, care astazi nu mai exista. Au disparut si bravi romni, au pierit si fntnile...Ce straniu! Probabil acea apa de izvor s-a scurs nevazut spre ei, spre a-i racori

Dar, venise momentul refugiuluiCladiri n flacari, oameni ucisi, provincii rastignite, sate si orase facute scrum, darapnate. Populatia nebunita de groaza prigoanei si a furiei de distrugere a hoardelor bolsevice. Maria suita ntr-o caruta, de rudenii, pentru a pleca n necunoscut...Oare de ce? Unde mergem? Se ntreba ngndurata Maria.

Nimeni nu mai stia nimic despre micuta fetita orfana...Calistrat si cei ramasi au crezut ca Maria murise...

Multa harmalaie! Unii si ascundeau n pamnt bunurile. Altii, ncarcau carutele cu ce apucauBunicul ramasese pe locDorea sa fie sigur ca ai lui vor pleca n siguranta.

Pe prispa stnd, l-am privit n tacere pe cel din fata mea. Colturile hartii Romaniei Mari mi frigeau degetele. O durere muta s-a instalat nefiresc. mi era frig. Batrnul mi-a adus o patura. "Fata, lasa albumul, ai nghetat"- mi sopti ngndurat.

" De ce nu mergi la casa nvatatorului?'- ma ntreba privindu-ma piezis

Da, drumul spre lumina! Asa voi face! Trebuie sa nteleg misterul unui destin!

Batrnul, m-a urmarit lung cu privireama ndreptam spre casa aceea plina de flori. n fata, o fntna taraneasca. Oare nu era fntna Mariei? Lnga fntna o troita, o lumnare aprinsa...Ma ridic si citesc cu emotie : "Ridicata n cinstea romnilor cazuti la datorie". Cad n genunchi si ma rog. Pentru Calistrat, Arcadie, Nistor, pentru Domnicuta, pentru toti cei ce au pierit

Ma inunda de undeva o fierbinteala. Cad...Nu mai simt nimic

Deschid ochii. n fata mea doua chipuri angelice. Un barbat si o femeie. Femeia de o frumusete nepamnteasca, barbatul, cu ochi luminosi n care puteam sa citesc universul.

"Unde sunt?"- ntreb soptit.

Ajunsesem ACASA! Acasa la Maria!